Mă bătea gândul să închid Gara. Fără anunț sforăitor. Să nu mai scriu, pur și simplu, o lună, două, un an, restul timpului, timpul rămas până la, vorba lui Cârco.
Așa, și? Ce câștigam? Nimic.
Ce pierdeam? Pierdeam ce-a pierdut Mama când i-a murit câinele. Ritualul zilnic. Chinul. Chinul de-a fi pe stradă la ora șapte dimineața, pe viscol, pe burniță, pe ploaie torențială, pe cer senin, pe începutul unei zile caniculare… Dacă nu te simți capabil să-ți începi ziua din proprie inițiativă (și asta e asigurarea că o vei duce la bun-sfârșit), măcar să ai un motiv la celălalt capăt al lesei.
Deci, fraților, n-o să închid Gara.
Chiar dacă am pierdut, în ultima săptămână, câțiva cititori și dreptul de-a mai comenta pe blogul lui Cudi, care m-a asigurat, cu toată generozitatea, că de-acum încolo nu-i sunt decât o ipocrită.
Chiar dacă Augustin Rădescu n-o să mai intre în Gară, niciodată.
Chiar dacă toate astea, eu tot o să plimb trenurile prin Gara pentru Noi. Chiar dacă Noi sunt eu și vreun rătăcit, oarecare, pe net.
+(3).jpg "NONO")
Gara pentru noi 
N-ar trebui sa ma pronunt, pentru ca sunt oarecum vizat, desi fara motiv, dar nici n-o sa tac. Si ce voi spune o spun din convingere, nu ca-mi arde sa dau din degete.
Nu stiu cine si-ar dori sa inchizi Gara, dar s-o inchizi ca vrea X sau ca nu mai intra Y, mi s-ar parea absurd, intrucit atit lui X, cit si lui Y le pasa de Gara cam cit imi pasa mie de cotele apelor Nilului, la varsare. Pe de alta parte, nu vad de ce le-ai da satisfactie.
Iar eu am invatat de-a lungul anilor si din proprie experienta ca cei pe care i-am alungat si cei care m-au parasit, n-au constituit o pierdere, ci un cistig.
ApreciazăApreciază
Nu ești vizat, Gigli.
Ai dreptate, în ultimul paragraf. Și dacă nu e chiar un câștig, măcar e o simplificare.
ApreciazăApreciază
Well, in mine vei continua sa ai un cititor si un comentator, exceptind urmatoarele trei saptamini 😉
ApreciazăApreciază
Știu, vacanță plăcută, Gigli!
ApreciazăApreciază
Sarut mina!
ApreciazăApreciază
Ar fi fost păcat să-nchizi gara din pricina călătorilor. Unii pleacă, alţii vin, ca la gară, nu? 🙂
ApreciazăApreciază
Da, Vero, ca la gară. Uitasem că gările nu plâng după călători. 🙂
ApreciazăApreciază
Pe cel care intră pe net ca să scape de certurile din offline îl așteaptă niște dezamăgiri. 🙂 Că și în virtual sunt tot oamenii din offline. Neînțelegeri vor exista mereu. Soluția nu este să încerci să le elimini (sau să-ți bagi capul în pământ, de exemplu punând lacăt pe blog sau pe comentarii), ci să le privești într-o lumină corectă. Da, intervenția Zâzaniei a făcut notă discordantă cu atmosfera generală de la articolul precedent. Da, Augustin Rădulescu s-a certat cu Papagigli, ambii nefăcând rabat de la invective adresate celuilalt. Dar care-i gravitatea acestor certuri? Oamenii mai polemizează pe anumite subiecte. Uneori ajung să-și susțină opiniile într-un mod mai agresiv. Și? La alte subiecte vor cădea din nou de acord. Mâine vor fi pe aceeași lungime de undă. După care va apărea un alt articol care-i va poziționa pe baricade opuse. Și tot așa.
Atitudinea corectă este aceea de a privi aceste certuri ca pe un lucru firesc. La fel cum și în offline te mai cerți cu părinții sau soția fără să divorțezi de ea sau să pleci de acasă. Că ești om matur. Da băi, ne mai certăm. Și? E normal să ne mai certăm, nu-i un capăt de lume.
Problemele apar când facem din aceste certuri niște armăsari sau de-a dreptul elefanți. Mi-a plăcut felul în care Rădulescu și-a susținut poziția (la partea argumentativă mă refer), dar cred că a exagerat la sfârșit, când a zis că nu mai intră pe blog. Adică s-a certat cu familia și gata, pleacă de acasă. Zâzania a fost oarecum deplasată la început, dar eu nu-i găsesc nicio vină la replica adresată lui Rădulescu. Pentru că Rădulescu e un om cât se poate de viu, care poate să se apere, așa că Zâzania avea tot dreptul din lume să se contreze cu el și să-i lase replici acide. Acum hai să nu fim chiar așa de sensibili încât orice vorbă mai directă să ne lovească drept în corazon și să ne facă să nu mai comentăm la alții sau să ne închidem blogurile proprii.
ApreciazăApreciază
Aldusescule, lasa analizele subiectilor ca zau esti pe linga.
Eu am atacat afirmatia, in timp ce Radescu m-a atacat pe mine, asa cum a facut si cu Zazania. Reusesti sa percepi diferenta? E enorma. Atunci si numai atunci i-am raspuns atacului la persoana. Iar argumentele ulterioare i-au fost penibile.
Ca sa ne intelegem, eu nu judec oamenii dupa ce ar fi capabili sa spuna, ci dupa ceea ce spun, in special aici, in virtual.
Pe de alta parte, orice femeie trebuie respectata, nu doar doamnele. Adica una cu doua clase si o droaie de copii acasa, cu un barbat care o bate zilnic si cu o viata „de cacat”, nu merita respectul nostru pentru ca se imbata de disperare si ai prins-o pe-o banca pisindu-se? O idiotenie mai mare n-am auzit in viata mea. Iar chestia cu vaca a fost de scoala ajutatoare.
Adica „sarut mina” ti se cuvine numai daca ai vocabular de bonjourista, doctorat, capa de blana, masina la scara si perle la git?
Putea foarte usor si simplu sa spuna „zazanio ai cam dat cu oistea-n gard” sau ceva asemanator, dar nu sa-i spui ca-i de cacat, doar ca sa iesi in evidenta. Si a iesit.
ApreciazăApreciază
Pe de o parte, dacă i-ai fi răspuns lui Augustin cum mi-ai răspuns acum mie, ar fi fost perfect. Pe de alta, sunt sigur că voi aveți limbaje diferite.
Când Augustin i-a zis Zâzaniei că se face de rahat, exact asta i-a spus, că a dat-o cu oiștea-n gard, dar în limbajul lui. Sună diferit, dar exact așa se traduce. E o convenție, un limbaj, sensul e același. Tu te-ai sesizat din oficiu la auzul cuvântului căcat, dar treci dincolo de el.
Și pentru ce înseamnă să fii o doamnă cred că aveți definiții separate. Tu-mi dai contraexemplul unei femei simple, cu o droaie de copii, pe care o bate bărbatul și care clachează. Dar dacă Augustin se gândea la o femeie cu școală, fără copii, pe care n-o bate nimeni și care aproape zilnic se îmbată până uită de ea, înjură și urinează în public? Ai mai face reverențe în fața ei?
Nu toate femeile sunt la fel și nu toți ne gândim la același lucru când scriem sau pronunțăm un cuvânt.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aldusescule, tu chiar ai impresia ca m-au tras cu forcepsul de cap? Da-mi si mie un copy-paste unde a spus radescu „te faci de cacat” si nu „esti de cacat” asa cum am citit eu. Cum poti afirma ca sensul e acelasi? Inteleg ca incerci din rasputeri sa poleiesti cacatul lui radescu, dar nu am nici timp si nici rabdare sa citesc toate jongleriile tale.
Si nu e vorba ca nu i-am explicat, vorba e ca refuza sa-si recunoasca badarania si gindirea torsionata pentru care nici macar n-a fost capabil sa-si ceara scuze.
Inchei prin a-ti propune sa abandonam subiectul pentru a nu aluneca si noi, ca radescu, in penibil.
ApreciazăApreciază
Gigli, i-a zis „ești” nu „te faci”.
Întrebare: dacă un bărbat și nu o femeie ar fi avut ieșirea respectivă, era îndreptățit Augustin să-i spună „Icsulescule, ești de căcat”? Eu zic că avea tot dreptul. După mine, reacția lui față de omul Z. a fost perfect normală.
Respectul se câștigă, nu-l ai asigurat, indiferent că ești femeie sau bărbat.
Dacă te porți ca un birjar, nu trebuie să te aștepți la comportament cavaleresc, doar fiindcă ești femeie.
ApreciazăApreciază
Renato, am sa-ti raspund mai intii c-o intrebare. Cum se face ca tu, cind i-ai raspuns Zazaniei, n-ai spus ca-i de cacat sau ca-i o nenorocita sau mai stiu eu ce alte dragalasenii? Cum de i-ai atras atentia ferm, dar civilizat? Ca doar ai fi putut s-o faci, mai ales ca erai la tine-n casa.
Si acum iti voi raspunde, desi am facut-o deja. Mi se pare firesc sa ataci ideea, derapajul, afirmatia, dar nu sa sari la gitul omului, ca rata la muci. Mi se pare mult mai degradant atunci cind vine vorba de-o femeie si cind situatia cerea retinere, nu mahalagism. Chiar daca femeia e mai dura, mai barbata, tu ca barbat trebuie, din respect, sa taci sau sa faci o atentionare civilizata. Poate ca e chestie de educatie. Consider ca R ar fi trebuit sa-si exprime, in primul rind, sentimentele fata de defunct, desi n-a facut-o nici pina acum, daca observi. In schimb a gasit de cuvinta sa jigneasca ca un birjar, o femeie, care inteleg ca fusese jignita si de cel disparut.
Ai dreptate, respectul nu se pretinde, se cistiga si de aceea spun ca ambii s-au facut vinovati. Z pentru lipsa de respect fata de C, iar R pentru lipsa de respect fata de Z.
Nu era nici locul, nici momentul pentru iesirile amindoura.
ApreciazăApreciază
Papa, tu crezi că eu m-am uitat la cum a formulat exact? Ți-am citat din memorie, n-am făcut nicio jonglerie și n-am încercat să poleiesc nimic. Tocmai că pentru mine forma nu-i atât de importantă, mesajul contează.
Sunt de acord că Augustin putea să formuleze într-un mod mai puțin abraziv sau jignitor. Sunt de acord că forma e criticabilă, nu de asta e vorba aici. Lăsând la o parte forma, eu îi dau dreptate pe fond. Da, ok, putea fi mai diplomat, chit că Zâzania tocmai spunea că n-o interesează diplomațiile, dar ideea de bază e că, la fel ca majoritatea comentatorilor, a taxat intervenția Zâzaniei. Că putea s-o taxeze într-un mod mai plăcut urechilor, nu contest. Când am scris că mi-a plăcut cum și-a argumentat poziția, n-am zis că n-am înțeles-o pe a ta.
Acum, la partea care ne interesează cel mai mult: de ce respectul pentru o femeie este apriori mai mare decât respectul pentru un bărbat? Tu spui că poate educația. Dar educația trebuie să se bazeze pe niște realități pe care să le înțelegi, altfel este o educație superficială, care te transformă într-un snob. O pictură trebuie apreciată pentru că atunci când o privești te încearcă măcar o firavă emoție artistică și nu doar pentru că știi că-i o pictură. Crezi că milionarul agramat care și-a umplut casa cu picturi celebre are gusturi rafinate și respectă arta? Cum poate să respecte arta, câtă vreme el ascultă manele și nu înțelege/simte nimic la privirea acelor picturi? Este doar un superficial, care face niște lucruri pentru că îl pun într-o lumină mai bună. Acum, revenind la femei: de ce s-o respecți pe una care se comportă ca un birjar? Pentru simplul fapt că natura a dotat-o cu un vagin?
Sigur că femeile sunt, în mod nativ, cumva mai sensibile, mai delicate și mai frumoase ca bărbații, și tocmai ăsta e motivul pentru care suntem educați să le respectăm și să fim gentilomi cu ele. Că altfel, de ce le-am respecta mai mult, doar pentru că au niște organe poziționate diferit? Sau litera F în locul literei B în dreptul sexului? Nu, ci pentru că au acele calități de care vorbeam. Dar în momentul în care și le pierd, își cam pierd dreptul de a mai fi numite femei. A le da sărut mâna chiar și atunci când ele scuipă pe tine și urinează în public, strict în baza faptului că biologic încă sunt femei și deci tu zici că merită respectate, echivalează cu a ridica la loc de cinste o pictură execrabilă strict pe baza faptului că din punct de vedere tehnic acea pânză poate fi considerată o pictură.
Tu ai respecta un kitsch, o pânză fără nicio valoare artistică, doar pentru că, din punct de vedere tehnic, se încadrează la genul pictură? Noa, așa e și cu femeia care, din punct de vedere biologic, se încadrează la genul feminin, dar cam atât.
ApreciazăApreciază
Mai Aldusule, e chiar atit de greu?
Daca vrei sa polemizam, hai s-o facem in cunostinta de cauza, nu pe aduceri aminte si interpretari tendentioase.
Zuzu a actionat, asa cum a facut-o, pentru ca a fost jignita. Trebuia sa reactioneze altfel sau deloc? Da! asa cum am spus-o deja. Pe R nu l-a jignit nimeni. A sarit ca lacusta-n iarba jignind si confundindu-se cu cacatul pe care l-a mentionat.
Eu am criticat modalitatea de abordare pentru ca doar pe aia o am la dispozitie. Si din ceea ce spui, rezulta ca si tu esti pe felie cu mine, asa ca nu inteleg ce vrei. Ca tu stii cu exactitate ce era in mintea R-ului si ca ii cunosti intentiile laudabile chiar si atunci cind se comporta execrabil, nu ma intereseaza.
Treaba cu femeile e ca sunt mame, ca sufera mai mult decit barbatii, ca sunt discriminate in orice societate si de orice religie si inca multe altele pe care-mi face greata sa le amintesc. Diferenta nu rezida doar in vagin, cum poetic ai trintit-o tu. 😛
In acceptiunea R-ului tarancile, nefiind doamne, n-ar merita sa fie respectate si de fapt, nici nu sunt. Dar afirmatia in sine, desi reprezinta un adevar, e imbecila.
Am fost in diverse baruri, aici in Canada si cind m-am adresat ospataritelor cu „can you, please…? au facut ochii mari, mirindu-se, placut impresionate, de „please”-ul meu. Asta pentru ca sunt obisnuite sa fie tratate fara pic de respect de majoritatea clientilor care vad in ele doar un vagin, cam ca tine si ca R.
ApreciazăApreciază
Nu e chiar așa. Dacă ești la o înmormântare și apare unul care face gălăgie, ești în drept să-i spui să tacă sau să plece de acolo, că perturbă starea voastră de reculegere. Strică atmosfera. Nu înțelege despre ce-i vorba acolo. Deci, nu poți spune că R n-a avut niciun motiv să se lege de Zuzu, iar dovada este că și alții i-au atras atenția lui Zuzu. Singurul lucru criticabil este modul în care i-a atras R atenția. Adică, în loc să-i spună frumos „ne deranjezi, te rugăm să ne lași în pace”, i-a spus: „ești de căcat”, gen.
Intenția e vizibilă de la un kilometru: aceea de a-i spune gălăgiosului că s-a băgat ca musca în lapte și că deranjează. Care a fost intenția celorlalte persoane care au admonestat-o pe Zuzu? Păi, aceeași.
Primo, nu toate femeile sunt mame. Doar cele care au copii. Secundo, pentru fiecare mamă, există un bărbat care este tată, exceptând cazul singular de la începutul erei noastre. Ce argument e ăsta, că femeile sunt mame? Bun, și bărbații sunt tați. Există familii în care tații se ocupă de copii, iar pe mame le doare în 14. Dar tu zici să le respectăm pentru că sunt mame? Păi dacă nu se mai comportă ca niște mame, dacă se droghează și nu le pasă de copii, atunci și-au cam pierdut calitatea de mamă. Au rămas mame biologice. În familiile respective, tații (dacă se îngrijesc de copii) merită un respect însutit.
Da, de acord că de regulă o femeie este un părinte mai bun și mai grijuliu decât un bărbat. După cum de acord că de regulă o femeie nu se duce la o înmormântare să facă scandal public. De regulă.
Fratele meu, cine a vorbit de țărănci în afară de tine? Nu știu alții, dar eu prin țărancă înțeleg femeie de la sat – termenul țăran este lipsit de orice conotație peiorativă – iar prin doamnă înțeleg femeie care manifestă anumite calități, cum ar fi: decență, bum simț, bun gust. Prin urmare, există țărănci despre care să poți spune la orice oră cu mâna pe inimă că sunt niște doamne, în timp ce există orășence care nu se califică. Ce legătură are calitatea de a fi o doamnă cu locul de proveniență sau de rezidență?
Înțeleg că tu prin doamnă te referi la orășeancă, dar posibil să fii în minoritate aici. De exemplu, eu n-aș zice că tipa din exemplul lui R, care era beată și a urinat în public, era o doamnă, indiferent ce scria pe buletinul ei.
Cine-a zis că femeile sunt doar purtătoare de vagin? Te-am întrebat dacă pe una despre care nu poți spune nimic altceva (de bine) mai merită respectată. Dar câtă vreme ospătărița n-o să-mi scuipe în ciorbă și n-o să mă înjure, o s-o tratez și eu cu respect și politețe. Totuși, tu o mai respecți după ce-ți urinează în mâncare? Că despre asta era vorba. Despre femei care nu manifestă calități de femei, cum am zis eu, care sunt ca niște birjari, cum a zis Renata, sau care nu sunt doamne, cum a zis R. Fiecare am zis-o în alt mod, dar ne-am gândit la același tip de femeie.
ApreciazăApreciază
Aldus, desi ma citezi, nu se vede ca ma si citesti.
Am spus ca nu l-a jignit nimeni, ca pe Z. N-am spus ca nu putea sa faca observatie. Pe de alta parte, ca tot ai bagat-o cu biserica si inmormintarea, aici e blog, si mult dupa inmormintare. Nu e noaptea de veghe, dar chiar si asa, hai sa-ti iau exemplul ca e de un comic aparte.
Deci, la slujba unei inmormintari, in biserica, o tipa face „galagie” deranjind pe cei prezenti. Iar din fundul bisericii se aude un urlet (ca R a scris-o cu majuscule) „Esti de cacat!” 😆 Cred ca s-ar cracana de ris pina si picturile murale, nu numai icoanele. Care ti se pare mai musca, cazut in laptele pioseniei? 😆
Umorul tau, involuntar, e de dat la ziar.
Doi, ca precedentul a fost unu. 😉 De cite ori ai fost gravid? De cite ori ai nascut? Dar de alaptat? Mama biologica iti va ramine mama, fie ca ti-o doresti sau nu. Si nu-mi da exemple de mame denaturate ca ti le pot contracara cu munti de tati denaturati, asa ca las-o! Eu iti vorbesc de regula, tu de exceptie.
Cind vorbeam de taranci ma refeream la comportament, nu la locul de nastere. Sau tu n-ai auzit de expresia „te comporti ca o taranca, sau ca un tractorist, sau ca o manivela” ? Iar comportamentul de „taran” e opus, in vorbirea curenta, celui de doamna sau domn.
Singurul tau merit in discutia asta e ca vorbesti mai mult decit mine care vorbesc mult mai mult decit o femeie 😆
ApreciazăApreciază
Io aveam în minte o ceremonie în aer liber, de ex când îl duci pe om la groapă, nu una în biserică. Acolo are mai mult sens ce zic eu? Gândește-te la orice grup, nu-i musai să fie o înmormântare. Orice grup armonios, în care un intrus face notă discordantă. Oamenii din grup îi vor atrage atenția. Hai că ai înțeles ideea.
Excepția era în discuție, nu regula. 😉
N-am auzit de „te comporți ca o țărancă” decât odată intrat pe net, de la în principal bucureșteni. Poate pentru că eu locuiesc în provincie. Pentru mine, țăranul este un om care locuiește la sat. Termenul nu are nici cea mai mică urmă de conotație peiorativă. Te comporți ca o țărancă, adică cum? Țăranca se comportă mai prejos decât o orășeancă? De ce? Pentru că nu-și face manichiura? Pentru că mulge vaca al cărei lapte îl cumpărăm noi ambalat frumos din magazin, după ce i s-a extras grăsimea, la un preț de 4-5 ori mai mare decât primește acea țărancă pe el? Care e comportamentul țărăncii române, că nu m-am prins?
În opinia mea, puține categorii sociale merită la fel de mult respect ca țăranul român, pentru care am cea mai adâncă admirație. În orice caz, mult mai multă admirație decât pentru cei care folosesc termenul „țăran” în sens peiorativ.
Iată câte limbaje diferite pot exista sub soare!
ApreciazăApreciază
Si daca nu ai auzit tu, inseamna ca nu exista? Altii fac campanii pe tema asta.
Asta poate fi un inceput pentru darmarea turnului de fildes din care vezi lumea.
ApreciazăApreciază
@DoarF
O mulțime de oameni credeau că Pământul este plat și că cei care susțin altceva trăiesc într-un turn de fildeș.
Conotațiile peiorative ale termenului țăran sunt idioate.
ApreciazăApreciază
Dar, de vreme ce pari să susții această asociere pe care eu o consider idioată, te provoc s-o argumentezi.
Pentru început, definiția de dicționar:
Acum, de pe ultimul articol indicat de tine citire:
Personal nu-mi aduc aminte ca bunicii mei sau consătenii lor să fi fost caracterizați de apetitul pentru bancuri nesărate, la care nu râdeau nici ei. Bunicii tăi, în cazul că locuiau la sat, erau?
De ce? Cumva sătenii sunt oameni de la care nimeni nu așteaptă nimic, deoarece tată lumea știe că nu pot mai mult? Eu cunosc țărani mult mai gospodari și descurcăreți decât mulți leneși locuitori ai orașelor.
Nu am întâlnit nici măcar un singur locuitor al satelor care să spună măcar o dată „organul meu sexual masculin”, necum la fiecare două secunde. Înțeleg că tu ai o experiență mai vastă.
Până la urmă, niciuna dintre aceste descrieri nu-l caracterizează pe un țăran, adică pe un om care trăiește într-o zonă rurală. Și atunci, conotațiile acestea sunt tâmpite. Ce-ai zice să atașăm aceste conotații termenului „bucureștean”? Ce-ai zice dacă eu aș spune: ești bucureștean dacă bancurile tale sunt atât de proaste încât nici tu nu râzi la ele? Probabil ai zice că aberez, deoarece bucureștenii nu sunt așa.
Ei, nici țăranii nu sunt așa, iar cei care au sucit acest cuvânt atât de frumos sunt idioți.
ApreciazăApreciază
@Aldus
Si taranul, studiind girafa pe toate partile, exclama plin de emfaza: acest animal nu exista.
ApreciazăApreciază
N-am zis că nu există, am zis că e o idioțenie. Dar sunt obișnuit să nu înțelegi absolut nimic din ce-ți zic.
ApreciazăApreciază
Te-ai identificat cu taranul? Nu pot sa-ti zic decat sa mai pui si tu mana pe cate-o carte, astfel incat sa identifici corect diverse situatii de care te lovesti.
ApreciazăApreciază
Nu m-am identificat cu țăranul, pentru că nu locuiesc la sat. Am spus pur și simplu că conotațiile peiorative ale cuvântului țăran sunt idioate.
ApreciazăApreciază
Se pare ca e nevoie sa-ti traduc celebra intamplare imaginata de Marin Preda dintre taran si girafa. Talcul acestei povestiri, nu era ca ai zis tu ca nu exista, cum incerci sa-mi arunci in spate, ci de (ne)acceptare a realitatii: idioate sau nu, conotatiile peiorative exista si sunt folosite. Poti sa accepti existenta lor si, eventual, sa te lupti cu morile de vant ca sa le elimini sau poti sa negi existenta lor desi le-ai vazut cu ochii tai, precum taranul.
ApreciazăApreciază
Aldusescule, nu pot avea o vacanta linistita din cauza ta, piaza rea ce-mi esti. 😆
Hai ca s-o incheiem cu tarancile si doamnele. Un mare carturar contemporan, un idiot caruia prunele dintre picioare i-au crescut in gura, vorbind printre ele, cu mare greutate, afirma ca Halep e o tarancuta, comparativ cu Sharapova care e o lady. Motiv pentru care considera, la fel ca R, sa o umple de respect pe Sharapova si de invective, pe Halep. Numele acestui idiot e Banciu si conversindu-ma pe blog, am aflat ca nu e singurul.
Asa caci, diferentele exista si nu numai in mentalitatea „carturarilor” de teapa lui Banciu. Ca vezi tu Aldusescule, doamnele se coafeaza, rimeleaza, epileaza, manichiurizeaza, pedichiurizeaza in timp ce trarancile trudesc din greu. Nu spun care-s de apreciat, ca nu despre asta vorbim, dar diferentele exista si sunt vizibile cu ochiul liber. Asta daca n-ai cumva ochi de cirtitoi. 😆
De fapt, si cu asta inchei, pina si tarancile spun „doamna de la oras”. Asa ca R, ca si Banciu, cam despre asta vorbea, numai ca diferentele respective nu justifica respectul aratat doar doamnelor, ca de aici s-a pornit, daca-ti mai aduci aminte, … doamna/ era tirziu si era toamna 😆
ApreciazăApreciază
@DoarF
Nu știu exact ce să-ți spun prima dată: că dai dovadă de agramatism, punând virgulă între subiect și predicat, sau de prostie: în momentul în care am spus că conotațiile peiorative ale cuvântului țăran sunt idioate am recunoscut implicit existența lor, da? Că dacă n-ar exista, n-aș fi avut despre cine să spun că sunt idioate. Doh!
Faptul că admit existența lor rezultă clar din lectura comentariilor de mai sus (de ex, am zis că le-am întâlnit odată ce am intrat pe net, deci dacă le-am întâlnit, înseamnă că există). Sigur că Gigel, Săndel și Dorel spun „țăran” cu alt sens decât cel din dicționar. Eu însă am precizat că aceste sensuri peiorative nu sunt fundamentate pe înțelesul propriu al cuvintelor din limba română, ci pe prostie. Adică nu există ca sensuri reale, proprii ale cuvintelor din limba română, ci ca sensuri alterate de niște proști. Asta e ce am susținut eu mai sus.
Dar sigur că cel mai prost dintre cei de față sunt eu, pentru că stau de vorbă cu tine.
@Papagigli
N-am văzut emisiunea, dar în contextul prezentat de tine, epitetul „țărăncuță” atribuit Simonei îmi pare aproape un compliment. Altfel, dacă ai fi descris o țărancă prin faptul că muncește în loc să se coafeze n-aș fi zis că folosești termenul în sens greșit. Am obiectat când ai asociat alte trăsături cu acest termen, trăsături care nu îi sunt proprii unei țărănci.
ApreciazăApreciază
@Aldus
Nu stiu ce sa-ti zic prima data: ca dai dovada de agramatism, deoarece nu stii care e subiectul si predicatul(chiar daca eu am pus o virgula in plus), sau ca dai dovada de prostie: ca tu reduci „exista si sunt folosite” la „exista”. Doh!
Tot din lecturarea textelor de mai sus rezulta clar ca erai paralel cu subiectul. Ca ai fost singurul care a avut nevoie de explicatii suplimentare despre valentele curente ale termenului taran. Si mai rezulta ca ai incercat sa impusti mesagerul care ti-a livrat informatiile lipsa. Ca vorba aia, nu eu sunt cel care a dat sensurile alea peiorative, desi recunosc ca si eu il folosesc uneori cu tenta peiorativa, dar in cu totul si cu totul alte situatii decat cele din link
ApreciazăApreciază
@DoarF
Subiectul este „tâlcul”; predicatul este „era”. Iar între cele două există o virgulă.
ApreciazăApreciază
Intre cele doua pot sa existe si virguli. In cazul de fata, intre cele doua exista o constructie care contine si virgula. Constructie respectiva a suferit niste reformulari. Daca vrei neapart sa vanezi virgula aia ramasa aiurea, nu ai decat. Stiu sigur ca o sa mai gasesti si altele asemenea, caci niciodata nu am stat sa-mi recitesc comentariile astfel incat sa fie grammar nazi prof
ApreciazăApreciază
Ps: presupun ca nu ai observat virgula aia copiata de la tine din fata lui sau. Am pastrat-o fix pentru a o scoate in evidenta, ca tot vorbeai de anagramati.
ApreciazăApreciază
PS: Intentionat am pus forma aia grestia de plural.
ApreciazăApreciază
Man, ce faci acum, argumentezi că ești agramat intenționat? Oprește-te din a fi penibil susținând o cauză pierdută. Ai greșit, ți s-a făcut observație, asta e, acceptă cu demnitate și data viitoare fii mai atent.
Sigur că diverse construcții cer uneori virgulă, dar nicio construcție nu tolerează virgula pusă acolo, ce cade în categoria virgulelor dintre subiect și predicat. Ce faci tu, explici cum ai vrut să scrii altceva și ai reformulat și etc?
ApreciazăApreciază
Aldus, pe Augustin îl cheamă Rădescu, nu Rădulescu. 🙂
ApreciazăApreciază
Rădescu, Rădulescu, mea culpa! 🙂
ApreciazăApreciază
Mi-am propus mereu să vin la prăvălie ca să te cunosc în realitate. Dacă nu ai mai fi scris, sigur veneam să te trag de mânecă! Păi eu am nevoie de gara asta, pentru că…fac naveta, na! Și îmi plac controversele dintre călători, pe principiul ” întărâtă-i drace…”, îmi place cum fiecare își argumentează punctul de vedere.
ApreciazăApreciază
Ana G., mult prea greu am construit o Gară, ca s-o dărâm acum, de-un ifos, de-un pamplezir.
ApreciazăApreciază
nu știu dacă sunt în măsură să îmi dau cu părerea pentru că locul meu este unul aproape pustiu. dar nu-l închid pentru că eu știu de ce scriu și pentru cine: pentru mine în primul rând, mie îmi adăp himerele. și, de-a lungul vremii am fost banată de multe ori pentru că spun ceea ce cred, am fost numită chioară (da, port ochelari ca să văd mai bine), slută, proastă, vânătoare de bărbați, sărăntoacă. ipocrită mi s-a spus cam rar și mi se pare cel mai blând. 🙂
și am învățat în tot acest timp că oamenii adoră triunghiul dramei, vor musai să-i salveze cineva, ca apoi să devină persecutori în locul victimei și că așa zisele certuri vin din comunicarea de-a surdul cu mutul și din faptul că iau totul prea personal, când- și este atât de simplu- orice neînțelegere se poate dezamorsa cu două trei întrebări de clarificare.
orice alegere vei face, eu îți doresc să fie bine pentru tine. prin gară vor fi mereu călători, poate alții, dar vor fi și alte trenuri. este viață și viața nu este pentru totdeauna, de ce ar fi însoțirile?
ApreciazăApreciază
psi, ți-am citit azi blogul la greu, așa cum o fac, din an în paște… Intimidezi omul cu poeziile tale! Atunci când sclipesc (azi am citit una sclipitoare) e nevoie de mult tupeu ca să faci un comentariu domestic, prietenos, ok. E ca și cum ar deraia Mocănița în lanul de „Grâu păzit de maci”.
ApreciazăApreciază
mno, renată, acuma să m-apuc de poezii proaste? 😀 😀 😀 e plin internetul, mulțumesc, mă feresc la greu de ele. (glumesc acuma) de fapt simt, știu și eu când dă scânteia cu mine de pământ… uneori. e ceva de dincolo de mine și totuși atât de în mine.
și spun: dacă un singur vers, o singură strofă , din an în paște, aduce cuiva emoție, eu mă bucur, este fix ce-mi doresc. comentarii? 🙂 nu țin musai la ele, pentru că nici eu nu comentez bucățile de literatură care mă mișcă.
ApreciazăApreciază
vorbim la unison, pișichi iubit!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
mno… curioasă tot îs: care poezie ți-a plăcut așa de mult? (am bunul obicei să le uit, așa că atunci când le recitesc… ioooi, rămân țapănă de uimire). aș vrea s-o înfig în manuscris, zic.
ApreciazăApreciază
ninge cu iubire… în cheia ta…
Doar alea pe care mi le amintesc fără să trec prin crângul tău.
ApreciazăApreciază
notez să le pun în manuscris. mulțumesc. eu descoperisem astăzi – din cauza ta- o bijuterie uitată (nu foarte veche, scrisă acum 2 ani). deci… mulțumesc. 🙂
ApreciazăApreciază
Mie imi repugna sa raman datoare. Si daca tot ai evocat gafele mele dovedind o memorie de invidiat , mi-am amintit si eu de datoria mea neplatita: cele doua carti pe care mi le-ai trimis fara ramburs. Am incercat de dimineata sa compensez cumva gafa de a le fi primit gratis ca din partea unei prietene si am comandat online 2 exemplare Nono si 4 Micul Chagall. Crezi ca ajunge?
ApreciazăApreciază
Zuzu/Mikael,
asta te strică, să nu cumva să rămâi datoare. Ai fi putut să rămâi datoare cu netrasul de ureche al unui mort. Sau ai fi putut să-l strivești din vorbe când era viu.
Când ai primit tu cărțile, acum enșpe mii de ani, ai fost pe lista scurtă de prieteni, împreună cu klaus, Lelia, Ursu, Andu și încă câțiva. Nu regret nicio secundă că ți le-am dăruit. Dar, dacă vrei să repari nenorocirea și să dezgropi iar bâta pe care o roteai pe deasupra capului cândva, faci cum crezi. Ai cumpărat 2 Nono și 4 Chagall? Dacă tot îți permiți, de ce n-ai cumpărat tot stocul? Băieții ăștia de la editură sunt capabili să mai scoată un tiraj mic, pe șestache. 🙂
Mor să știu pe ce considerente ai făcut raportul 1 la 2. Și ce-o să faci cu ele? Le duci la Muntele de Pietate? Aștepți niște inundații să le expediezi sinistraților, dimpreună cu două ciocolate Milka și-o pereche de papuci cu pampon?
Te comporți copilărește Zâzanie! Înecată de orgoliu – auăleu, a murit Cârco și n-am apucat să i-o trag! – nu te-ai gândit că poate pe mine m-a tulburat moartea lui și altfel decât că mi-a murit un prieten de pe net. Poate încă mai visez noaptea cum suna telefonul mamei în gol. Poate încă mai sună, după atâta vreme, și niște babe, cu voce tremurată, întreabă „Margo, tu ești?” și-mi vine să dau cu el de perete. De fapt, am și dat, nu demult, asigurându-mă că n-o să mai sune niciodată.
Dar tu, nu, Zâzanie! Tu „Batman, Batman!” și-atât.
Așa te-a-nvățat taica popa la biserica duminicală? Să nu rămâi datoare, să înfigi cuțitul și-ntr-un mort, dacă se poate?
Să știi că sunt capabilă să uit pentru a doua oară că ești un om rău. Pot să-mi asum relația cu tine în continuare, în calitatea ta de om rău, răzbunător, invidios și cum te mai știi că ești. A, și dacă mi te vei adresa din nou cu Principeațo, ești invitata mea. Când a fost nevoie să-mi dovedesc că pot fi Principessa am făcut-o. Te pup pe portofel, Coană Mare!
ApreciazăApreciază
Lelia? Care Lelia? Cumva „ziarista batrana” despre care pomeneai mai zilele trecute?
ApreciazăApreciază
Homer, povestitorul ăla orb, precizare nu pentru tine, Renule, şi nici pentru călătorii adevărati din gară, ci pentru cei care l-ar asocia instant, prin structura ADN-ului, cu Simpson-ul, Homer Jay, a murit ca un fraier, împiedicandu-se pe nişte stanci, ofticandu-se că nu a putut să rezolve o şaradă propusă de nişte amărați de pescari păduchioşi…
ApreciazăApreciază
Ce tot spui, Castane? Aici a fost răzbel pe viață și pe moarte, cam ca la sindicate, pe bonuri de masă! Bagă Homerul în frigider, că-l „servim” mai încolo, pe post de homar, de belugă… Ei, si dacă n-o fi și n-o fi, om bea un Ballantine s d-ăsta, de supermarket, făcut pentru țări ex-comuniste. 🙂
ApreciazăApreciază
Comentariu de la 11,04 care „asteapta moderare” imi apartine si a fost trimis dintr-o eroare de pe profilul unui apropiat.
ApreciazăApreciază
Este ca in poveşti: de vei inchide Gara te vei căi, de nu o vei inchide iar te vei căi. Eu iti doresc succes si sa faci ce iti place tie.
ApreciazăApreciază
Nu văd ce motive ar avea să se căiască dacă n-o s-o închidă.
ApreciazăApreciază
O sa existe intotdeauna cineva nemultumit de un punct de vedere asa ca o sa fie discutii infocate ca cele de ieri.
ApreciazăApreciază
Recunosc ca nu stiu de unde a izvorat ideea de a inchide gara. N-am citit nici comentariile, pentru ca am si eu ritualul meu: ajung la birou, organizez daily scrum meeting, citesc Gara, muncesc ceva pana ma enerveaza unul-altul, citesc jumatate dintre comentarii, mai muncesc un pic etc.
In sfarsit, ma bucur ca exista Gara.
ApreciazăApreciază
Data viitoare când mă mai trece gândul acesta, o să-mi amintesc programul tău matinal și-o să rămân, ca și până acum, pe metereze.
ApreciazăApreciază
„Mă bătea gândul să închid Gara.” Ca sfat …ti-asi spune : INCHIDE-O IMEDIAT , vei fi infinit mai linistita astfel ! Insa , nu-i atat de simplu caci , inca din titlul postarii , ” Nu mor caii când vor câinii ” se vede clar ca , n-o vei face . N-o vei face din minim doua motive, si-ti mai pot enumera inca vreo….zece , dar raman astea doua . 1] Mai este doar putin si , se vor inplinii 3 ani de la acea absolut tulburatoare postare din…20-02 2015 . Eu cel putin , am fost miscat pana la lacrimi , chiar daca s-ar putea sa nu crezi asta . 2] S-au implinit 6 ani { pe 12 Ianuarie } de cand , ” A VENIT UN PROST ” si ti-a spus : SCRIE !!!! Daca la vremea la care , Google nu-ti mai permitea aparitia , transformandu-te intr-un fel de ” moroi ce se privea in oglinda ” nu te-ai lasat , cum dracu s-o faci acum doar pentru … cateva latraturi ?!? Fi serioasa Renata Carageani caci , postura de victima nu te prinde . Dumneata esti o invingatoare si-n plus de asta , AICI , IN GARA DUMITALE PRIVATA ESTI CA PESTELE IN APA : DAI ORICAND SI ORICUI LECTII DE INOT ! Cu permisiunea dumitale , voi face si eu ca ” prostul ala ” si-ti voi spune : SCRIE RENATA !!!!! Respect !
ApreciazăApreciază
Mariane, n-am găsit postările la care te referi (pe 20.02.2015 n-am scris nimic), dar undeva trebuie să fiu ca peștele în apă, fiindcă sunt PEȘTE!
Curios, am mai auzit asta – ești o învingătoare! -, dar a sunat ca la alcoolicii anonimi: chiar nu contează cum te percep ceilalți, atâta vreme cât tu te percepi altfel.
ApreciazăApreciază
„Cine-mi sunt ? E douăzeci februarie, asta știu sigur.
Ninge cu fulgi mari și grei care se topesc înainte de-a atinge asfaltul. Cel puțin așa cred. Mama e în pantofi de lac, cu toc gros, trotteur (când pronunță ea cuvântul ăsta, motorașul „r”-ului sfârâie de două ori, scurt, plăcut, ca o gâdilătură) și a împrumutat haina de astrahan a bunicii, doar ca să fie elegantă, fiindcă altminteri nu e frig deloc. Mie, cel puțin, mi-e cald.” Probabil ca n-oi fi scris chiar in 20 februarie insa…in vremea cand am citit-o eu…chiar era 20 Februarie ! Iar aia cu , ” A venit un prost si mi-a spus : SCRIE ” , aia mi-a mers direct la inima mai ales ca , era taman atunci cand , la Piata Universitatii alaturi de alte sute de nemultumiti , inghiteam gaze si bastoane din partea Jandarmeriei , tragand inca nadejdea ca…poate vom reusi sa schimbam ceva in tara asta de KKT . Daca ai trecut peste toate acestea…restul constituie doar glume de balci . Cel mai important lucru , tot dumneata l-ai spus , inspirata fiind de sloganul tipilor de la AA { pe bune ??? } : 😀 😀 😀 : ” chiar nu contează cum te percep ceilalți, atâta vreme cât tu te percepi altfel.” iar asta-i un mare adevar . Si… te mai indemn ceva : de toate aceste suparari , RAZI caci , ” O ZI IN CARE N-AI RAS , ESTE O ZI PIERDUTA ” dupa cum scrie pe frontispiciul blogului amicei Oana 😉 . Respect .
ApreciazăApreciază
Ce de furtuni în paharele cu apă…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un pitic, atât de mic, făcea baie-ntr-un ibric.
ApreciazăApreciază
Când Renata la-nghițit. Cu cafea și cu lăptic, cum s-a și obișnuit. Doar o clipă a trecut și din nou, în cana ei, liniștea s-a așternut. Și cerneala din condei.
ApreciazăApreciază
eu iubesc si caii si cainii. si toate animalusele. cainii ar muri de foame daca tu ai inchide gara! ei se hranesc cu vorbele tale nu cu carnea ta si eu cred ca tu stii asta! cea mai mare pedeapsa a lor ar fi sa inchizi gara.
ApreciazăApreciază
🙂 Și eu iubesc caii și câinii.
Nu, nu cred că aș pedepsi pe nimeni cu închisul Gării, cu excepția mea. 🙂
ApreciazăApreciază
de ce sa te pedepsesti, Renata Carageani? ca scrii frumos, ca-n vorbele tale se regaseste o parte din sufletul tau? ca ne regasim si noi in ce spui tu? cum sa inchizi si sa pleci, asa, ca si cand nu ai fi fost? sa ne condamni la tacere si singuratate? vom rataci fantomatic pe aici, asteptand sa reapara gara si trenurile si tu! fie-ti mila de Gara pentru noi. RAMAI!
ApreciazăApreciază
E una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste pe care le-am primit. Și, în toată viața mea, importante au fost vreo cinci.
Blogul acesta e autoterapie și, dacă am cititori, e doar un favor.
ApreciazăApreciază
chiar este o declaratie de dragoste si ma bucur ca tu ai primit-o si ai inteles-o. si sper sa-ti tina de cald, in vremuri reci, ca e sincera si adevarata.
ApreciazăApreciază