Arhive pe categorii: d’ale Prăvăliei

Tot despre manipulare, că veni vorba

Iată contextul: în Prăvălia asta „nouă” (pentru mine), în care lucrez deja de trei ani, există și serviciul „receptură”. Adică se prepară rețete magistrale, activitate pe cale de dispariție în țara noastră. Oamenii nu știu că-i zice receptură, prin asimilare … Continuă lectura

Publicat în Ce știe spițerul, d'ale Prăvăliei | Etichetat , | 13 comentarii

Mica Femeie Fericită

Femeia scundă cu obraji rotunzi, gropițe, gură cărnoasă veșnic surâzătoare, ochi sclipitori, pare întruchiparea fericirii. Dacă ar trebui s-o trec în agenda telefonului, fără nume, ca pe Mama lui Romeo, așa aș trece-o: Mica Femeie Fericită.Cumpără mereu ser fiziologic perfuzabil … Continuă lectura

Publicat în copilărie, d'ale Prăvăliei, strict autentic, Uncategorized, ştiri de neştiut | Etichetat , | 52 comentarii

Spiciuiri (13) O supă sărată

O vreme, am fost prieteni. La cataramă. Domn’ doctor în sus, domn’ doctor în jos. Vorbea pe înțelesul prostimii. Ăsta e un lucru bun. Nu se enerva niciodată. Avea timp, răbdare și un soi de înțelepciune bătrânicioasă. Știa de toate. … Continuă lectura

Publicat în actualitate mioritică, amintiri, apucături proaste la români, Ce știe spițerul, d'ale Prăvăliei, strict autentic, Uncategorized, ştiri de neştiut | Etichetat | 61 comentarii

Spiciuiri (12)

M-a sunat ieri o prietenă.Am ezitat puțin, dacă să scriu prietenă, dacă nu e prea mult spus, că nu ne-am împărtășit secrete personale, ne vedem din an în paște și tot așa de rar vorbim… S-o numesc cunoștință? Sună oribil. … Continuă lectura

Publicat în actualitate mioritică, apucături proaste la români, d'ale Prăvăliei, Uncategorized | Etichetat , , | 29 comentarii

Vitrinier de ocazie

Iar m-am jucat de-a decoratorul, de-aia n-am mai dat pe blog. Vorba vine m-am jucat, că am muncit de mi-au ieșit ochii. Treaba cu ochii e la propriu, o să vedeți de ce. Aci, la noul loc de muncă, există … Continuă lectura

Publicat în d'ale Prăvăliei, sărbători, Uncategorized | Etichetat , | 32 comentarii

Zița Antivaccinița

Nu știu cum se face că toți nevaccinații din convingere au rude și prieteni care, la rândul lor, au prieteni și rude care cunosc pe câte cineva care, după ce s-a vaccinat, a murit. Toți speriații de moarte prin vaccin … Continuă lectura

Publicat în actualitate mioritică, apucături proaste la români, Ce știe spițerul, d'ale Prăvăliei, mizeria umană, Uncategorized | Etichetat , , | 82 comentarii

Transparență, gen…

Recent, OMS-ul a admis o posibilă legătură între cazurile de miocardită și pericardită diagnosticate la persoane vaccinate anticovid cu a doua doză de vaccin conținând ARN-m.Frecvența acestei „reacții adverse”, care e boală de-a binelea, este de 40/1000000 bărbați vaccinați, respectiv … Continuă lectura

Publicat în d'ale Prăvăliei, experimente | 16 comentarii

Să fie bine ca să nu fie rău sau de ce m-am vaccinat

Fincă (o s-o țin așa, fonetic, tot drumul, fiindcă m-am săturat de apostroafe) mi s-a oferit ocazia, în prima tură, aia privilegiată, și arareori se pune semnul egal între medici și farmaciști, asta în caz că cei din urmă sunt … Continuă lectura

Publicat în actualitate mioritică, amintiri, blog, d'ale Prăvăliei, experimente, jurnal | Etichetat | 11 comentarii

Muntele de lanolină

Până la urmă, Spitzerul  n-a murit. Bila albă cu care termin anul ăsta extrem de zbuciumat, șovăitor, crispat, depresiv… nasol, într-un cuvânt e asta, că am urcat iar muntele de lanolină și am pus la treabă micul mojar din porțelan … Continuă lectura

Publicat în blog, d'ale Prăvăliei, Uncategorized | Etichetat , , | 2 comentarii

În bula mea…

După ce ochiul stăpânului s-a închis, vita a început să slăbească. De fapt, se cam betegise ea  mai demult. Încă de-acum trei ani respira greu și mergea tehuie, fără țintă. Și nu mai dădea lapte. De miere  nu mai putea … Continuă lectura

Publicat în blog, d'ale Prăvăliei, jurnal | Etichetat | 12 comentarii