Arhive pe categorii: blog

Spital

Brancardieri alergând, paramedici alergând sincron cu ei ca să pompeze oxigen rănitului de pe targă, doctori care strigă după soluție salină, atropină, diazepam, fentanyl, hidrocortizon… Asta e UPU. În filme. În New Amsterdam, care e, și ăla, un spital fictiv. … Continuă lectura

Publicat în amintiri, apucături proaste la români, blog, mizeria umană, Uncategorized | Etichetat , | 3 comentarii

Spiciuiri

Anul ăsta, puiul de șoim a apărut iar. Alt pui, firește, dar îmi place să cred că e odrasla aceleiași perechi. Atent, curios, blând. N-am îndrăznit să deschid fereastra: părea decis să intre în casă dacă ar fi putut, iar … Continuă lectura

Publicat în actualitate mioritică, amintiri, blog, strict autentic, Uncategorized | 12 comentarii

Ce-am mai bricolat, după vitrine

Ceașca avea o soră geamănă. Erau cocoțate amândouă pe ultimul raft, în bucătărie. Nu le foloseam, că nu beau ceai, dar le păstram fiindcă mi le făcuse mama cadou de un Moș, cu ani în urmă.Nu știu ce s-o fi … Continuă lectura

Publicat în blog, experimente | Etichetat | 5 comentarii

Mi se rupe!

În ultimii ei ani de viață, să zicem zece, adică după nouă decenii de existență, mama o acuza tot mai des pe bunică-mea de egoism. De fapt, cred că se referea la nepăsare, poate chiar la nesimțire, dar cum să … Continuă lectura

Publicat în amintiri, blog, jurnal, părerea mea, Uncategorized | 8 comentarii

Normalitate, civilizație, altceva

Pe vremuri îi zicea RADET. Și primarului capitalei îi zicea Băsescu, Videanu, Oprescu, Firea.Când nu curgea apă caldă pe țeava de apă caldă sau curgea, dar era ca aia rece vara, telefonam la un număr de patru cifre și, după … Continuă lectura

Publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, apucături proaste la români, blog, cu ce ne mândrim, o ţară frumoasă, strict autentic, Uncategorized | 12 comentarii

Să fie bine ca să nu fie rău sau de ce m-am vaccinat

Fincă (o s-o țin așa, fonetic, tot drumul, fiindcă m-am săturat de apostroafe) mi s-a oferit ocazia, în prima tură, aia privilegiată, și arareori se pune semnul egal între medici și farmaciști, asta în caz că cei din urmă sunt … Continuă lectura

Publicat în actualitate mioritică, amintiri, blog, d'ale Prăvăliei, experimente, jurnal | Etichetat | 11 comentarii

Sfârșitul nu poate fi o pasăre

După cum nu poate fi nici o pandemie. Nicio pandemie! *** Dintre toate disparițiile provocate de covid, cel mai mult m-a afectat moartea vecinei mele de la parter, cu care am schimbat câteva zeci de cuvinte în cei 20 de … Continuă lectura

Publicat în blog, cronici, jurnal, Uncategorized | Etichetat | 18 comentarii

Într-o joi, după ploi…

…apare tipul ăsta. Ferestre larg deschise. Pentru o clipă, își vâră ciocul prin simulacrul de gratii care-i taie cheful motanului de-a sări fără parașută. Se retrage imediat, dar rămâne acolo, în pervaz, extrem de curios. Noi, înțepeniți, pe dinăuntru. Nu … Continuă lectura

Publicat în blog, jurnal, pisici și alte lucrușoare, strict autentic | 11 comentarii

Muntele de lanolină

Până la urmă, Spitzerul  n-a murit. Bila albă cu care termin anul ăsta extrem de zbuciumat, șovăitor, crispat, depresiv… nasol, într-un cuvânt e asta, că am urcat iar muntele de lanolină și am pus la treabă micul mojar din porțelan … Continuă lectura

Publicat în blog, d'ale Prăvăliei, Uncategorized | Etichetat , , | 2 comentarii

It just happens

Marie Fredriksson (Roxette) a murit. Cancerul, această năpârcă a bolilor, a învins-o după șaptesprezece ani. De fapt, mai potrivit ar fi să zicem că ea a reușit să țină dihania la respect 17 ani. Bravo, Marie! Am simțit nevoia să … Continuă lectura

Publicat în blog, cronici, părerea mea, Uncategorized | Etichetat , , | 9 comentarii