Ce s-ar mai putea adăuga în cazul impostorului Politi, despre care sporovăiesc acum toate ziarele italiene și românești? Aproape nimic, referitor la bietul doctor închipuit.
Personajul, savuros în logica lui bolnavă (dacă diplomele mi-au fost recunoscute în România, înseamnă că sunt medic), dar periculos ca un criminal în serie, a fost întors pe toate fețele de jurnaliști și, de dragul audienței, a fost lăsat chiar să intre în direct pe un post de televiziune. Faptele și judecățile lui dovedesc evident că omul are o defecțiune mintală. Fiindcă nu vorbim despre unul care s-a dat drept zugrav și nu știa să stoarcă trafaletul, ci despre cineva care pune mâna pe bisturiu și taie în carne vie. Curajul de-a falsifica documente și de-a le folosi poate că ține de sociopatie, dar curajul de-a manevra instrumentar chirurgical pe o ființă umană, nu pe un cadavru sau manechin, doar fiindcă ai urmărit niște operații filmate, e nebunie curată.
După mine, Matteo Politi ar trebui băgat într-un balamuc și-atât.
Dar cei care l-au ajutat nemijlocit să-și pună în practică nebunia ar trebui să se afle deja, de când a izbucnit scandalul, în spatele gratiilor.
Iată ce cere legea, fie și numai pentru a practica temporar/ocazional medicină în România:
a) o declarație prealabilă scrisă, în care se precizează domeniul de asigurare sau alte mijloace de protecție personală ori colectivă privind responsabilitatea profesională de care solicitantul beneficiază în statul membru de stabilire;
b) copia documentului de cetățenie;
c) o declarație privind cunoașterea limbii române, necesară pentru practicarea profesiei în România;
d) o dovadă prin care autoritățile competente ale statului membru de stabilire atestă că titularul nu a suferit suspendări temporare sau definitive de la exercitarea profesiei ori condamnări penale;
e) diplomele, certificatele sau alte titluri de medic prevăzute de lege ori de normele UE pentru prestarea activităților în cauză;
f) traducerea legalizată în limba română a documentelor prevăzute la lit. c), d) și e).
Observați cât e de greu să fentezi Legea 95/2006 (actualizată)? Aproape imposibil. La fel de imposibil e să obții de la Direcția Sanitară un cod de parafă, al cărui număr este, dacă nu mă înșel, numărul dosarului cu documente de studii (certificate în prealabil de Ministerul Educației) verificat de M.S. și însoțit de Avizul de Liberă Practică al Colegiului Medicilor.
Prin urmare, la ora la care scriu, câțiva funcționari din Ministerul Educației, din cel al Sănătății și din Direcția Sănătății Publice ar trebui să se fi acomodat cu meniul zilei din arestul preventiv, și nu doar cu un alt loc de muncă, în aceeași instituție, pe motiv de indisciplină, așa cum a pățit doar funcționara D.S.P., care i-a dat parafa pe ochi frumoși sau pe bani frumoși sau, în fine, de milă (?!), așa cum a declarat.
Și tot la ora asta, echipa intransigentului și documentatului Tolontan, ăla care a găsit soluții diluate de 4000 de ori în cazul Hexipharma, ar trebui să-și caute de lucru în alt domeniu, cu excepția jurnalismului de investigație, pentru că s-a dus să ia un interviu șefei Direcției Sanitare, fără să fi dat măcar un click pe lege.
„ – Italianul a adus vreo diplomă la DSP?”
Așa sună întrebarea unui ziarist care cică știe despre ce întreabă : „vreo diplomă”. Adică o hârtie, ceva acolo… Măcar o hârtie, deși era obligatoriu un opis bine precizat de documente.
De-aia și răspunsul intervievatei frizează nesimțirea și prostia – „da, a adus o diplomă care nu este tradusă, n-am înțeles nimic din ea.”
Nimic însă nu egalează declarația Sorinei Pintea, actualul Ministru al Sănătății. Sigur, domnia sa e relaxată, că nu s-a întâmplat pe vremea ei acreditarea escrocului italian, dar observați ce puțintică la minte e și femeia asta ajunsă ministru. După ce mimează stupefacția și iritarea față de o anume conțopistă din subordinea ei, face o remarcă așa-zis glumeață la final, care dovedește cât a înțeles ea din acest caz:
„Ştiţi care a fost replica funcţionarei de la DSP când a fost întrebată de ce a făcut acest lucru? Din milă – aşa a răspuns! N-am înţeles de cine i-a fost milă şi cine i-a indus această milă. Cu siguranţă este vorba şi de corupţie aici. Vreau mai întâi să văd documentele, să văd dacă efectiv a intrat în sala de operaţie, dar există mărturii că a făcut-o. Poate era un talent nativ”.
În presa italiană a apărut zilele trecute un titlu: Romania, grossi guai per il finto chirurgo già pizzicato a Verona (România, mari necazuri pentru falsul chirurg deja săltat la Verona).
Eu cred că nu italianul e în găleată, ci noi, românii. Toți. Pentru că Statul, prin funcționarii lui bine plătiți, a lăsat maimuța să se joace cu bisturiul și e foarte probabil ca aceștia să scape de necazuri, în urma unei luuungi și minuțioase anchete care va demonstra exact ce-a spus șefa D.S.P-ului: „Noi eliberăm foarte multe coduri de parafă. Și este o muncă… Să iei fiecare dosar, să te uiți dacă există toate documentele și-așa, sigur că e o muncă minuțioasă și care necesită timp.” Și se vor găsi numai doi vinovați: Volumul-MARE-de- Muncă și Lipsa-de-Personal.
Până la urmă, Spitzerul n-a murit.
+(3).jpg "NONO")
