Arhive etichetă: amintiri

Scrisoare mamei (2)

Măi, Margo, când ai de gând să mori, pe bune? Daaa, n-am fost ieri la tine, la cimitir, fiindcă nu știu dacă acolo ești. Acolo sunt Bunicul, Străbunica, Tata, Bunica (i-am înșirat în ordinea numărului de pe tricoul plecării), dar … Continuă lectura

Publicat în aminriri, copilărie, cronici, jurnal, literatură, pisici și alte lucrușoare, părerea mea, strict autentic | Etichetat , | 21 comentarii

De Eclipsă

Prima și singura eclipsă totală de soare trăită pe pielea mea, m-a prins la Constanța, în curtea mică  a unei băbuțe vioaie, pe care o știam din copilărie, de când avea ditai grădina cu roșii, dălii, flori de nalbă și … Continuă lectura

Publicat în actualitate mioritică, aminriri, blog, cronici, o ţară frumoasă, strict autentic, Uncategorized | Etichetat , , | 32 comentarii

Câinele bătrân, blajin și periculos

Stă încovrigat în cușca lui boltită, ca un câine de-ăla bătrân pe care nimic nu-l mai bucură, nici măcar ciolanul fiert bine, cu resturi generoase de zgârci și carne. Abia dacă bindisește să deschidă ochii, să-l amușine, să-l lingă și … Continuă lectura

Publicat în amintiri, jurnal, strict autentic, Uncategorized | Etichetat , | 38 comentarii

…că tocmai se trăiește.

Da. Asta e expresia mea favorită. Eu am inventat-o. Făceam unul dintre cele mai plicticoase stagii, laborator clinic, și doamnele de-acolo chiar n-aveau chef de-un proaspăt licențiat pe cap. Ăștia, stagiarii, sunt cele mai obositoare ființe. Stau cu ochii lor … Continuă lectura

Publicat în actualitate mioritică, aminriri, o ţară frumoasă, părerea mea, strict autentic, Uncategorized, ştiri de neştiut | Etichetat | 9 comentarii

Prima Zi de Școală

Nu credeam să scriu vreodată despre asta dar, cu cât te îndepărtezi de anul nașterii (a mai aruncat cineva eufemismul ăsta pentru bătrânețe?!), ajungi să găsești semnificații pentru orice zi, ajungi să bați calendarul bisericesc cu armele vieții laice, adică, … Continuă lectura

Publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, aminriri, copilărie, părerea mea, strict autentic | Etichetat , , | 45 comentarii

Cum mi-a trecut de Broscoi

Cred că am avut noroc, pur și simplu.  Dacă n-ar fi existat prin casă o jerpelitură de carte intitulată Inelul pierdut, și azi aș  fi suspinat după Broscoi și aș fi halit felii de pâine prăjită cu unt, scăldate-n lacrimi. Poate … Continuă lectura

Publicat în Uncategorized | Etichetat , | 6 comentarii

Podul

În Pod era o fereastră mică, dreptunghiulară, care lăsa lumina să treacă fascicular. Un jet de lumină albăstruie în care jucau fire de praf. Practic, mesajul lumii de-afară intra în Podul nostru cu blândețea unui văl din 1001 de nopți. În … Continuă lectura

Publicat în aminriri, copilărie | Etichetat , , | 9 comentarii