Doamna de la Parter

Azi dimineață, Baba cu Bomfaier, discuta cu Anastasia, femeia de serviciu a blocului.
Anastasia i-a coborât căruciorul de piață pe rampa pentru oameni-cu-dizabilități-locomotorii-în-scaun-cu-rotile.
Baba a coborât scările pe latura cealaltă, ținându-se de balustradă.
Anastasia vorbea cu vocea ei nițel hârjâită, deși nu fumează, foarte tare.
Curios, n-am înțeles ce-i spune. Poate ceva despre faptul că pământul e plat (Anastasia e înnebunită după descoperirea asta, mi-a oferit și niște revistuțe care susțin platitudinea pământului și infiltrarea reptilienilor printre noi, la schimb cu o cană de cafea fierbinte.)
Eu încuiaseam ușa apartamentului, auzisem vocea stridentă a Anastasiei, fără să înțeleg ce spune și, imediat, am recunoscut-o pe Babă, care vorbea tremurat, dar cu voce și dicție rafinate; între timp am ajuns-o din urmă, am salutat-o și am și depășit-o, pe când rostea, cu oarecare venerație: ”Aaa!… Doamna de la Parter!”
De ce mi-am permis să scriu bomfaier cu majusculă: fiindcă Baba, în vreme ce Anastasia îi căra coșul de piață în rulaj lin, cobora treptele alea cinci, care te duc din scara blocului pe aleea din fața blocului, cu bomfaierul pitit între cutele fustei, în mâna dreaptă.
Deci Anastasia, dacă vreodată se va porni o anchetă, nu știe că Baba taie la gărduleț după ce pleacă ea, din programul de curățenie a blocului.
Singura care știe sunt eu. Care i-am urat ”spor la treabă!”…
Deci sunt complice!