Ziua Noastră

De fiecare 8 Martie, misoginul din mine scoate colții și își pune întrebări.

De ce există Ziua Internațională a Femeii?
De ce nu există și Ziua Internațională a Prostiei? De ce să nu sărbătorim și Prostia, ca pe Femeie? Că Prostia transgresează determinismul sexual, sunt mai mulți indivizi purtători de Gena Prostiei decât cei purtători de doi cromozomi X.
Adică Proștii sunt mai mulți pe planetă decât Femeile și ar trebui sărbătoriți mai întâi. Poate chiar de Întâi Mai, dacă ziua n-ar fi ocupată cu sărbătoarea celor care muncesc.

Femeile sunt niște bărbați cu uter, care nasc fiindcă n-au prostată, au uter, nasc în dureri groaznice, fiindcă doar Nașterea doare, Prostia nu, unele nasc fiindcă vor, altele nasc din prostie, până la urmă, țâțele tuturor femeilor care nasc pui vii devin uger.

Am scris rândurile astea fiindcă eu n-am copii, am avut câine, am pisic și, din când în când, mi se spune că trăiesc ilegal și degeaba.

Deci azi, tuturor bărbaților și femeilor care mi-au urat LA MULȚI ANI!, într-o zi oarecare de miercuri, le-am răspuns cu LA MULȚI ANI.

Ceea ce vă transmit și vouă, femeilor care ați reușit, azi, să vă alintați că e ziua voastră.
Mă rog, ziua noastră

 

Publicat în actualitate mioritică, apucături proaste la români, mai prost decât ai fost proiectat, sărbători | Etichetat , | 41 comentarii

Dulcea Pasăre a Coincidenței

318x425Îl știți pe băiatul ăsta drăguț, cu aer de tocilar? A fost un pic ministrul sănătății în guvernul Cioloș. Am auzit că muncea pe brânci. Venea la lucru înaintea crăpatului de ziuă și pleca doar cu un ceas înainte de-a se crăpa iar. Poate că nici nu mai pleca. N-am de unde să știu. Consilierii lui îl găseau acolo și-l lăsau unde l-au găsit. Practic, muncea zi-lumină, ca agronomii comuniști, dar muncea și noaptea, ca… nu știu. Ca hoții, na!
Parcă hoții muncesc mai abitir noaptea, nu? Hoții, vardiștii și domnul ministru al nostru.

În noaptea de 23 spre 24 noiembrie 2016, ministrul cu față de băiat cuminte a dat un ordin. Ordinul 1.345.
Îl găsiți aici.
Bine, știu, e sâmbătă, n-o să vă pun să citiți Monitorul Oficial. E vorba că, în 90 de zile de la publicare (29 noiembrie + 90 fac 27 februarie) „unităţile de distribuţie angro a medicamentelor, importatorii şi fabricanţii autorizaţi” precum și „farmaciile cu circuit închis şi deschis au obligaţia să raporteze zilnic Ministerului Sănătăţii situaţia privind stocurile şi operaţiunile comerciale efectuate cu medicamentele de uz uman”.

Să traducem pentru garagii: farmaciile cu circuit închis sunt cele de spital, care nu efectuează operațiuni comerciale în sensul strict al cuvântului comercial, fiindcă eliberează medicamente pe condici, către bolnavii spitalizați. Farmaciile de circuit deschis sunt prăvăliile alea pe care le frecventați voi, pentru piramidoane și creme de bătături, pentru antigripale și antibiotice (cu rețetă, da, cu rețetă!).
Ambele categorii se supun Legii Farmaciei 266/2008 care zice, la articolul 2, punctul 7) că „ Vânzarea și eliberarea medicamentelor se fac numai cu amănuntul”, adică poți ușui și două mii de cutii de medicament pe factură sau pe bon fiscal, dar la prețul cu amănuntul, nu la prețul de achiziție. Ca să limpezim lucrurile, indiferent ce vor cârcoti unii sau alții, farmacia cumpără numai de la angrosiști și vinde numai la prețul cu amănuntul (ăla fixat de Ministerul Sănătății&Finanțelor, prin Ordin de Preț. (Toate reducerile spectaculoase pe care vi le oferă Stela și Arșinel la medicamente sunt i-le-ga-le.)
Să vă dau un exemplu: Prăvălia farmaceutică n-are voie să cumpere tampoane de la hipermarket, să-și pună adaos comercial 1% și să le vândă cucoanelor care n-au ajuns la menopauză, fiindcă hipermarketul e, deja, un detailist.

Prin urmare, să monitorizezi intrările (FACTURĂ+NIR) și ieșirile (bonuri fiscale) de medicamente în farmacii e inutil și neproductiv; farmaciile, prin codurile CAEN declarate și conform legii despre care am vorbit, nu fac vânzări angro. Deci nu au cum să facă exporturi paralele.
Că de-aia s-a ouat tânărul ministru ordinul 1.345 din noiembrie, anul trecut, ca să monitorizeze exporturile paralele. O fi având el față de tocilar, dar uite că n-a citit Legea Farmaciei și ne-a inclus în joc.

Jocul, adică softul monitorizării,  îl face STS. La articolul 3, domnul ministru ne asigură că „Informaţiile cu privire la stocurile individuale ale farmaciilor cu circuit deschis reprezintă secret comercial, conform Legii nr. 11/1991.”
Uf!
Slavă Domnului Ministru!

Din 27 februarie, de când a intrat în vigoare Ordinul și până ieri, nu s-a găsit nimeni să ne spună ce-a lucrat ministrul dedicat, la crăpatul de zi, pe 24 noiembrie, anul trecut. Așa se face că Prăvălia  e ușor în ilegalitate, începând cu 27 februarie 2017.

27 februarie 2017. Ziua în care, printr-o fericită coincidență, Tolo publică articolul ăsta.
Vedeți cum vin de se încroșetează lucrurile?!

Cu talent.

Publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, apucături proaste la români, d'ale Prăvăliei, părerea mea, strict autentic, ştiri de neştiut | Etichetat | 21 comentarii

Bunul simț

Bunul simț mă obligă să recunosc că am avut un schimb de comentarii la textul Manipulare pe față cu doctorul chirurg și traumatolog Marius Uscatu. O intervenție de-a domniei sale mi-a strânit suspiciuni în ce privește faptul că e medic și i-am răspuns ca atare.

Domnul Marius Uscatu este medic chirurg, se ocupă de reparația monturilor și până aici e totul în regulă. Îmi retrag suspiciunea că n-ar avea cunoștințe solide de chimie, dar îmi mențin certitudinea că  despre homeopatie n-are habar.

Mă pregătem să-i cer scuze totale pentru tonul  meu superior-înțepat, dar am găsit pe net un interviu al domniei sale, despre cum a ajuns să practice medicină în Franța: ștergând cu buretele toată medicina învățată în România. (minutul 8:30).

Cu tot respectul, domnule doctor, haideți, sictir!

Publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, apucături proaste la români, mizeria umană, părerea mea, sărbători, ştiri de neştiut | Etichetat , , , , | 44 comentarii

D’ale Prăvăliei: 1 Martie

1258970179cyclamenAzi, până la ora nouă de dimineață, trei cucoane au cumpărat: tampoane, picături de nas, niscai pastile antiinflamatorii.
Toate trei ne-au urat o primăvară frumoasă.
La zece a venit un agent cu mărțișoare de pus în piept și ciocolată.
La unșpe e venit tipul care are o mamă cu osteoporoză și o nevastă ipohondră (slavă-domnului, cheltuiește la noi, pe săptămână, cât îmi permit eu la munte, într-o mini-vacanță).  Ne-a adus zambile olandeze. D-alea mari, cărnoase, cu inflorescență obeză.   Cum le-am pus în apă, cum au început să emită generos,  parfum bun,  de import.
La amiază ar fi trebuit să vină domnu’ Stănescu, încărcat cu prăjituri făcute de nevastă-sa (cremșnit, negrese, ecleruri), cu mărțișoare și cu veșnicele lui povești despre când lucra la CAER.
N-a venit!
N-a venit fiindcă e mort de un an, dar cyclamena lui, pe care ne-a dăruit-o de Mărțișorul trecut, cu precizarea „am vrut să vă aduc ceva care durează mai mult”, e zglobie și setoasă ce nu s-a văzut.

De-aia nu pun clasicii ghiocei, cu urări de primăvară frumoasă.

Publicat în amintiri, cronici, d'ale Prăvăliei, prieteni, strict autentic, Uncategorized | Etichetat , , , , , | 27 comentarii

Basmele Fraților Gri

Frații Grimm au murit demult. Totuși basmele lor continuă să fie republicate, fiindcă imaginația copiilor are nevoie de hrană în toate timpurile.
Oare imaginația adulțiilor nu tânjește, și ea, după povești? Ei, cum să nu! Uite-așa au apărut, în zilele noastre, Frații Gri. Care nu sunt doi, sunt nenumărați, fiecare cu povestea lui.
Am citit ieri, întâmplător, povestea unei surori de-a Fraților Gri. De mare succes, autoarea!

Pentru cei care n-au răbdarea necesară s-o parcurgă, fac eu un rezumat:

A fost odată ca niciodată o fată, pe nume Ancuța, care a terminat Comerț Exterior în anii șaptezeci. Și, cum era tânără, educată și se specializase în traduceri de medicină (?!), numai ce i-a căzut cu tronc Făt-Frumosului Smithkline Beecham. Care n-a cerut-o de nevastă, dar făcut-o reprezentantul lui în România și a rugat-o să țină conferințe despre Augmentin. În realitate prezentările de medicamente le fac oameni cu studii medicale, dar tocmai am admis că și adulții au nevoie de povești.
De măritat, s-a măritat cu unul, Vlad, chiar în decembrie 89, călcând pe gloanțe, în fața Bisericii Amzei, și nu pe boabe de orez și petale de trandafiri, ca miresele din realitate. Și totuși gloanțele i-au adus mai mult noroc decât petalele și boabele, pentru că imediat după aia a cumpărat două seriale de succes de la BBC și le-a vândut televiziunii române, cu condiția ca, la difuzarea fiecărui episod, să se transmită și reclama  la pasta de dinți în trei culori, pe care tot Ancuța o aducea în România, cu camionul.
Poate că  aici s-ar fi sfârșit basmul cu bine și cu „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, dacă n-ar fi apărut Zmeul, cunoscut sub numele de Stat, care a comandat un camion de medicamente Neguțătorilor Străini. Ăștia, nici una, nici două, au purces cu camionul și, când au ajuns cu el în împărăția Zmeului-Stat, ce să vezi, Zmeul n-avea cu ce să-i  plătească.  Așa e în poveste, că în realitate nu există Neguțător care să se  aștearnă la drum, până nu aude zornăirea punguței cu bani. În fine, disperați, Străinii s-au rugat cu lacrimi în ochi de Ancuța, să nu-i lase de izbeliște, cu camionul plin de cutiuțe, iar ea, fată educată și simpatică, le-a sărit în ajutor, cu plata la un an. Povestea zice că le-a vândut bucată cu bucată, ca pe lubenițe, primelor farmacii private din București și Brașov și că, după ce s-a golit camionul, Ancuței îi rămăseseră… dar mai bine s-o cităm pe autoare:
„După ce am vândut camionul de medicamte, am ajuns la o cifră de afaceri de 1,5 milioane de dolari. O cifră fantastică.”
Păi, normal că fantastică. Altfel n-ar fi poveste, ar fi depoziție de inculpat. Dar nu-i așa că stați cu sufletul la gură să vedeți urmarea?
Ancuța a licitat pentru cumpărarea unei fabrici de medicamente fără să aibă banii necesari. Aici ficțiunea trece periculos pe lângă realitate, dar nu vă speriați, că totul ține doar o secundă, povestea își revine imediat:
Făceam nişte cursuri de perfecţionare profesională, la Londra – povestește autoarea. A fost o temă în cadrul cursului de comunicare şi relaţionare. Tema era să cer unei persoane ceva extraordinar. Şi aveam un partener în Londra şi am zis să fac încercarea asta dacă tot mi s-a dat o temă: să îl rog frumos să îmi garanteze pentru un credit de 3 milioane de dolari. Şi m-am dus la el şi i-am spus „Peter, poţi să mă ajuţi şi pe mine, uite am luat o fabrică şi am nevoie de un credit de 3 milioane de dolari?“. „Yes“, a fost răspunsul. Şi aşa am luat banii respectivi. Cine nu încearcă, nu are cum să câştige.”

Hai, că vă las să vă împingeți ochii la loc în orbite și să vă trageți sufletul. O să trec direct la final: Ancuța e azi cea mai bogată femeie din România. Nu e niciun basm! Cică  ar avea vreo 250 de milioane de euro.

Morala poveștii, că nu există poveste frumoasă fără morală e:

The luck comes from the truck – cum ar zice președintele Iliescu, dacă l-ar întreba cineva.

 

Publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, copilărie, epoca de piatră, experimente, glume bune, literatură, mizeria umană, Uncategorized, ştiri de neştiut | Etichetat , , , , , , | 84 comentarii

Manipulare pe față

Iar a făcut Tolo.ro anchetă. Iar s-a lăsat cu dezvăluiri incediare.
În esență, e vorba despre criza medicamentelor din farmacii.
Cine se face vinovat?
Marele distribuitor, că vinde pachete, gen: la kilu de brânză ești obligat să cumperi două kile de cuie.
Investigatorul Tolo a interceptat corespondența pe mail dintre: a) un lanț de farmacii și b) un mare distribuitor și ne-o arată și nouă.
Lanțul transmite un necesar și Distribuitorul îl atenționează că „deficitarele” (brânza) trebuie să reprezinte 30% din totalul facturat, prin urmare, de restul, până la 100% , o să-i bage pe gât produse greu vandabile (cuie).

Marți, 31 ianuarie 2017, la ora 13:08, un lanț de farmacii cere de la distribuitorul Farmexpert:
”Bună Sorina,

Te rog să ne onorezi necesarul de mai jos.

Arimidex 1 mg – 3, Atacand 16MG – 50, Atacand 8MG – 50, Betalok Zok – 480…”.

Și lista de medicamente cerute de către farmacie continuă.

Sunt zeci de mărci, de la diverși producători pharma, toate distribuite de Farmexpert.

Răspunsul angajatului de la Farmexpert vine imediat, pe e-mail, la  ora 13:14.

anonimizat

Nu știu câți cititori are Tolo.ro, dar 99, 99% dintre ei au intrat într-o farmacie măcar o dată în viață și 30% au făcut turul orașului căutând un medicament care nu se găsea, la un moment dat.
Pe ăia 30%  i-aș trage de mânecă, să-i atenționez că articolul e o mânecăreală.

Mailul lanțului de farmacii e citat, cu ghilimele: Bună Sorina, bla,bla, bla…
Să presupunem că citarea e autentică și se limitează la începutul comenzii. Voi puteți să presupuneți, eu, nu.
De ce?
Fiindcă un LANȚ de farmacii are 10, 100, 300 de unități. Să presupunem că cel mai mic lanț a contactat Distribuitorul. Avea nevoie de Atacand, în două concentrații, care se repartiza în cele zece farmacii. Câte cinci cutii de căciulă stă în picioare, deși e cam puțin, față de câtă foame de Atacand a fost pe piață în ultimele șase luni. Dar să ceri Betalok Zok, în loc de Betaloc Zok, 480 de cutii, greșind ortografia, ceea ce în lumea farmaceutică se întâmplă rar, și să nu specifici concentrația, 50 mg, 100 mg…

Se cheamă că iar a diluat Tolo de 4000 de ori dezinfectanții și a transformat Muzeul de Geologie într-un Cernobîl autohton!

Garagiilor, așa, între noi, că ne cunoaștem de multă vreme, vă spun că medicamentele care lipsesc de pe piață sunt alea cărora li s-a redus prețul în mod populist și producătorul refuză să le mai vândă României, în condițiile date. Adică nu vrea să câștige DOAR un eurocent pe cutie, peste cât îl costă ambalajul.

SĂNĂTATE! (Că-i mai bună decât To… tolo.ro)

 

 

Publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, d'ale Prăvăliei, strict autentic, Uncategorized, ştiri de neştiut | Etichetat , | 70 comentarii

Anunțul mortal

Azi, 21 februarie 2017, de parcă n-ar fi fost destul că am îmbătrânit, s-a mai abătut o grozăvie asupra mea: Mili a noastră a dispărut. Adio Mică Zeiță, adio Frumusețe și Păpușică!…

MILI E MOTAN!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Încerc să-mi revin. Două boabe de fasole îmblănite între anus și… vagin. 🙂  Stau ca prostită încercând să mă acomodez cu noua realitate.
De dincolo, o voce triumfătoare de tată fericit, strigă:
– Bine-ai venit!  Știam eu că inteligența nu e pentru fetițe. S-a făcut dreptate. Să ne trăiești, Coițe!!!

Publicat în glume bune, pisici și alte lucrușoare, strict autentic | Etichetat , | 82 comentarii