Dobitocul de pisic (1)

Titlul nu e deloc original. O parafrază la titlul unui roman scris de Cornel George Popa. Nu l-am citit și-mi pare rău. Am citit însă, întâmplător, un interviu cu autorul în care zicea că titlul n-are nicio legătură cu cartea, dar l-a păstrat fiindcă i-a plăcut.
M-am gândit ca, ori de câte ori scriu despre Mili de-acum încolo, să pun titlul ăsta: Dobitocul de pisic. Fiindcă-mi place cum sună. Și fiindcă cele/cei care-l numesc pe prietenul nostru  îmblănit  orătaniepotaie, mâță, javră, inși lipsiți total de simțul umorului, printre alte lipsuri, să se simțească, și ei, bine, că așa se cuvine să numim animalele: dobitoace.

Cât de dobitoc să fii, ca om, să nu te bufnească râsul când vezi această față păroasă, cu tot câmpul de păpădii din urechi?!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în pisici și alte lucrușoare și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

35 de răspunsuri la Dobitocul de pisic (1)

  1. Lotus zice:

    Mâță e un termen peiorativ? Eu îl consider simpatic. Unii îl folosesc pe post de alint pentru iubite, pisică sunând prea siropos aici. 🙂

    Mai mult îmi plac mâț și pisic decât dobitoc. Dacă i-ar spune cineva pisicului meu de la țară dobitoc, m-aș întreba dacă nu cumva vrea să mă jignească. Pe mine, că pisicul e prea elevat penbtru a putea fi atins cu astfel de ocare. 🙂

    Orătanie e inofensiv, dar sună ciudat pentru o pisică. Merge mai mult la păsări de curte. Potaie și javră merg mai mult la câini, unde pot îmbrăca chiar conotații de alint. Poți spune potaie și chiar javră cu dragoste.

    În poză, pisicul e drăgălaș, dar nu-mi stârnește râsul.

    • Enumerarea vine dintr-un context anume, am citat din părerile unei comentatoare furioase, nu trebuie să-mi explici fiecare cuvânt. 🙂
      Privirea aia îmbufnat-amenințătoare nu-ți stârnește râsul?! Ah, am uitat că tu nu guști bancurile cu animale.

      • Lotus zice:

        Nu ai înțeles. Îmi plac atât bancurile cu Bulă cât și cele cu animale, dar nu toate. La fel cum îmi plac atât blondele cât și brunetele, dar nu toate. Afinitatea e cu asocierile care se fac în acel banc și modul în care se produce declicul generator de umor, nu cu subiectul bancului. Poți să râzi pe orice temă, inclusiv pe teme religioase.

        Iar în imagine eu n-am sesizat o privire îmbufnată. Folosește și tu o cameră foto mai bună, înainte să dai cu pietre în mine. Nici culoarea mâțului, neagră, nu-l ajută.

      • Lotus, de jos în sus:
        Să vopsesc mâțul? Să-l fac blond?
        Tu nu prea vezi pădurea din cauza copacilor, cum ai vedea „privirea îmbufnată” a unui pisic?
        Uite un citat din memorie, ca să vezi că nu camera e de vină: „Acolo unde ochiul înzestrat cu simțul frumosului vede cerul înstelat, ochiul searbăd nu vede decât umbre în ceață.”
        Doamne-Dumnezeule-Isuse-Cristoase!… Nu-mi pasă ce bancuri îți plac – dar nu toate! Ideea e că, peste o anume factură de umor, nu mai percutezi. Am observat asta într-un banc cu animale. Am extrapolat, presupunând că nu-ți plac bancuri cu animale. |
        Lotus, NU MAI TEORETIZA NIMICUL, DE DRAGUL CONTRAZICERII! NU-ȚI MAI TEORETIZA MINUSCULUL UNIVERS, DOAR CA SĂ_ȚI DOVEDEȘTI CÂT DE IMBATABIL INTERLOCUTOR EȘTI!
        Crede-mă, am răcnit cu majuscule ăste două sfaturi, cu toată simpatia și prietenia. Aș putea să te ignor, în orice comentariu. Dar legile moralei laice, după care mă ghidez eu, îmi spun că, până și în cel mai perseverent interlocutor, care vrea să joace, până la moarte, rolul scofâlcitului perfect, tot există viață. Merită resuscitat!

        Lotus, e timpul să te atenționez că depășești limita comunicării. Nu ești troll, nu ești postac, ești obsedat de o bubă personală pe care, nici tu însuți, n-o poți verbaliza.
        PAS!
        Pentru o vreme, orice comentariu mai faci în Gară, o să-l ignor.

      • Lotus zice:

        Renata, cu regret că te-am supărat, în poză nu se vede c-ar avea o privire îmbufnată. Și ba da, camera foto e de vină, alături de lumina insuficientă din camera fizică în care s-a realizat fotografia, la care se adaugă culoarea neagră a subiectului fotografiat.

        Nu trebuie să-l vopsești. Nu trebuie nici măcar să-i faci poză cu alt aparat, cum am zis inițial. Nu trebuie să faci nimic din ce nu vrea mușchiul tău. Dar, pur și simplu, poza de mai sus nu-i elocventă pentru privirea îmbufnată a unui mâț. De asta n-am avut reacția scontată de tine, nu pentru că n-aș avea simțul umorului sau pentru că aș ține cu tot dinadinsul să mă contrazic cu tine.

        Asta e tot. Orice altă discuție pe tema asta e în surplus, așa că mă opresc aici. Dacă tu crezi că ți-am zis că n-am observat privirea lui îmbufnată ca să te contrazic, atunci du-te tu la psihologul ăla pe care mi-l tot recomanzi.

        În sfârșit, nu are importanță cât de mult te interesează ce bancuri îmi plac mie. Ai făcut o afirmație în sensul ăsta care mă are drept subiect principal? Ai făcut. Atunci, acceptă faptul că s-ar putea să-ți dau o replică sau să te corectez. Că poate pe mine mă interesează lumina în care mă ipostaziezi pe blog.

        Așa, pot și eu să scriu, poftim, că Renata este lesbiancă. După care, când vii și mă iei la rost pentru că am afirmat un neadevăr, îți pot răspunde că pe mine nu mă interesează câtuși de puțin orientarea ta sexuală, că am zis-o într-o doară și că faci teoria nimicului. Știi cum zic?

        Da, ai extrapolat greșit. Faptul că nu am hohotit la bancul ăla nu înseamnă că nu-mi plac bancurile cu animale. Dar nici prima ta deducție nu e bună, asta care a dus la extrapolare, că n-aș percuta peste o anumită factură de umor. E vorba pur și simplu de afinități. N-am zis că n-am înțeles acel banc, ci că nu e genul de banc care să mă facă să-mi vărs sucul din gură.

        Nu mai face afirmații exagerate sau neadevărate despre mine și o să vezi că n-o să mai intervin. Dar câtă vreme spui despre mine lucruri pe care eu le consider nefondate, nu ai dreptul să-mi zici, când te corectez, că fac teoria nimicului și că pe tine nu te interesează chestia respectivă. 😉

      • Lotus zice:

        Și, dacă tot suntem aici, n-aș zice că universul meu este minuscul.

      • Dar cum?
        Ești capabil să transformi o legitimă apărare în crimă cu premeditare. Poate e ok, când scriem romane polițiste, altminteri nu.

    • Lotus zice:

      Uite, ca idee, îți propun o scurtă recapitulare. În doar două comentarii mi-ai zis că:

      1) nu gust un anumit tip de umor, cu subtextul că sunt limitat;
      2) nu percutez peste o anumită factură de umor (ai întărit ideea precedentă);
      3) am un univers minuscul.

      Asta în doar două comentarii. Pentru ca, atunci când mă apăr de aceste acuzații, să îmi spui că fac teoria nimicului. Practic, tu nu poți să combați o idee cu care nu ești de acord, fără să te pronunți cu privire la obtuzitatea interlocutorului? Sau numai în cazul meu?

  2. Cudi zice:

    Când aud de dobitoace, îmi revin în minte versurile, iaca:
    „Se întoarce-acasă vaca,
    Nu mai vrea să umble creanga.
    Danga Langa, Langa Danga,
    Sună-n-asfințit talanga.
    Și de la pășune, iaca,
    Tacticoasă vine vaca.
    Nu mai vrea să umble creanga.
    Danga Langa, Langa Danga.”
    Ordinea nu mai contează. #oldiesbutgoldies

  3. psi zice:

    la mulți ani lui mili, de ziua internațională a pisicilor. 😛

    • psi, habar n-aveam! Mulțumesc la fel! O să analizez după amiază evenimentul. 🙂

      • psi zice:

        noi am ”analizat” ieri, când căproșenia din dotare a împlinit 7 ani. ”my star is a diva” se numește analiza, acum așteptăm să apară, să văd dacă-i și place.

      • O, vă serbați ziua de naștere și internaționala sudat! Cred că spre seară o să vă împleticiți zdravăn!
        Cum i-ai zis? „Căproșenia”? Ea știe? 🙂

      • psi zice:

        ohooo, îi zic căproșenie, maimuță, firuzeaua, mâțul hîzîr și-n alte o mie de feluri. știe, cum să nu știe! tot știe, șefa! :))))) de fapt nimeni n-o strigă maya prin casă, nume pe care nici ea nu-l prea gabă în seamă.

      • Mâțul hîzîr… Îmi place. Cred că merge și la băieți. Deși mi-e teamă că-l apucă iar gherăitul saltelei cu excavarea umpluturii, când o auzi de hîzîr. Că e un cremelan și-un spintecător dă… série noire.

      • psi zice:

        de fapt e kedi hîzîr, e în turcă și înseamnă pisică iute. :))))

      • Marian zice:

        Da Renata , astazi 8 August 2017 este ” sarbatoriat „….Ziua Internationala a Pisicilor ” si-i sarbatorita in toata lumea….civilizata 😀 😀 😀 nu de alta dar ce ne mai trebuia altceva ! De fapt cu aceasta stire si-au deschis astia d e la PROTV emisiunea de dimineata . Vezi ca , ultima oara cand am auzit de el , George Popa lucra la aia de la Media Pro asa incat , al poti contacta sa-ti dea cadou un exemplar { dumitale sau lui Mili , la alegere } din ” Dobitocul d e tantar ” nu de alta dar , nu-o vei gasi neam , nici in librarii si nici la buchinisti .

  4. Marian zice:

    Daca n-ai citit cartea …sa nu-ti para rau , este scrisa in acel stil inconfundabil al inceputului de libertate al acelor ani . Unii chiar ne-am facut iluzii atunci gandindu-ne ca , dupa caderea comunismului si-a cenzurii comuniste , librariile vor deborda de ” literatura de sertar ” . N-a fost asa …. Exista acolo in carte { cred cu oarece valente autobiografice } , un fragment ce mi-a amintit de …un banc , o glumitza pe care-o spuneai dumneata in urma cu niste ani , referitoare la localitatile unde puteai sa-ti ” alegi repartitia guvernamentala ” la absolvirea unei facultati iar asta , era valabila inca , si-atunci in ’95 , cand si-a lansat Cornel Popa cartea al carui titlui , taman ce-l parafrazasi . Unde-ti poti alege repartitia : A] unde opreste trenul 😉 , B] unde….nu opreste trenul 😡 si C] unde s-a auzit de tren 😕 . Mili , pisica dumitale , oare de care dintre aceste alegeri se bucura 😀 😀 😀 ?

    • Marian, să înțeleg că tu ai citit-o?
      Dacă da, fă o recenzie după sufletul tău. O voi citi cu sufletul la gură.

      • Marian zice:

        Nu trebuie sa-ntelegi nimic : am frunzarit-o atunci insa…daca nu mi-a placut tocmai mie , un impatimit al lecturii , nu-nsemneza ca dumitale nu trebuie sa-ti placa . Este o carte….sprintara , este o carte despre…oricare dintre noi barbat sau femeie , este o lectura usurateca 😕 insa , placuta . Nu stiu astazi daca -si mai avea rabdarea necesara de-a o frunzarii si de-a retine ceva din aceasta carte , atunci am avut si timp si rabdare : ERAM … SUBINGINER SOMER 😡 . Recenzie…este o prostie caci , asta ar insemna sa pornesti din start lectura cu idei preconcepute . Ce dracu , nu te-ai saturat de amintiri din studentie ? In plus de asta tipul , are niste idei , niste expresii de care Papagigli sau castanman ar fi mai mult decat mandri . Daca nu intelegi despre ce vorbesc este simplu : adu-ti rogu-te aminte de acel ” poem ” al lui Cartarescu unde ala folosea ….o chiuveta pe post de aparat de facut sex .

  5. Marian zice:

    Uite o chestie ce ai va place si lui Mili si dumitale , ” Pijamale ” dupa Mawby Green : CRI-MI-NA-LA !!!!!!!!!!!!!!!!!! Daca totusi nu va multumeste pretentiile recomand ” Cafeneaua ” cu Horatiu Malaiele , Dana Dogaru si , nu in cele din urma , Emilia Popescu …nu-ti mai trebuie altceva ! Buna seara ….Renata 😉 !

    • Marian,
      Nici nu-ți imaginezi cât de bine am înțeles tot ce-ai zis și cât de nuanțată e recenzia pe care tocmai ai făcut-o cărții lui Popa! 🙂 Și eu am așteptat ani de zile, cu răbdare, faimoasa literatură de sertar. Am ajuns la concluzia că nu a existat.
      Poemul chiuvetei… l-am citit… nu cred că am interpretat-o în sens atât de erotic. Pur și simplu nu mi-a plăcut.

      Daaa! Am văzut „Pijamale”! M-am spart de râs. Acolo am descoperit cu cât rafinament și seriozitate știe Bendeac să facă un personaj. Nu știu cine a regizat-o, dar e meseriaș. Lucrat cu balanța farmaceutică. Fără tușe grosolane, buleverdiere. O comedie beton!
      Mi-a plăcut și cafeneaua. Mai cu limite. Trei actori foarte mari, totuși puțin alunecați în manierism… Poate greșesc, e doar impresia mea. Poate s-a jucat piesa aia mult prea mult.

  6. ketherius zice:

    Renata, urechea mea arată aproximativ la fel, da’ nu trezește râsul nimănui 😀 Oi fi eu de vină?

  7. Ioana Maria zice:

    Cum dobitoc??? Cum sa ii spui asa, sa capete probleme psihologice, cel mult fiara, atat.

  8. clujanu zice:

    Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,
    Se plimba o coţofană
    Când în sus şi când în jos.
    Un căţel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:
    – Ah, ce mare dobitoc!

    Apoi că de ce a zis Topârceanu este de dicutat.Mi-a trecut, așa, prin minte.

    Cam atât.Mă retrag in munți pentru două săptămâni!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s