Întâmplări duminicale cu Milli

Ruptă de somn, după o noapte de vânătoare care l-ar face invidios și pe bogatul Țiriac, fiindcă ăla nu poate vâna decât în haită, cu alți bogătași, și nu oriunde, ci pe domeniul său cinegetic, mustind de mistreți…
Mili a vânat singură, de pe măsuță, ce trăia acolo: picăturile Olynth, dopul sticlei de apă plată, pachețelul de șervețele de nas. Pe astea din urmă le-a și tocat, în vederea gătirii. A fost o vânătoare ca la carte, a hăituit vânatul pe sub canapea  de la 2 la 5 dimineața, pe cont propriu, fără gonaci. Practic, când m-am ridicat în două labe, clătinându-mă, să-mi fac o cafea, sticluța de picături de nas mă implora s-o pun la proțap, să-i scurtez chinul.
Toată dimineața am avut o dispoziție mahmură. Am citit pe net câteva tâmpenii absolut folositoare despre cum înveți pisicuța la litieră. Am făcut trei exerciții practice, fără niciun folos.
Aveam de gând să execut niscai treburi administrative, dar la vîrsta mea nopțile albe se simt. Așa că n-am mai făcut nimic. M-am uitat la trei filme polițiste franțuzești, care pe Mili au plictisit-o îngrozitor și-a adormit înainte prima crimă din primul film.
La al treilea s-a trezit, dar nu l-a urmărit, a urmărit un pix pe parchet, după cea mai clasică schemă a manipulării. Îl îmbrâncea încolo și-ncoace, pentru ca pe urmă să-l bage în interogatoriu – unde avea de gând să se ducă. Ăla s-a ținut tare. E, și acum, la arest, sub canapea.
După care s-a dus să mănânce, să bea apă și, și, și… cu câteva sugestii din parte-mi, și-a depus cele două rapoarte de activitate în tăvița cu nisip.
A avut parte de urale și, bonus, am lăsat-o să le redacteze și în Word, că scripta manent.
///*-+++++++++++++–––––––-== -511111111112221111111   11111111111111

Firește, orice speranță că o preocupă literatura s-a spulberat.