Întâmplări duminicale cu Milli

Ruptă de somn, după o noapte de vânătoare care l-ar face invidios și pe bogatul Țiriac, fiindcă ăla nu poate vâna decât în haită, cu alți bogătași, și nu oriunde, ci pe domeniul său cinegetic, mustind de mistreți…
Mili a vânat singură, de pe măsuță, ce trăia acolo: picăturile Olynth, dopul sticlei de apă plată, pachețelul de șervețele de nas. Pe astea din urmă le-a și tocat, în vederea gătirii. A fost o vânătoare ca la carte, a hăituit vânatul pe sub canapea  de la 2 la 5 dimineața, pe cont propriu, fără gonaci. Practic, când m-am ridicat în două labe, clătinându-mă, să-mi fac o cafea, sticluța de picături de nas mă implora s-o pun la proțap, să-i scurtez chinul.
Toată dimineața am avut o dispoziție mahmură. Am citit pe net câteva tâmpenii absolut folositoare despre cum înveți pisicuța la litieră. Am făcut trei exerciții practice, fără niciun folos.
Aveam de gând să execut niscai treburi administrative, dar la vîrsta mea nopțile albe se simt. Așa că n-am mai făcut nimic. M-am uitat la trei filme polițiste franțuzești, care pe Mili au plictisit-o îngrozitor și-a adormit înainte prima crimă din primul film.
La al treilea s-a trezit, dar nu l-a urmărit, a urmărit un pix pe parchet, după cea mai clasică schemă a manipulării. Îl îmbrâncea încolo și-ncoace, pentru ca pe urmă să-l bage în interogatoriu – unde avea de gând să se ducă. Ăla s-a ținut tare. E, și acum, la arest, sub canapea.
După care s-a dus să mănânce, să bea apă și, și, și… cu câteva sugestii din parte-mi, și-a depus cele două rapoarte de activitate în tăvița cu nisip.
A avut parte de urale și, bonus, am lăsat-o să le redacteze și în Word, că scripta manent.
///*-+++++++++++++–––––––-== -511111111112221111111   11111111111111

Firește, orice speranță că o preocupă literatura s-a spulberat.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în amintiri, jurnal, prieteni, strict autentic, Uncategorized și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

35 de răspunsuri la Întâmplări duminicale cu Milli

  1. Drugwash zice:

    Văd un început de talent în matematici aplicate. Sau… aplecate. 😛 XD XD XD

    Şi uite aşa înveţi că duminica-i zi de relaxare, nu de treburi. 😉

    • Neața, Dragoș. Deși pentru mine e aproape amiază. Am fost de gardă azi-noapte. A fost o desfășurare de forțe mai ceva ca debarcarea în Normadia. Cu trupe de desant. Cu ninja.
      Mi-am făcut deja cafea, mă pregătesc să plec la muncă, poate reușesc să-mi trag sufletul nițel acolo, pe urmă vin acasă… să vedem dacă mai am casă.

      • Drugwash zice:

        Casă o să ai, dar acum ai şi o copilă care abia se învaţă cu noua-i casă.
        Şi ai de dat un test: ce e mai important – un suflet sau o mînă de hîrburi? 😉
        Odihnă plăcută… la serviciu! 😀

      • N-a stricat nimic, mititica! A mai prelucrat prin așchiere niște hârtie igienică și-atât.
        Nu-mi pasă de hârburi, îmi pasă de cioburi, că se poate tăia în ele. Am senzația că, atâta timp cât e singură acasă, stă ascunsă în cutiuța aia de întuneric de lângă stație. Poate chiar e tristă, mai știi?
        Vezi ce repede m-am întors? Am zis că am o treabă. Nu prea merge, la 56 de ani, să zici că te-așteaptă acasă un copil de trei luni!

      • Drugwash zice:

        Nu se taie ea în cioburi, fii pe pace. 🙂
        Tristeţea s-ar putea s-o atingă la un moment dat, dacă se ataşează de voi şi rămîne singură prea mult timp fără altceva care să-i distragă atenţia. Copilu’ era măricel şi mă aştepta la poartă pînă mă întorceam de la magazin, ba mă şi certa dacă întîrziam prea mult. Iar dacă lipseam mai mult se supăra pe mine.

        Poţi spune că ai o nepoţică dacă nu vrei să se afle adevărul. 🙂

      • Nuuuu! Mai bine recunosc un copil la bătrânețe, decât să mi se zică MAMAIE!
        Știi ce face acum? Doarme. Pe tastatura laptopului care a fost dezactivată, că eu scriu pe tastatură de calculator și mă uit pe un monitor mare. Așa că ultima ecuație, care părea scăpată din mintea lui Alan Turing, s-a pierdut pe vecie.
        Știi de ce doarme? Ca să fie în formă la noapte.

      • Drugwash zice:

        Mămăiţăăăăăă…! 😛 XD XD XD

        Draga de ea, are nevoie de atenţie maximă acum cînd e mică, de-aia se aşează acolo unde vede că ţi-e ochiul şi mîna. 🙂

        Copilu’ se aşeza pe mouse, că io-s mai mult şoricar decît butonar. Asta cînd lucram la vreo maşină de test cu perifericele pe pat, că pe masă nu se urca decît în ultima vreme cînd venea de afară, să mă anunţe că-i acasă şi eventual că îi e foame, dar nu se atingea de tastaturi sau mouşi, ştia că nu e voie. Eh…

      • Lucrurile s-au complicat sentimental, Dragoș!
        Aseară, pe la 9 și 1/2, când am ajuns acasă, a lăsat baltă distracția cu Coabitantul și a venit la ușă să mă întâmpine. M-a miorlăit duios și am luat-o în brațe. Mi-a lins mîinile cu limbuța ei mică și aspră ca o piatră ponce. I-am dat să mănânce și a mâncat pe sponci, cu ochii pe mine, să nu plec de lângă ea. Ăla striga de dincolo, jalnic de gelos, Miiiili, Miiiiiili… Ce ipocrită ești! Abia ai mâncat. De ce nu recunoști că abia ai mâncat?

      • Drugwash zice:

        Da, aşa începe. De-acum eşti mamă în toată regula. Felicitări! 🙂

      • D.Vader zice:

        Ultima oferta, de nerefuzat: 5 (cinci) cauciucuri de iarna aproape noi, rulate foarte putin asta-vara. Milli, de cand te-au vazut pentru prima oara la monitor, motaneii mei sunt nebuni, nebuni! Refuza mancarea, sparg geamurile, le-au crescut aripi si scuipa foc! Cand am trecut ultima oara pe acasa era o masina de la Auchan din care se descarcau baloti cu fan si flori salbatice din Galapagos, iar eu nu imi amintesc sa fi comandat asa ceva.

      • Vader, trimite fânul la un orfelinat de rumegătoare pentru că Milli e doar o copilă nevinovată, încă.
        (Doamne, deja gândesc și vorbesc ca mama!)

  2. papagigli zice:

    Povestile cu pisicute m-au fascinat intotdeauna, mai ales cind ies la vinat. 😆
    De fapt si intro-ul cu Tiriac mi-ar fi placut daca n-ai fi bagat-o cu „bogatasu” ca-n Scinteia Tineretului de odinioara 😆

    • Gigli, s-ar supăra domnul Țiriac să afle că te îndoiești de starea lui materială! 🙂

      • papagigli zice:

        De unde era sa stiu ca te citeste Tiriac? Ca daca doreai sa-i faci o placere, mai merge, altfel, nu prea spre … deloc. 😉

      • Gigli, de când am pisică, nimic nu-ți mai place din ce zic. Da cu ce l-am jignit pe Țiriac, că l=am făcut bogătan? Nu e? Și nu practică el unul dintre cele mai urâte distracții ale omului, după corridă?

      • papagigli zice:

        Ba din contra 😆 , am spus ca-mi place tot ce-ai scris, doar chestia cu „bogatu” suna malitios si ceausit. Ba mai mult, poate suna si a ipocrizie, pentru ca si atunci, cei ce-i infierau pe bogati, erau bogatii 😉 Nu spun ca tu ai avea banii lui Tiriac, dar in ochii multor romani care n-au dupa ce bea apa si sunt convins ca sunt destui, probabil ca si tu esti considerata, la rindul tau, bogata. Cred eu ca era un termen de evitat si mai cred ca daca asta am gindit era normal sa ti-o spun. Ca daca te supara, retractez cu scuzele de rigoare. 😛

      • Gigli, hai să nu facem telenovele! Eu sunt bogată în comparație cu un homeless, fiindcă am unde dormi, însă plătesc pentru asta.În sens strict economic, sunt foarte mulțumită că există bogați pe lume. Patronul meu e un mare bogat. Dacă n-ar mai fi bogat, eu ar trebui să-mi caut de lucru.
        Există bogați și bogați. Pe bogatul Țiriac îl disprețuiesc sincer pentru două chestii: își numește conaționalii „rumâni” (e cam cu le-ai zice tu afro-americanilor „ciori”) și are o pasiune larg mediatizată, cu acordul lui, pentru omorât animale. Nu poate fi decât expresia unui complex de inferioritate, cred. Exact banii investiți într-un domeniu de vânătoare, alți bogătani îi investesc în orfelinate private.
        Nu vreau să-ți par o împuțită de comunistă, dar, dacă nu s-ar fi născut Năstase Ilie pe plaiurile astea, Țiriac ar fi fost și azi băiat de mingi. Sau poate nu. Serviciile se îngrijesc întotdeauna de oamenii cu potențial de bogătan.

  3. klaus zice:

    Mai rămâne să nu glăsuiești pă blog. Mâța te fascinează, e clar!

  4. zazania zice:

    Da, toti au omis sa-ti zica ca pisicile dorm foarte mult ziua si devin hiperactive dupa ora doua. Motanul meu are un geam intredeschis, pleaca Dumnezeu stie unde la doua noaptea si se intoarce cand aprind lumina, la sase, rupt de foame, dar cu chef de joaca.

  5. Vero zice:

    Grişka al meu pe la ora două (noaptea) se potoleşte. Iar eu mă culc rareori mai devreme, aşa că ne potrivim. Şi cu cât ne jucăm cu el mai mult înainte de culcare, cu atât mai liniştit e noaptea. Şi e tot mai liniştit pe măsură ce îmbătrâneşte.

  6. g g zice:

    noi am avut hamster. ăsta era un zăpăcit, îl apuca activitatea noaptea, precum fac toți hamsterii.
    știam de la o colegă că și mâțele sunt active noaptea.
    studiu de caz: cum ar coabita un hamster cu o mâță dacă îi lași în același areal și, mai ales, noaptea când îi apucă strechea? fiecare în legea lui sau s-ar lua la întrecere?

  7. psi zice:

    ai răbdare cu mili. va gusta literatura mai încolo, există dovezi științifice și fotografice că pisicilor le place dex-ul (motanul blogosferic grișka a ronțăit așa ceva în pruncie) iar maya exersează cu talent somnul pe manuscrisul meu. de obicei fix când vreau să lucru la el.

  8. Pingback: Anunț important | Gara pentru noi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s