Blogărit vs. blogging

Mi-am dășchis blog în 2009, februarie. În 7 ani și ceva n-am învățat nimic despre blogging. Nimic altceva decât că bloggingul e forma evoluată a blogărelii, adică a bodogănelii într-un spațiu public, vizibil. Dacă scrii ce-ți trece prin cap, ești un diletant cu blog. Dacă știi să evaluezi ce-ar vrea alții să-ți treacă prin cap, faci blogging. Dacă ajungi să faci ca, indiferent ce-ți trece prin minte,  să devină, automat, ce-i interesează pe cititorii tăi – faci blogging de succes.  Dacă îți pui în cap să câștigi bani din activitatea asta, îți cumperi domeniu, nu mai stai moca pe wordpress. Dacă ți-ai cumpărat domeniu și vrei să câștigi bani cu blogul, nu mai transcrii doar bodogăneli personale cărora le dai forma de bodogăneli de interes general, concepi teme noi, dai glas unor probleme colective, devii tribun și, inevitabil, faci publicitate. Devii formator de opinie. Crești vadul unor vânzători de produse, de idei, de servicii, de minciuni, de orice. Devii placa turnantă a celor care nu reușesc să devină vizibili, importanți, utili, cumpărați, decât prin intermediul tău. De aici vin banii. Se subînțelege că deja ai audiență/trafic/jde mii  de unici pe zi. (Mie mi-a luat timp până și să fac deosebirea între click-uri și unici.)

Pe vremuri, citeam, haotic, blogurile unor tipi care aveau blog. Le citeam ca un voyeurist nenorocit, care se uită pe gaura cheii, cu voluptatea de-a intra moca în intimitatea unor oameni interesanți, spontani, deștepți (mai deștepți ca mine, firește!), care îmi lăsau plăcerea de-a arunca o privire în grădina minții lor. Acum observ că am eliminat multe din clickuielile astea, fiindcă ăia nu mai au blog, fac blogging.  Scriu rece și la rece despre lucruri care nu-i interesează, scriu funcționărește, bifează, își fac datoria. (N-o să dau exemple, că ar fi nedrept. Dacă omul a reușit să descopere un mod de-a-și câștiga existența diferit de al meu, e bravo lui! Dacă l-aș numi, ar fi ca și cum aș avea ceva cu el.)

Rămân un diletant care-și citește diletanții din lista de bloguitori pe limba lor. Nu vreau să vă minimalizez, prieteni, dar să fim lucizi – dacă nu sunteți Zoso, Arhi, Cabral, sunteți niște blogărași – bulgărași, care dau unii în alții cu vorbe, că, vorba aia –  stai c-am dat cu vorbe, nu cu zăpadă! – are tâlcul ei.

Concluzii. N-am. Poate le găsiți voi.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

32 de răspunsuri la Blogărit vs. blogging

  1. krantz zice:

    Iar ți-ai luat porția de plăcere vinovată. 😉

  2. Cum? Tocmai am fost lucidă.

  3. Drugwash zice:

    Concluzia mea ar fi: majoritatea sînt proşti, merită/trebuie conduşi/manipulaţi de cîţiva deştepţi; restul îşi văd de ale lor, ignorînd atît proştii cît şi deştepţii – ei se numesc ‘inteligenţi’ şi sînt o rasă pe cale de dispariţie.

    Să fiu al dracu’, dacă aveam pălincă în loc de bere o băgam şi mai adînc(ă) de atît!

  4. Lotus zice:

    Blogui-m-aș și n-am cui. Că toți cititorii se duc pe Libertatea și Cancan. 🙂 Sau la bloggerii cu doi de g, că așa se scrie în engleză blogger de succes, trebuie să respectăm trendul.

    Ai dreptate. Cu observația că acum și blogurile mici, fără trafic, pot face bani, fie participând la diverse concursuri ce promovează anumite servicii/produse, adică scuze, ce promovează talentul și scrierea creativă în blogosferă, fie scriind direct advertoriale, în care un link plasat spre un anumit site va ajuta acel site să urce mai sus în rezultatele Google, datorită algoritmilor de la baza acestui motor de căutare. Pentru că orice blog are două tipuri de cititori, omul și mașina, iar articolul publicitar se poate adresa fie cititorilor din prima grupă, fie celor dintr-a doua (adică practic lui Google). Și astfel au apărut pe net puzderie de bloguri cu litere multe și cuvinte puține, că literele respective, deși se înșiră după toate normele gramaticii limbii române, deși sunt unite în grupuri delimitate de semne de punctuație și de spații, parcă nu se leagă nicicum, în nimic.

    Ceea ce-i perfect ok din punct de vedere al unui job. E și asta o cale de a face bani (o practic și eu). Dar în contextul respectiv tu nu scrii, ci publici, și nu pe un blog, ci pe un panou publicitar sau cel mult ziar. Așa că da, există această diferență dintre blogăr și blogger, după cum spui.

    • Iar mi te luase Akismet în fălci, și te strângea de numa-numa!…
      Iaca, te-am eliberat.

      La mine în stele e scris să nu câștig un bănuț găurit peste salariu. Așa că bloguiesc de plăcere și de_geaba.

    • Lotus zice:

      Cât despre articol, va trebui să fii mai explicită: care dintre cele două? 🙂

      • Da. Te-am găsit la moderare, ai dreptate. Tu vezi în culisele blogului meu? Ești paranormal?! Am mințit cu câinele Akismet, ca să-l fac de rahat. E foarte nepoliticos cu prietenii mei! 🙂
        Primul articol mi-a plăcut fiindcă e scris foarte… „simțit”. La al doilea doar m-am râs la final fiindcă l-am citit pe diagonală, că n-o să scriu niciodată advertoriale, că nu mă pricep,și nici nu mi-a propus nimeni, vreodată. De fapt, scriu fără să vreau advertoriale în textele intitulate d-ale Prăvăliei. Dar n-am cine știe ce succes, că numai doi dintre cititori m-au vizitat la Prăvălie, însă numai ca să pălăvrăgim, n-au cumpărat nimic. 🙂

      • Lotus zice:

        Asta e. Dacă nu știi cum să-ți vinzi marfa… 🙂

  5. zazania zice:

    Mie mi s-a pus pata pe unul care m-a balacarit fiindca mi-am permis sa-i critic cand si cand opiniile. Ca m-a balacarit si mi-a dedicat o postare special micimii mele n-ar fi fost mare lucru, doar ma stii ca pot s-o incasez cu stoicism si mai trag si eu la gioale. Socul meu, ca sa zic asa, a fost cand am vazut o cohorta de admiratori ai nenumitului ca se intrec sa-mi traga flegme desi habar n-aveau cine sunt si ce hram port. De aceea zic: blogaritul poate fi si o treaba murdara cand incita la ura: „nu gandesti ca noi , te lapidam pe blog”.
    Vasilescu asta, pulamica , nici nu-ti da drept la replica ,te blocheaza dar nici nu poti sa te deloghezi ;deci te forteaza sa-i citesti textele varandu-ti-le cu forta pe gat.

  6. Zuzu, de când ți-am văzut comentariul, înainte de-a-l citi, am știut că, până la final, va fi vorba de Vasilescu. 🙂 🙂 🙂
    Ceea ce înseamnă că eu am elucubrat suficient de bine ca să te fac să te gândești la aceiași nenumiți despre care aminteam, în subliminal, și eu.

    • Vero zice:

      Cine e acest Vasilescu?
      Nu întreb la mişto, chiar nu ştiu. 🙂

      • domnuio zice:

        pe la mine trecu „unii” fără „ci”

      • Vero, e… http://mihaivasilescublog.ro/
        un blogger de mare succes.
        care scrie pe pohta inimii oricui.
        iubește pe oricine e de acord cu el. totalmente.
        dă ban oricui îl iubește cu „dar, căci întotdeauna există un dar…”
        acceptă daruri numai sub formă de uau și oh și suuuper…
        E prototipul boggerului de succes. Îl citesc, cu regularitate, fiindcă mi-am asumat opțiunea să-l primesc pe mail de fiecare ouat de text nou, înainte de-a-mi spune (ca răspuns la un comentariu unde nu-l pupam în cur suficient de eficient) că sunt proastă. Atât de proastă încât, de îndată ce-o să aibă o secundă liberă, o să-mi explice cum e să nu fii proastă, ca mine. Ca să înțeleg și eu cum e viața dincolo de prostie.
        Zâzaniei, care, și ea, a mârâit pe la niște articole de-ale Dumisale, i-a vârât niscai metraj de sulă pe goarnă și-a exclus-o de la comentatori.
        Poate că, dacă-l citești nițel, o să ți se pară mișto. Dar trebuie să-l citești doar nițel, ca să ți se pară mișto. Așa am pățit eu. Egzistă sute de inși care-l citesc permanent și-l văd hiper-mega-super mișto.

      • Vero zice:

        Am înţeles. 🙂
        Mulţumesc.

      • domnuio zice:

        de fapt este … Salivescu ;,) 😀

      • Muream și nu știam că se poate anagrama! 🙂

      • domnuio zice:

        Mare păcat ar fi fost !!!

      • Lotus zice:

        M-ați inspirat să intru la el și să-i dedic un articol.

    • klaus zice:

      Moi aussi! 🙂

  7. Mie mi-a spus cineva recent „bloggerita” si parca m-a injurat de mama, asa de urat mi-a sunat. Ca nici nu prea inteleg ce-i bloggingu’ asta, care-i traba cu domeniul si cu traficul, Am vazut doar ca primii 100, sa zicem din Zeliste sunt vedete, inruditi si linkati intre ei, deci e normal sa-si creasca unii altora rankul (parca asa-i zice, mi-e ca spun prostii). Doar ca in multe din blogurile astea de vedete n-am gasit nimic ce merita citit! In schimb am intalnit „ilustrii anonimi” geniali, cu idei si cu lejeritate in exprimare, oameni care scriu doar de placere sau fiindca, uneori, se sufoca de cuvinte nerostite. Pe ei chiar merita sa-i citesc.
    Si fara sa incep sa scutur scame ,gara ta chiar trebuie frecventat, e peronul plin de lume buna si e mai bine ca nu-i aglomeratie ca-n Gara de Nord. Macar aici nu se schimba macazul dupa cum bate vantul si nici nu se cauta acari Paun.

  8. Cârcotaşu zice:

    Da, primesc şi io fel şi fel de sfaturi, de la WordPress, cum să fac să-mi cresc audienţa. Proaste sfaturi, acolo cică să scrii tu pe alte bloguri. De scris, scriu. Da-i degeaba. E greu de pătruns în mulţimea regulilor alcătuirii blogroll-urilor! Da’ nu-i bai, dorm liniştit.

  9. clujanu zice:

    Sărut măna și buna seara.Urc măine pe munte și nu mai dau prin gară fo două săptămăni.
    Să scrieți sănătoși in continuare!

  10. Pingback: Ce este traficul? | Simplu

  11. papagigli zice:

    Eu am tras, trag si voi trage o singura concluzie la care tin ca la fi-meu 😆 Who gives a flying fuck?

  12. Pingback: Cîteodată, face și blogăritul ăsta toți banii - Krantzblog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s