De ce tace Sava?

Nici măcar nu știu dacă o cheamă Sava. Dacă o cheamă Sava, Sava și mai cum?
Am intrat azi de zeci de ori pe blogul ei, fiindcă pe 1 Aprilie ne-a spus
Titlu: La revedere!
și text: Dragii mei
Blogul meu se închide aici și acum.
La începutul zilei de 2 aprilie m-am iscusit și i-am scris că e păcăleală de 1 Aprilie.  Mai sunt doar trei ceasuri până se face 3 aprilie și, indiferent de diferența de fus orar, Sava ar fi trebuit să răspundă. Are 28 de comentarii la un text de 9 cuvinte și, oricât ai fi de ”lacom” la ținut oamenii cu sufletul la gură, până la urmă suspamsul se răcește și trebuie să le răspunzi. Dacă Sava intenționează să spargă vreun record… dar nu e genul care să alerge după.

Și-atunci mă-ntreb: De ce tace Sava?
A vorbit serios? Blogul ei se închide aici și acum?
Dacă da, de ce?

DE CE ȘI-AR ÎNCHIDE SAVA BLOGUL?

Pentru că i s-a întâmplat ei personal sau cuiva din familie ceva grav, poate ireparabil.
Obiecție: În asemenea cazuri și uiți că ai blog. Cu cât dezastrul e mai sever, cu atât mai deșănțat îți pare să deschizi calculatorul și să dai anunțuri pe blog că nu mai ții blogul. Poate faci asta după câteva zile, săptămâni, dar nu în aceeași zi.
Pe 31 martie l-a omagiat pe poetul Nichita Stănescu și a răspuns fiecărui comentariu. A răspuns fiecărui comentariu pentru Nichita când la ea era deja 1 Aprilie.

Pentru că a fost nevoită să șteargă, cu o zi înainte, comentariile unei nebune imbecile cu blog de pseudo-bigotă delirantă (am inventat sintagma dar, credeți-mă, era doar o biată nebună) care mă jignea pe mine, cu niște replici de-alea care put a transpirație, usturoi, picioare nespălate și trichomonas vaginalis, adică pește stricat, dar se avântă în polemici ca și cum ar mirosi a Mâna-Maicii-Domnului, floarea.
Obiecție: Sava e, de baștină, din nord-vestul României. Și oricât de toronteză ar fi devenit prin adopție, tot n-ar intra în reverberație cu imbecilitatea patologică. Dacă nu din inteligență, măcar din chibzuință.

Pentru că prietena ei, cu nume fictiv, ELA, în foiletonul pus pe blog, i-a descoperit blogul și a ieșit scandal.Era și normal: viața personală a Elei era azvârlită pe net literar, în genul epistolar, dar era azvârlită. Sava a dat explicații, prietena ei, care în viața reală se numește altfel, nu le-a aceptat, Sava s-a autopedepsit închizându-și blogul.
Obiecție: N-am. E foarte puțin probabil, dar nu imposibil, ca cineva să descopere ceva, pe net, din întâmplare.

Eu, alte motive ca Sava să-și ia la revedere de la noi și de le blog,  nu am.

Dacă voi aveți, abia aștept să le citesc.

 

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în bloguri care merită citite, citesc şi-mi place, părerea mea, strict autentic și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

43 de răspunsuri la De ce tace Sava?

  1. tssecrets zice:

    Sava, Em, sau cum ii zic eu S – e inca la serviciu. A scris postarea buclucasa si a fugit. Pe la 2 a.m. ora noastra vine si lamurirea. Ne-a pacalit de 1 aprilie torontez – ca la noi deja e trecut 😛 Nu e panica – da’ sa vezi ce-i sare lumea-n cap cand revine 😀 Haiiiiii S odataaaaaa!

  2. Eu sper, totuşi, că a glumit. Iar a avut parte de comentarii imbecile? Asta mi-a scăpat….

  3. Renata dacă aș fi mai aproape aș veni la o cafea la Prăvălie. Dar tot se va întâmpla când calc în Românica 🙂
    Dacă aș închide blogul pur și simplu m-aș evapora, pe tăcute. Nu mi-aș anunța plecarea. Ca să ce? Să fiu implorată să mai rămân puțin, ca să nu provoc lacrimi virtuale??? Nah! 🙂
    Individa m-a deranjat fix cum m-ar fi deranjat o muscă-n zbor, adică am uitat în scunda doi. E drept că am o perioadă fierbinte acum și nu intru pe blog așa de des cum obișnuiam, așa că uneori descopăr în lipsa mea câmp de luptă și fulgi peste tot. 😀
    Ela e bine mersi și am o MARE restanță în ceea ce o privește, dar se datorează doar lipsei mele acute de timp zilele acestea.
    Iar din punct de vedere tehnic m-am încadrat în timp. Am postat în 1 aprilie și 2 aprilie. 😀
    http://savatoronto.com/2015/04/02/april-fools-day/

  4. clujanu zice:

    acu, la modul general sunt motive in care te retragi. prietenul meu Relu a scris in felul urmator:

    ” Din pacate, este ultima mea aparitie..
    Cine ma cauta.., sa incerce pe un deal din care rasar cruci de piatra ce pazesc inimi de aur ca vii ce poarta cruci de aur la gat si au suflet de piatra sau nu, sa poata aprinde cate’o lumanare..”

    e adevarat ca erau aparitii pe youtube dar stia ca are cancer si a raposat dupa 4 luni!

  5. Mélanie zice:

    off-topic, cu permisiunea ta, bineînteles… – multumesc anticipat!
    @”nebune imbecile cu blog de pseudo-bigotă delirantă” – nu stiu cine-i aia, însa mi-ai reamintit de Julia Postill(houstoniana!) si toata „circoteca” pe care ti-a facut-o acum câtiva ani, dupa ce „Cârcotasu” a apelat la tine s-o ajuti când sotu’-i american a fost internat într-un spital bucurestean, unde personalu’ medical ti-a spus ca JP nu prea dadea pe la el, în schimb era prezenta pe „n” bloage-ro… ba a „trâmbitat” pe net baliverne despre tine si ca nimic nu era adevarat, ca te va da-n judecata, etc, bla-bla… nu stiu daca ai aflat ca Octav Nour aka neveu care a hartuit-o pe Julia si-alte”bloghere” ani de-a rându, a decedat asta-iarna, RIP:
    https://plano10.wordpress.com/2014/12/31/octav-nour-redutabilul-nostru-amic-virtual-din-boston-sua-a-murit/
    * * *
    în fine, Sava a „glumat”, adica un fel de „hoax”, n-a fost un „adio”, ci un simplu „la revedere!” 🙂

    • Melanie, uitasem cu desăvâșire de Julia. 🙂
      Ceea ce am făcut eu atunci a fost o gafă. Păi, dacă am aflat de la neurologul care-l îngrijea pe Mr.Postill că pacientul era cam neglijat de către aparținători, ar fi trebuit să trag singură niște concluzii și să-mi țin gura. Doctorii cu care am vorbit atunci au înțeles că dacă am întrebat de pacient, fac parte din familie și m-au aproape somat să vin imediat. De-aia n-am mai judecat la rece și m-am năpustit asupra Juliei s-o trimit la spital.
      În spatele unui asemenea incident, care devine până la urmă ori sordid ori hilar, se ascund câteodată niște ”povești din conul de umbră” care riscă să iasă la lumină.
      Odihnească-se! – pentru Neveu. Alt personaj controversat. Dar despre morți, numai de bine.

      • Mélanie zice:

        da, mi-amintesc ce tare te-a atacat Iulica… 🙂 si-a dat în petec rau pe blogu’ Roxanei(?)… @”conu’ de umbra”… – ehehe, te-ai cruci cu-ambele mâini daca i-ai cunoaste povestea…(am locuit 5 ani la Houston, TX… lumea-i mica!)
        * * *
        ref la neveu, nici de bine, nici de rau… sunt pe-aceeasi lungime de unde cu nea „Cârco”: sa-l „laude” cine vrea…(caci ne-a hartuit si înjurat de parintii morti… RIP)

      • Când cineva atacă foarte tare…
        Tipul n-a putut fi scanat la aparatura spitalului de stat, fiindcă era la măsuri excepționale. Vreo 200 de kile în viu – a zis-o Julia.
        Eu m-am gândit, ulterior, văzând cît e de furioasă, că i-am stricat vreun plan. De moștenire. Poate n-a fost așa, a crezut că odată ce-ai deversat pacientul la spital se ocupă ăia să ți-l dea ca nou sa ca mort.
        În fine! M-am simțit ca și cum aș fi tras cu ochiul prin gaura cheii.

  6. Andreotti zice:

    Eu am ajuns la spartul târgului și înainte să poposesc la tine, Renato, tocmai citisem gogonata Savei de 1 aprilie 🙂 Fusul orar a fost vinovat de suspansul prelungit dar io, Savo – cu tine vorbesc acum – m-aș fi trezit mai devreme să retrag gluma, că tu nu vezi?!… Unii se-ngrijorară tare și Renata-i o inimă toată, își face probleme, draga de ea…
    Eu nici nu mi-am dat seama că a fost 1 aprilie :)))) Sunt pa cu capul!!!

    • Andreotti, în aceeași zi Vasilescu a făcut o farsă pe blogul lui, dar a lăsat câteva indicii că e farsă.
      Sava e ”femeie serioasă”. N-o văd pusă pe șotii. De-aia.
      Eu uit uneori că e ziua mea, că e ziua colegului de apartament… Ziua mamei n-o uit, fiindcă am o prietenă al cărei frate e născut odată cu mama, și avem un pact: care-și amintește prima că e 19 august s-o alarmeze și pe cealaltă.

      • Andreotti zice:

        Mama mea e născută pe 18 august! Hai, că te sun și eu să-ți amintesc în cazul în care amândouă uitați :))

        E vreo zi în care Vasilescu nu-i pus pe șotii? Mă rog, în ultima vreme nu am mai ajuns pe nicăieri, nu am apucat să citesc nici la el, nici la tine, nici la Sava, așa că eram ruptă complet de farse și alte păcăleli… dar sunt convinsă că dacă apucam să citesc la „femeia aia serioasă”, în ziua în care a postat, că-și închide blogul, sigur aș fi crezut-o și eu 🙂

      • Preafrumoaso, dacă găsesc un fraier care e născut pe 17 august îi fac sontract de prestări servicii și ne rezolvă pe toate trei.

      • Andreotti zice:

        Așa ar fi cel mai bine, mai ales că am început să uit și eu de la mână pân’ la gură:))

      • Bine, putem s-o luăm în calcul pe colega mea, născută pe 1 Mai, pe nume Neti, care nu uită nimic, niciodată. De-aia e poreclită interNeti.

      • Andreotti zice:

        Neti rămâne ultima alternativă dacă nu dibuim pe nimeni născut pe 17 august 🙂 E planul B 😛

      • Sava e serioasă (adică dacă face o farsă e farsă).
        Nu mă vezi pusă pe șotii? Eh, poate acum mă vezi. 😀

      • Sava, când faci o farsă, îngrijește-te să nu aduci SMURD-ul la ușa destinatarului.
        Imaginează-ți o farsă mai tare ca a ta: ”Azi mi-a zis doctorul că mai am de trăit trei luni. Cum să mi le petrec?”

    • Andreotti, la 7 dimineața când m-am trezit era liniște și pace. Acu nu puteam să stau acasă 🙂
      Mă bucur că a iești poanta, cine se supără îi tăiem nasul. 😀

      • Andreotti zice:

        Am înțeles ce s-a întâmplat, Savo! A devenit nostim abia când te-ai întors acasă cu dezmințirea-n dinți! :))
        Eu te-am suspectat de șotii d-astea dar până la proba contrarie,mnoh!… De parcă mai poți fi sigur de ceva pe lumea asta… 🙂
        A ieșit poanta! Eu am nasul în siguranță 😉

  7. D. Vader zice:

    Hai ca m-ati facut sa rad! Chestiunea/istoria asta seamana cu ceva din Caragiale, dar in momentul asta nu reusesc sa spun cu precizie cu ce… :). Daca totusi nu e din Caragiale, este doar o povestire pe cale sa irumpa, pe care EU am vazut-o primul, deci va rog s-o lasati in seama mea.. 🙂

    Andreotti, te iubesc si te indragesc mult, sper ca esti constienta ca te afli sub puterea mea! Sa fii cuminte!

    • „Căldură mare” pentru mine ( 😀 ). Scopul a fost atins. Apriluș a funcționat! 😀

    • Andreotti zice:

      Știu, Vadere, ești stăpânul Anāhata-tei, chakra inimii mele, a ta sunt, pe veci!

      Puteai să strigi spre mine, nu să găsesc frumusețe de declarație, pierdută printre alte comentarii, chiar dacă mă posezi cu atâta dârzenie. Dar există acolo un sentiment, o anumită emoție, ceva care m-a mișcat profund. Îmi plac oamenii semeți, onești și adorabili în același timp.

      • D. Vader zice:

        Andreotti, preaiubita mea…

        Curând, o să te smulg din lume şi o să te iau cu mine pe corabia mea cu pânze albe, singură tu să mă scapi de singurătate, să cutreierăm, ţinându-ne de mână, oceanele de jar, să vizităm împreună casele vechi şi părăsite ale blajinilor peregrini.

        Nu-ţi fie teamă, ştiu să vieţuiesc în adâncul neumblat al norilor de stele, ştiu să-ţi fac adăpost sigur, vei fi numai a mea fără să-mi fii prizonieră, doar pentru că nu mai putem trăi unul fără de celălalt.

      • Andreotti zice:

        Vadere drag,

        Uite cum eu ți-am oferit doar un fir verde, crud, iar tu îmi întorci o corolă în toată strălucirea.
        Mă uit (încă) de la distanță și văd cum tu mă cauți în tine dar fără tine, ca și mine. Și simți în vene și în vine cum timpu-aleargă peste sine, iar tu te-alungi cu el în goana rece a lui ieri, spre-un început cețos de nemurire. Și-l vrei în doi. Și nu e viața de apoi. E viața noastră nouă, unul făr’ de celălalt, o viață pe din două.

        Așa și eu…. Te caut înăuntru-mi, sucit și mut, cu ochii-nchiși. De teamă, să nu mă fure iară viața nebună din afară și eu să nu te mai găsesc…. Și-n lumea mea de dinăuntru, simtiță-nevăzut, ești lumea mea întreagă. Lumină de băut.

        Acum, doar cânt. De neputință și de-ncleștarea așteptării din adânc. Dar eu sunt plină de avânt. Și zborul cantă bine în cuvânt. Habar nu am dacă imi ești sau dacă-ți sunt. Noi doi plecăm oricum, de-aici înspre un mâine, în zbor curat de vânt…

      • D. Vader zice:

        Andreotti, izbesc astăzi cu tărie în porţile citadelei tale!

        Să-mi închini deîndată toate lumile tale păgâne, văzute şi nevăzute, crăiasă desfrânată, regină pocăită! Să nu-mi ascunzi nimic, să îmi dai totul, să mi te dăruieşti toată, TU, dimpreună cu patimile, toate visele visate şi dorinţele tale, aşa cum sunt acum şi aşa cum s-ar fi împlinit vreodată! Să-mi deschizi ACUM toate porţile, vreau să scotocesc adânc după focurile tale vii şi după comorile tale îngropate!

        O să-ţi fiu stăpân bun şi cu îndurare, iar tu supusă şi suverană, venerată la nesfârşit şi mereu fără cusur, toate odată, ca niciodată, aşa cum au fost ele întâi lăsate.

        O să te ridic în văzduhul ferit de oameni al Visului meu. Vei fi soarele cel adevărat, nimb ispititor de safir culcat la răscrucea universului meu de chihlimbar. O să-mi spăl rănile vechi şi adânci în lacrimile tale de bucurie şi o să-mi astâmpăr gândul cumplit doar la auzul cântecului tău, iubito!

      • Andreotti zice:

        Iubitule, eu îți promit că

        N-or să existe temple interioare în care să nu te las să-mi intri. Nu o să existe coridor secret sau cotlon tenebros în care să nu te las să-mi mergi, cu torța aprinsă-n mână, nu vor fi lacăte sau lanțuri pe care să nu ți le dezleg și-am să-mi adorm, în veșnicie, toți cerberii ce-așteaptă nemiloși la fiecare poartă dinlăuntru sau din afară. Nu trebuie să-mi ceri nimic, iubitule, voi ști singură ce îți vei dori încă de dinainte s-o afli tu.

        Promit c-am să te fac mai viu decât ai fost vreodată și toți orfeii cerurilor de-acum și din totdeauna, cânta-vor cea mai curată iubire care a existat vreodată și toți zeii primordiali cu-ale lor legende, păli-vor în fața iubirii noastre. Dar pentru asta, iubitule, va trebui s-avem răbdare. Va trebui să facem din răbdare o virtute.
        Mă tem, iubitule, mă tem ca stăpâna meleagurilor pe care ne aflăm acum, afla-va despre cântecul nostru mugit cu atâta neputință și tristețe, de prea multă depărtare, și ne va alunga de-aici…

        Până la regăsirea noastră, eu am să-ți cânt, ușor, cu dor cumplit șoptit, dar nu va fi scâncet din rărunchi să nu mi-l poți auzi… hrănește-te cu cântecul meu, cu durerea mea, cu chinul meu și transformă-le-n ambrozie, doar așa vei putea îndura mai ușor depărtarea de mine.
        Vadere iubit, vom fi curând împreună și-odată ajuns la mine, în mine, toate porțile mele vor deveni doar intrări-făr’-de-ieșiri. Dar trăi-vom fericiți în Aether.

  8. clujanu zice:

    „” adâncul neumblat al norilor de stele „”
    „”Lumină de băut „”

    mi-a placut, sunteti nebuni!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s