Pentru a nu ştiu câta oară, un prieten îmi subliniază faptul că BLOGUL e mort. FEISBUCUL e ceea ce te ţine în viaţă!
Ei, bine, eu nu cred în FB, nu doar fiindcă nu-l pot mânui cum se cuvine, ci pentru că nu pricep de ce trebuie să-ţi bei cafeaua de dimineaţă, anunţându-i pe alţii că-ţi bei cafeaua de dimineaţă. Pe urmă, depinde de tine dacă eşti un ins educat şi treci sub tăcere momentul defecaţiei, implementând pe FB o poză luată de pe net cu trandafiri, ceaşcă de porţelan, cafea cu caimac, TU – la mare, apus de soare, TU – gătind, plus produsul gătirii tale, Tu, Tu, Tu…
Eu nu cred că FB e o schemă după care îţi faci prieteni apăsând o tastă, prietenii se conturează cu greu, în ani.
Pe FB, o sută de prieteni virtuali valorează mai puţin decât o jumătate de prieten real.
De aceea protestez în faţa acestui sistem-normă.
Reactivez blogul „Gară pentru noi” şi mă voi simţi confortabil dacă un singur internaut, din întâmplare şi din când în când, îl citeşte.
+(3).jpg "NONO")
Gara pentru noi 
Eu sint unul. Daca te intereseaza …
Sigur! 🙂 Mă interesează. Ce zic prietenii, întotdeauna.
Ete că s-a mai găsit unu’, care să şi comenteze. Deşi faci critica FB-ului, din 3 aprilie 2013 şi până azi tot p-acolo ţi-ai făcut veacu’! Că io n-am cont nici FB, nici Tw, ni’ca!
Nu, mi-am făcut cont, doar. Şi nu unu, ci doo!!! Unul e pentru NONO, că nu-l primea fără însoţitor feisbucul. Dar trec pe-acolo o dată la un veac.
Eu sunt de părere că feisbucul e ca un supermarket aflat undeva la marginea oraşului, iar blogul este prăvălioara din colţ. Când merg la supermarket, petrec mult timp şi-mi umplu căruţul cu vrute şi nevrute. Deşi trec pe lângă sute de persoane şi zeci de paznici şi vânzătoare, nu cunosc pe nimeni, iar atunci când ajung acasă, mă întreb la ce mi-au trebuit atâtea. Când merg la prăvălioara din colţ, o salut pe vânzătoare, o întreb de sănătate, mai spun o glumă, le dau bineţe vecinilor şi-mi iau numai ce-mi trebuie, strictul necesar.
Ne bucurăm că ai revenit, căci ne-ai lipsit! 🙂
finii Ifim&Baghi
Aţi intrat la spam! Tocmai voi, singurele mele neamuri de pe net! Regret! 🙂
Mulţumesc cu întârziere, dragii mei, pentru gândurile voastre bune.
Simţeam eu că ceva e în neregulă. Începusem să respir cu greutate.
Sunt AICI !!! 🙂
🙂 Ştiu, Theo! Mulţumesc pentru tot!
Se vor aduna ei,cititorii,sunt sigur și vor fi la plural 🙂
nici măgărimea mea nu crede în FB !
DomnuleIO, dacă NONO a avut, în cartea lui, un prieten pe care-l chema Alburimea Sa, de ce n-am avea, amândoi, un prieten numit Măgărimea Sa? Vă aştept p-acilea cu mult drag!
În cazul meu nici nu se poate altfel decât TU… și TU…și iar TU ,dar nu pe facebook(poate pe fesebook) 😆
În cazul dumneavoastră TU-ul e obligatoriu. Doar ăsta vă e numele, nu? Cum se prescurtează fesebook? FSB?
Like ! 😀
Bine ai revenit, Renata!
Binte te-am (v-am) regăsit!
Ne-ai lipsit…
Aoleu! Bine ca am obsesia de a mai face cate-o plimbare prin gari parasite! 🙂