Nimic nou sub soare. Uneori, copia e mai tare ca originalul. Când manufacturierul copiei e mai zelos, mai truditor ca artistul. Se întâmplă asta: copia e mai bună ca originalul. Până la un punct e mai bună. Până în punctul în care ce-i prea mult, strică.
În Baby Reindeer, însă, n-are cum să fie multul prea mult, fiindcă protagonistul miniseriei TV e chiar omul căruia i s-a întâmplat.
Filmul e atât de bine făcut și de bine jucat, încât povestea reală pare că nici nu mai are importanță. Deși e tulburător că astfel de întâmplări chiar se întâmplă. Trăim într-o lume mofluză, anesteziată de drame colective bine mediatizate… Adică ce zic eu, bine mediatizate! Se scoate untul din ele! Din războaie, din molimi, din prăbușiri de avioane, din coduri de inundație, caniculă, vijelie, din poluare, drogare, încălzire globală… Suntem atât de presați cu ce se întâmplă, încât ce mi se întâmplă (mie, pe mine, mă) devine obscen de egoist și insignifiant.
Lumea gâfâie după digitalizare, tehnologizare, creșterea speranței de viață, și vii tu, Neica Nimeni, un servitor de băuturi într-un bar, să-ți expui drama personală – că într-o zi ai dat un ceai din partea casei unei grăsane triste, de milă, și aia a devenit hărțuitorul tău, vânătorul tău, călăul vieții tale. Ca ce chestie, bre, nea Neica Nimeni, ne freci la icre cu povestea asta?!
Mărturisesc, am urmărit enervată primele episoade, era vorba despre nimic – un urât frustrat și complexat și ciudat, plus o grasă extraordinar de grasă care face o obsesie pentru el – dar am continuat să mă uit, fiindcă presimțeam că nu e vorba doar despre o întâmplare de genul mi-mie-pe mine-mă, nu e doar o vocaliză de încălzire, e ceva complicat și trist, e răstignirea unei intimități care spală păcatul tăcerii noastre, a tuturor, despre traume personale.
Îl găsiți pe Netflix. Merită să amâni un spălatul faianței din baie și un făcut de ordine în sertare pentru el!
+(3).jpg "NONO")
Gara pentru noi 
Mi l-a recomandat Cudi, dar încă nu l-am văzut.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Wow! Uimitor. Cudi, miercuri, Netflix. Doar atat de putin poti spune tu Aldus despre un film pe care nu l-ai vazut? Nu esti tu!? Sau doar ti-ai dat tonul la cântec si urmeaza revărsarea? 🙂
Oricum acuma că ti l-a povestit Renata nici n-are rost să mai pierzi timpul să-l vezi. Cudi ce ti-a zis?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ți-l recomand și eu. E un film serios, care-ți răsucește cuțitul în rană, indiferent de ce rană vorbim.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Aldus n-are nicio rană. E impecabil. Imaculat. N-are unde să răsucească cutitul. Dar nu-ti face probleme, va putea comenta laborios pe marginea filmului chiar si fără să-l vadă. Sunt sigur că perspicacitatea sa nativa si intuita sa precoce îi vor ingadui să realizeze brusc, numai din trailer, ceea ce se vede de la o postă si anume ca filmul este 100% bazat pe… mitul androginului. 😉 De îndată ce Aldus va sesiza asta, totul va fi pierdut în zarea tineretii, iar timpul va creste-n urma ta… la blog… 🙂
P.S. N-am vazut înca filmul dar îl aveam pe listă. Ti-as rămâne dator dacă n-ai divulga prea multe amănunte din cuprinsul filmului. 🙂
ApreciazăApreciază
Nici n-aș avea ce să dezvălui. Nu e genul de film despre care poți dezvălui cine e ăla mare, negru, de respiră greu… E un exercițiu de introspecție personală. Și o demonstrație de bun simț uman. Pentru cei care știu ce-nseamnă.
Vizionare plăcută! 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Să știi că contrar aparențelor, nu discut despre subiecte pe care nu le cunosc deloc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu se poate!!!
Ttt! Deci tu „discuti” despre subiecte despre care ai impresia c-ai sti ceva (picul necesar auto-amorsarii prin reflex pavlovian)!
ApreciazăApreciază
Renata, nu știu care-i faza cu rana. Dar am impresia că oamenii în genere se uită la filme care să le panseze rănile, nu să le pună sare pe ele. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi, dacă nu știi care-i faza cu rana (traumă sună mai bine?), de ce zici că filmele ar trebui să panseze răni? Eu cred că și filmele, și cărțile ar trebui să te facă să ți le privești cu sinceritate și curaj. Rănile. Oblojeala și negarea nu vindecă niciodată răni sufletești.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pentru că oamenii nu sunt masochiști. Uite un exemplu: toată lumea se uită la filme care ilustrează romantismul și cuplul ideal (în varianta Hollywood), nu ca să își dea seama că partenerul din viața reală este unul obișnuit prin comparație cu cel din film, ci tocmai ca să compenseze lipsa unei relații mai siropoase și mai idilice. Filmul nu te face să conștientizezi faptul că ești singur sau că ai o relație banală, ci îți vinde speranța că și tu vei întâlni la un moment dat un Făt-Frumos ca Brad Pitt, gen. Filmul nu-ți oferă adevăruri (care ar răsuci cuțitul în rană), pentru că atunci n-ar mai cumpăra nimeni bilet. Filmul îți vinde iluzii.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iar ajungem la cuplu și la romantism!
Ce iluzii îți vinde „Splendoare în iarbă”?!
ApreciazăApreciază
Nu știu, că nu l-am văzut. Dar de ce alegi filme pe sprânceană? Ia și tu la întâmplare unul din filmele pe care le produce Hollywood-ul pe bandă rulantă. Aș zice că ai o mare probabilitate să dai peste o comedie romantică siropoasă în care totul e roz și frumos și se termină cu bine.
ApreciazăApreciază
Nu e pe sprânceană, e exact argumentul care invalidează ce spui tu: oamenii se uită și iubesc filme care-i relaxează, le compensează frustrările etc. Elia Kazan. Un nume-mamut în filmografie. Filmul este despre cu prejudecățile părinților distrug destinele copiilor lor. Un film rană, care nu umblă cu bisturiul în tine, ci cu bormașina. Dacă are unde umbla.
ApreciazăApreciază
Așa, și? De ce alegi filmul ăsta? Că și eu pot alege unul care exact invers. Dacă „Splendoare în iarbă” invalidează ce spuneam eu, atunci și filmul ales de mine va invalida ce spui tu. Așa nu ajungem nicăieri.
Cred că dacă vrei să vezi ce preferă oamenii, ar fi indicat să te uiți la ce au în comun majoritatea filmelor (mediocre) care ies pe bandă rulantă azi, nu la unele filme mai rare, sau de excepție. Că excepția nu face decât să confirme regula. Sau vrei să zici că majoritatea filmelor sunt ca „Splendoare în iarbă”?
ApreciazăApreciază
Filmele pe care le țin minte sunt ca ”Splendoare în iarbă”. Filme de ținut minte. Filme de câștigat, nu de pierdut timp.
Aldus, ai început să deraiezi logic în orice domeniu, nu doar în cel religios.
Îmi pare că principala ta voluptate (la americani e defecația, nu orgasmul, cum ne-am putea imagina) e contrazicerea.
De dragul ei, ești capabil să prefaci muntele în șes și Lacul Bâlea în lighenașul pedichiuristei.
Aldus, ia-o mai domol!
Vino pe Terra!
Raționează înainte de-a tasta!
Nu te mia chinui să fii exact așa cum te vede Goe, fiindcă eu cred că nu ești!
ApreciazăApreciază
Renata, scuză-mă, dar vorbești aiureli.
Discuția era despre ce preferă oamenii, în general, ca regulă. Ce importanță are ce ții tu minte din perspectiva preferințelor majorității? Filmele pe care le ții tu minte? Dacă vrei să vezi care sunt preferințele majorității, întreabă-te ce filme țin ei minte, nu ce filme te-au marcat pe tine. Ce filme preferă ei, nu ce filme uiți tu a doua zi.
Până și Vladen mi-a dat dreptate că se uită la filme care îl fac să se simtă bine, în opoziție cu cele care i-ar răsuci cuțitul în rană (vezi mai jos). Până și Goe a admis că mă refer la o largă categorie de spectatori (eu zic că e majoritară, de asta am dat-o ca regulă). Tu ești singura care nu înțelegi.
Dacă oamenii ar prefera ce zici tu, Hollywood-ul nu ar mai scoate filme care se uită de pe o zi pe alta. Ar scoate numai filme ca „Splendoare în iarbă”. Faptul că scoate filme de duzină arată că ele constituie preferința publicului. Gândește înainte să scrii.
ApreciazăApreciază
Păi, eu credeam că încercăm să nu fim vulgari, să nu ne înregimentăm la „pulime”, să fim reprezentativi receptori de artă, nu de gunoi.
Dar dacă ții morțiș, și mie mi-a plăcut Terminator. Și Matrix. Deși, niciun compendiu de istoria cinematografiei n-o să le acorde mai mult de patru rânduri jumate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ba da, Matrix merită ceva considerație (primul dintre ele). Dacă ți-a plăcut, uită-te la Dark City, apărut cu un an înainte, din care s-a inspirat la greu. Iar Terminatorul i-a plăcut lui Tarkovsky. 🙂 Din punctul meu de vedere n-are nu-știu-ce filosofie la bază, adică e film comercial. Sigur că le-am văzut pe aproape toate, dar n-o să mă vezi spunând că un film cu roboți este piatra filosofală. E o plăcere vinovată. Te uiți pentru efecte și bătăi. Și pentru roboți (dacă ești bărbat). 🙂
Ar fi o idee să începem să descoperim (și să scriem despre) filme care au și ceva substanță și care o să rămână ca repere în istoria cinematografiei universale. După aceea, vom putea eventual estima cânte dintre ele ne răsucesc cuțitul în rană și câte ne iau și ne încântă prin învăluire sau prin alte mijloace. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@Aldus toata lumea s-o uita la filme cu amor blegos, dar cu placere o fac doar muierile (si nici alea toate, n-o vad pe Renata pierzind timp cu asa ceva). Astialaltii daca ajungem sa o facem, o facem fiindca ne iubim iubita. E semn de dragoste si sacrificiu pentru ea. Nu fiindca am avea nevoie in sufletul nostru de siroposenii si idile :). Ba din contra. Eu am noroc, nevasta-mea se uita la din astea doar daca joaca Julia Roberts (care in sistemul meu de valori candideaza cu brio la cea mai urata femeie din lume) deci sunt putine.
Dar iti dau ca si eu ma uit la filme ca sa ma simt bine. Pentru mine sunt distractie si nu prea ma intereseaza mesajul profund (m-a torturat mama cu Tarkovski in copilarie, nu-mi mai trebuie simbolistica) si nici traumele personajelor. Profund nesurprinzator imi plac alea gen StarWars, Lord of the Rings, Fast and Furious & co. Iar din seriale alea cu criminali in serie, GoT, din astea. In general evit cu aplomb orice filme cu prapaditi, viata grea, amarati, socialisti, drepturile omului, plozi (dap e voit vulgar aici), americanetzul viteaz care bate tot cu o mana si viata la tara aproape de glie. Si mai nou evit cam orice film/serial american ca-s groaznic de usor de anticipat (nu-i vreun statement politic, doar calitativ)
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nici eu nu mă văd uitându-mă la filme drăgăstoase, Vladen. Cu excepția a două, pe care le urmăresc ori de câte ori se dau pe vreun post oarecare: „Pretty Woman” și „Hanover Street”.
Mă uit absolut selectiv, doar la filme/seriale cu crime, criminali, criminaliști, servicii secrete… Să fie făcute de nordici, belgieni, englezi, rar francezi. Evit filmele americane de hollywodiene (nici nu se termină de rulat distribuția, că deja știi cum se termină), dar am văzut și revăzut, turbată, Breaking Bad, Better Call Saul, Prison Break, Mr. Robot și… Dexter.
Vor fi fiind multe altele, dar astea mi-au venit în minte acum.
Și da, cu repetiție, Călăuza făcută de Tarkovski, nu de americani, și orice film de Milos Forman.
De la o vreme, nu mă mai dau în vânt după S.F.-uri, deși, cândva, numai asta citeam, numai asta vedeam. Ah, și horror!… Mă-ntreb cum de eram așa de leșinată după horror, când nu iubesc vampirii, fantomele, duhurile rele și alți bântuitori. 🙂
ApreciazăApreciază
Da, Milos Forman imi place si mie, dar din cauza lui Amadeus. Probabil am mai vazut si alte filme de el, probabil mi-au placut, dar n-am stiut ca-s ale lui.
ApreciazăApreciază
Aldus a descris o categorie anume de spectatori (una destul de numeroasă, care-i include si pe Aldus si pe Aurelia)… doar că mai exista si alte categorii de spectatori. Unora le place jazz-ul, altora Tarkovsky:
https://www.youtube.com/watch?v=DWrtHaKMlRw
ApreciazăApreciază
Mie îmi place Tarkovski, deși n-am văzut decât două filme de-ale lui.
Ai observat că în ultima vreme nu se mai fac filme care nu pot fi povestite? Ăsta e un lucru trist.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@Vladen – Ai văzut cumva „Nunta Mută”? De curiozitate! 🙂
ApreciazăApreciază
Nu, n-am, am citit de el si sigur o sa-l vad :). Multumesc frumos!
ApreciazăApreciază
@Vladen
Adică vrei să zici că femeile sunt, prin comparație cu bărbații, mai naive și mai prostuțe? 🙂
Exemplul cu iubirea era, într-adevăr, un exemplu. Ne uităm la filme care ne fac să ne simțim bine, nu care ne pun în față o oglindă reală și obiectivă. Că dacă am vedea în ea ce monștri avem în noi, ne-am speria.
Și mie îmi plac Star Wars și Lord of the Rings (Fast and Furious încă n-am văzut), dar să știi că ambele au și o latură simbolică. Numai că nu sunt doar simboluri, au și o poveste mișto, care poate fi urmărită și de către cei care nu-s interesați de simboluri. Poate cel mai bun film din categoria asta e The Matrix: și comercial, și filosofic.
@Arca lui Goe
Tarkovsky a rămas impresionat când a văzut The Terminator.
PS: Jazz-ul chiar nu-mi place.
ApreciazăApreciază
Nu, fereasca sfantu’, unde am scris ca-s naive si prostute? Doar ca prefera alt gen de filme decat preferam noi. Nu cred ca alea cu masini gen Fast & Furious ar fi mai breze decat dulcegariile, doar imi plac mie mai tare. Imi inchipui ca si pentru ele e o dovada de dragoste sa se uite la curse de masini 🙂
ApreciazăApreciază
Eh, dacă nu-s naive și prostuțe, e de bine. 🙂 Dar, apropo: de ce să se uite ele la filme cu mașini și noi la telenovele sau siropoșenii? Adică, de ce să ne chinuim reciproc unii pe alții, când am putea fiecare să ne uităm la ce ne place și să ne uităm în comun doar la chestii care ne plac amândurora? Că și așa nu avem timp să vedem tot ce apare sub soare. Doar o idee.
ApreciazăApreciază
Pai fiindca vrei sa petreci timp cu ea. Ar fi nasol sa stau eu sus cu masini si ea jos cu julia roberts. Mai comentezi, mai vorbesti, o mai pipai :). In plus in timp te obinsuiesti, doar ca n-ajung favorite
ApreciazăApreciază
@aldus, ai uitat sa spui ca nici nu recomanzi.
Tttt… aldus terminatorul lui tarkovsky… Wow! Vorbeste, vorbeste!!!
Aldus după ce te întorci de unde te-am trimis uită-te la filmul asta de mai jos (un minut). Inceracă să întelegi ce face acolo cimpanzeul si dacă reusesti performanta să întelegi, gândeste-te dacă ai putea face lucrul ăla mai bine sau măcar la fel de bine ca cimpanzeul.
ApreciazăApreciază
@Arca lui Goe
https://en.wikipedia.org/wiki/Andrei_Tarkovsky
Te las pe tine primul să te întreci cu cimpanzeul respectiv.
ApreciazăApreciază
Aldus ești bine? Suferințe, ceva? Disperare? Care-i treaba cu tine?
Ce-i cu citatul? De ce insiști? Vrei să-mi dovedești mie ceva anume sau îți faci doar numărul tău exhibiționist prin care ții să ilustrezi făptura…? Măi cinefilule, a fost clar de la bun început. Tu n-ai niciun habar despre filmele lui Tarkovsky, nu le-ai văzut si nu le-ai putea vedea. Nici nu sunt pentru tine. Dar ai văzut „Terminator” si aflând cu agreabilă surpriză că si spectatorului Tarkovsky i-a plăcut filmul respectiv te-ai luminat tot de o imensă ușurare: N-am văzut filmele lui Tarkovsky? Si ce mare brânză? Sunt slabe. Uite creatorului lor i-a plăcut Terminator, deci Terminator e mai bun, e în loc de… Poate că lui Dostoievski i-a plăcut salata de vinete… așadar n-ai avea de ce să mai citești „Crima si pedeapsa” fiindca tu deja adori salata de vinete. Aldus tu-ti imaginezi că Novak Djokovic n-ar putea aprecia o partida de ping-pong si arta jucătorilor de tenis… de masă?
Nu înțeleg de ce te-a vexat propunerea cu cimpanzeul. Crezi că-i ești superior? Sau poate doar te-ai prefăcut a fi vexat ca să maschezi faptul ca n-ai înțeles ce face cimpanzeul acela acolo. N-ar fi de mirare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@Arca lui Goe
Te rog, explică-mi de ce a fost necesar ca cei trei să se furișeze și să treacă de poliție până când au intrat în perimetrul acelei zone speciale. Da, știu, pentru că nu aveai voie să intri în zonă, dar ce reprezintă asta? Și de ce, când erau în acea mlaștină, aruncau mai întâi cu un băț sau ce era ăla spre următorul punct în care voiau să ajungă și abia apoi plecau într-acolo? Ce simbolizează mlaștina și aruncatul acelui băț? Și de ce soția unuia dintre ei se arunca pe jos și gemea sau scotea acele zgomote? Mie nu-mi mai sunt clare detaliile, că a trecut o veșnicie de când am văzut filmul, cred că eram copil, dar ce înțelege un mare erudit și admiratori de chestii fine, ca tine, din aceste metafore? Că văd că la dat din gură ești mai bun decât personajul căruia i-ai furat numele, de nu-ți ajunge prăjina până la vârful nasului, dar când vine vorba de comentat o poezie a lui Nichita Stănescu sau de interpretat un mit patonician, te cam lasă bretelele. Să te vedem la Tarkovsky. Ai microfonul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aldus, am senzația că-l întărâți pe Goe să scoată nucleara din buzunarul de la spate!
Citește repejor și tiptilește romanul fraților Stugațki , ca să-ți răspunzi singur la simbolistica filmului. Desigur, în mod normal, scenariul acoperă perfect romanul, nu trebuie să-l fi citit neapărat înainte de-a vedea filmul, dar ce mai e azi „normal”?!
ApreciazăApreciază
Cred că faci o confuzie. Eu nu l-am întrebat ca să-mi explic simbolisitca respectivă, ci ca să văd dacă a înțeles ceva din ea sau nu.
ApreciazăApreciază
Și ce nucleară? Omul n-a fost în stare să interpreteze (în vreun fel, în orice fel) „Lecția despre cerc”. A bâlbâit ceva concluzionând că poetul era în stare de ebrietate când a scris-o. Ce crezi c-o să înțeleagă din Tarkovsky? E snob. Fix ca personajul din care s-a inspirat când și-a ales pseudonimul. Știe fizică și atât.
ApreciazăApreciază
Nu. Goe n-a concluzionat că poetul era în stare de ebrietate. 🙂 Pe bune?! Asta ai înțeles tu din analiza literară a lui Goe?
ApreciazăApreciază
Da. În prima parte a „analizei literare” făcută de Domnul Goe, acesta argumentează cu sârg că Nichita n-avea timp de reflecții filosofice și alte asemenea, poezia lui intrând spontan în contact cu esențele. Fără să-și dea seama că atunci când analizezi o operă, nu contează autorul sau prilejul operei, ci opera ca atare. Adică, dacă poezia intră în contact spontan cu mitul androginului, atunci poezia conține și reflectă acest mit, indiferent dacă și la ce s-a gândit autorul când a scris-o, și asta-i tot ce ne interesează.
Iar în a doua parte, Domnul Goe scrie că:
ApreciazăApreciază
Aldus, tu ești obsedat de mitul androginului!
Adică ori ești în căutare nevrotică de partener, ori nu știi exact cu ce sex să te identifici 100%.
ApreciazăApreciază
Păi aia era discuția acolo. Eu ți-am dat citat din comentariul lui. Ăla pe care l-ai numit tu „analiză literară”, lol.
ApreciazăApreciază
@Aldus – Ce vrei să insinuezi? C-ai fi văzut „Călăuza”? In copilărie? (Copilăria lui Ivan)… Si nelămuririle alea pe care le ai despre film sunt singurele lucruri care ti-au rămas neînțelese? (In rest ai priceput totul?) Sau sunt singurele lucruri de care-ti amintești? Serios? Ai văzut filmul in copilărie si, dintr-un film precum Călăuza, tu-ti amintești de aruncatul unui băț într-o mlaștină si de o femeie care se trântea pe jos si gemea! Fantastic. Sau te-ai uitat acuma pe niște secvențe la nimereală din film ca să devii brusc expert si să comentezi? Lămurește-mă care-i relația ta cu Călăuza de-ti închipui ca ești îndreptățit să mă scoți pe mine la lecție cu martori. Aldus ești pur si simplu idiot. Spectator de telenovele only. Un creieraș incapabil sa înțeleagă altceva decât ad-litteram, mot-a-mot si terre-a-terre. Am impresia că-l iei pe Tarkovsky în zeflemea, bănuindu-l de impostură si de introducerea in film a unor scene la plezneală care însă nu-l pot prosti in fata pe perspicacele Aldus din copilărie. Ce-i cu întrebările alea de ga-ga măi Aldus? Iar îți imaginezi c-ai fi fiind mare diversionist, expert in arta divagării subversive? Si? Care-i legătura cu contextul? N-a venit vorba de comentat nicio poezie de-a lui Nichita. Ești idiot, dar te dai diversionist. Ce are a face in discuția dată felul in care as interpreta eu filmul lui Tarkovsky? Din comentariul tău reiese ca ai realizat ca ești prost, ca ai dat-o-n bară cu felul in care ai ținut sa te ei in seamă mai înainte si că ai vrea să schimbi vorba si să-ti mai dai o șansa într-o competiție nouă: cine din curtea scolii îl interpretează mai frumos pe Tarkovsky.
Aldus comicule, tu ai rămas cu impresia c-ai fi fiind exegetul lui Nichita si-al lecției despre cerc? Mare comedie pe arătura mintii tale de retardat mândru. Expertul in arta mimării vorbirii, hermeneuticul plebeu poate sări fără sine in orice subiect ca si când ai fi de acolo… fără scrupule si fără simțul ridicolului. Dar asta fiindcă ești complet idiot, incapabil să-ti realizezi starea.
Aldus, dacă tot zici c-ai văzut Călăuza (bravo), ceea ce te face expert in Tarkovsky (redus la postura de fan al Terminatorului), pentru cineva așa ca tine, cu aplecare către mimarea cu convingere a atitudinii mistice si a credinței in cele sfinte, ti-as recomanda să vizionezi „Andrei Rublev”. Nu-i vorba despre tenismenul omonim ci tot despre un film al lui Tarkovsky. Îndrăznesc să sper că ti-ar plăcea, pe la suprafață, sau măcar c-ai putea mima orgasmul estetic urmărind-l. Încerci?
ApreciazăApreciază
@Arca lui Goe
Nu vreau să insinuez nimic, vreau să-mi răspunzi la întrebările pe care ți le-am pus. Sunt în limba română, deci n-ar trebui să ai mari probleme cu înțelegerea lor.
Nu ai înțeles? Că doar tot în română am scris. Promit că îți explic din nou după ce vii cu răspunsurile.
Lasă recomandările și vino cu răspunsul, să vedem mai întâi din ce postură dai aceste recomandări și te ții atât de țanțoș, decretând că eu aș fi idiot. Din postura unuia care le spune tuturor să se uite la Tarkovsky fără a înțelege nimic din Tarkovsky? Și nu schimba filmul, că era vorba despre Călăuza (pe care presupun că l-ai văzut).
Ai cuvântul, monșer. La interpretarea Călăuzei, nu la mizerii și atacuri la persoană, că de fumuri din astea mi-e plin podul și să înjure oricine poate (chiar dacă cei mai mulți preferă să se abțină, din pudoare și bun simț). Deci, te ascult.
Uite, te ascultă și Renata, care așteaptă „nucleara” de la tine. S-auzim.
ApreciazăApreciază
Aldus, persisti in diversiune. Te mai intreb inca o data: Ce legarura ar avea felul in interpretez eu filmul lui Tarkovsky cu discutia de până acum? Cum ar putea schimba etalarea unei astfel de interpretari (eventual punctuale pe tema data de Aldus, aka bătul in mlastină) faptul că esti idiot? Un idiot care considera relevant faptul că lui Tarkovsky i-a placut Terminatorul…
Aldus tu esti pe lumea aceasta precum Calauza in lumea aceea, doar ca într-o varianta teribil de precara. Ai fost turnat cu buget mic. Foarte mic.
ApreciazăApreciază
Hoțul strigă diversionistul, sau cum era? Recapitulând: te-am întrebat ce semnificație au chestiile respective iar tu mi-ai zis că nu vezi relevanța întrebării mele, că sunt idiot șamd. Știu că nu vezi relevanța, dar nu contează asta. Promit că o să-ți explic. După ce răspunzi. Încă n-ai produs niciun răspuns, ci doar diversiuni.
ApreciazăApreciază
@Aldus tu poți consuma steril, în interiorul tău, câte voluptăți orgasmice vrei, din satisfacțiile pe care ti le dai singur în nopțile tale de disperare si veghe, precum si impresia că te-ai descurcat minunat, căci iată ai avut replică, ai spus ceva. Aldus, ai spus ceva? Insiști ca flașnetă defectă care măcină în gol. Încearcă să schimbi melodia, insomniac disperat. Te-ai blocat în mica-ti diversiune de puber retardat: „Te-am întrebat! Te-am întrebat! Te somez să răspunzi!”. Ce mă-ta m-ai întrebat? Retardatul a brodit o gogoriță ca să schimbe vorba si gata, își imaginează că toți trebuie să sară sări în diversiunile lui infantile. Stai pe-aci că se filmează.
ApreciazăApreciază
Pe noi ne-a pierdut pe la jumatate. O sa mai incerc o data (eu, ca pe ea nu cred c-o mai prind)
ApreciazăApreciază
Și eu l-am lăsat, apoi am revenit, fiindcă mă intriga aparența de neverosimil.
ApreciazăApreciază
Aldus, referitor la răspunsul tău de pe blogul lui Goe:
„În Biblie nu scrie că ne-a făcut doar după chipul Lui, ci după chipul și asemănarea Lui. Adică, suntem asemănători cu Dumnezeu atât la nivel exterior cât și la nivel interior.”
Mai citește odată paragraful tău. Nu e doar, ci și. Deci nu e numai după chip (exterior), ci și după asemănare (interior). Deci dacă scria în Biblie că e numai după chip, nu era valabil. Dar dacă scrie că e și după asemănare, e posibil și după chip.
Mai departe, Aldus, intri în delir religios. Respiră Dumnezeu? Cum? Pulmonar? Mitocondrial? Trage vid pe nas și expiră găuri negre? Sau invers?
Râde? Cum râde? Cu hohot? Doar chicotește? Pe-nfundate?
Zici că nu doarme? Păi noi de ce dormim? Nu suntem noi făcuți după EL?
Dumnezeu Doarme Iepurește!
Ăsta da titlu de roman!
Aproape că-l iau în serios, să văd ce roman se poate scrie sub el. Imaginează-ți: ce se întâmplă pe pământ, în vreme ce Dumnezeu doarme iepurește.
Nu, nu te întreb ce culoare are părul lui Dumnezeu, fiindcă părul lui Dumnezeu are ce culoare vrea Domnia Sa. Dacă se vrea chel, noi n-avem nicio putere. 🙂
Doamne, Dumnezeule, care-Le ești Mare, atât în Cer, cât și pe Pământ, dacă exiști, fă-i ceva lui Aldus, să nu te mai târască în Ridicol și-n Blasfemie, că mâine-poimâine zice că ai erecție matinală, că altfel n-am fi avut și noi!
„Petre Ispirescu n-a emis pretenția că acei cai erau aievea.”
Aldus, vrei să zici că Ispirescu nu și-a adnotat basmele cu specificări de genul – caii ăia chiar există! – ?
Dar scriitorii Bibliei au făcut, pe undeva, asemenea precizări?!
Băi, tu, când o iei razna, o iei de tot! Și mă mir că poți fi așa răznit în probleme religioase, când vorbești de ecuații diferențiale ca despre un frățior mai mic!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, e și după chip, și după asemănare. Și da, Dumnezeu râde și respiră. Și este frumos. Și este fericit. Frumusețea omenească, sau frumusețea naturii, este extrasă din matrița frumuseții dumnezeiești. Aia nu înseamnă că Dumnezeu e neapărat blond cu ochi albaștri sau că respiră pulmonar. Dacă ar fi blond, ai putea să te întrebi de ce nu e brunet. Pentru că frumusețea unui blond, oricât de olimpiană ar fi, este și limitată. Este doar un caz particular de frumusețe. Dumnezeu este suma tuturor posibilităților de frumusețe. Respirația pulmonară este o limitare, pentru că există specii de viețuitoare care respiră fără a avea plămâni, dar ce înseamnă respirația? Înseamnă un transfer de aer și de energie. Poate nu-i greșit să ne imaginăm că dacă Universul e trupul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu respiră prin tot universul, la fel cum noi respirăm prim plămâni. Că orice curent de aer sau schimg de energie care are loc în univers este o respirație a lui Dumnezeu. Că orice dans de galaxii este o exaltare divină. Și poate e chiar mai mult decât atât.
Imaginează-ți că dacă pui un sfert de litru de apă într-o cană, apa ia forma cănii respective. Și dacă o pui într-o eprubetă, apa ia forma eprubetei. Și acum tu întrebi: poate Dumnezeu să aibă o formă, de cană sau de eprubetă? Dar acestea sunt doar forme particulare. Dumnezeu e suma tuturor formelor posibile. Dumnezeu e apa oceanului, care poate lua orice formă. Ale cărui valuri iau diverse forme, într-un continuu joc. A cărui apă o iei tu și o pui în cană au în eprubetă. Cum să nu aibă formă Dumnezeu? În același timp, Dumnezeu nu e limitat la o formă anume, așa că simultan le îmbracă pe toate și le transcende pe toate. Da, știu că-i mai greu de înțeles la o primă lectură.
Noi dormim pentru că deși suntem făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, adică avem în esență sau la nivel potențial aceeași natură cu a lui Dumnezeu, am „uitat” cine suntem și ne identificăm cu o condiție limitată, mizeră, efemeră, impură. Pentru că am căzut din Paradis, ca să spunem așa. Pentru că ne-am pierdut condiția inițială divină. De fapt, ne-am uitat-o, pentru că tot în paradis suntem și acum, doar că nu ne dăm seama. E un paradis ocultat.
Nu avea nevoie să și le adnoteze (Petre Ispirescu). Până și copiii știu că basmele sunt ficțiuni. E cu totul alt palier decât cel al versetelor biblice.
ApreciazăApreciază
Copiii nu știu că basmele sunt ficțiuni! Tot copiii cred că Moș Crăciun există!
Tu n-ai fost niciodată copil? Nici măcar atunci când trei fetițe din vecini te-au pus să-ți dai jos nădragii? 🙂
ApreciazăApreciază
Am fost și prost pe deasupra, că 1) m-am rușinat și 2) nu le-am cerut și eu să-și dea jos pantalonii la schimb. Adică mi-era frică că rămân singur acol, cu 4 fete, care nu mă mai lasă să ies! 😀 Însă ceva mai târziu am continuat cercetările anatomice cu una dintre acele 4 surori, în particular. 😉
Revenind însă la subiect, copiii cred în Moș Crăciun pentru că li se spune că acesta există. Dar știu că Făt-Frumos din basmul de la școală (sau pe care li-l citește mama ca să adoarmă, că acum bunicii nu mai citesc povești la focul sobei) e un personaj fictiv. Sau tu credeai că balaurul și zmeul sunt reali?
Pe de altă parte, deși nu sunt reali ca atare, sunt metafore ale unor aspecte cât se poate de reale.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@Aldus uite, am testat, nu stiu. Cel putin nu cand sunt mici (ai mei au trei din ei 3 ani, aproape 4, ala micu’ nu conteaza, n-a participat la test). Deci nu, granita dintre fictiune si ce numim noi realitate e foarte vaga. Par ca n-au nici un motiv sa creada ca ce li se povesteste ar putea fi fictiv (si pana la urma de ce ar crede asta fara o proba contrarie?). Ce e interesant e ca toti spera in viitor alternativ. Adica ca la un moment dat Thorin nu moare si poate traieste. Tot la fel plang de absolut fiecare data cand afla ca Thorin moare (desi stiu deja, deci o fi tot speranta, naiba stie). Se pare ca si eu plangeam cand eram mic si mi se povestea the hobbit si murea thorin, mi-a zis mama. Sunt convins ca si pentru mine Thorin era la fel de real ca Jukov. Nu pare sa conteze sexul, ca niciodata si juna si bestiile sunt de acord. E nasol ca moare Thorin, le e mila de Gollum, Aragorn e uber tare, Sauron ii sperie fantastic :D.
Am testat, cel mai frica le e de rusalka. Ba mai mult decat atat 2/3 (baietii) afirma foarte sincer ca au vazut-o (ma doare sufletul ca eu n-am avut parte, m-as fi bagat cu aplomb 😀 ). Clar copiii mici n-au motive sa nu creada in existenta chestiilor astora. Suna mai fictiv mersul la scoala decat asta.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu contest că există o vârstă sub care nu mai poți face diferența între realitate și ficțiune, dar asta e irelevant în contextul nostru. Pentru că atunci când nu poți face diferența între realitate și ficțiune nu poți fi luat drept barometru al realității. Opinia ta cu privire la ce este real și ce este fictiv este la fel de relevantă ca opinia unui cactus sau a unei pisici; adică, nu ne ajută cu nimic la a stabili eventuala diferență dintre pretențiile de realitate din basme și din scripturi.
Pe de altă parte, copiilor care deja au vârsta la care pot face diferența între ficțiune și realitate le este clar că poveștile se citesc într-o altă cheie decât versetele biblice. S-ar putea să nu creadă că acele versete sunt reale, s-ar putea să creadă că sunt și ele simple invenții, dar le este clar că autorii lor le prezintă dintr-o perspectivă care se dorește reală – în timp ce autorii poveștilor nu au pretenția asta.
ApreciazăApreciază
N-am citit niciodată un basm (nici măcar ca adult, nu mai zic de copil) în care autorul să dea de înțeles că personajele sunt fictive.
În schimb da, în scripturi, când fiecare dintre evangheliști relatează povestea cu hrănitul unei mulțimi cu câțiva pești și câteva pîini, povestea bubuie de realism. Mai ales că, fiecare evanghelist, după cum îl consideră pe Christos mai capabil (sau nu) de minunea înmulțirii pâinilor și peștilor, au variante: Iisus hrănește 4000/5000 de oameni cu 5/7 pâini și 2/câțiva peștișori. Cantitățile variază în relatările lor. 🙂
Bine, o să-mi spui că, la mintea mea de grădiniță, n-am prins simbolistica minunii relatate, că nu contează numărul, nici de oameni, nici de pâini, nici de pești.
În fond, puteau fi și 40000 de oameni flămânzi care s-ar fi ghiftuit cu un colț de pâine și o coadă de pește. Atâta vreme cât Mântuitorul știa să practice hipnoza în masă, ca mai contează numerele?!
Ce ar putea fi instructiv și benefic pentru mine și pentru Vladen (alt împuțit de necredincios!), e următoarea chestie: dă-ne un exemplu de temeinicie și veridicitate a relatării din scripturile sfinte vs. duplicitatea povestitorului de basm în ce privește raportul fantastic/real în basmele clasice.
ApreciazăApreciază
Renata, ca să parafrazez un banc, când am scris că oricine își dă seama de diferența dintre o poveste și un verset biblic, mă refeream în general. Cazul tău îl excludem. 😆
Nu trebuie să-ți dovedesc eu nimic. Singură te dai de gol, prin faptul că critici scripturile dar n-ai nicio problemă cu basmele. Dacă ai privi basmele la fel ca pe textele sacre, atunci l-ai critica în egală măsură și pe Petre Ispirescu. Ai scrie comentarii și articole despre cum bagă prostii și aberații cu tot felul de zmei și balauri care nu există dar pe care el îi prezintă ca și cum ar fi reali. Despre stupizenia acestor legende și povești din folclor. Despre cum corup ele mintea copiilor, care nu știu să separe adevărul de ficțiune. Despre toxicitatea lor. Faptul că nu faci asta cu basmele dar o faci cu Biblia arată că ți-e foarte clar că autorii basmelor nu aveau pretenția ca cititorul să ia de bun ce scriu ei acolo (și nici nu există vreun risc în direcția asta), în timp ce evangheliștii da. 😉
PS: Bancul original era cam așa: La ora de religie, preotul le spune elevilor că oamenii se trag din Adam și Eva. Unul dintre copii se ridică și spune: „Părinții mei au zis că noi ne tragem din maimuță!” La care preotul răspunde: „Eu vorbeam în general. Cazul familiei tale nu mă interesează”.
ApreciazăApreciază
Obrăznicia fără umor mă lasă rece.
ApreciazăApreciază
La o primă vedere, aș zice că există două variante. În varianta 1, prin obrăznicie te referi la basme și spui că de aia nu le critici, pentru că obrăznicia din ele te lasă rece. În varianta 2, prin obrăznicie te referi la bancul meu de mai sus. Cum varianta 2 este efectiv imposibil (ce ar putea fi obraznic în a afirma ceea ce ai afirmat deja tu însăți de mai multe ori până acum despre tine?), mă întreb cu uimire unde vezi tu obrăznicie în povești. Pe bune.
ApreciazăApreciază
Deci, reia testul peste câțiva ani, când copiii tăi vor fi suficient de mari cât să deobebească imaginarul de real, și să vedem atunci dacă nu își vor da seama că autorii Bibliei vor să zică și să te convingă că ceea ce descriu ei acolo a fost real, în timp ce autorii poveștilor nu au deloc pretenția asta, toată lumea (și ei, și cititorul) fiind de acord că balaurii și feții frumoși sunt niște simple ficțiuni. Dar să aibă vârsta la care pot deja separa imaginarul de real. Că dacă nu pot, e ca și cum i-ai cere unui copac să-ți spună diferența. Nu are nicio valoare pentru experimentul nostru.
Ideea nu era că chiar și un copac poate face diferența între textul biblic și o poveste (ca grad, pretenție sau nivel de ficțiune). Ideea era că există o diferență clară între povești și scripturi, diferență care poate fi observată chiar și de copii. Dar de copii care pot face diferența între real și fictiv. Că dacă încă nu pot, mno…
ApreciazăApreciază
Ah, și eu am testat, pe propria piele, drama Broscoiului din „Vântul prin sălcii”! Îndrăgostită fiind de el ( încă de la 4 ani îmi plăceau golanii!) și geloasă pe Fiica Temnicerului, îl tot puneam pe bunică-miu să-mi citească (masochistă convinsă!) pasajul în care Fiica Temnicerului îi aducea Broscoiul întemnițat ceai cu pâine prăjită unsă cu unt, și untul se scurgea prin găurelele feliei de pîine… și el, Domnul Broscoi, amărâtul, mânca, și eu plângeam… Până a intervenit Bunică-mea, și i-a zis: Jane, ești prost?! Nu mai chinui fata cu tâmpenia aia de poveste! 🙂
ApreciazăApreciază
@Vladen,
Ce schimbare. Sper că e de bine. Am crescut cu Casa pisicii a lui Marshak. Eu (și copiii) am fost încântați de aventurile lui Habarnam al lui Nosov (la mine se pune și Vitea Maleev la școală și acasă, etc). De Ruslan si Ludmila. De Harap Alb. Sunt defectă, știu. Va fi greu, dar va fi extraordinar pentru voi în a construi lumea copiilor voștri.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
O mica errata: de Harap Alb n-am stiut pana n-a avut Kadia chestia asta la Bac :).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@Vax-Albina Si eu am fost expus la aceleasi carti, dar mai tarziu, prin scoala. Cand eram mic mi se povestea Tolkien. De fapt prima carte pe care am citit-o in viata mea a fost The hobbit (tradusa). A si benzi desenate frantuzesti, Pif si Asterix si Obelix. Ma uitam pe poze si imi mai citeau adultii din ele, ca am invatat latine tarziu, pe la 8 ani (cam asa), nu le puteam citi eu. Mai aveam niste discuri de pickup nemtesti cu povesti… nemtesti. Inca imi aduc aminte de cantecelul cu Rumpelstilzchen.
Singurul personaj neaos care a percutat in universul meu inainte de scoala a fost rusalka (si am mare grija sa creez mitologia asta si cu generatia urmatoare :D) Rusalka era (si e!!) zeitatea suprema in panteon!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Îmi pare rău să zic cu voce tare, Aldus, dar cu fiecare intervenție pe anumite subiecte (cuplu, iubire, divinitate) , mai pui o bucățică de marmură la soclul statuii domnului psiholog!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi fix aia e, o statuie de marmură, lipsită de viață. Adică, o teorie sterilă.
ApreciazăApreciază
O statuie de marmură? Ca Pieta? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu. Aia e artă. Astalaltă e teorie seacă. Nu toți oamenii sunt Michelangelo. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@Aldus, desi in mod cert nu esti Michelangelo, totusi pui foarte mult suflet in crearea respectivei statui. E posibil ca în final statuia respectiva să smulgă emotii publicului. Poate nu chiar ca Pieta, dar pe acolo pe undeva, precum cealaltă, statuia aceea expusa la Iasi si luată la sutruri de… publicul emotionat…
ApreciazăApreciază
@Renata – Ai cam încurcat-o!!! 🙂 Intr-un final Aldus zice că „nu trebuie să-ți mai dovedească el nimica” fiindcă… vai, „te-ai dat singură de gol, prin faptul că critici scripturile dar n-ai nicio problemă cu basmele„. Nu-mi dau seama dacă te acuză de discriminare sau de lipsă de discernamant… 🙂 Cert este că până la urmă „homunculul” a mai lăsat de la el. Nu mai pretinde că scripturile ar fi fiind scrise de Dumnezeu, acceptand (tacit) că scunt scrise de niste oameni (dar care nu sunt scriitori, …ci evanghelisti, in acord cu nomenclatorul de meserii actualizat)… Distinctia pe care o mai are de apărat ar fi fiind aceea (zice d-lui) că autorii literari n-ar avea pretenția ca cititorul să ia de bun ce scriu ei acolo, în timp ce autorii mistici, da, au această pretentie. Omul cu creierul mic face confuzii mari, dar are si un haz pe măsură. Deci ceea ce-l face pe Aldus să ia de bune scripturile derivă din credinta lui ca autorii textelor respective au (explicit) pretentia ca el sa ia de bun ce scrie acolo, el fiind obedient ul cititor avizat. Nu pare să-si pună nicio problemă în legatură cu cât de pe bune îsi iau autorii însesi textele livrate (cu sau fără pretentii) către lume. Omul este si el un soi de evanghelist, care scrie cu vervă fel de fel de versete, având pretentia ca cei care le citesc să le ia de bune (le-ai citit, te-ai ars, asta e, trebuie să le iei de bune). Doar că homuncului se fereste ca dracul de tămâie să spună în clar dacă el însusi ia de bune zgomotele pe care le însiră retoric? L-am întrebat insistent, de fiecare dată „on topic”, dacă discursul lui este în interiorul religiei sau în afara religiei. Ca de obicei, mimamad o inteligență iesita din comun, omuletele s-a eschivat, în bancuri (celebrele glumițe aldusiene care-i dau rău de gol nivelul intelectual, bancuri de gradiniță) lasând publicul nedumerit. Că asa e „aldus”, o tragi-comedie cu final deschis…
P.S @Alduse – impresia mea este că tu-frivolul mimemezi cu un entuziasm exagerat atasamentrul fată de valorile si morala evangheliilor si în genere a scripturilor tuturor religiilor (de-a valma), numai asa de-al dracului, din cauza unei incident originar de la nasterea pă lume a lui Aldus, ca gică-contra din natură. Probabil că la prima ta interactiune pe net ai dat de vreunul ne dus pe la vreo biserica si astfel ai avut parte de contrarea ta primordială, care te-a con-sacrat ca apostol al misticismelor, desi se putea foarte bine să se fi nimerit si invers. As face pariu că primele tale contacte pe lume n-au fost cu Iosif sau cu Sperling. Dar… mai stii, poate că mă insel, cine stie… Apropo, crezi că ai putea să oferi câteva exemple cu pasajele tale favorite din evanghelii/scripturi, ceva care ti se pare tie frumos, ilustrativ, înăltător… Tu, ca cunoscator, trebuie să ai ceva de gata în minte despre asta, fără să stai să cotrobaiesti cu google. Vino spontan cu ceva coplesitor cu care să impresionezi publicul si să-l faci să înteleagă spontan în ce constă atasamentul papagaldusului la misticism. Hai, curaj! Esti martir, nu?
ApreciazăApreciază
Așa e. Am cam încurcat-o! Încep să-ți dau dreptate, tocmai când mă hotărâsem să-ți spun că bagi prea multă artilerie pe mnealui, că în fiecare om… știi ce vreau să zic.
Și uite că nu-mi mai vine decât o zicală: „Prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul!”
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Renata, a răspunde cu atacuri la persoană atunci când rămâi fără argumente nu-i chiar arma înțeleptului.
Ai uitat să oferi un răspuns la întrebarea simplă (care te dă de gol) de ce critici scripturile pentru că ar fi niște ficțiuni care se dau drept realități dar nu critici și basmele pentru același lucru. Dacă zici că ambele sunt la fel sub raportul ficțiune/realitate și din perspectiva pretențiilor pe care le emit autorii lor cu privire la cum să le citești, de ce îți pui toate tunurile pe Biblie și niciunul pe Ispirescu?
Îți mai dau un argument care mi-a venit în minte mai devreme. Nici personajele dintr-un vis nu îți spun că sunt fictive. Nu te oprește bunicul din vis să-ți spună: vezi că eu sunt o proiecție imaginară a subconștientului tău. Și totuși, odată treziți, ne e clar tuturor că erau ficțiuni. La fel cu basmele.
Lumea basmelor este asemenea lumii dintr-un vis. Există acolo balauri, și zmei, și monștri, și Feți Frumoși, și personaje fantastice, care ba se pot întinde până la cer sau pot cuprinde cu mâinile tot pământul, ba pot bea și seca toate izboarele din lume, ba pot fura luna și soarele de pe cer, și nimeni nu se miră de ele, toți le iau ca pe ceva perfect firesc. Adică, întregul cadru din basm este unul fictiv. De cealaltă parte, în scripturi, avem oameni normali, iar uneori, de obicei rar și numai prin anumite ființe care sunt considerate sfinte sau trimiși ai lui Dumnezeu, se manifestă anumite miracole. Aceste miracole îi uimesc pe cei din jur și nu puțini sunt cei care le contestă, numindu-l pe autorul lor farsor, magician sau satanist. Adică, oamenii se comprotă exact așa cum te-ai aștepta să se comporte oamenii de azi la auzul că X a făcut o minune. Cadrul și lumea din scripturi sunt realiste. Cadrul și lumea din basme sunt în întregime fantastice, la fel ca în vise.
Iar această distincție o știi și tu, cel puțin la nivel intuitiv. Că dacă n-ai ști-o, ai critica și basmele alături de Biblie, după cum ți-am spus. Iată, tu mi-ai răspuns la un argument prin două injurii (că aș fi prost și fudul), iar eu ți-am răspuns la aceste injurii prin alt argument de bun simț.
ApreciazăApreciază
@Aldus hehehehehee, pai si nu e normal? 😀 Nu era la voi crestinii chestia cu intors si obrazul celalalt? Cu martiriul? (bine asta o impartiti si cu altii din acelasi trunchi comun) Iaca, cu Renata iti traiesti menirea de crestin! Si te achiti impresionant de toate sarcinile, te implici in pachetul complet. Te aplici sa incerci sa cresti oastea dumnezeului crestin? Te! Prozelitism bifat! Propavaduiesti adevarul scripturii? Ca un misionar! Raspunzi la provicari si mistouri cu cearceafuri de argumente? Ca un martir! Esti un apostol al acestui secol.
Treaba insa sta asa: cam de cand eram copii noi astia, ateii, am trecut prin asta. Ne-au futut la cap cohorte de popi, matusi, profesori, tutori, incercand sa ne convinga de prezenta ´mnezeului crestin. Evident, judecand ca inca ne doare-n in penis (ca sa nu divagam spre discutiile cu vulgar) de crestinism, nu ne-au convins. N-o sa ne convingi nici tu, ca n-ai argumente noi. Singura chestie care ne-ar putea face sa credem in asa ceva ar fi o viitoare dementa senila sau vreo alta boala psihica.
Ce nu inteleg eu e de ce e nevoie ca unii dintre voi astia sa incercati sa ne convingeti si sa ne bagati povestile voastre pe gat? Nu puteti sa ne lasati sa facem misto de dumnezei si religii si sa ne ignorati superior? 🙂 Si daca nu facem misto, dar zicem ca suntem atei, de ce penisul meu nu puteti accepta asta fara lungi predici intru convingerea la turma lui Iisus? De unde nevoia asta de futut interlocutorul la creieri cu scriptura? Pe cuvantul meu daca nu prefer arabii sau oricare alta credinta crestinilor. N-am intalnit inca unul de asta sa incerce sa ma convinga ca Mohamed a facut si-a dres, iar aia habotnici au bunul simt sa te ignore complet.
P.S: Ca sa fiu sincer si in context, stiu de fapt doi crestini declarati aici pe bloguri pe care ii respect maxim si care sunt senzationali fiindca n-au incercat vreodata sa ma aia la cap pe subiect desi stiu ca-s ateu: Vero si Klaus. Daca ar fi mai multi ca eu crestinismul ar fi muuuult mai tolerabil.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
@Vladen – Să stii ca este riscant să-l consideri pe Aldus crestin. Fiindcă nu este. Si credincios să-l consideri este riscant… fiindca nu este… Omul este un ateu atipic… nepracticant. Religia lui de bază este fariseismul post-modernist de rit virual, care constă în panto-mimarea atasamentului emotional cu relegiile in general (gest care-i ofera mântuirea, salvarea existentială, întrucat îi livreaza facil pretexte de a se încontra (si exista) ca creatură pseudo-vorbitoare pe net). Omul încearcă să se coaguleze în această postură si să fie consistent si in alte arii existemtiale (în care se straduieste asiduu, tot fără succes, să facă saltul de la mimare si intentie la concret, de exemplu este hetereosexula nepracticant)… Dar, este riscant să-l iei in serios în ceea ce pretinde el, implicit sau explicit, c-ar fi sau c-ar drege… omul este un benign manipulator al lui însusi cu martori. Aldus practică cu sârg automanipularea exhibitionistă… iar reactiile publicului îi stimuleaza procesul de coagulare.
ApreciazăApreciază
Vladen, problema ta nu este ateismul, ci superficialitatea. Discuția de mai sus era despre cadrul diferit al basmelor în comparație cu scripturile. Diferență pe care Renata nu vrea s-o recunoască (se face că n-o observă). Diferență care îi este clară și ateului, și savantului, și preotului, și culegătorului de folclor, și copilului.
Mulțumumesc pentru faptul că, numindu-mă un prozelit al creștinismului, confirmi la rândul tău existența acestei diferențe. Altfel, nimic nu te-ar fi oprit să mă numești prozelit al basmelor.
În subsidiar, propun ca pe viitor să nu mai discutați decât despre fotbal. Polemicile vor fi la fel de aprinse și acolo, dar cel puțin o să vă fie clar tututor ce-a afirmat adversarul și pe ce vă certați.
ApreciazăApreciază
Pai ce are sula cu prefectura. Bazmele nu ti le baga nimeni pe gat. Si da, evident ca sunt diferite lucrurile. Scripturile ti le baga niste idioti pe gat desi sunt la fel de tampite ca bazmele si la fel de neverosimile. Pentru bazme n-a murit nimeni, pentru imbecilitatile alelalte da. Doar fiindca niste unii au ales sa le ridice de la rangul de bazm prost la politica de stat.
ApreciazăApreciază
In plus papushe, oi fi eu superficial poate, dar tu esti si semidoct/a mandra pe deasupra :). Nivelul tau de intelegere a lumii s-a oprit undeva prin liceu judecand dupa prostiutele de le debitezi la goe 🙂
ApreciazăApreciază
Asta conform evaluării tale. Care, spre deosebire de tine, cel care a emis-o, este plină de profunzime.
ApreciazăApreciază
Goe, o fină analiză, un mare intelect! Ai putea să-ți iei cu brio o diplomă în domeniu, îngroșând rândurile amicilor psihologi ai Renatei.
ApreciazăApreciază
Aldus, ființa zero dimensională, vorbeste despre superficialitate! O incriminează!!! Priceless! 🙂
Iar Veronica soarbe din cafea (!?), priveste (cu ne-zaț) si tace! 🙂
ApreciazăApreciază
N-am nimic cu basmele, Aldus, fiindcă dezvoltă imaginația copiilor, și cu imaginația se dezvoltă și inteligența. Copiii cred că există undeva, Țara lui Verde Împărtat, Că un Zmeu cu șaptecapete a răpit Cosânzeana și-a dus-o în palatul lui, uneori îl visează pe Zmeu și se trezesc înfricoșați, alteori pun în scenă basmele și se cred Făt-Frumos… Niciun copil normal nu se îndoiește de autenticitatea eroilor din basme și de existența lor. Din basme învață că binele învinge răul, că dreptatea și victoria e de partea celor buni, că trebuie să fii curajos, că un lucru început trebuie dus la bun sfârșit,.. tot felul de principii din decalogul laic.
Nu neg că, supuși de mici unei educații religioase (există biblii pentru copii), cred în Dumnezeu (și-i iau și frica, fiindcă Dumnezeu e sus și vede ce faci rău, și te pedepsește) , cred în îngeri, în sfinți, în diavol… Și ce învață din scripturi? Învață SMERENIA care include nesiguranță în forțele lor, supușenie și modestie duse la absurd.
Draama e că, atinci când cresc și înțeleg diferența dintre real și fantastic, despre basme află de la adulți sau cu propria lor minte că sunt basme. Copiii educați religios însă, nu află niciodată că și scripturile sunt niște basme, dimpotrivă, educația minciunii continuă în familie, mai abitir, la biserici, apare conduita ca condiționează poziția de iubit de Dumnezeu, SMERENIEI (= depersonalizare) i se adaugă posturile, dusul la biserică, învățăturile christice – dacă primești o palmă, întoarce și celălalt obraz… etc.
Așa că de ce să critic basmele, care fac numai bine? Critic și eu ce face rău, ce scoate pe piața vieții suflete râncede, invalide, carne de tun.
ApreciazăApreciază
Avem perspective diametral opuse pe subiectele astea.
Sunt convins că și copiii fac foarte bine diferența între basm și realitate. Nu cred că basmele te învață decalogul laic, ci dimpotrivă, că au mult mai multe conexiuni cu religia și cu metafizica decât cu ateismul. Smerenia este o calitate, nu un defect, care nu te depersonalizează, ci te întregește. Scripturile nu sunt niște basme, deși atât basmele cât și scripturile condensează în ele esențe. Pentru fiecare din afirmațiile astea s-ar putea scrie nu unul, ci nenumărate articole de sine stătătoare.
Singurul aspect cu care sunt de acord este că ideea că ar trebui să-ți fie frică de Dumnezeu este o prostie.
ApreciazăApreciază
Da, smerenia e o calitate: calitatea de-a fi neîncrezător în tine, de-a te mulțumi cu puțin, de-a fi resemnat, de-a nu te lupta cu viața, de-a găsi ușor scuze pentru eșec, de-a te complace într-o situație cenușie.
În Proverbe, capitolul 22 versetul 4 zice așa: “Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăția, slava și viața“.
Ia auzi colea: „frica de Domnul” = smerenie. Frica! Așa explică un calificat al bisericii creștine smerenia.
ApreciazăApreciază
Și nu crezi că acolo e o nuanță? Afară de cazul în care e o succesiune de termeni separați (având sensul „răsplata smereniei și răsplata fricii de Domnul”).
Hai s-o luăm logic. Unde s-ar putea întâlni smerenia cu frica de Dumnezeu? Presupun că la antipodul orgoliului exacerbat, al îngâmfării nejustificate, al trufiei, al tupeului de a te considera buricul pământului. Adică, autorul ne sugerează un pic de moderație, un pic de modestie, un pic de simplitate, un pic de realism, un pic de bun simț.
Smerenia înseamnă umilință. E puțin probabil ca autorul să le indice cititorilor să se mulțumească cu puțin, să învețe să se resemneze sau să se complacă în eșecuri și situații cenușii când imediat după aceea spune că răsplata smereniei este bogăția, slava și viața. Și nu zice că bogăția și slava în viața de apoi sau în lumea de dincolo.
Smerenia este opusul trufiei – care este păcatul originar.
ApreciazăApreciază
E suficient să ai bun simț, simțul ridicolului și simțul măsurii, să fii cu picioarele pe pământ și să nu fii exagerat de prost. Și nu mai e nevoie să fii smerit.
P-asta cu trufia – păcatul originar – de unde ai scos-o?!
ApreciazăApreciază
Ba eu cred că e necesară și umilința. Face bine la sănătate.
Înainte de căderea lui Adam și a Evei, a mai existat o cădere. Din cauza trufiei.
ApreciazăApreciază
Probabil că nu definim la fel umilința.
Nu, nu cred că vorbești serios! Doar n-o să-mi spui că tu crezi în Diavol, ca personaj! De Adam și Eva ce să mai vorbim, că am mai vorbit.
ApreciazăApreciază
Cum adică să (nu) crezi în diavol, ca personaj? Păi dacă există Dumnezeu, firește că există și diavolul.
Eu sunt uimit de felul în care îl iei pe Dumnezeu din contextul religiilor (unde să zicem este la el acasă), îl dezbraci de atributele lui tradiționale (nu-l poți concepe ca fiind bun, iubitor etc), îl depersonalizezi (zici n-are nimic în comun cu noi), îl separi de restul elementelor din context (cum ar fi îngerii și diavolii) și apoi spui că da, s-ar putea să existe. Ăla nu mai e Dumnezeu, ăla e o creație personală de-a ta. E ca și cum eu aș zice că cred în existența microbilor, dar cu niște „mici diferențe” față de modul în care sunt ei definiți tradițional: în versiunea mea microbii sunt inteligenți, au dimensiunea unor gâze, trăiesc în centre comerciale de cristal aflate pe fundul oceanelor și infectează doar marțieni. Păi ăia nu mai sunt microbii din manualul de microbiologie, ăia sunt altceva. La fel și cu Dumnezeul pe care ți-l imaginezi tu.
ApreciazăApreciază
Aldus, ești de o naivitate copilăroasă! Cum să nu existe diavolul, când există Dumnezeu?!
Păi Dumnezeu e creatorul universului, al totului din nimic, e începutul și sfârșitul – cel puțin așa susțin credincioșii. În logica și psihologia lor e nevoie de Dumnezeu, altfel nimic nu se explică. El e cauză și efect. Vă înțeleg că nu puteți renunța la trama asta, că se năruie tot! Dar Diavolul?! De ce vă trebuie și-un Diavol în economia acestei frumoase povești? Unde e el strict necesar? Ce, fără de el, nu se poate?
Paragraful următor, emoționant de altfel, e blasfemic, iartă-mă că-ți spun, dar revin a mia oară cu observația asta: voi, credincioșii, îl descălțați pe Dumnezeu la ușă, să nu vă murdărească persanul proaspăt aspirat. Mâine-poimâine o să-i cumpărați deodorant și cremă de ghete, de ziua lui.
Dumnezeul nemărginit e la el acasă în contextul religiilor și homeless scos din context! Pe Dumnezeu, dacă există, în forma aia necuprinsă, indescriptibilă și nedecelabilă la nivelul nostru, îl doare la bască de religii, de îngeri, de sfinți, de diavoli, de colive, de parastase, de posturi, de acatiste, de popi, de cruci, de toate obiceiurile voastre ridicole și, mai ales, nu înțelege de ce construiți căsuțele alea cu turlă și clopot și susțineți că sunt casele Lui. Păi, încape Dumnezeu în naos, pronaos și altar? Creatorul Totului are case?! Are context?! Poate fi inclus, în vreme ce e deasupra a orice?! Nu vedeți mă, că vă bateți joc de el?
Mi-e teamă că ateii și agnosticii o să I se urce pe genunchi și-o să se bucure de eternitate, în vreme ce voi, micii habotnici meschini, care-i scrieți acatiste și beți apă din cisternele pompierilor fiindcă e sfințită o să fluierați a pagubă, pe la poarta Raiului, și-o să vă dea dea Sfântu Petru un bilet de tramvai, să vă întoarceți de unde ați venit!
Crede-mă, Aldus, asta e o concepție kitsch despre un Dumnezeu kitsch: adică îl coborâți la nivelul vostru, dacă nu vă puteți ridica la nivelul lui.
ApreciazăApreciază
Îți răspund jos, că aici ne-am prea subțiat.
ApreciazăApreciază
Aha, hai c-a început jihadul. Lui Naivuță Alduseanu nu-i place de Dumnezeul Renatei si tine să-l impuna pe-al lui (care cică ar fi tradițional, în linia tradițiilor sanscrite orale de rit aldusian ). Despre ce tradiții vorbesti mă țâcă asa pios? Cumva despre salata de misticisme si „me too”-uri care ți-au împuiat cășorul?
Adevarul e că bascalie mai mare decât cea pe care o face Aldustan Cobiliță în jurul ideii de Dumnezeu n-am prea văzut pe Net. Copilașul e dracul gol. Dar mai ales cu capul gol.
ApreciazăApreciază
@Arca lui Goe
De ce-ți pierzi timpul cu un prost ca mine? Imaginează-ți că Einstein i-ar dedica zilnic zeci de comentarii unui repetent la fizică, făcând mișto de cât de puțin știe despre lumea asta. Nu ți s-ar părea ridicol? Sau că Pentagonul a începe să vâneze țânțarii cu rachete supersonice.
ApreciazăApreciază
Alduse ce e mă asta? Cerere de ignorare? Că tu esti obisnuit cu genul ăsta de cereri, de pe FaceBook. Acolo se cere (cerseste) câte ceva… Măi Alduse io ti-as accepta bucuros cererea, dar ar trebui să faci si tu câte ceva pentru asta, si nu prea te văd în stare. Am luat în evidentă cererea ta si o voi pune în practică de îndată ce îndeplinesti criteriile minimale.
P.S. Nu stiu unde ai văzit tu „rachete supersonice”. Era un simplu plici. Nu-i vina mea că asa ti se pare tie.
ApreciazăApreciază
De asemenea, vezi că prietenia cu Goe îți dăunează. Acum nu-ți dai seama de asta, dar poate mai târziu o să-mi dai dreptate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Wow! Aldus încearcă să treacă cu argumentele mistice la un nivel nou (nivelul veronic). Mimand faptul că l-ar fute grija de Renata, omulețul (autistul intrigant), se periază pe sine, acreditand ideea că o atitudine ostilă față de poluarea lui cu zgomte si o reacție critică față de delirul lui persistent, n-ar putea fi decât rezultatul unor acțiuni concertate, bazate pe prieteșuguri bizare, si că Renata singură n-ar fi fost capabilă să-l vadă pe marețul Aldus într-o asemenea lumină crudă, fără influențele nefaste ale lui… „Goe”. Ce spui Franț?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nimic, Goe. Nu era pentru tine. Stai liniștit.
ApreciazăApreciază
Aldus ti-am mai spus că pe mine nu mă cheamă Goe, ci D-l Goe.
Dacă umbli cu manipenisări individuale care nu-s adresate publicului, fii bun si trimite-le pe canale private, pe e-mail sau pe text…
Nu te mai strădui să faci pe prostul. Esti redundant.
ApreciazăApreciază
… Si, apropo, Aldus, de ce te bagi în vorbă neîntrebat? De ce răspunzi în locul lui Franț? Ah, ai simtit nevoia irepresiblă să zici „nimic”. Si-ai zis. Bravo Franț!
ApreciazăApreciază
Păi dacă te cheamă, du-te. Te țin eu legat aici?
ApreciazăApreciază
Aldus ai facut o glumița!? 🙂 Superb! Esti tare pe misticisme si pe haz. Bravo! Ai exemplificat magistral cum stai tu cu simțul umorului (pe segmentul glumițe ceac-pac)… baiat vesel si zglobiu.
Dar ce ai împotriva sportului? Ce ai cu fotbalul? Ai putea dezvolta un pic? Presimt că există potențial de haz în privința asta. Nu-i asa că cei care au preocupari din astea inferioare si investesc emoții în cometițiile sportive sunt cu o trepată (două, trei..???) în urma celor avansați, care-si dedică energia emoțională misticismelor mitologice, metafizicilor imaginare si elaborarii unor poagoane de pledoarii pe net întru combaterea inamicilor pro-fani? Zi tu că nu-i asa!
ApreciazăApreciază
Si eu-s curios ca pare-se ca avem un spectru redus de discutii admisibile, adicatelea fie ‘mnezei fie fotbal, ce mama dracu’. Intre e doar nimicu’.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Între e RESTUL. Balastul de care se teme Aldus. Și mulți alții. Nivelatori de drumuri care își beau cafeluța pe FB cu un citat din Coelho, tăticul rezolvărilor simple prin metafore indecent de simple. Ăia care dau cu inimioare și like, în timp ce se șterg la cur, absolut fericiți că au fost pe fazăș la momentul potrivit.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
@Goe
Unde am zis eu că am ceva împotriva sportului?
ApreciazăApreciază
Aldus unde ai zis tu c-ai avea ceva în favoarea sportului?
ApreciazăApreciază
Mărturisesc că, la început, nu-mi plăcea Goe pentru intertextele lui care dau dureri de cap cititorului neobișnuit cu stilul său. Dar ti mi-ai zis – ba nu, Goe e deștept, e erudit, citește cu atenție. Între timp Goe a jucat Îmblânzirea Scorpiei cu mine, mare greșeală, nu faci asta cu un histrionic!
Într-un alt timp, ne-am reevaluat.
Nu știu dacă suntem prieteni… nu cred, nu ne-am făcut confidențe, dar camarazi tot suntem.
Prietenia cu Goe îmi poate dăuna într-un singur fel: dacă într-o zi, din tam-nesam, se repede cu bocancii în gâtul meu. Dar cum m-am montat sufletește că asta se poate întâmpla și din partea lui, și dintr-a altora (Vero a sărit cu papuceii de casă, ăia moi și blănoși, nu mă doare, cel mult mă gâdilă 🙂 ), n-o să fie nicio dramă și niciun regret.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Camarazi (!)… de idei… cel putin pentru unele idei (si anume cele care contează)… Chiar mai mult decât camarazi… suflete pereche 🙂 de idei… Prieteni? Eu stiu? Prieteni virtuali! Fireste că suntem prieteni. Fiindcă… ne-am împrietenit… virtual… constatându-ne compatibilitatea… Desi compatibili am fost încă de la bun început, înca de pe vremea în care Renata figura pe lista prietenilor dusmanosi. C-or fi în viitor posibile altercatii, conflicte, contradictii… nu-i exclus. Foarte probabil si normal să se poată întâmpla, fiindcă, na acuma, niciunul dintre noi nu-i celalalt si nu stie cum e să fii… iar dacă vreun context aleatoriu va aduce în prim-planul atentiei taman ceea ce ne deosebeste, e posibil să se iste scântei si poate chiar alte feerii, dar nu drame… fiindcă am ajuns, cred, la un echilibru destul de stabil, care pare greu de perturbat. Motiv pentru care mă si amuză încercarile naive pe care le-au făcut câte unii, intriganti amatori, pentru a amorsa procesul (gen Nostrastella, Veronix si mai recent Aldus însusi, personificarea blândetii blajine si pacifiste)… Oricum tam-nesam nimic nu se poate întâmpla. 🙂
ApreciazăApreciază
Da, compatibili am fost de când m-ai întrebat dacă am văzut un anume film (să mă trăznească dacă mai știu care!), și-am rămas uimită cum ai dat punct ochit punct lovit. 🙂
În fine, da, e un echilibru greu de perturbat, fiindcă amândoi suntem în gardă că s-ar putea ca unul, la un moment dat…
Băi, mă obsedează înțelepciunea cu care au dialogat CarloMaria Martini cu Eco… Cred că putem și noi, și Vladen poate.
Speram, în plan personal, să-l fac și pe Aldus camarad de idei, chiar dacă el… Cum să-l facem pe Aldus să crească la nivelul cardinalului? E o utopie? Zi, dacă e, nu mă menaja! 🙂
ApreciazăApreciază
Nici eu n-as putea spune cu exactitate care este primul film despre am facut schimb de impresii, dar cred că printre primele au fost „E pericoloso sporgersi” si „Rămânerea”.
Aldus? Mie mi se pare irecuperabil. Pare blocat definitiv pe un palier vechi, întepenit de ani de zile. Nu cred c-am vazut pe net un ins mai adâncit in stagnare, mai incapabil de progres. Mă rog, am mai vazut vreo cativa, dar parcă niciunul care să stea atat de pe loc. Descrierea lui din Trilema, veche de cativa ani, este incredibil de actuală, de acută. Recitesc uneori comentarii vechi, de-ale mele sau de-ale altor personaje. In majoritatea cazurilor se poate remarca o evolutie, schimbari, nu neaparat in bine, dar totusi, se vede compatibilitatea personajului cu schimbarea. Nu mi se pare ca la Aldus se poate sesiza vreo cât de mică evolutie. Omul pare înfiorator de ancorat într-o stare trecută, într-un soi de comă. Poti face experiente pe el, poti vedea cum raspunde la stimuli, si poti spera că într-o zi se va trezi, precum Fat Frumos în valea plângerii. Mie mi se pare putin probabil. Gradientul progres la personajul etalat pare a fi o linie lină, continuă. Nici faptul că e complet anesteziat si nu resimte nicio durere, indiferent cu câte ace l-ai întepa, nu e în favoarea unui pronostic favorabil. Dar na acuma, nimic nu e imposibil. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@Renata
Da, știu că eu te-am trimis la el. Dar nu la asta mă refer acum, că s-ar putea lua de gâtul tău în viitor. Mai degrabă cred că tu de al lui, pe principiul exemplificat deja că la donna e mobile, dar ce voiam să zic este că preiei de la el și chestiile care nu-i fac cinste.
@Goe
Făt-Frumos a murit în Valea Plângerii, nu a revenit la umanitate.
ApreciazăApreciază
Aldus – N-ai inteles tu bine. In valea pâlangerii (si a aducerii aminte), Făt-Frumos a revenit la viată, doar că prea târziu. Era bătrân deja. N-a fost nicaieri în poveste mai viu decat acolo, in Valea Plângerii. Felul tău infantil de a interpreta mituri, basme, ghicitori, eresuri… rămâne irelevant. La fel de irelevant rămâne si felul in care te straduiesti să-ti conservi starea comatoasă in care te afli… de teama că dacă ai reveni la viata ai muri. Ceea ce desigur ca s-ar întampla, fiindcă, na acuma, suntem muritori.
ApreciazăApreciază
<b>@Goe</b>
Uite, vezi, de asta te ferești tu de interpretarea basmelor, a miturilor și în general a oricăror diamante de înțelepciune: pentru că atunci când o faci, manifești o prostie abisală. Ținându-te însă departe de ele poți trece, pentru anumite perioade de timp și în ochii unora, drept intelectual.
ApreciazăApreciază
Aldus – Ai impresia că e cuvantul tău împotriva cuvantului meu? Sau ce? Sau abuzesi iarasi de nălucirea ta standard imaginandu-ti că consfintesti realitatea declarativ, cu decrete aldusiene. Nu-ti convine ceva, vii si zici că e invers si gata s-a rezolvat. Oricum când esti in comă nici nu contează care (mai) e realitatea. Visul sa fie frumos. Ba esti prost?
ApreciazăApreciază
Se observă, din comentariul laborios de mai sus, capacitatea de înțelegere și de sinteză a unui atât de distins și distinctiv personaj.
Domnule Goe, vorbiți de subiecte separate. La primul discutam posibilitatea ca scripturile să aibă un ascendent divin. Posibilitate care vouă vă părea imposibilă. 🙂 Iar aici discutam diferențele dintre scripturi și povești, indiferent de ce părere avem despre autorii lor.
Altfel, să știți că Dumnezeu, în accepțiunea oricărui teolog sau metafizician, se poate manifesta și prin oameni, nefiind obligat să scrie El personal, cu mâna Lui, toate mesajele pe care dorește să le transmită omenirii. Așa că între afirmația că niște versete au fost scrise de un evanghelist și că aceleași versete au fost scrise sub inspirație divină nu există nicio contradicție inerentă.
Și te mai mirai de faptul că te etichetam drept ateu materialist.
Ai impresii, bravo ție. Altfel, nu știu exact ce aștepți de la mine să-ți spun pe subiecte de metafizică, când tu ai probleme și cu subiectele tale preferate din domeniul științei.
Da. Dar în ce scop? Ca să te ajut să descoperi o eventuală lumină ce s-ar ascunde în ele? Sau ca să ai material de făcut bășcălie în continuare? În ultimul caz, cred că știi că Iisus spunea că mărgăritarele nu se dau porcilor. Iar în primul, cele mai potrivite pentru tine ar fi chiar texte ca ale lui Wigner și Nagel, pe care le comentezi în perioada asta. Ele sunt scrise pe limba ta și sunt cele mai apropiate de modul tău de înțelegere a lumii. Dacă ele n-o să te determine să ieși din perspectiva materialist-științifică în care te-ai afundat și te complaci, atunci scripturile chiar nu cred că o să te ajute cu nimic. De asemenea, (re)citește cu atenție comentariul meu de la articolul cu Nihil Sine Deo.
Nu, nu sunt martir. Nu sunt nici prost. Și nici papagal, cum mă numești adeseori. Iar textele profunde nu se măsoară în meme-uri. La fiecare recitire poți descoperi ceva nou. A păstra niște etichete cu „paragraf memorabil” sau „pasaj de ținut în buzunar pentru a impresiona publicul” înseamnă a le rata în totalitate. Dacă chiar vrei, ia la întâmplare orice text religios, mistic sau metafizic și ai cam aceleași șanse (sau riscuri) să dai peste nenumărate nestemate. Iar dacă nu găsești niciuna, poți fi aproape sigur că nu vei găsi nici în texte pe care ți le-aș furniza eu sau altcineva, pentru că mi-au plăcut mie sau lui.
De exemplu, tu râzi de articolele lui Sticri, dar și în ele poți găsi multe comori.
ApreciazăApreciază
Oh, Aldus in sfarsit ai si tu dreptate cu ceva. Intr-adevar pe blogul lui Sticri se gasesc comori inestimabile. Ai si tu hazul tău, dar umor de anvergura lui Sticri nu cred că se mai găseste pe undeva. E imposibil să nu razi cu lacrimi de seriozitatea cu care toarnă enormitati.
Fii atent Aldus:
„Nu există altă opțiune. Când frecvențele cresc, totul e afectat. Crește vibrația universului, a planetelor și a locuitorilor planetelor. Când frecvențele cresc, aproape totul expansionează, iar ceea ce nu expansionează, cade și dispare.„
„Amintiți-vă, mulți din jurul vostru nu vor percepe ceea ce experimentați, deoarece nu sunt destul de calibrați pentru percepția dimensiunii 5D, așa cum sunteți voi. Ei încă funcționează în sistemul 3D, unde totul este guvernat de timp, așa că ei încă muncesc pentru a realiza ceva în viitor. Este un dans pe care mulți dintre noi îl fac, dar având câte un picior în lumi diferite.”
Joacă-le p-astea. Stiu sigur că tu mai poti stoarce ceva din ele. Ti-am spus că păstrez enormul regret ca n-am fost in stare să vă fac lipitura si să te văd comentand constant la Sticri (in locul Aureliei)… E si vina ta că te-a rejectat imediat, fiindca te-ai apucat tam-nisam să i-l lauzi pe Putin… in loc să practici diplomatia. Păcat, mare păcat. Dar măcar ai putea prelua pe „blogul” tău unele din „temele” sticriste. Ai mare grija să nu le strici. Sunt fragile. Vezi te rog să nu le spuzesti hazul.
ApreciazăApreciază
Multe din ele nu sunt enormități decât în aparență.
Ai observat că tendinței universului mort de-și crește entropia i se opune tendința „materiei vii” (adică de fapt a conștiinței, în diversele ei grade de manifestare) de a se perfecționa tot mai mult? Speciile evoluează pentru a supraviețui, societățile adoptă modele din ce în ce mai bune (renunțând la modele dovedite ineficiente și la tarele trecutului, cum ar fi sclavagismul, comunismul etc) și devin tot mai complexe (compară interconectarea lumii de azi cu cea din Evul Mediu, ca să nu mă duc prea departe în timp), omul asimilează tot mai multă cunoaștere și putere de influență asupra mediului exterior șamd. Iar citatul de mai sus spune că nimeni nu se poate opune progresului. Cel care încearcă, va fi măturat de val. Cred că poți găsi și singur exemple de lideri, națiuni, imperii chiar, care s-au stins exact atunci când au încetat să mai fie factori de civilizație și progres, devenind frâne în calea perfecționării inerente a societății.
Frecvențele cresc, adică există această tendință către perfecțiune și perfecționare, care ne cuprinde pe toți. În baza acestei perfecționări și evoluții continue, totul se expansionează, adică crește, adică se înbunătățește. Înțelegerea ta asupra lumii, de exemplu, este mult mai largă decât înțelegerea unui Goe din Epoca de piatră. Iar cel care refuză această aliniere la evoluție și progres, fie, dacă este un oarecare, intră în irelevanță, fie, dacă are o forță reală de impact asupra societății și încearcă să i se opună progresului, este în cele din urmă măturat de către el. Influența lui scade, puterea lui dispare, imperiul lui se destramă, ideologia lui este aruncată la lada de gunoi a istoriei etc.
Ți-am oferit un exemplu. Știi care e paradoxul? Că tu îmi spui adesea că citesc totul ad-litteram. Când multe din pasajele lui Sticri sunt absurde doar la o citire mot-a-mot. Dar în spatele lor se ascund, după cum spuneam, inestimabile adevăruri.
ApreciazăApreciază
Aldus – s-a întamplat exact lucrul de care mi-era frica. Ai reusit să dai pompoaselor ditirambe spiritiste sticriste strălucirea platitudinii aldusiene. Nicio brânză. Amice esti idiot? Mi-ai oferit un exemplu.
P.S. Aldus de obicei reflexele pavloviene care te fac pe tine să scoti „sensuri” din sonoritatile frazelor ori din aluzii imaginare care-ti fac tie atingeri bizare în pseudo-procesorul de vorbe, au potential umoristic. De data asta, din încercarea ta de a explica pe limba aldusiana ce voia de fapt să zică celalalt idiot, (Sticri e la mare concurenta cu tine în privinta asta) e lipsită până si de hazul obisnuit. Esti plat, anost, infantil, inutil. Hai, mai cu vervă, că batem pasul pe loc. Mai ai si alte exemple? De preferat din astea cu „inestimabile adevăruri”. 🙂
ApreciazăApreciază
Cu ce te-ar ajuta mai multe exemple, dacă nu l-ai înțeles pe ăsta?
ApreciazăApreciază
Aldus mica ta obsesie despre întelesurile pierdute in zgomotele cu care poluezi abundent spatiul public, are un haz deja epuzat, obosit. A devenit un cliseu pe care-l folosesti in regim de arie, relex, ca sa zici c-ai zis ceva. Nu era măi Alduse nimic de înteles în scremerea ta de demetaforizare a micilor aberatii sticriste.
Si in plus dragă Alduse, ce conteaza ce întelg eu, sau ce nu înteleg ori că nu sunt în stare să înteleg din geniala-ti absconsitate ireductibilă ? Ce? Tu pentru mine scrii? Tu scrii pentru public, pentru amorul artei, in atentia lui Dumnezeu. Nu lasa bunatate de frumuseti sa se piarda in inexprimare doar fiindca ai dat de unul greu de cap care nu te pricepe. La ceilalti nu te gandesti? La posteritate? Nu? Pacat… Ce piedere imensa.
Fii atent ca Sticri contra-ataca. Am impresia ca a fost pe faza la tentativele tale de a-l mistifica si misticiza si a facut o mutare noua (tot din gama comorilor de adevaruri inestimabile). Fii atent aici:
„Ascensionăm în 5D, unde credințele nu mai există. Credințele sunt irelevante, deoarece provin din ceea ce am învățat, citit sau auzit. Ceea ce noi știm în interiorul nostru, nu este afectat de niciun sistem de credințe. Este stocat în ADN-ul nostru!!!
„Aș prefera o minte deschisă de curiozitate, decât una închisă de credințe.”
Zilele credinței oarbe s-au terminat și ne îndreptăm spre zilele CUNOAȘTERII!”
Nu stiu de ce tot confunda omul 5G cu 5D dar asta e neesential. Cum ai interpreta noua tâmpenie abisala sticrista? Ii sesizezi vreo valoare? Incerci o miscare de Humpty Dumpty exegetica pe text, sau accepti fara lupta ca-i o imensa tampenie chiar si dupa standardele pseudo-vorbirii. Hai, nu te inhiba. Nu mie-mi raspunzi. Publicului, posteritatii, divinului meta-fiizic…
ApreciazăApreciază
@Goe
„Obsesia” respectivă e doar un răspuns de bun simț la placa ta uzată cu „produci zgomot”. Sticri aberează, iar eu produc zgomot. Dacă nu vezi nimic mai mult, aș zice că e problema ta. Dar, sigur, poți să râzi ca prostul de ce scrie unul și altul.
Sunt exprimate de Sticri, de exemplu. Cine vrea, e liber să meargă la el și să citească. Exemplul cu interpretarea de mai sus ți l-am oferit la cerere. Astăzi marile adevăruri se strigă de pe garduri, atâta că oamenii sunt surzi.
În primul rând, nu am zis că tot ce scrie Sticri are sens. În al doilea, ți-am oferit deja un exemplu, pe care dacă nu-l înțelegi, nu le vei înțelege nici pe restul.
Problema este că tu ai aceleași reacții zeflemitoare și când vine vorba de interpretarea unor poezii de Nichita Stănescu, mituri de Platon sau versete biblice. Ceea ce denotă.
ApreciazăApreciază
Aldus eu zic ca produci zgomote. Tu zici ca nu produci zgomote. Dar nici nu vrei sa spui ce produci. Arta nu, Religie nu, stiinta nici atat. Ce zici tu ca produci mai Alduse? Incodreaza-ti putin bunul simt de care faci parada si zi ce-ti imaginezi tu ca produci? Aldus cacareaza guraliva care-si imagineaza plin de speranta c-ar produce sens. Alduse, gluma-i gluma, hârjoana-i hârjoană, dar pana la urma lucrurile se limpezesc. Fudulia ta generalizata devine genaral vizibila. Nu e departe momentul la care singurul pe care-l mai poti pacali este nimeni altul decat Aldus, idiotul satului. Un cunoscut de-al meu, nu-l stii tu. Nici macar Sticri si Papagigliu nu vor mai avea dubii in legatura cu starea comatoasa in care te afli si pe care ti s-o expui in public, exhibitionist. Poate pe doamna Veronia s-o mai impresionezi sentimental, incolo nu cred (ca si pe Aurelia ai respins-o din siaj cu aere de superioritate).
ApreciazăApreciază
Domnule, am un blog pe care scriu vrute și nevrute. Pentru cine să adaug note explicative cu privire la ce reprezintă textele mele? Pentru tine nu, că tu deja le-ai catalogat drept prostii. Pentru alți cititori – înseamnă că îi prezumi și mai proști decât mine.
Textele (în general, nu doar ale mele sau ale tale) vorbesc prin ele însele, nu au nevoie de indicatoare despre cum să fie citite. Insistența ta de a le cataloga drept prostii, din nou și din nou, și pe ale mele, și pe ale lui Sticri, și pe ale atâtot altora, vădește o înclinație suspectă de a consuma ceea ce tu consideri prostii, pentru a te da apoi în spectacol cu privire la ele. Ușor patalogic, dar până la urmă problema ta.
ApreciazăApreciază
Desigur ca textele „vorbesc” de la sine. La fel si zgomotele, zgomotesc de la sine. Tu scoti majoritar zgomote, identificabile usor ca atare. Tu ai ai tinut sa declari ca n-ar fi zgomote…. fara insa a preciza ce altceva ar fi… ah, vrute si nevrute, un sinonim blajin pentru zgomote…
Mai Aldus nu neg faptul ca sunt consumator de umor involuntar in genul Aldus, Sticri sau Sperling, si poate ca asta denota viciu… Dar tu nu te ingrijoara. E problema mea si o gestionez. Vorba ceea pot să mă las oricand. 🙂
ApreciazăApreciază
Aldus, nu mă pot abține! Sticri ăsta e o persoană bolnavă. Textele lui nu sunt prostii, sunt aberații la care se dedă o minte bolnavă. Din nefericire, există mulți inși cu aceleași simptome, pe care Sticri îi găsește și îi traduce. E un fel de liliac, de pangolin, care împrăștie o molimă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu nu-l cunosc, dar nu văd de ce ar fi bolnav. Pe baza a ce scrie? Absurd. Ce molimă, Renata? Sunt texte faine.
ApreciazăApreciază
Aldus văd că esti foarte prolific. Mai nou te-ai apucat să măscărești en gross literatura, dedicându-te prozei ultra-scurte pe temă dată. Insiri cu un elan suspect mini-compuneri de un înduiosator infantilism… Este acesta noul trend tematic pe „blogul” tău? Pseudo-proza? Oricum nu ziceai chiar tu cu gurița ta magică că artă este aia care izvorăste spontan din suflețelul artistului, iar nu cea produsă la comandă dată de editor pe o temă dată?
Aldus scremerile literare al elevului aldus dintra-VI-a au ce-i drept un haz involuntar teribil… dar până la hilaritatea de anvergură (nivelul Sticri) mai ai mult de tras. Consecvent să fii, că succesul va veni. Dă-i-nainte, bagă proze din astea în genul copilului genial cu retard. Poate ai norocul si ti le traduce Veronix.
ApreciazăApreciază
E drept, am zis că arta nu se face la comandă, dar care-i contradicția cu exercițiile mele de pe blog? Unde am emis pretenția că respectivele povestiri ar fi niște opere de artă?
ApreciazăApreciază
Aldus ti-am mai spus ca nu e practic sa faci pe prostul fiindca este redudant. N-ai emis explicit pretenția că respectivele povestiri ar fi niște opere de artă dar nici n-ai precizat explicit ca n-au nicio treaba cu arta, ca nu sunt si nu denota literatura. Ai lasat sa se înteleagă. Bine că ne-am lămurit în legatura cu rumegusurile lexicale cu care încerci să atragi dame în conversatie. Practici cumva arta seductiei? Cu snoave infantile? Succesele vor fi pe măsură.
„exercitiile tale pe blog” !!??? He-he… Si ce exersezi Alduse? Cumva pseudo-vorbirea? Iti iese deja excelent. Mai las-o! Mai treci si la altceva. Chiar exista si altceva.
ApreciazăApreciază
@Goe
Amice, ești genial. De mâine o să adaug o mențiune specială în acest sens la toate articolele mele, să nu care cumva ca tu, care mă numești tot timpul idiot și spui că nici nu am blog, să comiți fatala eroare de a crede că respectivul text pe are-l citești este o capodoperă a literaturii universale.
ApreciazăApreciază
Alduse – Desigur ca faptul de a accepta sa interactionez cu tine mă califică cu brio pentru „genialitate” (mai ales ca si tu esti foarte binevoitor si reactiv). E un risc pe care mi-l asum, dragul meu idiot de consum.
Dar Alduse, unde am zis eu (sau sugerat) c-as considera productiile tale capodopere artistice? Alduse nu te mai alinta cu sperante desarte. Nu te numesc idiot. Te constat. Tu ai introdus in discutie sintagma „opere de arta” referitor la respectivele infantilisme, si-ai gresit un pic la identificarea geniului.
P.S. Alduse felul in care te dai maestu al divagatiei este doar un mic detaliu al idiotului bijuterie care esti. Te intrebasem ce exersezi? Te-ai panicat si ai sarit cu diversiunea. Deci, ce exersezi tu acolo la „blog”? Ai idee? Sau nici atat… te manifesti spontan si… gata! Reflex! Priceless!
ApreciazăApreciază
Once a genius, always a genius.
ApreciazăApreciază
Aldus n-ai replica. Pac un zgomot. Aldus te-ai trezit latinizând dar in contextul disperarii tale zicerea ta denota altceva gen: Futere, non futere, laba necesarum est! Alduse esti o laba trista oricat ai incerca sa te ascunzi sub valuri de cuvinte cu aspect de replica si contra-argument.
ApreciazăApreciază
Aldus zice: Eu nu-l cunosc (n.b. pe Sticri)), dar nu văd de ce ar fi bolnav. Pe baza a ce scrie? Absurd. Ce molimă, Renata? Sunt texte faine.
Asta este încă una colosală. Solidaritatea lui Aldus cu simptomatologia lui Sticri oferă concludente informatii care pot contribui la diagnosticarea mai precisă a pacientului Aldus. Cum Dumnezeu să nu realizezi că numitul Sticri e dus cu sorcova? La fel in privinta „molimei”. Pacientul Aldus încearcă să acrediteze faptul că nu există domne riscul de contagiune si contaminare cu aberatiile comice ale „fainelor texte”… dar, vai, citind comentariile unei Suzane care-l frecventează cu evlavie pe Sticri, începe să se vadă că riscul mentionat de Renata nu-i chiar neglijabil. Cei care au minti fistichii sunt încurajati practic să-si manifeste psihozele atunci când văd că si altii o fac si-si dau în petec cu mare dezinvoltura.
A se vedea AICI un „text (super)fain” împreuna cu comentariul în original al Suzanei. Textul este de un comic iesit din comun (râd cu lacrimi de fiecare data când văd tragi-comedii din astea de-ale conditiei umane). Nu cred că Aldus (de altminteri totalmente lipsit de simtul umorului, ca orice fiintă rudimentară) să fi apreciat hazul involutar la „fainelor texte”. Omul a recunoscut acolo propriul calapod de alcatuire a esantioanelor de pseudo-vorbire, aleatoriul de-a valma ce din coadă dă să sune, apocaliptic, abitir, a ceva. Aldus dragă dar totusi, ce ce nu-i oferi lui Sticri la fata locului o încurajare, o îmbărbatare, un like, o apreciere, ceva? Esti cumva ipocrit? Plus că niste comentarii de-ale tale puse acolo ar duce hazul la cote nebanuite.
ApreciazăApreciază
Vezi? Vezi Aldus că există sumedenie de bolnavi mintal pe planeta noastră, pe care Sticri îi găsește și-i traduce, înspre binele cititorului român?
Cine e domnul ăsta, Ashtar? Cu ce se ocupă?
Unde e fainoșagul acestui text, care nici măcar nu e manodopera lui Sticri?
Doamneee, și eu m-am bucurat când am primit like de la Suzana! O fi aceeași? O fi alta? Sper să fie altă suzană!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E aceeasi suzană. 🙂
ApreciazăApreciază
Renata, primo, eu nu intru la Sticri și nu-i țin evidența traducerilor. Secundo, nu mă interesează cine e autorul pe care-l traduce, că nu evaluez textul din perspectiva celui care l-a scris, ci din perspectiva a ce găsesc în el. Iar în textele pe care i le-am citit până acum am găsit chestii frumoase (vezi comentariul meu anterior la unul din pasajele lui Sticri). Tertio, ideea că vai, Sticri îi îmbolnăvește mental pe sărmanii slabi de înger așa că textele lui constituie un pericol public e o prostie mai mare decât tine și cu Goe la un loc. Ți-am zis că preiei prostii de la el. Vorba lui Mirel Curea, nu reușește școala să bage ceva în tine, nu reușesc părinții, nu reușesc profesorii în orele de meditații, dar vine proful de religie (sau Sticri, în cazul de față) și gata, o face pe Suzana să-și piardă simțul rațiunii. Nu zău! Patru, ce propui, să punem de-o dictatură în care să nu fie lăsați să se exprime decât cei care scriu conform propriilor noastre preferințe și așteptări? Cinci, ideea că cei care scriu ceva ce nu înțelegem sunt bolnavi mintal e ușor patologică în sine.
ApreciazăApreciază
Probabil aceeași Suzană care a făcut experimentul cu influența gândurilor asupra apei, pe care l-a ridiculizat (și a ridiculizat-o) Goe, dat fiind că Goe e de o prostie crasă. Experiment pe care bănuiesc că l-a făcut cu mult înainte să-l descopere pe Sticri (care în opinia lui Goe ar fi „corupt-o” pe sărmana Suzana).
ApreciazăApreciază
Voi câteodată nu știți pe ce lume trăiți.
ApreciazăApreciază
@Aldus, te-a lovit un dezechilbru hormonal? :))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aldus exagerezi. N-am sustinut primordialitatea lui Sticri in fata Suzanei. Pe langa Suzana, Sticri este un pigmeu… Ca nu Sticri o face pe Suzana, ci Suzana pe Sticri, cântandu-i pocinoage în strună ca să-l incurajeze să rămână în oastea în care se află si ea (pe o pozitie net avansata fata de novicele Sticri). Omul cam sufera de solipsism întrucat d-na Poteci (ca si alte tantii) este mult mai prudenta cu comentariile si evita să comenteze aberatiile prea vadite. Aurelia a abdicat. Oana s-a privatizat. Tanti Suzana a bagat de seama fragilitatea sticristă si a venit fuga să-l refacă un pic la moral, ingaduindu-si riscul de a se expune (cum nu prea face de obicei).
Aldus ipocritule, n-a sugerat nimeni sa-i fie interzis lui Sticri dreptul de a abera in public… doar ca el tine sa interzica reactiile publice la manifestarile lui. Nu mai acuza invers, ca o țață disperata.
Nu, nu-s vinovati nebunii de nebuniile altora, dar când se strang in grup isi stimuleaza unul altuia nebunia, se dezinhiba, se ambaleaza, si-si agraveaza starea. Nu mai inventa acuzatii prostesti. Chit ca, na acuma, prost fiind, ce naiba de acuzatii sa inventezi. Poate nu ti-ar stica un exercitiu de smerenie silentioasa. Zic. Pentru ca te stiu fiinta ambitioasa. 🙂
ApreciazăApreciază
Renata, fără legătură cu subiectul de față:
https://evz.ro/va-mai-amintiti-de-hexi-pharma-tolontan-coldea-si-dumbrava-sigur-isi-amintesc.html
ApreciazăApreciază
Wow! Aldus isi cauta iesirea din situatie!
ApreciazăApreciază
Da, ce vrei să-ți spun? Agentul Tolontan, ca orice securist prost, s-a gândit să fie mai zelos și a pus el niște zerouri, multe, după 4. Și toată hardughia dezinformării s-a dus dracului din chiar momentul inițierii ei. Orice prost știa, la momentul scandalului Hexi, că o diluție 1/4000 nu poate fi decelată. Soluțiile alea erau conforme cu buletinele lor de analiză. Restul a fost făcătură cu serviciile și colaboratorii. Cum zice și Mirel Curea, Condrea a fost victimă colaterală.
ApreciazăApreciază
Nu vreau să-mi zici nimica. Rețin că la vremea respectivă am discutat ipoteza lui Mirel și ai zis că da, ar fi posibil. Și acum pare că așa a fost (chit că n-am văzut pe nimeni în afara lui să reia subiectul).
ApreciazăApreciază
Două link-uri într-un text = moderare !:) ==> Reiau cu doar o singura ancora:
Aldus zice: Eu nu-l cunosc (n.b. pe Sticri)), dar nu văd de ce ar fi bolnav. Pe baza a ce scrie? Absurd. Ce molimă, Renata? Sunt texte faine.
Asta este încă una colosală. Solidaritatea lui Aldus cu simptomatologia lui Sticri oferă concludente informatii care pot contribui la diagnosticarea mai precisă a pacientului Aldus. Cum Dumnezeu să nu realizezi că numitul Sticri e dus cu sorcova? La fel in privinta „molimei”. Pacientul Aldus încearcă să acrediteze faptul că nu există domne riscul de contagiune si contaminare cu aberatiile comice ale „fainelor texte”… dar, vai, citind comentariile unei Suzane care-l frecventează cu evlavie pe Sticri, începe să se vadă că riscul mentionat de Renata nu-i chiar neglijabil. Cei care au minti fistichii sunt încurajati practic să-si manifeste psihozele atunci când văd că si altii o fac si-si dau în petec cu mare dezinvoltura.
A se vedea AICI un „text (super)fain” împreuna cu comentariul în original al Suzanei. Textul este de un comic iesit din comun (râd cu lacrimi de fiecare data când văd tragi-comedii din astea de-ale conditiei umane). Nu cred că Aldus (de altminteri totalmente lipsit de simtul umorului, ca orice fiintă rudimentară) să fi apreciat hazul involutar la „fainelor texte”. Omul a recunoscut acolo propriul calapod de alcatuire a esantioanelor de pseudo-vorbire, aleatoriul de-a valma ce din coadă dă să sune, apocaliptic, abitir, a ceva. Aldus dragă dar totusi, ce ce nu-i oferi lui Sticri la fata locului o încurajare, o îmbărbatare, un like, o apreciere, ceva? Esti cumva ipocrit? Plus că niste comentarii de-ale tale puse acolo ar duce hazul la cote nebanuite.
ApreciazăApreciază
Încercările tale de a mă provoca sunt, pe cât de străvezii, pe atât de neinteresante.
Totuși, sunt de acord să avem o discuție serioasă despre cum îl vedem fiecare pe Dumnezeu, nu aici în comentarii, ci în articole separate, pe blogurile noastre. Articole în care de exemplu fiecare să-și expună perspectiva personală cu privire la divinitate iar ceilalți să poată comenta la ea. Dar să începi tu.
ApreciazăApreciază
„sunt de acord să avem o discuție serioasă despre cum îl vedem fiecare pe Dumnezeu„, „Dar să începi tu.” !!! – Wow!
Doamnelor si domnilor va avea loc în ring un spectaculos duel. Goe si Aldus se vor duela în Dumnezei!
Aldus dar tu parca ziceai ca Dumnezeu e o simpla ipoteza. Ceva ce poate exista sau ceva ce poate nu exista. La fel precum Ashtarul lui Sticri. Despre ce anume ai vrea sa perorezi? In ce ai vrea de fapt să te întreci?
Aldus ce-ar fi să-i dai tu mică vacantă lui Dumnezeu? Să nu-l mai consideri obiectul tău de joacă si hârjoane? Să fii un pic smerit? Să faci exercitii litearare? Să taci elocvent? Să nu mai poluezi cu zgomote inepte? Cum ar fi? Cum ar fi să începi deodată să vorbesti? Despre ceva… Despre ce vrei tu…
P.S. Cum ti s-a parut comentariul lui Sticri despre Ashtar?
Ai fi totuși, de acord să avem o discuție serioasă despre cum îl vedem fiecare dintre noi pe Ashtar, nu aici în comentarii, ci în articole separate, pe blogurile noastre? Articole în care de exemplu fiecare să-și expună perspectiva personală cu privire la Ashtar, iar ceilalți (?!?) să poată comenta la ea. Dar să începi tu. 😉
ApreciazăApreciază
Goe, nu știu cine-i Ashtar și nici ce-a scris Sticri despre el. Ideea nu era să ne întrecem în ceva, ci fiecare dintre noi să scrie la el pe blog ce perspectivă are despre Dumnezeu. Mai lasă sportul deoparte, că nu totul este o întrecere pe lumea asta.
ApreciazăApreciază
Aldus nu eu am propus stupida întrecere, ci tu.
Continui insistent sa te manifesti redundant făcând-o pe prostul, doar, doar nu s-o vedea că chiar esti. Nu te impiedica nimeni sa scrii ce perspectiva ai despre Dumnezeu. Dar, ai vreuna? Aldus ti se pare. Te folosesti cu nesimtire de notionea asta, ca de o prastie, cu care ti sa-ti duci retoricele razboaie egoice. Esti atat de imbecil încat ai impresia ca treaba asta-i asa de ascunsa încat tu ai putea trece drept un apostol al iubirii si temelor universale ale omenirii. Ba esti prost?
Cum ??? Nu stii cine este Ashtar? Pai este tot un soi de Dumnezeu, doar ca nu in varianta Aldus, ci in varianta Sticri. Putin respect! Vorbesti despre Ashrat de parca n-ar exista sau de parca ar fi fiind o ipoteza neimportanta. Denigrezi, ignori, calomniezi, minimalizezi tot ce nu se potriveste ideii tale de zacusca de Dumnezeu, preparata cu zeama din toate religiile. Dar nu chiar din toate. Esti cam taliban. Vocal pe partea cu iz mistic a zgomotelor, ca orice taliban. Du-te în Afganistan.
ApreciazăApreciază
Ce întrecere? Unde denigrez și calomniez? Ai început să aberezi de-a dreptul.
ApreciazăApreciază
Nu știu cum poți să râzi de comicul acestor texte! Oamenii ăștia merg 8 ore pe zi la birou (sau descarcă pui congelați, cum zicea nea psihologu), fac piața, fac copii, îi educă, din 4 în 4 ani votează…
Nu-i e bine vacii noastre!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sticri i-a raspuns Suzanei într-un comentariu fabulos, explicand de ce articolul pe care el l-a tradus si propus publicului ar fi fiind făcatură, ne provenind de la adevaratul Ashtar. Existenta aievea a unor astfel de indivizi pare orecum neverosimilă. Iti zici că asa ceva nu există de-adevaratelea. Si totusi există. Si Sticri, si Aurelia si Suzana, si Sperling, si Iosif, si Aldus, sunt nu doar personaje fictive pe net, ci si persoane fizice reale. Cetăteni!!!
ApreciazăApreciază
Care votează.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sticri măcar sustine că e abstinent si nu votează. Nu bea vin. Iar bere bea doar fără alcool. Cafea fără cofeină. Sex, ca si Aldus, doar fără parteneră. Nu stiu dacă e si vegetarian. Dar ambii se pretind a fi într-o stare avansată de trezire, în contact cu lumile spirituale, motiv de a-si promova făpturile la blog si de a se lua gratis în seamă cu martori. Niste mini-tragi-comedii la portile orientului.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
🙂 În general, când ești rău, ești rău. Dar când dublezi răutatea cu umor, pentru telespectatori, ești diabolic. (Tocmai zisesem că dracul nu folosește la nimic!)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
îmi declin smerit orice utilitate!
ApreciazăApreciază
Mutați-vă în altă țară, dacă nu vă place democrația. Vă sugerez Rusia. 🙂
ApreciazăApreciază
Aldus – Dar cine a zis ceva impotriva democratiei si a dreptului la vot? S-a exprimat in mod liber o îngrijorare valida despre felul in care idiotii cu drept de vot… pot influenta in rau lucrurile, inclusiv in politica. Bine naiaba că n-ai drept de vot si la biserică. Nu inteleg de ce vrei să-i trimiti in Rusia pe cei care-ti fac favoarea să te bage in seamă.
Sticri, de exemplu, cenzurează si interzice abuziv toate comentariile inconvenabile, încalcand dreptul elementar la liberă exprimare. Lui ar trebui să-i reprosezi faptul că este dusman al democratiei.
ApreciazăApreciază
@Renata pai asta e fantastic. Imbecilii sunt o masa superba de manevra. Da-le un dusman comun, o conspiratie, fa-i sa se simta importanti, sa credeada ca conteaza, ca-s supravegheati, ca cineva ii vrea asa sau altfel si vor face ce vrei, cand vrei. De ce ar vrea cineva ca aia cu putere de decizie si intelect sa depaseasca 1%? Ar fi cui in bocanc. Lumii cat mai multi Sticri, ca fac viata mai usoara…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doar că nu tu ești cel care le dai temele astea și care faci parte din ăia 1%.
ApreciazăApreciază
Pai eu fac parte din start din aia 1%, dar nu, norocul meu, nu eu dau temele :).
ApreciazăApreciază
Nu faci.
ApreciazăApreciază
Fie cum spui tu :).
ApreciazăApreciază
Renata, s-o luăm pe puncte.
1. Indiferent de câtă justețe ar avea perspectiva fiecăruia dintre noi, putem mai întâi să cădem de acord că cuvântul și conceptul de Dumnezeu nu l-ai inventat tu și nici ateii, ci își are originea în religii, unde El este prezentat ca fiind bun, iubitor, omniscrient, omnipotent etc? Și că tu iei acest cuvânt și concept (care nu-i al tău ci provine din religie), îl dezbari de anumite atribute pe care tu le consideri absurde și apoi prezinți o marcă proprie a dumnezeirii, care nu mai corespunde cu definiția ei consacrată? Suntem de acord măcar cu asta? Că uite, se face că primii care s-au gândit că universul nu s-a născut din întâmplare ci a fost creat și au dat o definiție pentru acel creator nu au fost ateii sau agnosticii, ci credincioșii și filosofii. Tu, practic, vii acum, la câteva mii de ani distanță, și vrei să reinventezi termenul.
2. De ce trebuie să „ne trebuiacă” diavolul? De ce trebuie el să fie strict necesar? Eu unul nu cred că este strict necesar în „economia lumii”. Dar că există. La fel cum nici gunoiul sau restul alimentar aruncat de cineva pe trotuar nu era o necesitate, dar se face că cineva l-a aruncat acolo și ca atare el există pe trotuar. S-ar fi putut să nu existe acel gunoi în mijlocul drumului? Da. Dar pentru că cineva l-a aruncat taman acolo, el este. La fel cu diavolul.
De notat însă că aici întri într-un domeniu care nu-i atât de simplu cum pare la prima vedere. Îmi aduc aminte că cineva (parcă Stely) prezenta pe arca lui Goe niște texte ale unui filosof care considera că Diavolul (și prin extensie răul) este necesar și că universul fără el ar fi o catastrofă. Se face că nu-i împărtășesc opinia, dar se face că subiectul nu-i așa de simplu cum ți s-ar putea părea ție.
3. Tu spui:
Ei, exact asta e prejudecata pe care o semnalam la tine în discuțiile precedente. Pentru că nu se bazează pe ceva concret. E o simplă ipoteză sau speculație de-a ta, dar care ți-e atât de puternic înrădăcinată în subconștient, încât pur și simplu nu poți concepe nicio alternativă. Deși este o simplă ipoteză și nimic mai mult, îi conferi o aură de realitate absolută. Ceea ce ea nu-i. S-ar putea, foarte bine, să existe un Dumnezeu care să fie simultan de necuprins, indescriptibil etc și totodată blând, iubitor etc. La fel cum faptul că conștiința ta este de necuprins și indescriptibilă pentru intelectul lui Mili nu înseamnă că tu ești o entitate abstractă căreia nu-i pasă deloc de el sau de forma aia stupidă de jucărie pe care o construiește cu lăbuțele ca să ți-o aducă sub nas.
ApreciazăApreciază
Aldus, tu îmi scrii cu speranța că voi accepta existența Lui. Eu nici n-o accept, nici n-o neg, indiferent de formă. Avem, fiecare dintre noi, atâtea lucruri/teme/încercări/enigme de rezolvat în interiorul nostru, încât o provocare atât de copleșitoare cum e existența sau non-existența unei divinități care ne guvernează/iubește/pedepsește e a cincea roată la căruță.
În ce mă privește: respect principiile moralei laice care se suprapun 1 la 1 cu decalogul? Le respect. În plus, etica profesională o respect cu rigurozitate? O respect! S-a întâmplat, vreodată, să simt că pot ajuta un semen de-al meu și m-am uitat în altă parte sau mi-am găsit o scuză să n-o fac? Nu. NU, NU, NU!
Ce nevoie am de o instanță divină și de basmele cu îngeri și diavoli ca barometru?
Zi tu!
P.S: Nu mă mai umili exemplificând filosofia unei relații inteligență-inteligență cu exemplul eu-Mili, fiindcă nu știi nimic despre inteligența mea și, mai nasol, nu știi nimic despre inteligența unui pisic. Mili nu construiește nimic cu lăbuțele. Nu sunt de necuprins și indescriptibilă pentru el, dimpotrivă, poate e invers. Pisicul are instrumente cu care mă analizează mai bine ca o coloană de HPLC. Știe, în fiecare secundă, câtă adrenalină, dopamină, serotonină am eu în sistem și se pliază (sau se revoltă!) pe identitatea mea chimică din clipa aia. Dar tu, care crezi în îngeri și diavoli, n-ai cum să pricepi asta.
Nu te supăra că îți spun, dar e nevoie de multe sute de pagini citite și înjurate în tinerețe, de multe nopți nedormite ca să înțelegi ce scrie în ele și de mulți ani, ulterior, ca să pricepi că paginile alea aveau un rost.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
@Renata – La răbdare nici Maica Tereza nu te-ar putea întrece! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Spui că ești deschisă la dialog (apropo: nu existența lui Dumnezeu era subiectul disputei noastre, ci incapacitatea ta de a-L concepe altfel decât impersonal și rece), după care te urci la sfârșit pe jilțul ăla de sute de cărți citite. Dacă ai citit așa de multe, cum de ai înțeles atât de puțin din ele? Sau ai citit numai romane polițiste și cărți de anatomie? Cumva, ai ratat mai toate temele universle ale lumii? Iubirea este o simplă furtună hormonală care dispare după 3 ani? Dumnezeu este o invenție a oamenilor care trăiau în peșteri? Inima este o banală pompă de sânge a organismului? Fericirea este combinația dintre adrenalină și dopamină? Sigur că, în ecuația asta, nu există nici loc pentru Dumnezeu.
ApreciazăApreciază
Aldus si „toate temele universle ale lumii”. Tttt! Comedie mare! E halima. I se umple gura de cuvinte si capsorul de orgasme. Mare haimana si hahalera esti mă Alduse… si ce-ti place sa te mai dai in barci:
The Devil’s Advocate Al Pacino Speech Scene (youtube.com)
ApreciazăApreciază
Cam ce-ai vrea să ilustrezi cu discursul ăla (pe care îl cam rețin, că am văzut filmil, foarte bun de altfel)?
ApreciazăApreciază
N-am vrut sa ilustrez nimic. Dar… Ce te-ar fi avantajat să intentionez, in materie de ilustare? Ce ti-ar fi gâdilat vanitatea?, care iata s-a trezit din motăială…
Vai, ai vazut filmul, si ti-a placut??? Mai mult decat i-a placut Terminator lui Tarkovsky?
ApreciazăApreciază
Chiar m-am gândit la el când i-am scris Renatei că trufia e păcatul originar. Tu ce ai de nu poți comenta decât zeflemitor? Fă-ți un check-up, să nu pățești ceva, Doamne ferește.
ApreciazăApreciază
Ce check-up să-mi fac măi Alduse? Există cumva check-up pentru sindromul zeflemitor în contact cu penibilul aldusian?
Ce să pătesc măi Alduse? Ce-ai spera tu să pătesc?
ApreciazăApreciază
Eu nu sper să pătești nimci, că nu-ți port pică. Dar te manifești bizar și nesănătos.
ApreciazăApreciază
Mă manifest bizar și nesănătos??? Pentru cine? 🙂
Nu-mi porti pica? Nu vrei sa patesc nimic? Câta generozitate! Dar totusi, de ce-ai adus vorba?
Dar dacă mi-ai purta pica ce s-ar întampla? 🙂
ApreciazăApreciază
Aldus, incapacitatea mea de a-l concepe altfel decât „impersonal și rece” se numește luciditate. Capacitatea ta de a-l vedea în contexte omenești se numește naivitate.
Acuma, despre cărți. E limpede și pentru tine că n-am citit numai romane polițiste. Conotația peiorativă nu mi-a scăpat. Asta fiindcă tu, care ai citit atât de puțin, crezi că romanul polițist nu e chiar literatură, e ceva, un gunoi, o maculatură pe care o poate scrie orice prost. Sau orice proastă, ca să mă laud un pic. Dacă prin „cărți de anatomie” înțelegi materiile de specialitate, da. Le-am cam buchisit, că altfel descărcam pui congelați la Selgros. 🙂
Nici din metafora aia cu „dragostea durează 3 ani” tu n-ai înțeles nimic, firește, fiindcă nu ești capabil să faci diferența între sentimente și atracție sexuală, paradoxal, fiindcă nu le-ai experimentat pe primele. Furtuna hormonală dispare după aproximativ 3 ani (Freud zice că poate dura chiar 5-7 ani în cuplurile inteligente), iubirea e altceva și poate dura mulți ani, toată viața, fiecare după posibilități.
Inima… Aldus, ai participat vreodată la o disecție? Ai ținut vreodată o inimă în mână, secționată profesional, să observi cum e construită și care sunt funcțiile celor patru cămăruțe? Inima e o pompă. În orice secundă a vieții tale inima își dovedește funcția de pompă. S-a oprit, nu e nimeni pe-acolo s-o repornească, ai murit. A murit pompa, moare și creierul. Moare creierul, moare și „sufletul”. E atât de simplu și de clar, dar dacă tu NU ai deschis vreo carte de anatomie și NU ai ținut organul cu pricina în mână, e normal să-ți imaginezi cine știe ce a cincea cămăruță secretă unde sălășluiește „sufletul”. Ar fi fost suficient să te gândești că într-un corp în care creierul e atât de avariat încât omul ăla e o legumă (doar funcții vegetative), pompa continuă să funcționeze dar sufletul e „dus”. Adio suflet, când creierul e mort. Deci, ghici ciupercă, unde locuiește sufletul? În căpățână.
Da, fericirea, frica, speranța, deznădejdea, dezamăgirea sunt rezultatul acțiunii mediatorilor chimici la nivelul SNC. Prozaic? Nu, de fapt, minunat. Doar că trebuie să știi nițică anatomie și mai ales nițică chimie.
Și da! Dumnezeul ăla pe care-l ai tu e o invenție a oamenilor din peșteri. Dar, te-aș întreba, care oameni din peșteri? Păi nu ne mai tragem din Adam și Eva? Acuma ne tragem din maimuță? Ce-a făcut Dumnezeu cu prototipurile alea perfecte cînd i-a izgonit din Rai? I-a îmblănit și i-a băgat în caverne?
Nu vezi că între poveștile scripturilor și lumea reală e o fractură logică? O verigă lipsă?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ceea ce tu numești luciditate eu numesc prejudecată.
Romanele polițiste nu sunt gunoi și nici maculatură (am citit și eu), dar ele nu te pot ajuta să răspunzi la întrebarea ce-i omul. Și nici manualele de biologie, oricât m-ar contrazice biologii. Conotația peiorativă (care zici că nu ți-a scăpat) nici măcar nu există.
Dacă prin „dragostea durează trei ani” vrei să spui că „furtuna hormonală dispare după aproximativ trei ani”, am impresia că tu ești cea care face o confuzie între dragoste și atracția sexuală, nu eu. Eu aș fi spus „atracția sexuală durează trei ani”, tocmai pentru că o consider diferită de dragoste. Și am obiectat când ai spus că „dragostea durează trei ani” tocmai pentru că oconsider diferită de furtuna hormonală.
Speculația cum că n-aș fi iubit niciodată intră la categoria rateurilor psihanalitice din gară.
Fracturi logice între religie și realitate văd doar cei care măsoară sentimentele prin mediatorii chimici de la nivelul SNC.
(Eminescu)
(Blaga)
(Umanizare, de Ion Barbu)
(Renata)
ApreciazăApreciază
Da. Romanele polițiste, alea care au devenit repere în literatura universală, nu-s chiar așa de multe. Precis că nu le-ai citit exact pe alea. Nu, Ojog Brașoveanu nu e printre autorii de referință. E la „și alții”.
Dacă nici tratatele de biologie nu explică CE e omul, atunci unde găsim despre om? În Noul sau în Vechiul Testament?
🙂
„Dragostea durează trei ani” e titlul unui roman de Beigbeder, nu o sintagmă de-a mea, nefericit aleasă. Firește, „dragostea” din titlu e o metaforă pentru „atracție sexuală”, dar Beigbeder nu știa că exiști când a dat acest titlu, prin urmare n-a simțit nevoia să fie mult mai specific.
„Speculația cum că n-aș fi iubit niciodată intră la categoria rateurilor psihanalitice din gară.”
Io zic să definim mai întâi verbul „a iubi”, și apoi să ne hazardăm cu presupusele mele rateuri.
Băi, eu ți-am explicat și mai demult și acum, că inima e un ORGAN. Ca ficatul. Eu ți-am vorbit despre inima numită cord, care ne ține în viață cât timp funcționează autonom, indiferent dacă creierul e prăjit de un AVC, de o encefalopatie, de autism, de ce vrei tu. Și tu îmi citezi poezii de dragoste. Ce-are Sulla cu Prefectura? Sufletul, ce numim noi suflet, e în computerul creierașului nostru – uzina noastră de medicamente la purtător.
Sufletul ăla inefabil, subiectiv, misterios, are tot atâtea șanse să fie localizat în inimă, cât are șanse să se afle în partea terminală a tubului digestiv.
Ești hoțoman, frate, dacă făceai Dreptul, poate ieșea un avocat îmbârligător din tine.
Eu te-am întrebat cum lipim cuplul biblic, ăia cu mărul, cu șarpele… de omul cavernelor. Zi-mi care e puntea, nu-mi spune mie că fractură logică văd numai cei care cred că sentimentele (subiectiv) sunt rezultatul unor reacții chimice la nivelul sistemului nervos (obiectiv).
Zi-mi tu, care știi să decodifici simbolurile scripturilor, așa cum o minte săracă precum e a mea nu poate, care e puntea de legătură.
Cum au sărit Adam și Eva din Rai în copaci?
Dacă un comentariu e prea neîncăpător, scrie pe blog. O să te citesc cu creionul în mână și, dacă apare măcar un singur aspect, o singură idee care împacă ruptura asta, jur cămi scot pălăria.
Poate că tu ești „omul care ne trebuie”. Dovedește-o!
ApreciazăApreciază
@Renata
Da, în Biblie poți afla ce e omul, precum și în operele de artă care abordează teme și simboluri universale. Cu siguranță nu în manualele de biologie.
Deci tu legi sufletul mai mult de gândire și nu de trăiri afective sau sufletești? Că pe acele trăiri, ca să vezi coincidență, artiștii (care sunt mai intuitivi decât autorii de manuale) le proiectează în zona pieptului. Chiar și omul obișnuit, când spune eu, își duce mâna în mijlocul pieptului și nu la cap sau la fund. Pentru că și el intuiește că acolo e sufletul.
Tocmai faptul că muți perspectiva de la cea poetică, în care inima este sediul iubirii, la cea biologică indică faptul că ești materialistă. Păi asta ne definește ca oameni, biologia? Că pompă de sânge au și mamiferele. Dar la ele inima nu suspină în lipsa ființei iubite și nu tresaltă în prezența ei. Prin asta ne ridicăm deasupra maimuței, prin faptul că avem o pompă cu 4 camere? Sau prin ceea ce putem visa, trăi, imagina, gândi, crea într-un mod superior, elevat, profund? Spectrul uman ține nu de biologie, ci de ceva mult deasupra ei. Ține de acea inimă pe care o găsești exprimată metaforic în literatură și în poeziile de dragoste, nu de acea pompă care la tine e un fel de obsesie sau un fel de reflex: de câte ori auzi inimă și om în aceeași frază, te duci imediat cu gândul la biologie. Fără să realizezi că nu biologia ne separă de animale, ci metafora. Biologic suntem la fel (noi și animalele).
Deci, omul e definit și se ridică deasupra animalelor prin acea inimă care vibrează de iubire. Care e sediul sufletului. Pe care o cântă barzii. Și nu prin acea pompă la care îți sare ție imediat gândul și pe care de fapt o au și animalele fix la fel ca noi. Așa că nu, la om inima este altceva decât o pompă. Sau, este și o pompă, dar poate fi mult mai mult. Faptul că tu nu vezi decât o pompă arată că te mulțumești cu foarte puțin.
Și acum revin la prima frază din comentariu: da, în Biblie poți afla ce e omul, precum și în operele de artă care abordează teme și simboluri universale. Cu siguranță nu în manualele de biologie. Are sens? Biologic nu suntem diferiți mai deloc de restul mamiferelor. Așa că biologia nu ne poate defini și diferenția de ele. Altceva ne definește.
ApreciazăApreciază
Aldus, bați cîmpii! N-am ce să obiectez la elucubrațiile tale. Faptul că tu transformi tot ce nu înțelegi în mister/miracol ( mi-ai mai spus și aberația aia, că un alchimist lucrează mai cu precizie decât un chimist, ceea ce m-a făcut să râd și să-mi fie milă de toți cei care, în secolul 21, cred că alchimia e o profesie, eventual cu carte de muncă), nu te face mai interesant, mai comprehensiv, mai controversat. Îi face pe cei din jur să te trimită la plajă, cu burta pe carte.
”Sediul sufletului”?! „Barzii”?I Cine e, Aldus, barzii? Vasile Alecsandri?
CARE E ACEL ALTCEVA CARE NE DEFINEȘTE?
Dar luminează-ne, odată!
Cum s-a făcut Adam (despre care nu există nicio dovadă fizică că ar fi existat) omul primitiv (despre care există nenumărate dovezi materiale că a existat)?
Explică, nu te mai da în bărcuțe romanțioase, nu mai face pe Ionel Teodoreanu, că nu te pricepi!
ApreciazăApreciază
Ce legătură are Adam cu subiectul de față, de îl tot introduci forțat în discuție?
Nu asta am explicat pe parcursul comentariul precedent? Îți citez un fragment relevant:
E negru pe alb, așa că nu-mi dau seama ce n-ai fi putut înțelege. Recitește comentariul.
ApreciazăApreciază
Știi ce-am descoperit la tine, Aldus? După obiceiul ăla, că scoți lucrurile din context, în cel mai curat stil autist, și asta ți-am reproșat-o încă de pe vremea când avea Cudi blog activ.
Am observat că atunci când o iei peste bot, când urlă evidența că te-ai înșelat, că ai gafat (ca, de pildă, când ți-am spus că „dragostea durează 3 ani” e un titlu de roman, suficient de cunoscut, de original, de bulversant, de acroșant prin sinceritate și non-conformism, încât e o lacună culturală pentru tine că nu l-ai citit și nici n-ai auzit de el, fiindcă deja sintagma asta e un loc comun), ei bine, când bagi de seamă că o dai în bară, nu mai revii nici mort asupra momentului respectiv, ți-l ștergi cu buretele din cap și reușești (pentru asta chiar te invidiez!) să depășești situația penibilă și să-ți continui dizertația ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Măi, tu chiar ești genul care trage o bășină puturoasă la un prânz simandicos și, fără să ți se înroșească urechile, îi șoptești la ureche celui de-alături: „Simți?… Nu știu care mârlan de-aici a stricat aerul!”
Din toate părerile tale despre științe (inclusiv tâmpeniile pe care i le-ai scris lui Goe pe blog, parcă cerșind să fii luat în tărbacă), eu deduc un singur lucru: că în liceu, la toate orele de biologie, anatomie și ce-oi mai fi studiat tu până la BAC, te-ai dus cu dopuri în urechi și ți-ai recitat în cap versete biblice, ca nu cumva să ți se strepezească mintea în fața unor adevăruri elementare.
Știi? Trucul ăsta al tău, cu minimalizarea științelor naturii (oarecum exacte în ziua de azi!) și hiperbolizarea unor înțelesuri oculte, elitiste, la care numai niște inițiați (cum ești tu!) acced, nu l-am mai întâlnit decât la sfertodocții megasuficienți care, după ce au cheltuit două salarii ca să-și trateze o verucă la trei dermatologi de prestigiu, ”intră pe net” (ador expresia asta!) și își oblojesc negul cu pișat de găină virgină, recoltat la miezul nopții, într-o noapte cu lună plină! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu are importanță că e titlu de roman. N-am făcut nicio gafă și la fel aș fi procedat și dacă aș fi știut de romanul respectiv, pentru că cine te obligă să preiei titluri eronate? L-ai preluat și îl folosești, răspunzi pentru el, nu îi pasezi responsabilitatea autorului. Că puteai să formulezi „atracția sexuală durează trei ani”, arătând că n-o confunzi cu dragostea. Culmea e că mă acuzi pe mine de confuzia respectivă. Păi dacă romancierul spune dragoste în loc de atracție sexuală, nu rezultă că le confundă? Și dacă tu îi preiei formularea, nu rezultă că le confunzi și tu? După care, trasă de mânecă, îmi zici că eu le amestec. 🙂
Ce i-am scris lui Goe pe blog (iar el a început să bage la coșul de gunoi) sunt răspunsuri ontopic la exact întrebările puse de el în final. Și nu sunt deloc tâmpenii – dar dacă așa le consideri, ești liberă să le dai reply, să aduci argumente etc. Dimpotrivă: perspectiva lui cu privire la știință și la Dumnezeu este foarte superficială. Îl bănuiesc de o anumită incapacitate emoțională și afectivă, care îl face mai plat decât câmpia Bărăganului. De asemenea, nu am scris deloc ca să mă bag în seamă, iar al doilea comentariu (sau cel de zilele trecute) a fost chiar în replică la un update în care mă numea sfârlează cu fofează. S-avem pardon, m-a băgat el în seamă înainte să mă bag eu.
În liceu, profa de biologie din ultimii doi ani se mira de faptul că învăț așa de bine, dat fiind că nu mă interesa să dau la medicină. E drept, cel mai bun la biologie era colegul meu de bancă, care acum e medic în străinătate. Șeful clasei (spre final au vrut colegii să mă pună pe mine în locul lui, că eram mai de gașcă, dar am refuzat), cheia liceului, olimpic la chimie (eu mergeam la mate) etc. A terminat primul an din liceu cu 10 pe linie. Mie mi-a lipsit puțin, am avut parcă media generală 9.63, pe locul 2 din clasă, la egalitate cu încă cineva. În ultimii doi ani am lăsat-o mai moale cu materiile care nu mă interesau, ba chiar și cu prezența: ajungeam doar la orele pe care le consideram utile și apoi plecam acasă, spre stupefacția colegilor. În ultimele două trimestre sau semestre (nu mai știu ce erau), la educație fizică de exemplu nu am fost nicio oră. La un moment dat proful chiar le-a zis colegilor să-i trimit o poză cu mine, că a uitat cum arăt. 😀 Mi-a pus din burtă media 7, cred că cea mai mică medie din viața mea. Dar cui îi păsa? Chiar și în condițiile astea, profa de biologie din ultimii doi ani se mira că știu așa de bine materia ei.
Luna plină nu-i așa de fastă. Știu că ai dat un exemplu fictiv, dar dacă tot ai menționat-o, să știi că nu-i un moment fast.
ApreciazăApreciază
Titlu eronat!
Aldus, nici n-ai citit cartea și ai și decretat că titlul e eronat.
”Titlu eronat” e o aberație. Un autor își intitulează cartea cum vrea el. Fix cum vrea el! Există un roman fabulos de nonconformist intitulat „Dobitocul de tânțar”. În care nu există niciun țânțar personaj, necum dobitoc. Întrebat într-un interviu de ce și-a intitulat romanul așa, autorul a răspuns: pentru că mi-a plăcut cum sună.
Admirabile amintirile din liceu! Dar nu mi-ai spus ce materii te interesau și la ce facultate ai dat.
Să nu te duci la orele de sport?! Sfinte Sisoe! Păi noi ne rugam de profesoara de sport să ne dea și nouă o minge, să ne jucăm pe terenul de volei, așa cum se jucau și băieții pe terenul de fotbal. Dar ea, nu și nu, abdomene în sală și joc de glezne. Ora de sport, după aia de forme muzicale, era cea mai iubită.
De ce nu-i fastă luna plină? Poeții dau în brânci în nopțile cu lună plină.
ApreciazăApreciază
Sigur, într-un cadru literar poți să-ți intitulezi cartea cum vrei. Dar cel care îi preia titlul trebuie să fie atent în ce context îl folosește. Și eu pot scrie o carte cu titlul „Pământul este plat” în care nici măcar să nu fie vorba despre Pământ și despre forma lui. Dar dacă vei folosi titlul meu ca argument în discuțiile cu cei care susțin că Pământul este un glob, atunci titlul e eronat. Sau utilizarea lui de către tine.
În contextul discuției noastre, „dragostea durează trei ani” este o formulare greșită, dat fiind că dragostea poate să dureze chiar și o viață. Furtuna hormonală, care de obicei se stinge în câțiva ani, este o expresie a atracției sexuale și nu a iubirii. Aș zice că Frédéric Beigbeder, care după ce a scris cartea cu pricina a regizat și un film cu același nume bazat pe ea, confundă dragostea cu sexul.
Iată cum descrie Wikipedia subiectul romanului:
Adică, după 3 ani de căsnicie protagonistul divorțează de soția lui pentru că se îndrăgostește de altcineva. Parcă nu m-aș băga s-o citesc doar ca să-ți demonstrez că ai avut dreptate și că într-adevăr cartea nu-i deloc despre iubire, deși are „L’amour” în titlu. Pentru că dacă între cei doi ar fi existat o iubire autentică și profundă, ea n-ar fi dispărut după 3 ani, imediat ce furtuna hormonală a începutui s-a stins. Ci ar fi rămas, așa cum o descriai tu altcuneva, sublimată în ceva mult mai frumos și trainic, poate chiar pe viață. Deci, cei doi nu s-au iubit cu adevărat, iar autorul confundă iubirea cu sexul.
Autor care, printre altele, este și director executiv al unei publicații pentru adulți.
ApreciazăApreciază
Regret, nu ți-am citit comentariul Poate mâine.
Azi e încă vineri seara și miros teii înfloriți. O nebunie! Și pisicul mi s-a cocoțat în brațe. 🙂
ApreciazăApreciază
Citește-l când vrei, lol. Știu că adevărul doare.
ApreciazăApreciază
Iaca, l-am citit. Comentariul. Nu-mi dau seama care adevăr doare. Ăla că tu citești rezumate pe net și crezi că e ca și cum ai fi citit o carte?
Confunzi gătitul cu încălzitul semipreparatelor la microunde, după care te lauzi musafirilor că uite ce lasagna delicioasă ți-a ieșit!
Să mă doară că ai aflat prenumele lui Beigbeder și l-ai luat cu copy-paste ca să-l ortografiezi corect? Că a fost director editorial la „Lui”?
Aceste adevăruri nu mă doare! 🙂
ApreciazăApreciază
Era o glumă cu adevărul doare. O hârjoană. Eficientă, căci văd că până la urmă l-ai citit. 🙂 Dar, dincolo de asta, ce-am scris în comentariu e corect. Estimez o probabilitate de 95% ca omul să confunde sexualitatea cu iubirea. Iar pentru 5% n-o să mă apuc să-i citesc capodopera.
ApreciazăApreciază
Scopul amintirilor din licei n-a fost să spun ce îmi plăcea și la ce-am dat, ci să-ți arăt că speculația ta despre cum la biologie m-aș fi dus cu urechile înfundate și cu tot felul de superstiții este falsă. Și chestia asta nu e valabilă doar pentru biologie.
ApreciazăApreciază
Și totuși, la ce-ai dat și n-ai intrat și ai renunțat?
ApreciazăApreciază
La ce-am dat am intrat. Din prima, fără nicio meditație, pe locuri cu concurență, la o facultate de stat din cadrul unei universități cu renume, și pe bază de examen, că pe vremea aia nu se intra cu media de la bac sau de la liceu.
ApreciazăApreciază
Alduse, Eminescu, Blaga, Barbu se adresau unor iubite (persoane speciale). Renata vorbea cu tine. Tendinta ta de a scoate lucrurile din context si de a le expune vederii decupate, prin lentila bolnava a micii tale minti, s-a cam cronicizat. Dar… na acuma, până la urmă orice prilej în care Aldus postează poezie (nu zgomot) trebuie apreciată ca atare. E ceva care se întamplă rar si nu tine mult. Asadar bravo Aldus, cititor de poezie. Musai în cheie mistică. 🙂
ApreciazăApreciază
@Arca lui Goe
Spui prostii cât tine de mari, pentru că nu toți se adresau iubitei. În plus, perspectiva pe care o ai când iubești este superioară celei pe care ți-o dă manualul de biologie. Iar a insinua că nu poți discuta despre o anumită perspectivă decât atunci când vorbești cu persoana iubită, ca și cum ai fi într-un fel handicapat, este o formă de jignire pe care i-o aduci Renatei.
ApreciazăApreciază
Sunt totalmente siderat să aflu ca a lu’ aldus mă bănuieste de… o anumită incapacitate emoțională și afectivă ??!? La cât sentiment si emotie am probat în replicile pe care i le-am adresat, mi se pare că în mod evident cel cu probleme afective este chiar d-l Aldus, anestezie generală, coma indusă. 😦
Desi… în mod oarecum bizar, de răspuns, raspunde foarte prompt fiecarui apel nominal, sau pseudo-nominal, recunoscându-se fără probleme în spatele unor formule emblematice, precum loază, sfârlează cu fofează, mascotă, trol, etc. Nu-i nevoie sa-l chemi de două ori, îl invoci dinadins si gata, el vine. Vine cu cersitul, cu miloaga… Insul este arhetipul narcisistului masochist, iar eu, fiind sensibil si sentimental, am milă de el si nu-l refuz aproape niciodată. Mila este un sentiment? O emotie? Nu?
ApreciazăApreciază
Uite ce formulare frumoasă, Renata: se revărsa divinul în luturi pieritoare. De asta ți-am zis că nu pari să fi citit mare lucru la viața ta. Atunci când spui că inima este o simplă pompă, că stările sufletești nu sunt altceva decât expresia unor reacții chimice de la nivelul creierului și că Dumnezeu, dacă o fi existând, nu numai că este complet diferit de noi, dar în plus nu are nici în clin și nici în mânecă cu sentimentele umane, în momentul ăla nu doar pe mine mă contrazici, ci și pe Blaga, pe Ion Barbu și pe atâția alții, mulți alții. Se revărsa divinul în luturi pieritoare. Tu nu vezi divinul din noi, tu vezi doar lutul. Iar eventualul divin pe care îl poți concepe este obligatoriu abstract, rupt de noi, impersonal și rece. De asta te numeam atee și materialistă. Dar, sigur, este ceva mai mult decât să nu crezi în nimic, nici măcar în posibilitatea existenței unui creator, oricum ar fi el. Din punctul ăsta de vedere se poate spune că, prin comparație cu ateul pur-sânge care se află la parter, tu te afli la primul etaj al descoperirii de sine. Sau al unui zgârie-nori care pleacă cu fundația de la materie și atinge cu mansarda cerul înstelat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aldus, esti si tâmpit si ticalos, sugerand prostii la adresa Renatei, pe care tii s-o evluezi cu masura ta… mizand pe faptul ca n-o sa se apuce acuma să se certe cu tine în contra aburelilor pe care le sporeste loaza pe seama sensibilitatii ei. Ba esti prost?
ApreciazăApreciază
Ai ceva de comentat la obiect? Am văzut că mai sus, unde ai crezut că ai găsit argumentul (care ție ți se părea foarte tare) că respectivii poeți vorbeau cu iubitele lor, te-ai grăbit să-l aduci în replică la ce spuneam. Aici nimic? Oricât ai căutat, n-ai găsit niciun argument concret cu care să mă contrazici? Nimic nimic? Altceva decât că sunt tâmpit și ticălos?
ApreciazăApreciază
Pai vad ca n-ai găsit niciun argument concret cu care să mă contrazici? Nimic nimic? Deci nu negi că esti tâmpit și ticălos?
P.S. Te prinde excelent rolul in care faci pe prostul. Iti iese firesc. Ai talent si naturalete. Nu esti tâmpit. Poate nici ticălos. Tentativa ta de atac la persoana Renatei insă…. Dar tu nu te uiti la tenis?
ApreciazăApreciază
Lasă-l, că pe mine nu mă deranjează atacul la persoană decât atunci când atacatorul a țintit unde mă doare. În rest… liber la joacă!
ApreciazăApreciază
Am mai incercat o data, n-a mers. De la un punct incolo am mutat pe serialul ala nou (si dezamagitor) de la Netflix, „Eric”. Nu-l recomand (Eric), desi l-am vazut pana la capat, ca eram curios. Dar se termina basit, cu bale si muci + pupat partial piata independentii. Cred ca e bun de mame tinere si bunici peste 80. Doamna s-a apucat de citit in timpul lui :).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@Vladen – Când esti singurul on topic… pare dintr-o dată c-ai fi off topic… 🙂 🙂 🙂
Frumoasă aducerea ta la cestiune, gestul fiind în mod discret si un semnal (de alarmă?) despre felul în care ne-al lăsat cu totii confiscati de efluviile aldusiene. 🙂
ApreciazăApreciază
Nu poți să-i negi această capacitate lui Aldus! Nu doar că te scoate din papucii personali, dar te încalță cu ce-are el chef. Un fel de Jimmy Choo al creierelor noastre!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@Renata cred ca ni se trage de la noblesse oblige-ul luminarii maselor :). Dar omul nu e educabil si nici nu vrea. Vrea doar o arena in care sa-l bage si pe el cineva in seama (indiferent cum) si sa-i dea ocazia sa-si zica parerea. Chestie de care zic ne-am achitat onorabil :). Dar sunt si alte chestii misto de facut.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@Dl.Goe pai am constatat ca pierd prea mult timp cu idiotul si e total inutil, adica nu-mi iese nimic din afacere :). Si cu o betie ai mai mult de castigat :D.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Niciodată să nu-ți pierzi speranța. Dacă tot insiști, până la urmă poate că o să-ți iasă și ție ceva.
ApreciazăApreciază
Piei ispita! :))
ApreciazăApreciază
L-am văzut și eu pe Eric. Din păcate. Ultimele 2 episoade mai pe repede înainte. Am senzația că pe parcurs, scenaristul a vrut să schimbe povestea, dar până la urmă l-a răzgândit regizorul și i-a zis, lasă, bă, și-așa iese un căcat de film, acuma vrei să-l strici și mai rău?
Cred că și distribuția a fost aleasă din actori care nu mai aveau de lucru de dinainte de pandemie.
ApreciazăApreciază
Hehehe, nu puteam sa zic mai bine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Revin des și găsesc multe comentarii interesante, multe altele cu care sunt doar parțial de acord. Îmi place de voi. Îmi amintiți de cercul pe care îl aveam în liceu și în care discutam problemele lumii. Adică pe o temă dată se pregăteau avocații pentru și avocații contra. Și, da. Interveneau și băgătorii în seamă, așa ca mine și nu numai. Doar zic.
ApreciazăApreciat de 3 persoane