Ghicitoare

Știe cineva cui aparține acest minunat poem pe care ni l-a dăruit klaus ?

Chiar dacă mor, o să-ncolțesc din versuri.
Vor crește foi de carte din sicriu.
Un flux venit din alte universuri
mă traversează limpede când scriu.
I-un fel de transă. Meșterul și calfa
se-adună rituos în cine-s eu.
Creația devine actul alfa
și pactul meu secret cu Dumnezeu.
Renasc în mari acorduri de fanfară,
mă detașez de traiul meu pigmeu,
hulindu-mi Domnul doar pe dinafară
și căutându-l în adâncul meu.
Mă-mbrac în poezie ca-ntr-o haină
de nuntă de argint. Sau de război.
Și-ascult cum pe frecvențele de taină
își cheamă cerul berzele-napoi.
Când noaptea-i solitară și târzie,
cu îngerii semnez un protocol.
Mă simt mai mult făcut din poezie
decât din carne, oase și alcool.
Ceva din mine lung străluminează
și armonii se-mbină magistral.
Poeme fulgurante se formează
și se desprind din trupul meu astral.
Și simt așa… o zbatere de tâmplă.
Prind clipele din zbor, până nu pier.
Nu știu să spun prea bine ce se-ntâmplă,
căci totul e vibrare și mister.
Mă-ntorc la scris ca-n locul unei crime,
unde-am ucis ecoul unui plâns,
apoi înalț, prin vorbe și prin rime,
emoțiile mari ce mi s-au strâns.
Ba remușcări, ba marile speranțe,
ba lucruri ce credeam că le-am uitat.
Amestecând ciudatele substanțe
din care bea un suflet însetat.
E curios, o zi care-o să vie,
la ce trăiri, din nou, ne va-ndemna.
Eu sunt doar o ocazie de-a scrie.
Și moartea-i doar o formă de-a semna.
Unii plutesc, alții trăiesc în glumă,
alții transformă muzica-n vorbiri,
în timp ce universul își asumă
stelare zăcăminte de iubiri.
O foaie albă nu-i decât o rampă
ce va lansa eonii tăi fluizi.
O să sfârșesc ca fluturii pe lampă.
Și-o să renasc apoi dintre omizi.
Totu-i spiral, doar cărțile sunt sfere.
Fizic, te stingi, rămâi doar prin cuvânt.
Femei care mi-au spus la revedere
vor izbucni cu mine din mormânt.
Adică-n anii mulți când fi-vor moarte,
fără de glas, fără celule stem,
putea-vor fi găsite prin vreo carte
în care le-am lăsat câte-un blestem.
Avem, desigur, informații certe
că toți o să ne ducem în pământ.
Rămâne doar, legată-ntre coperte,
balada vânătorului de vânt.
E vineri deci. Noi mergem mai departe.
Trupu-i pahar, iar inima-i un arc.
Barem s-apuc să mai citesc o carte
înfiripată-n cârciumi sau în parc.
Când mă-ncolțesc tristețea și năpasta,
aș tot citi poeme, teleleu.
Dar ori de câte ori se-ntâmplă asta,
nu caut mult, n-am timp, mi le scriu eu.
Sunt un izvor de poezii labile.
M-am fragmentat în mult prea multe părți.
Am scris pe telefoanele mobile,
în loc de SMS-uri, niște cărți.
E vineri, deci. Până s-apună Luna,
până să văd tenebrele cum trec,
mai scriu o poezie și-ncă una…
și-mi cad în gură ochii și-o să plec.
Iar eu, când plec, de regulă, n-am unde.
Monotonia s-a mutat la bloc.
Îmi caut piste noi spre-a mă ascunde
și pribegesc… așa… din loc în loc.
La revedere, domnule cu scrisul,
alunecat pe-al spirtului făgaș…
O să rămâi ciudatul și proscrisul
și chiar nebunul marelui oraș.
O să te duci mereu la naiba-n chimeni.
Prin parcuri reci. La crâșme pe la uși.
Dacă te-ntorci, n-o să te-aștepte nimeni.
Iar dacă pleci, nu flutură mânuși.”

Acest articol a fost publicat în literatură, prieteni, Uncategorized, vitrina cu bibelouri și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

82 de răspunsuri la Ghicitoare

  1. Olga Rajala zice:

    Cred că este scris de Veronica Micle.

    Apreciază

    • Olga Rajala zice:

      Scuze Renata am mai citit încă o dată și sigur e Nichita Stănescu.

      Apreciază

      • Vero zice:

        Habar n-aveam că Nichita Stănescu a făcut o incursiune în viitor ca să-şi ia telefon mobil!

        Apreciază

        • Arca lui Goe zice:

          …deci n-are cum să fie Nichita! 😦 Rămânem la Veronica… Micle. Veronicele sunt foarte perspicace. Nu ca Olgele… 🙂

          Veronica, dar poate e traducere… ! 🙂

          Apreciază

          • Vero zice:

            Desigur, am tradus-o eu din româna secolului al XIX-lea în aia modernă, cu adaptările de rigoare!😜 Ca de la o vero-nikă la alta, peste timp.🤪
            D-l Goe a ghicit! Să-l aplaudăm!
            👏👏👏

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            Veronica – „Să-l aplaudăm!”??? Sunteti mai multe? Vorbesti in numele unui grup de veronice? Esti lider de grup? Sau purtator de cuvant? Sau esti doar sfioasă si ai prefera să te ascunzi în multime? 🙂

            P.S. Vai dar n-am stiut că vorbesti si româna modernă. Esti asa de poliglotă! Să te aplaud? Câteodată te-as aplauda doar cu o singură mână. 🙂 Nu, nu acuma, si mai ales nu, nu aici… Aici chiar îmi esti simpatică. 🙂

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            poligloată am vrut sa zic…

            Apreciază

          • Vero zice:

            Aha! Deci d-lui Goe îi sunt simpatice poligloatele.
            Ce să zic…? De gustibus… 🙂

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            Veronica – Să nu generalizăm abuziv! Nu le simpatizez pe toate si nici tot timpul.

            P.S. Apropo (sau nu) de polifoniile lumilor virtuale, as mentiona ca am remarcat, cu stupoare, că ai tendinta asta de a confunda „publicul” cu „gloatele”, ceea ce mă face să cred că cred ca utilizezi acceptiuni defectuoase pentru termenii respectivi.

            Apreciază

          • Vero zice:

            D-le Goe, remarca e defectuoasă.😊

            Ca să nu mai zic că ne-am îndepărtat de-a binelea de subiectul articolului. Momentan nu mă pasionează navigaţia în derivă.

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            Remarca e defectuoasă? Nazuri!

            Vero – Fiindu-vă în cârcă eu merg practic unde mergeti d-voastră. Re-orientati-vă spre subiectul articolului si porniti. Vom fi acolo în no time.
            Dar totodata nu uita si dă-mi de stire când va fi pe cale să te cuprindă fireasca pasiune pentru navigaţia în derivă… si atunci să scapi din mână cârma, si lopetile să-ti scape… si vom pluti cuprinsi de farmec sub lumina blandei lune.

            Mă bucur să constat că sunteti receptivă la critică, acceptand să denuntati formal pasiunea pentru deriva (…) Mă astept din clipă-n clipă să remarc o tintă validă, credibilă, în demersurile d-voastră pe bloguri.

            Apreciază

          • Vero zice:

            Când „d-voastră”, când „tu”… Câtă inconsecvenţă!

            Cât despre farmec… Nici vorbă, cu unul care vrea să-l port în cârcă şi să-mi scape lopeţile – adică să dau eu în locul lui la vâsle!
            Rămâneţi câte clipe vreţi în aşteptare; eu mă orientez către alte farmece!

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            a) Cum preferati să-ti zic? Să-ti zic d-voastră, sau să vă spun tu? Cum ziceti tu asa facem! 🙂

            b) Bine, am inteles, d-voastră esti un pic delicată si de modă veche. Ok, nu ne mai purtăm în cârcă, ci mergem tinânadu-ne tandru de mână. Lopetile răman la mine… Iar cârma o tinem pe rând, un eon eu, un eon tu. 🙂

            Apreciază

          • Vero zice:

            Un eon, încă unul…
            Cine zicea pe-aici: „dacă ar avea suficient timp la dispozitie orice om s-ar sinucide la un moment dat”?
            Mai vorbim după ce „căi de mii de ani treceau în tot atâtea clipe” n-o să mai fie doar o frază dintr-un poem al cărui autor îl cunoaştem. 🙂

            În [b]arcă se ştie cumva şi cine l-a scris pe cel lăsat de Klaus în gara Renatei ?

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            In privinta poemului klausian am apelat (si) la (unii) specialisti, cerându-le părerea. Tot ce-am reusit să obtin a fost doar liniste desavârsită. Pare să fie vorba despre un poem pe care nu l-a scris nimeni anume. Mi-e teamă să nu fie generat de vreun algoritm de AI, fiindcă dacă-i asa am pus-o de mămăligă.

            Apreciat de 1 persoană

          • Vero zice:

            Nu cred că AI a ajuns chiar atât de departe, dar… Cine ştie?

            În privinţa traducerilor a progresat tare mult. Mă bucur că am ieşit la pensie. 🙂 Traducătorii chiar o vor pune curând de mămăligă.

            Apreciat de 1 persoană

          • Olga Rajala zice:

            Mie chiar imi plac persoanele care vorbesc pe mai multe limbi. Am o stima si-o mandrie pentru ele. Eu stiu doar poloponeza intr-o mica mare masura si limba germana de loc.

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            Olga – tu vorbesti olganiana si-i prea destul… Importatnt ar fi să înveti si aldusiana, ca să te întelegi cu perso-nul.

            Apreciază

  2. Olga Rajala zice:

    Exista intr-o oarecare masura posibilitatea sa fie vorba de un autor mai contemporan. Iar dintr-o verificare m-a dus gandul la Ancelin Roseti care m-a impresionat cu poezia lui Cutia de conservă. Nu am gasit asa o mare asemanare intre poezia postata de Renata si poezia Domnului Roseti dar cum omul poet poate scoate din el cea ce nici nu te astepti exista si posibilitatea ca poezia sa fie scrisa de el asta daca nu cumva poezia ar fi scrisa chiar de un anonim. Mai jos gasiti poezia lui Ancelin Roseti – Cutia de conservă – care poate fi considerata un preambul……

    Să nu crezi, Toma, nimic! —
    din trestia fierbinte a poeziei, această armată timidă ce zilnic se aruncă în gol de la fereastra mea, şi de care lumea avea să se teamă.
    Un şir nesfârşit de saluturi, în piatră şi bronz, vor fumega de acum în cinstea mea, dar cărei vorbiri duc eu greul,
    o, simplă sudoare a cercului de cretă…!,
    sub pleoapa grea a norocului, când scot la iveală, din mâneca lumii,
    tezaurul acestei plângeri în pumni?

    E noapte!…
    Cum s-ar spune, e noapte…!
    Destinul se adânceşte în mine
    precum un fruct căzut din istorii,
    iar un cuvânt, în cerul gurii mele,
    se crede, într-o doară, dumnezeu.

    Dar tu nu crezi, Toma, aşa-i!? —
    în trestia fierbinte a poeziei.

    Apreciază

  3. Arca lui Goe zice:

    @Renata – Ce mită crezi că ar putea să-l convingă pe Klaus să-l divulge pe poet? Poate dacă-l iei tu cu binisorul cade de acord să-ti faca dezvăluiri. 🙂

    Apreciază

    • O bere? Nu cred… Șampanie nici atât.
      Îl cunosc pe klaus de dinainte de-a-mi face Gară. E de nemituit.

      Apreciat de 1 persoană

      • Arca lui Goe zice:

        Poate există ceva cu care să-l ameninti! 🙂 După atâta amar de vreme trebuie să-l ai tu cu ceva la mână. 🙂

        Apreciază

        • Daaa. Îl am. Adică el mă are pe mine. 🙂 Adică eu îi sunt datoare. Când s-a născut personajul Nono, și era doar un ursuleț de câlți care frecventa, cu mici comentarii o „cafenea albastră”, mai apoi denumită „Academia Tăcută”, klaus a fost primul adult care mi-a confirmat că, în oamenii mari, copilul nu moare niciodată. Și, cu feedbackul lui, am îndrăznit să fac din Nono o carte pentru adulți.

          Apreciat de 1 persoană

          • Arca lui Goe zice:

            Comentariul ăsta al tău pare fragment dintr-o carte… ce se va scrie cândva în viitor. 🙂

            Dacă esti în contact cu Klaus, măcar întreabă-l de ce tace. Intreabă-l si dacă nu cumva a scris chiar el poemul, la foc mic, în ultimii zece ani.

            Apreciază

  4. „Sfârşitul a venit fără de veste.
    Eşti fericită? Văd că porţi inel.
    Am înţeles. Voi trage dungă peste
    Nădăjdea inutilă. Fă la fel.”

    Mihai Beniuc. Ar putea fi el autorul: același ritm, propoziții scurte… Dar Beniuc a murit înaintea telefonului mobil. Cu mult.
    Adrian Păunescu a murit în 2010. Telefonia mobilă a intrat în România în 1997. După patos, ar putea fi Păunescu. Există multe poeme de-ale lui pe care domnul Gugăl nu le știe. „Tu ce mai faci? Nu e așa că ești?/Că despărțirea noastră e o farsă?/S-au desfrunzit copaci în București/Și prin grădini miroase-a frunză arsă.”

    Deci, e un poet pe care-l doare la bască de „ce se poartă” în versuri, i se rupe de versul alb și e devorat de muzicalitate și ritm, mai presus de orice. E un poet care preferă să mănânce dintr-un blid de lut și-n vremea telefoniei mobile.
    Dacă n-ar fi pus blestematele alea de ghilimele, l-aș fi bănuit pe klaus…

    Apreciază

    • Arca lui Goe zice:

      Cristian Radu Constantin este un poet român care a avut un impact semnificativ asupra entuziaștilor de poezie. Versurile sale rezonază cu cititorii, capturând esența vieții urbane și a experienței umane. Ca poet modern, el îmbrățișează tehnologia, compunând adesea poeme direct pe telefonul mobil. Volumul său de debut, “Ziua când te-apucă noaptea,” a avut vânzări impresionante, în ciuda percepției că poezia este în declin în popularitate. Unii îl consideră chiar “cel mai mare poet în viață din România” . În afara poeziei, există și alte persoane numite Radu Constantin, cum ar fi un tânăr actor și regizor care a câștigat popularitate prin seria online “DM” . Cu toate acestea, poetul Cristian Radu Constantin se remarcă prin contribuțiile sale literare.

      Apreciază

    • Așa pare. Deși e aproape sigur. După nonșalanța unui răspuns către o comentatoare:
      „…voiam să spun de fapt că excepția întărește pula, ca să nu fiu înțeles greșit din neologisme.”
      Ce zici, Aldus? Păcat că e vulgar!…

      Apreciat de 1 persoană

      • Arca lui Goe zice:

        După atâta expunere terminologică a lui Aldus la „pulă” este foarte posibil să asistăm la imunizarea sa lexicală, ba chiar să ne trezim că se converteste la vulgarism si începe să deprindă bucuria exprimării libere, de-o sochează pe Olga si-o umple de mândrie pe Veronica. 🙂

        Apreciază

      • Aldus zice:

        Am zis eu că nu e vulgar, sau ce? De fapt, am zis eu ceva despre poezia asta, afară de a-l identifica pe autorul ei? Despre care iarăși n-am zis nimic. Și asta, culmea, după ce Goe tocmai scrisese că se așteaptă la un text-fluviu din partea mea în care să explic de ce nu se poate ști cine e autorul. Iar acum tu, Renata, îmi spui că e vulgar.

        Cumva, am devenit subiectul principal și ținta șicanelor chiar și în articole care nu mă privesc deloc. Poate mai bine vă lăsam să căutați singuri în continuare. 😉

        Apreciat de 3 persoane

        • Iartă-mă, Aldus! Am avut impresia că-ți place poezia asta și te-am atenționat că autorul e un tip cu limbaj vulgar, în viața de zi cu zi. Ca Brâncuși cu fumatul. Adică să-ți placă, dar cu rezerve.
          Ai devenit ținta unor ironii nevinovate, e drept, pentru fetișurile tale artificiale. În rest, numai de bine!

          Apreciat de 1 persoană

          • Aldus zice:

            Faci o varză din ele. Brâncuși îmi place ca om, cu rezerva că nu-mi place faptul că fuma. Pe Radu Cristian Constantin nu-l cunosc și nu știu cum gândește, așa că nu pot spune că-mi place sau nu, ca la Brâncuși. Pot, constata, la rece, că e vulgar, că are talent cu carul și, din unele postări de pe Facebook, că e inteligent și miștocar (în sensul bun al cuvântului). Altceva nu pot spune despre el. Poezia e superbă. E vreo contradicție între cele spuse de mine aici? Dacă da, eu n-o văd.

            Apreciază

          • Brâncuși îți place ca om?! Adică nu ca artist, ca om. Ce-ți place la el? Voința și încrederea în sine? Că a plecat la Paris? Că a presimțit că arta lui nu-i făcută pentru români? Îți place ca bărbat? (și mie!) 🙂
            Aldus, explică-mi și mie, cum te poți împiedica de un amănunt atât de anost, de banal, ca fumatul, cînd îți place un om? Pentru mine sună ca și cum ai zice „nu-mi place, că avea platfus”.
            Cât despre poetul enorm din care a citat klaus, mai pun eu niște paie pe foc. Că m-am uitat la pozele lui. Nu doar că e vulgar (în exprimare), dar e și băutor de cursă lungă. Cronic. Cred că preferă tăriile. Și fumează sudat. (Tenul deshidratat și edemele palpebrale). Dar, per total, e un tip mișto, fiindcă uite înc-o poezie de-ți bați copiii cu șapca udă:

            Poveste persană

            „În casa mare, văluită cu
            miros de levănțică și de mir,
            Șeherazada plânse și tăcu.
            Îl alungă din casă pe emir.

            Fără escortă, platoșă și steag,
            pe drumul care-n fața lui creștea,
            emirul alungat era pribeag,
            părea că nimeni nu-l recunoștea.

            N-avea la el nici sceptru, nici turban.
            Era doar un drumeț, pe înserat.
            Un trecător, i-a dat și lui un ban.
            Emirul l-a primit. Îngândurat.

            Pe urmă, drumul s-a îngreunat.
            Și-n timp ce înfrunta acel urcuș,
            poporul nu simțea nimic ciudat.
            Șeherazada se ducea la duș.

            Nimic, acum, nu-i mai fusese cert.
            Umbla, sleit, sub raza unei luni.
            Emirii sunt corăbii în deșert.
            Femeile sunt marile furtuni.”

            Apreciat de 1 persoană

          • Aldus zice:

            Bun. Se vede treaba că e nevoie de o clarificare.

            Ce înseamnă om și ce înseamnă artist, în contextul comentariului meu de mai sus și al articolului meu despre Brâncuși? Când zic că îmi place cineva ca artist, mă refer la opera lui. Adică, respectivul dă naștere unor opere superbe. Eventual, cel mult, prin extensie, îmi place și felul în care privește arta. Când zic că îmi place ca om, mă refer la faptul că îl admir la modul general, nu doar pentru ceea ce îi iese din mâini. De exemplu, îl admir și pentru cum gândește per ansamblu, pentru modul în care vede lumea, pentru caracterul său etc, nu doar pentru cum pictează, sculptează sau scrie. Oare nu e de așteptat să putem face diferența asta între autor și opera sa, respectiv între omul Cutare și artistul Cutare? Oare nu există artiști care au scris sau cântat dumnezeiește, dar care au avut un caracter infect? Oare nu putem spune că admirăm artistul (și ceea ce a lăsat în urmă), dar dezavuăm omul?

            Evident că artistul Brâncuși este genial (la timpul prezent; artistul e nemuritor). A mă întreba ce părere am despre sculptorul Brâncuși este ca și cum m-ai întreba ce părere am despre poetul Eminescu: superfluu. A spune că Brâncuși (sau Eminescu) a fost genial este un pleonasm. Dar, în mod suplimentar, Brâncuși îmi place (și) ca om. Am publicat câteva fragmente dintr-un interviu cu el și am mai citit și altele și îmi place nu doar ceea ce i-a ieșit din mâini, ci și ceea ce i-a ieșit din gură în acele interviuri. Așa că îl apreciez nu doar pe artistul Brâncuși, ci și pe omul Brâncuși per ansamblu, cu singura rezervă că nu-mi place că fuma. Adică, îmi place cam tot la el, mai puțin faptul că fuma. Îi eclipsează oare viciul fumatului calitățile lui de artist? Câtuși de puțin. Dar nu pot spune că îmi plac absolut toate la el. Nu îmi place faptul că fuma. Contează asta în ecuația de ansamblu a marelui Brâncuși? Nicidecum. Dar, încă o dată: dacă aș spune că îmi place tot la el, aș fi mincinos. Pentru că nu îmi place că fuma. Asta e singura mea rezervă în ce-l privește pe omul Brâncuși, singurul lucru pe care l-am aflat despre el și care nu mi-a plăcut. Acum sper că e mai clar de ce m-am exprimat așa cu privire la el.

            Pe Radu Cristian Constantin nu-l cunosc, așa că nu am nicio părere despre el ca om. Am o părere despre el doar ca artist, pe baza poeziei de mai sus.

            Pentru mine sună ca și cum ai zice „nu-mi place, că avea platfus”.

            Atenție: nu am zis că nu îmi place Brâncuși pentru că fuma. Am zis că singurul lucru care nu-mi place la el e faptul că fuma. Sper că sesizezi diferența.

            Apreciat de 1 persoană

        • Vladen zice:

          Pai il gasisem si eu, nu se chinuiau mult. Iar despre facut misto, ce te asteptai? 😀 Nu te spala nici Volga, n-ai sa scapi prea curand. Ce-si face omul cu mana lui…

          Apreciat de 1 persoană

          • Aldus zice:

            N-are de ce să mă spele, bre. Vulgaritatea este uzul de cuvinte, expresii și atitudini vulgare. Asta-i definiția ei. Faptul că unora dintre voi nu vă place și o tot dați după cireș nu e problema mea, ci problema voastră. Cinstit ar fi să acceptați că da, frate, sunt vulgar și asta e, în loc să faceți mișto de mine și să tot modificați definiția, ca să vă iasă că sunteți Albă ca Zăpada și că eu nu înțeleg dicționarul.

            Apreciat de 1 persoană

          • Vladen zice:

            Pai Alba ca Zapada esti tu, eu n-am zis nicaieri ca n-as fi vulgar (probabil sunt, dar mi se rupe, ofer altele) eu am zis ca esti tu pudibond, fiindca esti teribil de sensibil la vulgaritati. Exista si altii care nu-s vulgari, ca nevasta-mea, dar ea nu se alinta si nu face atata caz ca tine :). Noi facem misto ca esti pudibond si sari in sus ca fetele batrane, e ca atunci cand necajesti educatoarea de la gradinita sau pe doamna diriginta pe care n-o mai atinge nici barba-su :D. Sunt de acord ca e infantil, da’ e al dracului de placut ca tzipuresti asa frumos! De aia n-ai sa scapi.

            Apreciază

          • Aldus zice:

            Recitește comentariul meu și arată-mi unde te-am numit pe tine explicit. Am zis „unora dintre voi”, da?

            Nici eu nu fac caz. Dar, în contextul în care niște discuții despre o poezie a lui Nichita Stănescu au deviat, prin participarea unora dintre voi, într-un umor de autobază, v-am făcut observația pertinentă că ați luat-o pe o pantă vulgară. La care voi ați reacționat că nu, că eu sunt pudibond și etc. Și, cât timp ați continuat să vă găsiți justificări și să-mi spuneți că trăiesc într-un glob de cristal, am continuat și eu să vă spun că n-aveți dreptate și că manifestați un gregarism de turmă, acolo și la articolele care au urmat. Pentru că asta era realitatea și n-aveam de ce să las după voi. Asta nu înseamnă că o să mă vezi pe stradă purtând pancarte pro-puritanism sau ceva.

            Să știi că nu mă deranjează foarte tare. 😉

            Apreciază

          • Vladen zice:

            Pai daca chiar te-ar deranja, n-as mai face-o :). Nu-s cinic defel.

            Apreciază

          • Olga Rajala zice:

            @Aldus. Așa Aldus fii tare și pe poziție. Nu ceda ispitelor. Tu dacă vorbești frumos fără cuvinte deocheate ești senzational. Nu te lăsa corupt. Vezi bine că după vorbe deochitate face țo face se poate lăsa și cu mușcături de nas sau bineînțeles că unii se pot mușcă și de o ureche sau de alte părți. Este periculos să te joci cu vorbele.

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            Aldus tu esti adesea extrem de vulgar, de-a dreptul obscen, doar că nu-ti dai seama…

            Vulgaritatea si obscenitatea tin preponderent de context, nu de cuvintele folosite. Neintelegere ta derivă dintr-o problemă a ta mai amplă, legată de deficientele pe care le ai în a intelege ce pizda mă-sii este vorbirea articulată si cum se foloseste… Tu te scremi mimetic din toate puterile tale (adesea obscen) să scoti vorbire, dar nu-ti prea iese (decat arareori, accidental). Pari că ai reface procesul prin care copiii învata să vorbească, doar că o faci într-un ritm foarte, foarte, lent. Aldus, melcul mincinos… Poate cândva, spre bătrânete, dacă te grabesti nitel, vei ajunge să întelegi taina vorbirii… si atunci o să mori de ciudă realizând că ti-ai pierdut viata cu zgomote cărora te-ai chinuit să le dati aprență semantică.

            Daca ai fi făcut armata, ca baietii, ai fi ajuns fără probleme să-ti bagi pula în toti si in toate cu mare naturalete, fără greturi si fără regrete. Asa însa ai rămas cantonat la „serafici”, care identifică vulgaritati lexicale la vorbitorii normali.

            P.S. In contextul topicului curent însă ai dreptate. Tachinarea la care ai fost supus (în virtutea inertiei), a fost usor excesivă în context. Ai adus solutia problemei, rapid, concis, elegant, si, in loc de merci, te-ai ales cu ironii… Deh, riscurile meseriei. In tot cazul multumesc pentru rezolvarea enigmei. Am bănuit că misterul este ascuns în materia întunecată a facebook-ului în care doar neutrinii (ca tine) se pot avânta (înainte si înapoi)… 🙂

            Apreciat de 1 persoană

          • Aldus zice:

            Olga, hai să-ți spun ceva. O persoană care scoate vulgarități pe gură nu te mușcă de nimic. Că dacă te-ar mușca, ar avea gura ocupată și n-ar mai putea vorbi. 🙂

            Apreciază

          • Aldus zice:

            Goe, nu ai dreptate. Vulgaritatea ține fix de uzanța respectivelor cuvinte. Ce zici tu este doar inadecvare. Și asta trecând peste faptul că ceea ce acuzi tu la mine este o deficineță de lectură a ta.

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            @Aldus – Tu poti secreta si decreta ce vrei, dar asta nu te poate ajuta prea tare. Dimpotriva, nu faci decât să ilustrezi practic exact faptul, altminteri evident, că n-ai priceput care-i taina vorbirii. In mica ta minte continuă să se manifeste ideea confuză că cam tot ceee ce trebuie să faci pentru a statua o realitate convenabilă e să fii tenace. Dacă tot vii fără zăbavă să zici într-una „n-ai drepate”, „e invers”, „nu intelegi ce spun” (pe post de „ba pe-al mamei d-voastra”), gata, realitatea se conformează si brusc ai dreptate, că fiindcă asa ai declarat tu. Să mori tu?

            „Vulgaritatea ține fix de uzanța respectivelor cuvinte” – Pe cinstea ta? Zi zău!

            Revărsarea grandioasă în care ilustrezi că n-ai înteles cum e cu fumatul la Brâncusi (bă esti prost?) e monumentală, la concurenta cu ideea pompoasa pe care ti-o bese minte-n reluare cum că din lectura unui interviu tu ai ajuns să-l cunosti pe „omul Brancusi”. Du-te băi figurantule de te ascunde si lasă mofturile. Esti o biată creatura frivolă, lipsita totalmente de simtul masurii si al proportiilor, care-si dă singur impresii din vorbe. Bă, scoal de te culcă!

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            Olga, Olga, vrei să-l atragi în capcană pe bietul Aldus, ca să fiti doua madame de Pompadour în gară.

            Apreciază

          • Aldus zice:

            Eu mă mulțumesc cu cât l-am putut cunoaște pe Brâncuși din puținul citit despre el. La fel cum mă mulțumesc cu cât te pot cunoaște pe tine din ce scrii pe blog. Detalii precum numărul de la pantof sunt irelevante.

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            @Aldus – Ce-i drept e drept, tu te multumesti cu extrem de putin, pentru a-ti da singur impresia ca stii totul despre orice, dintr-o privire. Aproape că-l stii pe omul Brâncusi pe de rost, doar numarul de la pantofi iti lipseste, dar asta este desigur un detaliu irelevant.

            Aldus auto-suficienta este ce-a care-ti ingaduie sa-ti dai in petec cu gratie, pentru ca tu, in prostia si frivoltatea ta, chiar iti imaginezi sincer ca ceea ce-ti toacă tie gura ar fi bazat pe cunoastere… Brancusi, Dumnezeu, Stanescu, stiinte, fizici, metafizici, religii, toate stau la degetul tau mic… esti erudit, e normal pe undeva ca cititorilor sa le scape profundele intelesuri strecurate generos in textele aldusiene de moca. Bă esti prost? Zi ceva de Eminescu…! Am văzut că-l ai pe lista subiectelor aprofundate exhaustiv in liceu de la tanti profa de română care ti-a livrat esentialul en gross: eminescu a plagiat hinduismul. 🙂 Păcat că n-ai facut si facultate, că acuma erai doxa si pe restul subiectelor tabu.

            Apreciază

          • Aldus zice:

            @Arca lui Goe

            Am bănuit că misterul este ascuns în materia întunecată a facebook-ului în care doar neutrinii (ca tine) se pot avânta (înainte si înapoi)… 

            Se face că acolo era și poezia, împreună cu autorul ei. Dacă și el este un neutrin, atunci sunt într-o companie selectă. Iar dacă publicarea versurilor pe Facebook a fost un accident, sunt un norocos. În altă ordine de idei, dacă vrei o nestemată, de duci și o iei de unde o găsești, nu faci nazuri că a căzut cine știe pe unde și trebuie să te apleci.

            Apreciază

  5. klaus zice:

    „Tabouaș modestuț din epoca de aur (repost)Fănel a fost bun prieten cu Săndel. Cândva, demult, scuipau cu țintă, supermeseriaș, de pe casa scărilor fix pe streașina de la balconul închis în oribile corniere al domnului Bulat, care-i alerga șontâc-șontâc cu o lopățică de infanterie. Domnul Bulat era plutonier adjutant pensionar, și amenința pe toată lumea cu reclamații fantastice. Grădinița lui din spatele blocului era închisă de jur-împrejur cu sărmă ghimpată; și era compusă din fastuase bălării, înodate unele- n altele… Știau să manevreze un tanc dezafectat, pus pe șine, la Bordeie, cu două pârghii din fier-beon, din care ieșeau scântei cât să-ți aprinzi țigara. Iernile, erau cei mai tari în colibele de zăpadă, tunele, labirinturi… Verile ședeau ore- n șir pe bordeiele de la Unitate și puneau țara la cale. Mâncau morcovi curățați cu ciobul, coceau cartofi… Cel mai mult și mai mult discutau despre Curve și despre cum ar fi să fugă în lume, șezând pe vine în jurul focului și fumând Carpați cu filtru. Le-ar fi plăcut formidabil să facă „poștă” o curvă, așa cum auziseră că făcuseră ăia din cartierul C.F.R. cu Iulica, cea mai beton curvă, de care Săndel era îndrăgostit în secret. Gândul la ce-i făcuseră ăia din cartierul C.F.R., îl perpelea, simțea fiori în stomac, o gelozie arzătoare și dorința la fel de arzătoare de-a o propti pe unde se nimerea. În capul lui se derulau zeci, sute de filme, în care el era eroul principal, făcându-i morală cu binișorul și explicându-i pe îndelete că cel mai bine și mai bine pentru ea era să fugă în lume cu el și la o adică și cu Fănel, ea nu ar fi avut nimic altceva de făcut decât să i-o sugă numai și numai lui…bine, la o adică și lu’ Fănel, da’ nu prea mult, maximum o dată pe săptămână… Știa în sinea lui că ofertele lui erau egoiste, meschine și profund imbecile. Pentru că în adâncul sufletului o ura pentru curvăsăreala ei nemaipomenită și-acea ură îl îndemna s-o dorească și mai abitir. Și-o imagina ca pe o mare pisică, răsturnată pe spate și pe Ăia trebăluind jur împrejurul ei, fornăind, gemând, strecurându-se… Chestia s-a terminat destul de urât. Se pare că Iulica, la cei cinșpe ani ai ei, era unsă cu toate alifiile. Când s-a trezit cu cei doi mucoși de treișpe ani la ea pe palier, i-a ținut în picioare… și i-a scos din minți cu halatu ăla transparent din care i se vedeau țâțele și un triunghi care i-a fript la mațe…”Bă, voi aveți bani?”- i-a întrebat cu brutalitate, măsurându-i neîncrezătoare”, „douăș’ cinci de de lei” – bâiguiră… „hă! Douăș’ cinci de lei? Păi io sunt țiganca aia grasă de Niculina, care să fute cu militarii pă zece lei ș-o punguță de morcovi? Nț! Hai valea!” Ședeau pieriți, cu gurile uscate de o tulburare rea… și nu știau ce să mai zică… „Uite, pentru ăștia douăș’ cinci de lei, v-arăt pizda!” La auzul unei asemenea neașteptate oferte, făcură ochii roată și încremeniră cu gurile întredeschise…. „Ia de colea, păpușică” – îi întinse Săndel bancnota nou -nouță; și vorbele îi sunară schelălăit, fals, în propriile-i urechi. Fata înșfăcă banii cu iuțeală, își zvărli cordonul halatului, iși desfăcu picioarele într-o superbă foarfecă obscenă și le arătă acel triunghi fatal, înnebunitor, care-i făcură să înghită în sec, cu inimile bubuind… Cam o juma de minut a durat toată tevatura. „Hai, cărați-vă că vine maică-mea de la servici, când mi-arătați câte un sutar de căciulă, mai vorbim!” Și îi împinse ușurel, afară… N-au scos o vorbă tot drumul. Au ajuns la casele lor numai cu gându cum să facă rost de bani. Nimic nu mai conta, chestia Aia parcă le luase mințile. Și de-aici li s-a tras și nenorocirea, fără doar și poate…”

    Văd că vă place.

    renule, tu nu ai facebook. De unde ai reacțiile domnul Constantin?

    Apreciat de 2 persoane

    • klaus, ești foarte misterios!
      Îmi plăcu și proza dumnealui, nu doar versurile.
      Nu intru niciodată pe fb meu, de când mi-am făcut cont, așa că s-ar putea zice că n-am.
      La care reacții ale domnului Constantin te referi?

      Apreciază

  6. klaus zice:

    „Așa pare. Deși e aproape sigur. După nonșalanța unui răspuns către o comentatoare:
    „…voiam să spun de fapt că excepția întărește pula, ca să nu fiu înțeles greșit din neologisme.”
    Ce zici, Aldus? Păcat că e vulgar!…”

    Nu sunt misterios deloc, doar întrebam. Comentariul e făcut pe facebook și tu acu ceva vreme spuneai că ai uitat inclusiv parola contului. De acolo nelămurirea.

    Apreciază

  7. vax-albina zice:

    mesaj recent al autorului versurilor:

    Radu Costin

    M-au cântat muzicanții, m-au recitat actorii, m-au editat editorii, m-au premiat juriile, de ce să-mi pară rău că mă duc dracului? Eu am făcut un copil, am sădit un pom și am scris niște cărți. E câte un timp pentru toate. Acum sau de acum câțiva ani, a venit vremea mea de muribunzire. Poate prea devreme, dar o accept fără resemnare. E momentul acela în care te privești în oglindă și îți dai seama că a îmbătrânit oglinda și că e bolnavă. Am fost poet, soldat, câine vagabond și tată denaturat. Am fost rebel fără cauză și tembel fără pauză. Mai sărac decât sărăcia și mai alcoolic decât alcolul, mă îndrept spre debarcader.”

    Și nimeni nu ajută.

    Apreciază

Lasă un comentariu