Măria Sa, Puiul Pădurii

În ultima vreme, galopant, în articolele lui de pe blog dar și în comentarii, Aldus evoluează în mod năstrușnic. Dar nu în sensul depășirii limitelor sale normale, previzibile, oferind cititorilor surprize plăcute, ci în sens contrar: evolueză în regres. Nu mai e băiatul cumsecade, dornic de un schimb de păreri cu amicii blogosferici, a devenit un Suprem Tribunal de Cuvinte care dă sentințe fără drept de apel tuturor celor care cred altfel decât el despre viață, dragoste, cafea, divinitate, vulgaritate, literatură, artă, extratereștri, sex.
Într-un recent comentariu îmi amintește că m-a avertizat să nu-l mai psihanalizez, dar dacă nu vreau/nu pot, ce să-mi facă?! Până când nu se va inventa o modalitate de a influența realitatea prin păreri personale, singura beneficiară a convingerilor mele despre el sunt eu însămi.

Mă pregăteam să-i promit că mă las de prostii și că, de-acum, cuvântul lui devine lege pentru mine, când, un bun și vechi prieten, psiholog clinician de profesie, care-mi citește blogul, îmi scrie pe mail următoarele:

Practic, la Aldus delirul este sistematizat, limitat la anumite arii, deși temele sunt elaborate și bine conturate. Ideile delirante prevalente la Aldus sunt alea de relație sau de referință.
El e convins mereu că este victima unei nedreptăți, că nu e înțeles, deși el explică Nedrepților foarte, foarte logic și clar, cu toate propozițiile întinse pe masă și disecate. Toate cuvintele cu mațele scoase și arătate cât se poate de logic.
Dar, nu! Lumea rea se preface că nu înțelege, complotează împotriva lui, îl urmărește pe toate blogurile, dar lui nu-i pasă, pentru că el știe prea bine cine este EL, și se luptă cu dinții și cu ghearele ca adevărul să iasă la lumină, încet-încet, neobosit.
Dreptatea lui este în capul lui, neclintită, și este dreptatea lui Dumnezeu, nu cel clasic, bărbos și cam somnoros, ci ăla cosmic, Completul, 3-4 în Unul.
Și așa am ajuns și la ideile delirante de grandoare (că, na!, mai e și un pic de narcisism la Aldus, printre tinichelele care îi populează psihicul).
Da, el are cunoștințe din toate domeniile esențiale, o cultură generală vastă, neo-renascentistă cu inserții gotice, conștiință superioară și identitate maximă. De aici până la ideile delirante de reformă mai este doar un pas.
Stați un pic!, că termin eu acum sistemul meu filozofic cu aplicabilitate politică universală și o să vedeți voi că am avut dreptate despre cum trebuie să fie femeile și bărbații, și ce înseamnă vulgaritatea, și cum trebuie să fie pusă în practică dragostea și iubirea, și cum trebuie să fie organizată societatea. Să fie bine și să nu mai fie atât de rău. Momentan, constrâns de împrejurări și de Mama, descarc pui congelați la Selgros, la lădiță, dar, stai, că eu, în timpul ăsta, mă pregătesc în cap și îmi planific toate mișcările, și mi-a venit și ideea aia cu extratereștrii ultra-ortodocși care o să vă belească pe toți! Și mai e puțin până o să scoată ăștia pe piață femeia ideală pentru mine, cu emoții special implementate, care vorbește frumos și se fute nebun și religios și pervers, toate în același timp, dar nu până la capăt, să mai rămână și pentru a doua zi. Un fel de femeie-albină o să scoată ăștia, care știe cât sunt eu de Regin, și că izolarea mea este doar din această cauză, că nu pot să-mi dau drumul la abilități decât la noi în stup, că afară e prea multă nedreptate ontică.

Da, tipul este preponderent schizoid, cu un delir bine sistematizat, cu ideație de revendicare, de persecuție, de relație, de referință și mai ales de reformă, dar, bineînțeles, și de grandoare. Mărirea și grandoarea, mai așa, gen masca lui Zorro.
Una peste alta, individul va rămâne în istoria blogurilor românești (când va fi scrisă de Inteligența Artificială, asta, adusă de extratereștri). Nu Goe, nu Vladen, nu Renata, ci Măria Sa, Puiul Pădurii.

E mai coerentă acum curiozitatea asta a naturii de Aldus?