Nu știu ce caut printre nominalizații la completat chestionare tip oracol gimanzial, conceput de unul care mă consideră o „țățică nemântuită”. Sau știu, dar pretind că nu știu, de dragul jocului. În mod normal, ar trebui să-i ignor interogatoriul naiv și să-mi văd de-ale mele, dar nu poți lăsa cu mâna întinsă un tip care cerșește atenție cu atâta disperare.
Așa că, iată răspunsurile precupeței de pastile și alte bălării pentru stimabilul Goe:
1. Principala mea trăsătură: cad în picioare.
2. Calitatea pe care doresc sa o întâlnesc la un bărbat: să fie nițel dement.
3. Calitatea pe care o prefer la o femeie: să nu fie proastă.
4. Ce prețuiesc mai mult la prietenii mei: că mă suportă.
5. Principalul meu defect: nerăbdarea.
6. Îndeletnicirea mea preferată: ceea ce aș vrea să fac, dar nu pot, fiindcă am altceva de făcut.
7. Fericirea pe care mi-o visez: nu visez despre fericire. Visul, în sine, e o fericire.
8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire: aia la care nu m-am gândit vreodată că ar putea să mi se întâmple.
9. Locul unde as vrea să trăiesc: într-o casă pe malul mării.
10. Culoarea mea preferata: combinația ocru și albastru ceruleum.
11. Floarea care-mi place: trandafir.
12. Pasărea mea preferată: bufnița, fiindcă seamănă cu motanul meu.
13. Prozatorii mei preferați: primii trei care-mi trec prin minte și pe care i-aș reciti oricând, indiferent de starea mea de spirit, cu aceeași plăcere: John Fowles, Sébastien Japrisot, Ingvar Ambjørnsen.
14. Poetii mei preferați: Șerban Foarță.
15. Eroii mei preferați din literatură: Maigret.
16. Eroinele mele preferate din literatură: n-am.
17. Compozitorii mei preferați: Donizetti.
18. Pictorii mei preferați: Lautrec, Chagall.
19. Eroii mei preferați din viața reală: n-am.
20. Ce urăsc cel mai mult: ipocrizia.
21. Calitatea pe care as vrea s-o am din naștere: încrederea în sine.
22. Cum as vrea sa mor: n-aș vrea.
23. Greșelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgență: alea pe care le-aș face și eu.
24. Deviza mea: n-am.
+(3).jpg "NONO")
Gara pentru noi 
Cică e „chestionarul lui Proust”: https://jurnalul.ro/timp-liber/fashion/lista-lui-proust-526266.html
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Vai cat se plictiseau…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vero, păi și tu ai fost nominalizată. Cum ai putut să refuzi, cum???
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte frumos! „Proust” însuși ar fi încântat să se vadă poposit în aceasta gară. Răspunsurile acordate par a fi desul de sincere. Să speram că gestul îi va stimula si pe „ceilalți” să ofere astfel de eșantioane de sinceritate. Nu de alta dar farmecul acestui fel de gesturi ludice nu poate străbate solitar… ci doar prin comparație si în completare cu altele, ale altora, dintr-un grup de prieteni, amici… (gen …) … Cu o floare nu se face primăvară.
ApreciazăApreciază
La plesneală sau nu, cred că a ta a ieșit cea mai mișto.
PS: Se probează chestia cu percepția diferită a culorilor la bărbați și femei: pe ale tale le-am căutat pe net. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fix ca Aldus, am google culorile. Acum stiu pentru circa 5 min :)). Chiar pe bune Lautrec?
ApreciazăApreciază
Da, pe bune, Lautrec. Omul ăsta a pictat lumea sordidă a bordelurilor cu atâta poftă, încât orice femeie văzută de el, oricât de ofilită, de costelivă, de consumată ar fi ea respiră mai multă viață, senzualitate și feminitate decât cele mai frumoase nuduri pictate vreodată. Plus expresiile fețelor, doar schițate, și atitudinile – sunt romane întregi în personajele lui.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ia sa ma uit la ele cu asta-n minte. Si lui bunica-miu ii placea (probabil si de asta am decis ca nu-mi place). Mie imi place Bruegel (cel batran), pictura mea preferata e the Triumph of Death (o fi Triumful mortii in romana?) dar e chestie emotionala, avea mama reproducerea pe coridor in dreptul camerei mele. Cred ca am stat cumulat saptamani utiandu-ma la detalii. Dar, in general, imi plac grozav pictorii olandezi. Altfel imi place Aivazovski (probabil nu e teribil de popular la voi). Tot chestie din copilarie ca m-a impresionat in Ermitaj.
ApreciazăApreciază
Vezi? D-aia nu-mi plac mie întrebările gen care e cel mai, cea mai… ce roman ai lua cu tine pe o insulă pustie și alte idioțenii de-astea.
Normal că și mie îmi place Bruegel ăl bătrân. Și Dali îmi place. Îmi plac 1000 de pictori și toată muzica barocă. Mi-ar fi mai ușor să numesc ce nu-mi place. Dar așa sunt oracolele astea, ce vrei!… (M-a uluit răspunsul unei chestionate, nu mai știu care, din tot maldărul de scriitori ai lumii s-a oprit la trei scriitori români pe care elevii îi citesc pentru că trebuie. În fine!
E foarte cunoscut Aivazovski și iubit, la noi. Mai pictează cineva mări în furtună ca el? Mă refer la textura apei, nu la emoția generală. Noi, românii de rând, nu i-am tăiat de pe listă pe Ceaikovski, pe Karamazovi, pe Anna Karenina, pe crema pianiștilor și balerinilor ruși, doar pentru că există Putin pe lumea asta.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Renata, chiar ai citit toate răspunsurile la chestionar?! Şi mai citeşti şi blogul lui Goe?! Da’ ştiu că ai ceva răbdare! 🙂
(Eu n-am citit decât răspunsurile tale, pe ale lui Aldus şi pe ale Suzanei, fiindcă vă urmăresc blogurile.)
ApreciazăApreciază
Mai greșește omul, ce vrei!… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😆
ApreciazăApreciază
As avea si eu un chestionar.
1. La ce ajuta chestionarele astea?
2. E vorba de-o cercetare stiintifica?
3. Se trag niste concluzii?
4. Cine le trage? (concluziile)
Daca raspunsul la 3. este „Da”
5. In ce scop?
Va rog sa raspundeti in ordinea numerotarii pentru a nu crea confuzie prin azmesticarea raspunsurilor. 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
1. Chestionarele astea, pentru puberii cu acnee, sunt un fel de invitație la… vals. Adică făcătorul chestionarului (să-l numim pescar) aruncă momeala iar răspunzătorul la chestionar (peștele) se preface că nu s-a prins că e momeală și se lasă prins. În final, pescarul își alege un pește și-i cere prietenia. Dacă nu-s părinții acasă, lucrurile evoluează spre sex.
2. Nu e cercetare științifică (acolo sunt niște protocoale de fier și ai nevoie de un număr semnificativ de participanți), să zicem că e un studiu observațional. Gen: doi tipi hipertensivi devin consumatori de usturoi; unuia dintre ei chiar îi scade tensiunea. Concluzie: 50% din consumatorii cronici de usturoi nu mai sunt hipertensivi.
3. Da, se trag concluzii, ca mai sus.
4. Le trage lansatorul de chestionar.
5. Nici el nu știe în ce scop. În cazul nostru – chestionar lansat de Goe – scopul (ipotetic) era să să-i ia pe toți răspunzătorii la chestionar într-o groaznică tărbacă. N-a făcut-o! A bușit-o nițel pe Rebelă, discret, pe la colțuri, la faza cu pictorii preferați, dar ea, femeie inteligentă și cu țiglele pe casă, a răspuns politicos și pertinent, ca și cum nu s-ar fi prins că e vârâtă-n corzi. 🙂
ApreciazăApreciază
Asa deci! Eu credeam ca e vorba de vreun site d-ala de-i imbirliga pe neimbirligati si ca te gindeai la vreo aventura extraconjugala.
M-am agitat de pomana, dar acum sunt linistit. 😆
ApreciazăApreciază
Pingback: Hop ș-așa! « (b)Arca lui goE
renule, mă uimești! Acu câțiva ani refuzai să scrii un text de mână că parapsihoetc și acu completezi oracole? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
klaus, au nu știi tu că la bătrânețe dai în mintea copiilor?
ApreciazăApreciază
Cine spunea că ar putea fi un prieten bun pentru Babiclonț?
Să dai în mintea copiilor nu e neapărat o virtute. Dar e un fel de reîntoarcere la normalitate. Frica de ridicol dispare, ai din ce în ce mai puține lucruri de demonstrat. Începi să vezi lucruri care până mai ieri nu existau. Apropo, dacă dobitocul ăla de tehnician spărgea mojarul eram în stare să-l caut și să-i aplic o jordea fizică. De cât timp ne cunoaștem? Trebuie să calculez și nu am chef, mă raportez simplu la faptul că Daria e mai înaltă ca mă-sa și la pseudocelebrarea nașterii ei.
Dincolo de melancolii de cățeluș există un zid după care depozităm ce nu vrem să se vadă. Doamne, dacă nu era construcția asta autoprotectivă tiktok-ul n-ar fi existat decât în imaginații sfidător de bogate. 🙂
ApreciazăApreciază
Se făcea că mă plimbam în vis prin livada mea de vișini. Și-mi apare deodată o proiecție holografică a unui prinț rus cunoscut, dracu’ mai știe cum îl chema. N-avea vocea ce mi-o imaginam când îl citeam evadat dintre coperțile unde-i făcuse unu’ veacu’. Suna profetic, mistic, înfricoșător. Era un medium, mă liniștisem, am recunoscut urletul coioților stelari descoperiți întâia oară de Dr Vader. Mă întrebau dacă io sau alți bărbați căsătoriți, cu copii și-ar schimba sexul pentru exact cinci milioane de euro. Așa au spus, EXACT!
Visul s-a întrerupt brusc și l-am auzit pe Gâdea și Radu Tudor, era reluarea de noapte. Dracu’ să vă ia! Oare o femeie în aceeași situație cu a bărbatului ar face-o! Și am adormit la loc.
ApreciazăApreciază
klaus, nu dr. Vader i-a descoperit pe coioții stelari, ci ei l-au ales ucenic. E o diferență! 🙂
Io, acum, la bătrânețe, dacă mi-ar propune coioții stelari schimbarea de sex pentru 5 mil. de euro, le-aș face reducere – pentru 2,5 mil. îmi schimb sexul, cu dragă inimă. Dacă vrei detalii, mâine.
ApreciazăApreciază
Da, vreau detalii!
ApreciazăApreciază
Păi la bătrânețe te părăsesc estrogenii, pielea devine mai aspră, părul se rărește, ca să nu mai vorbim de câteva kile în plus. Câtă vreme ești femeie, chestiile astea te cam deranjează. Dar, dacă ești bărbat, nu-ți pasă. La ce le trebuie bărbaților estrogen și piele catifelată? Iar burta și chelia sunt ceva obișnuit la un bărbat.
N-am copii, dar dacă aș avea, presupun că ar fi destul de mari ca să nu mai aibă nevoie de mămițică. 🙂
ApreciazăApreciază
Obsedati de sex si bani
Mosi, babe si multi …golani,
Navigheaza prin canale
Dusi de vânturi tropicale.
Atrasi de curentul sortii
Lipsiti de simturi, ca mortii,
Toti, legati într-un sistem
Sunt ca firul facut …ghem…
ApreciazăApreciază