Băiețelul despre care vorbim are 8 ani și e în stare să deseneze orice viețuitoare a pământului în așa fel încât să o recunoști. Știe care sunt mamifere și care nu. Își face lecțiile singur, fără ajutor, pentru că părinții lui nu cred că a fi premiant, masterand, doctorand e așa de important. Școala nu e chiar viața însăși, e doar o bucată din ea. E copil, deocamdată. Se descurcă. Uite că se descurcă! Și chiar se descurcă foarte bine.
De la o vreme îl doare capul. De vreun an? Poate mai mult. Uneori îl doare rău, alteori suportabil, se ia cu desenatul animalelor și uită. Sunt zile când nu-l doare deloc. Parcă nici nu l-a durut vreodată. Alteori durerea persistă și o săptămână. E mereu răcit. Poate de-aia îl și doare capul, că e mereu răcit. Părinții îl duc la doctor, în cele din urmă. N-are nimic! Până și neurologul a zis că n-are nimic. O migrenă. Și oftalmologul a zis că n-are nevoie de ochelari. Dar zice că-l doare capul! Mofturi de copil.
Săptămâna trecută s-au dus la plimbare în parc, deși abia îi trecuse o răceală. Când s-au întors, avea febră mare și zicea să nu poate merge cu un picior. Cum adică? Da, nu pot merge cu un picior. Merg cu el târâș.
Hai la doctor! S-a ales praful de vacanță. Ultimele trei zile să stai în spital, să-ți spună toți specialiștii că n-ai nimic… Până când se îndură unul să ceară o tomografie computerizată.
Vedeți, doamnă? Profesorul conturează cu arătătorul pe ecran o anume zonă. O formațiune tumorală de 4 centimetri, adică imensă, prea aproape de nervul optic, prea vascularizată, prea… E greu de abordat chirurgical. Riscurile sunt… Urmează altă enumerare. Cumplită.
Acum părinții caută un chirurg bun care să se încumete. L-au găsit.
Ascult relatarea asta amuțită de groază și înspăimântată de propriul meu egoism: dă, Doamne, să scape cu viață, fără orbire, fără tare neurologice! Dă, Doamne, să se termine cu bine, fiindcă nu cred că pot să dau ochii cu ea zilnic, la muncă, dacă ar fi să-și piardă copilul, dacă ar fi să rămână orb sau paralizat.
Doamne, te rog eu, din suflet, deși știi că nu cred că exiști, fiindcă ea crede că ești acolo, te iubește, ține toate posturile, nu lipsește de la nicio slujbă duminicală, toată familia ei îți e fidelă cu desăvârșire, până și copiii țin posturile și se împărtășesc, nu ți-au greșit cu nimic, nu le da asemenea pedeapsă!
Și dacă n-o faci pentru mine sau pentru ea, fă-o pentru Tine! Nu lăsa o oaie cuminte de-a turmei Tale să se rătăcească în deșertul disperării și să Te renege mai apoi. Altfel zis, Doamne, nu întinde coarda!
+(3).jpg "NONO")
Gara pentru noi 
M-ai făcut să plâng și sunt la muncă! Mă alătur rugăciunilor tale și eu, sceptica de mine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Știi, primul lucru la care m-am gândit când am auzit ce i se întâmplă a fost: oare credința ei nestrămutată, crâncenă în prezența divină o să-i dea un sprijin? Și răspunsul a fost DA. În ambele situații: și dacă totul se termină cu bine și fără urmări, și dacă se termină rău. Dacă se termină cu bine – gândul va fi Dumnezeu m-a încercat și apoi m-a ajutat. Dacă e cu sechele – cel puțin mi l-a lăsat în viață. Dacă e dimpotrivă, în varianta cea mai groaznică, Dumnezeu l-a iubit prea mult și l-a vrut lângă el. Oricum va fi, familia asta va cădea în picioare, va găsi un echilibru, o noimă în orice s-ar întâmpla.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: Asociaţie de idei (de la ale altora către ale mele) – 7 | VERONICISME
Ei bine, asta numesc eu „defectiuni de creatie”. Pentru ca aici nu e vorba de „pedeapsa”. N-ar exista motivatia, dupa cum ai spus si tu. Si atunci? Concluzia e ca acel demiurg, (care nu exista) este la fel de imperfect ca si imperfecta lui creatie, adica noi. Asta pentru ca perfectiunea nu poate crea imperfectiune. Ca daca o creaza, devine automat imperfecta. Si atunci, pentru ce te-ai mai ruga unei imperfectiuni? Ca daca ar avea capacitatea sa te ajute in astfel de situatii, nu le-ar fi creat.
Asa ca, daca doctorii nu vor putea vindeca ceea ce organismul micutului nu reuseste, atunci va fi o alta tragedie umana care se va alatura celorlalte sute de mii care se petrec zilnic in lume si despre care n-avem habar.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
I-am zis pedeapsă, dar ei nu-i zic pedeapsă, îi zic încercare. Dumnezeu e perfect, e nemărginit, e atotputernic; ceea ce tu, om, vezi ca fiind o nenorocire, e doar un eveniment absolut armonios și necesar în necuprinsa-i putere de-a ști viitorul. O asemenea eliminare dintre cei vii și întregi, aparent crudă, pentru că e timpurie, poate fi contra-argumentată de scenarii diverse, în care, în viitor, acest copil ajuns adult ar putea să-și violeze sora, să comită o crimă/genocid cu premeditare sau din greșeală, să, să, să…
Filosofia asta nu-mi aparține, o găsești la maestrul Asimov, în Sfârșitul Eternității. O nuvelă excepțională care te pune pe gânduri, fiindcă nu-ți propune un zeu unic, ci un sistem care ne coordonează viețile, ca pe niște actori care joacă într-un film, pe un scenariu pe care doar regizorul și producătorii îl știu în integralitate. Ulterior s-a brodat pe tema asta de te ia cu amețeală.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Daca e precum spui, ca spun altii, atunci e si mai condamnabil eventualul Barosan. Adica cum „incercari”, coane Fanica? Pai ce suntem noi? Amuzamentul unei forte cu constiinta si puteri depline? Am ajuns sa se joace asta cu noi de-a „baba oarba”? Pai de-asta ne-a creat si ne-a inzestrat cu sentimente? Sa ne loveasca in ele, pe la spate? In ce consta atunci iubirea aia extraformidabila cu care ne oblojeste? In incercari morbide?
Hai sa-ti spun un secret. Daca, prin absurd vorbind, exista si e asa cum spui, nu as avea incredere in el nici pina la usa de la intrare. Pentru mine joaca e un infantilism, iar joaca cu vietile si sentimentele oamenilor e de pus in lanturi si la galere. Auzi tu, „iubire pura” (nu sunt convins ca e cu „r”)
Si inca ceva, ca daca-mi dai apa la moara, asa-ti trebuie. 😆 Ai auzit credinciosi spunind ca-l iubesc pe Barosan din tot sufletul lor? Ai auzit. Ce e acest Barosan? Ca om, nu e. Animal, nu e. Roca, nici atit. Munte, aer, meteorit, planeta, gind, si alte bazaconii, in niciun caz. Deci e o forta. O forta universala, generata de nimic, nedovedita si cu constiinta. Bun. Forta universala e si cimpul magnetic fara de care n-am exista si care e dovedit. Daca ti-as spune ca iubesc acel cimp magnetic, cam ce parere ti-ai face referitor la sanatatea mea mintala? Asa ca propun sa schimbam subiectul, din lipsa de subiect. 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
papa, vezi că asiaticii au și doctrina reîncarnării, conform căreia nimic nu-i întâmplător și totul e pe merit. Merite prezente sau din viețile trecute, nu contează, că justiția divină nu poate fi mituită, ca justiția umană. Așa că ai făcut ceva rău într-o anumită viață (și aparent scapi că ai bani și ești cel mai mare mafiot), dar într-o viață viitoare te vei naște cu niște malformații, sau vei fi închis aparent pe nedrept, și toată lumea se va întreba: dar cu ce-a greșit copilul ăsta și unde-i dreptatea?
Iar când spui că creația este imperfectă, te rog să vorbești în nume personal sau cel puțin pe mine să mă excluzi! 😀
ApreciazăApreciază
Aldusescule, perfectule, tu compari faina de lacuste cu aia de griu. 😆 Pai noi vorbeam de Barosan si de rebuturile lui creatoare. Din cite stiu, aia cu ochii mici nu cred intr-o astfel de divinitate nascatoare de imperfectiuni umane. Aia o ard cu supraponderalul Buddha, carele se pare ca a fost tot un constipat ca si ei, dar in niciun caz vreun creator.
Tot asa si cu Hinduismul, numai ca si aia, ca si tine, comparau fainile de greieri ca alea de malai. 😆 Adica daca ziua si regnul vegetal se naste, moare si iar se naste, musai si omul sa urmeze acelasi ciclu.
Dar daca doreai sa stii ce cred de reincarnare, o sa spun ca ar fi trebuit sa-ti dai seama, atita timp cit eu consider ca „sufletul” e o caracteristica a hoitului. Altfel spus, nema hoit, nema suflet. Asa ca reincarnarea, dupa papa, 😉 e o alta poveste cu Feti Frumosi si Ilene Cosinzene (in varianta asiatica). 😆
ApreciazăApreciază
Ganduri bune de la departare!
Acum ai vorbit de ‘mofturi de copil’, am auzit de ‘mofturi de adulti’ si chiar nu vreau sa continui, pentru ca niciodata nu este asa…
Sa-i fie bine! ❤
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Aș vrea să detaliezi mofturile de adult.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Exact un comentariu cu ‘moft’ am mai auzit cand se mai duceau colege la cabinet si se plangeau de anumite simptome, ce puteau avea atat de multe cauze, asa ca era mai simplu sa se spuna ce e varsta, ca nu au nimic, ca li se pare, ca nu e nimic grav, etc.
ApreciazăApreciază
Să răspund unui like: Dragoș, credeam că ești supărat pe mine. 🙂
ApreciazăApreciază
Ce chestie, și eu tocmai am scris despre un caz dramatic, oarecum asemănător (să sperăm că totuși nu va fi similar) – dar e drept că petrecut cu mai mulți ani în urmă și nu de pe la noi. Apoi am intrat la tine și am citit asta.
ApreciazăApreciază
Am vrut sa scriu aici: multumesc mult pentru recomandari, Renata.
O seara buna si o saptamana linistita! ❤
ApreciazăApreciază
Pingback: Hop ș-așa! « (b)Arca lui goE