Ne înțelegem din coperți

(Am încercat să scriu un intro acestui text nerușinat de frumos, lăsat de klaus. Nu mi-a ieșit. Așa că îl redau aproape integral, fără alte explicații, spre a-i bucura și pe garagiii care nu citesc comentarii.)

„N-o să pot niciodată să construiesc atâtea biblioteci, sunt prea multe cărți abandonate. Acu trei zile am ales dintr-un portbagaj de mașină ce credeam că merită salvat. Auzi, ce nesimțire! Să știu io ce merită. Adevărul e că m-am erijat într-un model paternal atavic, le strâng fără să le citesc. Rânjesc ca un alter ego a lui Hagi Tudose: Astea n-au nevoie de mâncare! Și mi-e bine.
Nebunia a început când n-am vrut să mai văd cărți peste tot. Nu vroiam să le înșir pe pal-ul modern, le-am promis că o să le fac casă cu materiale contemporane cu ele. Cărămizi de peste o sută de ani, scânduri de stejar recuperate din casa străbunicii…am umplut un perete cu construcția.
În fine, deocamdată există anticariate în România în care cărțile sunt mai ieftine decât hârtia igienică. E o observație cheie a unei prietene din Belgia.
M-am apucat să caut din nou cărămizi și scânduri vechi. Pentru cărți care mă așteaptă și pe care n-o să le citesc niciodată. O să ne înțelegem din coperți.”

Publicitate