Bomboana Mozart umplută cu cremă de Puccini

Îmi povestea cineva că a fost la Viena și nu i-a plăcut. Că totul e vechi și uzat. Că Târgul de Crăciun arată ca Satul de Vacanță din Mamaia. Că totul e scump. Că, în jurul Operei, te acostează angajați costumați în saltimbanci care trag de tine, fac tot felul de comicării și vor să-ți vândă bilete la spectacolul de diseară, deși le găsești la case și online, nițel mai ieftine. Deci nu mai e Opera din Viena un obiectiv demn de bifat.

Altcineva povestea că a fost la New York, special pentru un spectacol de operă cu Tosca, la Metropolitan, și a rămas dezamăgită de publicul îmbrăcat casual – nu tu rochii lungi, nu tu coliere de diamante -, că în sală nu mirosea a Dior, ci a dihor, că lumea aplauda aiurea, la sfârșitul unei arii sau în timpul ei, că băteau din picioare și fluierau trilurile sopranei, că făceau comentarii hilare, cam ca în cinematografele de cartier comuniste.

N-am cum să verific impresiile astea, că n-am fost la Viena și nici la New York n-am fost, de-aia vă întreb pe voi: credeți că e posibil?
Dacă noi nu putem ajunge Occidentul din urmă, nu-i bai: face el câțiva pași de moonwalk întru egalizare?
Or fi fumat femeile astea, povestitoare, ceva nasol și de-acolo impresiile?
O să ajungă Mozart coperta unei praline în staniol auriu și-atât?

Acest articol a fost publicat în mai prost decât ai fost proiectat, mizeria umană, strict autentic, Uncategorized, ştiri de neştiut și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la Bomboana Mozart umplută cu cremă de Puccini

  1. Vero zice:

    Dacă idioţenia/nebunia numită „cancel culture” continuă, Mozart o să dispară. Ca şi Puccini. Omenirea nu se întoarce în evul mediu, merge spre un neocomunism gen comuna primitivă fără picturi rupestre.

    Apreciat de 3 persoane

    • Și eu credeam, Vero, că, dacă ceva nu se va demoda niciodată, aia e arta clasică. Muzica și pictura și teatrul și câteva filme și cărți.

      Apreciat de 2 persoane

      • Vero zice:

        Am impresia că se doreşte demodarea ei, ca şi anihilarea oricărei urme de simţ estetic. Educaţia pe care-o oferă şcoala pare din ce în ce mai menită să îndobitocească în loc să destupe mintea. Şi transpunrea modernă a operelor clasice pare menită să îndobitocească. Mie mi s-a pus acum pata pe muzica de operă, dar costumaţia din spectacole mă îngrozeşte. Personajele din Roma şi Grecia antică poartă crinoline şi peruci pudrate, soldaţii romani au uniforme moderne de camuflaj şi puşti şi sunt bărboşi, Macbeth cere o sanie şi primeşte un kalaşnikov, Margareta din Faust are telefon mobil şi ciorapi trei sferturi roşii, Dalila îl seduce pe Samson într-o cameră cu o cadă de baie în mijloc… şi multe altele de acelaşi soi. Toată astea pun o varză în mintea unui adolescent, presupunând că merge la operă sau la teatru. La fime nu mă mai uit, dar am înţeles că şi pe-acolo, de exemplu, nobilii englezi din evul mediu sunt negri.
        Nu e de mirare că, după cum am citit recent, de prin 2000 încoace, coeficientul mediu de inteligenţă e într-o scădere destul de vertiginoasă. Cică acum un copil înţelege abia pe la 15 ani ceea ce unul din generaţia noastră înţelegea la 10.

        Apreciat de 1 persoană

  2. Sorin zice:

    Nu ne lăsăm noi în competiție; facem doi pași înapoi mai degrabă decât oricine că avem resurse nebănuite

    Apreciat de 2 persoane

  3. La noi nu e chiar așa de rău. Lumea se îmbracă încă frumos, miroase bine și…da…mai aplaudă în timpul ariei, confuzând interpretul. Și am văzut mulți tineri consumatori. De Mozart. Nu bomboanele alea oribile.

    Apreciat de 2 persoane

  4. Oana Sava zice:

    Mozart-ul? Nu mai e umplut cu marțipan? Au schimbat rețeta… sau e o metaforă de-a ta, desigur. Despre cum e acolo, nu pot să spun pentru că nu am fost. Din păcate nici la noi la Operă nu mai știu cum este. Ce aș îndrăzni, totuși, să spun e că… nu trebuie să facă ei pași în spate… noi oricum mergem mai mult înapoi, nici gând să înaintăm, decât poate cu pași de melc și doar pe alocuri. În general s-au schimbat multe de la momentul în care am început să ne ghidam după… ‘political correctness’.
    Altfel, folosesc prilejul pentru a te saluta și a-ți trimite un gând bun, Renata…

    Apreciat de 3 persoane

  5. Vladen zice:

    Cred ca mai conteaza si-n ce toane esti si de unde vii. Am fost acum vreo 2 saptamani in Viena, dar cum veneam de la Bratislava, mi s-a parut mirific! 🙂 Ce-i drept am stat foarte putin si am mers doar la muzeul de arta fiindca voiam noi vedea ceva acolo, dar nu mi s-a parut ca arata mai rau decat majoritatea capitalelor central europene si, categoric, arata MULT mai bine decat Bratislava (care e oribila). In schimb, Parisul (cu care am o relatie extrem de indelungata, din copilarie) mi s-a parut in vara deprimant de uzat si murdar si treaba m-a intristat grozav. Evident ca nu-i mai rau nici el decat alte orase Europene in momentul asta, dar eu-l compar cu cum il stiam si n-am putut sa nu observ un declin in ultimii doi ani.
    La treaba cu cultura eu-s mai ingaduitor. Arta clasica nu trebuie sa fie doar pentru elite. Eu zic ca decat o sala de concert goala, cu doar ceva mosuleti in costum si doamne cu rochie cu coada, mai bine sa fie plina, fie si cu tipi in slapi si bermude. La Opera din Paris (in vara, la premiera lui Rameau) aveai toata gama de toale in sala. Nu mi s-a parut deranjant, ca doar mergi la opera sa vezi spectacolul, nu spectatorii. Mi se pare o greseala sa se faca prea mare caz pe tema asta, las’ sa mearga oamenii la spectacol, oricum ar merge, dar sa mearga.
    Ca tot ziceai de Mozart, eu zic ca el s-ar fi bucurat ca-l asculta in continuare vulgul si mai zic ca i-ar fi placut si interpretarile moderne, judecand dupa cat de tare incerca sa sparga sabloanele in vremea lui.
    N.B. Eu unul ma imbrac cu grija cand merg la spectacole (asta fiindca m-as simti eu ciudat sa merg altfel), dar nu ma deranjeaza, ba chiar invidiez, usurinta cu care altii nu se complica :).

    Apreciat de 3 persoane

    • Vladen, tot liceul m-am dus la concerte direct de la școală, în uniformă. M-am dus și frumos îmbrăcată, și în blugi, mai apoi, cum s-a nimerit. Nu contează cum te duci îmbrăcat la spectacol, contează însă dacă aplauzi între părțile unei sonate. 🙂
      Dacă e să vorbim despre garderobă, ăla e un alt subiect. Și eu îi admir pe oamenii care respectă bunele maniere (măcar pe cele elementare), nu plescăie la masă, nu pocnesc din degete după chelner, nu-și explorează cariile cu scobitoarea și maschează faza cu palma cealaltă paravan, dar sunt îmbrăcați casual la un restaurant luxos.

      Apreciază

    • Aldus zice:

      Arta clasica nu trebuie sa fie doar pentru elite.

      Asta-i ca și cum ai zice că nota 10 nu trebuie să fie doar pentru elevii care învață foarte bine.

      Arta clasică nu trebuie să fie pentru cineva anume, ci trebuie să fie clasică. În momentul în care o poluezi cu tot felul de infuzii menite s-o aducă la nivelul maselor, ai stricat-o.

      Nu mi s-a parut deranjant, ca doar mergi la opera sa vezi spectacolul, nu spectatorii.

      Contează mult cu cine vezi un spectacol. Sigur, nu contează îmbrăcămintea, dar contează calitatea omului respectiv. Și nu doar a celui de lângă tine, ci a întregii săli. Pentru că auditoriul creează atmosfera. Și e o mare diferență între o atmosferă plăcută și elevată și o atmosferă mișto și foarte tare, să moară mama de nu!

      Apreciază

      • Ai pornit un subiect controversat, Aldus.
        Arta clasică nu trebuie să fie doar pentru elite. După ce devine clasică, arta clasică nu trebuie să mai facă nimic altceva, decât să existe. Care public o consumă și care nu, asta e treaba educației și a societății.
        Ca să putem discuta mai departe, trebuie să definim doi termeni:„clasică” și „elite”.

        Apreciază

        • Aldus zice:

          Hai să definim mai întâi „trebuie să fie pentru cineva”.

          Scopul artei n-are nimic de-a face cu publicul consumator. Artistul, atunci când creează, nu are de bifat niște puncte care să-i facă opera mai accesibilă cuiva (de exemplu maselor). Tot ce i se cere lui este să creeze într-un mod cât mai autentic, mai expresiv, mai artistic, mai elevat, mai pur. Deci, arta nu trebuie să fie pentru cineva anume, în sensul că atunci când scrii nu ți se cere să scrii pentru cineva anume, ci să dai ce-i mai bun din tine. Indiferent cine te va înțelege ulterior și cine nu. Asta este ceea ce am vrut să zic prin „arta clasică nu trebuie să fie pentru cineva anume, ci trebuie să fie clasică”. Adică, ca artist, atunci când creezi, nu trebuie să te gândești „Oare cine o să înțeleagă creația mea?” și apoi să faci concesii sau compromisuri artistice astfel încât opera ta să fie mai ușor de înțeles de către toată lumea, inclusiv de către proști.

          Sigur că, odată creată, arta poate fi consumată de către oricine, nefiind rezervată exclusiv elitelor. Deci sunt de acord că „arta clasică nu trebuie să fie doar pentru elite” dacă prin asta ne referim că nu trebuie să îngrădim accesul cuiva la artă. Da, arta e la liber, cine vrea poate s-o consume, indiferent de statut social, educație etc. Dar, atunci când faci artă, nu ți se cere să o faci accesibilă oricui. O poți face cum vrei tu. Ca și creator, nu trebuie să fii fidel unui anumit public (exemplu: maselor), ci să fii fidel artei înseși și conștiinței tale artistice.

          Apreciat de 1 persoană

  6. papagigli zice:

    Problema e ca genul asta muzical nu mai vinde. Asta e si motivul pentru care cintareti celebri se prostitueaza in concerte cu sugrumati care desi nu au voci, au audienta. Sau si mai misto, s-a inceput introducerea senzualitatii obscene pe … scene in opere care din cite se cunoaste sunt, prin excelenta, drame. Da, dar sexul vinde asa ca se cinta la nudul „gol” sau in ipostaze menite sa trezeasca libidoul, nu melomanul din tine. Asa ca ar fi hilar ca publicul sa fie garnisit cu fracuri si rochii lungi cind actorii alearga in curul gol pe scena.
    Si mai e ceva. Acum fo 30 de anisori, fiind in fata Metropolitan Opera am vrut sa intru la un spectacol cu o distributie tare. Da, dar biletele erau $800. Asta acum 30 de ani. Asa ca asta e motivul pentru care numai VIP-uri merg la distributii tari. Pulimea, ca mine, s-a dus la matineu la Scala cu 25 euro ca sa vade niste studenti la canto in Le nozze di Figaro.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s