Spiciuiri (19) In memoriam

S-a stins și becul numărul doi al farmaciilor Catena! Bun pretext ca televiziunile să-și pună la bătaie rezerva strategică de candele, țoale de doliu, jelanii și regrete eterne. Slavă cerului, aveau magazia plină, fiindcă anul ăsta n-au murit decât doi mari actori români – Valeria Seciu și Valentin Uritescu (apropo: Jean-Louis Trintignant a murit în aceeași zi cu Uritescu) – iubiți și respectați doar de împătimiții de teatru ai „iepocii de aur”, ăia care dârdâiau în sală înveliți cu paltoanele și nu-și scoteau mănușile decât la aplauze. Mare parte dintre ei le-o fi luat-o înainte spre groapă mai-sus pomeniților artiști, iar milenialii nu prea le au cu teatrul pe scândură, prin urmare nici televiziunile n-au consumat mai mult de un minut și o lumânărică de-aia pastilată, ca să-i omagieze. Că dacă n-ai public pentru o știre, aia nu e știre. E audiență mică, ban pierdut.
Vorba inegalabilului și neuitabilului cabotin decedat zilele astea: „Orice ban contează!”
Și, dacă la plecarea lui Valentin Uritescu și-a Valeriei Seciu cade, discretă și grea de lacrimi, doar o cortină de teatru, apoi când se duce un Maestru voluminos și zgomotos ca Arșinel, oricât s-ar zvârcoli de durere festivă televiziunile, tot se ridică un colț de preș, dând la iveală gunoiul.

Ce, mă?! Avea și indemnizație de revoluționar? Aproape 3000 de lei pe lună fiindcă l-au prins evenimentele din decembrie 89 înregistrând programul de Revelion? Și nu doar că l-au prins, e foarte probabil să-l fi și surprins (neplăcut), fiindcă era secretarul de partid al teatrului ”Constantin Tănase”. Dar Maestrul nu s-a pierdut cu firea! Mintenaș a întors armele împotriva comunismului și dă-i, și luptă, fuga-fuga pe scări, să fie primul care vorbește din balconul Radiodifuziunii! Deci, cum să nu-și merite bănuțul de erou al revoluției, când a ieșit învingător la alergatul pe scări? Orice titlu răsplătit pecuniar contează, mai ales dacă ”Ordinul Meritul Cultural în grad de comandor” se dă așa, doar de moft, ciuciu indemnizație…

Auziți? Ordinul Meritul Cultural în grad de comandor.
Meritul Cultural.
Merit.
Cultural.

Ah, da, știu, textele in memoriam ar trebui să fie de bine. Dar mai există excepții.


Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, cronici, Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

83 de răspunsuri la Spiciuiri (19) In memoriam

  1. Vero zice:

    „Cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale”. Mulţi au profitat, profită, vor profita de orice ocazie favorabilă.
    Oare noi, dacă ni s-ar fi ivit aceleaşi ocazii, am fi profitat, sau nu?
    De ce să ne repezim să dăm cu piatra? În gară trebuie să mai luăm pe cineva în tărbacă după ce ne-am antrenat cu Angela Gheorghiu?

    Nu ne obligă nimeni să vorbim morţii de bine, dar putem să nu-i vorbim de rău. (Nu cunoaştem viaţa nimănui în amănunt, nu ştim ce l-a împins pe fiecare într-o parte sau alta.)
    Putem să spunem R.I.P. pentru actor şi să ignorăm omul – ca pe numeroşii anonimi din acelaşi aluat

    Mie postarea asta mi-a lăsat un gust amar.

    Apreciat de 1 persoană

    • Îmi pare rău, Vero! Deși aș minți să spun că nu mă aștept să vină și alte reacții asemănătoare cu a ta.
      De fapt, mă aștept numai la astfel de reacții. 🙂
      Suntem subiectivi, nu?
      Asta e părerea mea. Uite, coabitantul, când a auzit c-a murit Arșinel, a zis „Săracu, era așa de vesel tot timpul, și râdeai cu el… ” S-a întâmplat să-i cunoască pe actorii de revistă din culise, pentru că s-a întâmplat, în câteva rânduri, să le meșterească ceva la sistemul de sonorizare. El are câteva amintiri, sporadice, cu omul Arșinel, surprins în niște momente. Presupun că era haios și în particular, nu doar pe scenă, la revistă.
      Eu nu l-am cunoscut decât prin intermediul micului ecran, fie în scenetele de revelion, fie în reclamele pentru Catena. Mie umorul practicat de el nu-mi place, nu-l gust, nu mă face să râd nici cât m-ar face să zâmbesc un clovn de circ. Sunt convinsă că și acest gen de artă trebuie să existe, fiindcă are adepți, așa cum și manelele trebuie să existe, fiindcă există publicul lor.
      Nu l-am pus la zid nici pentru umorul lui îndoielnic, nici pentru neobosita lăcomie cu care și-a construit averea (în fond, sunt zeci, sute de Becali mai bogați ca el), nici chiar pentru băgatul în față la coada de transplant renal – instinctul de supraviețuire poate fi mai puternic decât bunul simț, nu l-aș acuza vehement.
      Dar pentru cuvintele astea trei – orice ban contează! – indiferent că-l obții prin abuz și înșelătorie, și nu ca să-ți cumperi o pâine, ci ca să-ți cumperi caviar, pentru acest „principiu sănătos” am ridicat piatra.
      La întrebarea ta, „Oare noi, dacă ni s-ar fi ivit aceleaşi ocazii, am fi profitat, sau nu?”, răspunsul meu e NU. Nu, nu m-aș fi dus să cer ajutor de revoluționar, doar fiindcă am încasat niște „salve” de la tunurile cu apă, în noaptea aceea. Nu, n-am acceptat să-i obțin mamei o indemnizație de însoțitor pentru bunică-mea, de 100 de ani, deși persoana binevoitoare mi-a arătat niște portițe legale.

      Apreciază

      • Vero zice:

        Eu, dacă era într-adevăr nevoie de însoţitor, aş fi luat indemnizaţia aia.

        Cât despre ajutorul de revoluţionar, bărbatu-meu a stat o dată de vorbă cu cineva – o cunoştinţă ocazională – care avea. Dar de ce avea? Pentru că, într-una din zilele cu balamuc în Bucureşti, se dusese omul să-şi umple sifoanele, se împiedicase şi căzuse cu ele şi se tăiase la un genunchi destul de urât ca s-ajungă la spital. Iar ăia de la urgenţă, după ce l-au cusut, au spus că trebuie musai să-l ia în evidenţă, ca revoluţionar sau terorist, la alegere. Şi doar nu era să le zică să-l treacă la terorişti! 😀 (Nu am garanţia că povestea e adevărată, dar nu m-ar mira să fie.)

        În ceea ce priveşte „orice ban contează”, ce să spun? Sunt situaţii în care, oricâţi ai avea, îţi trebuie mai mulţi ca să ieşi din rahat, sau ca să supravieţuieşti. (Nu mă refer la miliardari – că nu cred că Arşinel era.)

        Subiectivi suntem mai mereu, dar subiecte (sic!) de discuţie sunt multe, nu e nevoie să ne legăm de cineva care tocmai a dat colţul. Sunt sigură că tu poţi găsi oricând ceva de spus despre multe altele.

        Apreciază

        • Vero, maică-mea avea 70 de ani când bunică-mea bătea suta, era pensionară, în putere. Bunică-mea era mă-sa, cum s-o îngrijească pe bani?! Și pe urmă, Babiclonț s-a dus singură la baie, doar supravegheată, până cu juma de an înainte de-a muri, fiindcă n-o mai țineau picioarele.
          Să fi fost mama însoțitor la ce? La bombănelile bunică-mii despre cum nu gătește maică-mea bine?

          Cred că a mințit omul cu sifoanele, ca să nu spună câte uși a deschis cu capul (și cu sarsanalele pline) ca să obțină adeverință de revoluționar.

          Arșinel nu era miliardar, avea doar vreo cinci proprietăți și-un venit oficial de vreo 5000 de euro lunar, fără a pune la socoteală banii din reclame și alte șușanele.
          Dar… ai dreptate, poate avea nevoie de mai mult. 🙂

          Apreciat de 1 persoană

          • Vero zice:

            Renata, am zis „dacă era într-adevăr nevoie”. Dacă nu era, nu era. În cazul ăsta, nu m-aş fi băgat nici eu.

            E posibil să fi minţit tipul cu sifoanele. Altminteri nu ştim nimic despre el. A venit la un moment dat în delegaţie la fabrica unde lucram noi şi s-a pus la vorbă cu bărbatu-meu, care stârneşte pe toată lumea la taclale. Dar nu era obligat să vorbească despre adeverinţa aia şi s-o justifice, că n-aveam de unde şti c-o are dacă nu spunea povestea.

            Arşinel o fi avut mai mult decât îi trebuia, dar abia acum, după ce-a murit, gata, toată lumea e revoltată. Dacă nu murea, îşi halea liniştit venitul de 5000 de euro. Aidoma altora, încă printre cei vii.

            Aşa e la noi, după ce moare omul descoperă toată lumea că a existat şi, după caz, ori îl ridică în slăvi la unison, ori îl face albie de porci.

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            Vero – Nimeni nu e niciodată mai viu decât este în primele trei zile după deces. Că dacă nici atunci, cand?

            Apreciat de 2 persoane

          • Vero zice:

            😆
            Când ai dreptate, ai. Nu pot să nu recunosc.

            Apreciază

          • AdAmA4 zice:

            Ma întreb, cine este (ne)fericitul român care încaseaza de 32 de ani drepturile cuvenite acestui revolutionar original, împuscat si ranit grav pe strazile bucurestiului, tata a trei copii, actualmente un renegat al soartei, cazut în depresie si viciul substantelor psihedelice, într-o coliba improprie din „banlieues parisiennes”

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            @Iosif – Fabuloase comentarii, pline de tâlc si savoare. On topic, ceva ce nu s-a pomenit. Eroul cu psihedelicele, tatăl heroin (de doua-trei ori), are si internet în colibă? Zi bă! Hop si tu cu capra ta. Vezi nu exagera că o faci pe amfitrioană să regrete că ti-a dat nas si glas si… mă trezesc naiba iarăși cu tine pe cap. 😦

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            Vero – Ei, nu poți! Poti. Ai dovedit-o. Cu martori. 🙂

            Apreciază

          • Vero zice:

            Goe, nu pot când cred eu că ai dreptate, nu când crezi tu că ai. 🙂

            Apreciază

          • AdAmA4 zice:

            @Goeman
            Sunteti de râsu-plânsu, absolut…deplorabil!

            Apreciat de 1 persoană

          • Arca lui Goe zice:

            @Vero – Dacă e să alunecam în tărâmul credințelor, atunci da, aveți dreptate… Când este vorba despre credințe toata lumea are dreptate. Chiar si Iosif! 🙂

            Apreciază

          • Vero zice:

            Deocamdată valurile au dus arca în tărâmului jongleriilor cu sensul cuvintelor, prin eu care n-am timp să rătăcesc. Şi nici chef.

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            @Greblea – Corect. Deplorabil, acesta-i cuvântul. Si mai ești, ca de obicei, si in posesia absolutului. Plus adevărul si eliberarea. Râsu-plânsul sunt un nesperat bonus. Cam așa s-ar putea considera fără probleme faptul că te iau în seamă. Nu-i vina ta. Nu mi-am dat seama că ești venit la cerșit. Désolé.

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            Înseamnă ca am comis un viol (aproape) intelectual, liber consimțit. In care ați plonjat cu mare elan, chiar fără timp si (sanchi) fără chef. Dacă vreți vă pot reda libertatea foarte ușor. 🙂

            Iată o ieșire:

            Ați putea fi atât de buna sa traduceți versurile pentru cei care nu vorbesc limba?

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            @Vero – Ghici cui îi era adresat mesajul meu anterior!

            Apreciază

  2. Vladen zice:

    Eu doar am auzit de el de la doamna, nu l-am prins ca actor. Am cautat sa vad daca asta de zici tu e chiar ala de care credeam eu (era) si-am citit ca saracul era in chinuri, mai bine ca s-a dus. Mie mi-e mila de mosulicii si babutele astea. Legat de restul, cum ar fi putut sa nu profite de sistem cand toata viata lui a fost educat sa faca asta? Mai ales un tip caruia ii place sa aiba public nu vrea sa devina peste noapte irelevant.

    Apreciat de 1 persoană

    • Eiiii, filozofule! Mare vorbă ai zis: cum ar fi putut sa nu profite de sistem cand toata viata lui a fost educat sa faca asta?
      Vladen, sistemul ăsta de care vorbești tu, pe unii i-a educat, cu unii a dat rateu. Prefer să fiu printre ratații acelui sistem.

      Apreciază

      • Vladen zice:

        Aia sunt total de acord, dar trebuie sa admiti ca e greu sa fii domn pe burta goala si-mi inchipui (dupa ce descrii tu aici) ca omul era din ala cu „dosar sanatos” si daca am dreptate era cel putin in tinerete avid sa parvina (social/intelectual). Proaspat imbogatitii nu prea uita foamea si disperarea de la inceput si nu-s teribil de generosi sau dispusi sa renunte la avantaje din bun simt nici macar cand au burta plina. Cel putin nu aia pe care i-am cunoscut eu. Nu stiu cat li se poate reprosa asta, e ca o sechela de boala.

        Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        @Carageani – Ce-ați prefera d-voastră e una, ce se vede în public e alta. Afară e vopsit gardul, înăuntru leopardul. Nici vorbă de vreo ratare. Daca-mi îngăduiți să livrez aceasta impresie sinceră si nevinovată, fără a intra in detalii. Si, vorba lui Aldus, ca argument devastator, nu-s nici pe departe singurul care are această impresie.

        Mă bucur ca l-ați scos pe Iosif Greblea de la închisoarea vorbelor, redându-i cuvenita libertate de exprimare. Vă felicit pentru gestul îndrăzneț.

        Apreciază

  3. AdAmA4 zice:

    R.I.P.-3-2-1-0+1…

    Apreciat de 3 persoane

    • Foaaarte mișto animație, Iosif!
      Mersi, sper că și alții se vor delecta cu ea.

      Apreciază

      • AdAmA4 zice:

        Înca de la „caderea”în disgratia Creatorului, fiecare om traieste sub auspiciul permanent al îngrijorarilor vietii 3D si frica de moarte, (constient-inconstient) iar în acest context, se zbate (ca pestele pe uscat) cât traieste sa profite de oportunitatile ivite, calcându-si zilnic (constient-incostient) firimitura de constiinta ce o mai are, ignorând adeseori cu cinism, egoism si dezinvoltura suferinta…aproapelui, în real si virtual deopotriva.

        Apreciază

        • Arca lui Goe zice:

          Superb comentariu Greblea. Foarte tare. Despre ce este vorba in el? Bate-n ciocoi, nu-i așa?

          P.S. Felicitări pentru ridicarea interdicțiilor. De-acuma, iată, poți circula prin gară. Ai fost scos din subteran. Nu mă aștept să-mi fii recunoscător. Comentariile pe care le propui sunt in sine o mare mulțumire si o mare bucurie.

          Apreciază

          • Aldus zice:

            În comentariul lui Iosif e vorba despre faptul că viața curentă te acaparează și ține prizonierul lumescului și grijilor cotidiene, făcându-te să uiți partea ta înaltă, spirituală.

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            @Aldus – Mai devreme sau mai târziu orice scriitor își găsește cititorul potrivit. Iosif l-a găsit pe Aldus. Invers nu prea. Iosif e prost. Tu Aldus ești si mai prost. Faptul că ții s-o demonstrezi ar fi lipsit de sens (fiind vorba despre ceva de natura evidentei), dacă n-ar fi fiind de fapt vorba despre o demonstrație a lipsei tale de scrupule în a-ti da în petic, ca sens al vieții. Păcat că-ti este singurul sens. Serios. 🙂

            Apreciază

          • Aldus zice:

            De vreme ce tu ai pus întrebarea despre ce-i vorba în comentariu și eu ți-am răspuns, firește că eu sunt ăla prost. Că ce sens are să-i răspunzi unei nedumeriri a lui Goe? 🙂 Dar măcar eu nu sunt neam prost.

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            @Aldus – Esti de-a dreptul hilar cu persistenta ta in perceperea ad litteram. Ai văzut întrebare, ai înțeles spontan că-i necesar răspuns si pac l-ai livrat, pentru lămurirea întrebătorului. Pare logic. Tu de fapt ai comis o faptă bună si in loc de recunoștința te-ai ales cu o ironie gratuită. Nu?

            Aldus, cred că ar trebui să taci când vorbești cu mine. Ce-ai înțeles?

            Apreciază

          • Aldus zice:

            Că și tu citești ad-litteram.

            Apreciază

    • Arca lui Goe zice:

      Foarte on topic Greblea. Bravo!

      Apreciază

    • Aldus zice:

      Și mie mi-a plăcut animația.

      Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        Normal, pentru unii ca tine a adus-o Greblea… fratele tău… Un videoclip foarte on topic cu prezența lui alde Aldus prin gară.

        Apreciază

        • Aldus zice:

          Așa este. Cine nu se bucură de ea, se auto-exclude, chiar dacă iscălește aici cu prezența. La fel și-n viață.

          Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            Iar vii cu decrete de lege, in favoarea infractorului. Ti-ai construit o întreagă realitate din astfel de decrete. Videoclipul acela naiv are șarmul lui… naiv. (așa si?). Gestul lui Iosif de a-l propune hodoronc tronc, gen uite lume la ce mă uit eu (nu la Arșinel) are si el duioșia lui… ceea ce nu poate anula comicul si ridicolul situației, pe palierul imediat următor de pe care poate fi observată realitatea gargarologică si menajeria aferentă, in contextul sugerat/solicitat de către amfitrioană. Ce s-o vedea pe nivelul următor nu stim, că ori nu-i nimeni acolo ori dac-o fi, nu vrea sa se compromită dându-se-n taină cu mine, cu tine, cu iosif sau cu nimeni… speranțele tale de excludere sunt mai mult decât caraghioase, sunt, in mod bizar, concomitent înduioșătoare si obscene. La fel tentativa ta de a fi firoscos. 🙂

            Apreciază

          • Aldus zice:

            Da’ di ce să fie naiv? De ce el și nu tu? În orice caz, gestul lui Iosif de a-l propune este cât se poate de ontopic. Nu-mi dau seama ce nu pricepi aici.

            La fel cum n-am nici cea mai vagă idee la ce te referi cu speranțele de excludere. Excludere a ta? A mea? A lui Iosif? De unde? Oricum, ești generator de divertisment.

            Apreciază

  4. Arca lui Goe zice:

    Super subtilă si inspirată ideea d-nei Carageani de a-l omagia (la țanc) pe Alexandru Arșinel cu ocazia trecerii sale in neființă. Epitaful din gară. Daca nu d-ei, atunci cine? Faptul că i-a luat de martori pe Valeria Seciu si Valentin Uritescu (despre care n-a suflat o vorba la moartea acestora) nu cred că poate păcăli pe cineva. Articolul este dedicat lui Arșinel, gen, scuipați aici, uitând că, vorba lui Sorin Beton, indiferent unde ar fi jucat Alexandru Arșinel a fericit mai mulți spectatori decât Valeria Seciu. 🙂 Rămâne de văzut dacă publicul gării se va executa cuminte. Sau nu.

    Dumnezeu să-l odihnească si să-l ierte pe Alexandru Arșinel.

    Apreciază

    • Goe, dacă scriam „s-a stins unul dintre cei mai iubiți actori de comedie din toate timpurile, cel care le-a adus zâmbetul pe buze românilor și le-a descrețit frunțile în cele mai triste momente ale lor”, sunt convinsă că ai fi replicat așa:
      Arșinel?! Actor?! Ferească-ne Dumnezeu, Maica Precista și Catralionul de ozeneuri care se îndreaptă spre Terra, ca să nu piarză înmormântarea Magistrului!
      Dar ce să te aștepți de la farmacista din Gara Titu? Atât poate și ea, să se râză la poante răsuflate despre secretare care le făceau ochi dulci directorilor de fabrici și uzine comuniste”

      Bine, tu ai fi scris mai elaborat, eu am dat-o la repezeală, un mic demo, colo-șa…
      Goe, păi dacă tu reușești să apreciezi, sincer, și umorul de tavernă al lui Arșinel, și filmele lui Nae Caranfil, atunci fă, mai bine o listă scu ce nu-ți place, că va fi extrem de scurtă.

      Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        Nu văd de unde ar fi putut să deducă o persoană inteligentă c-as fi apreciat talentul si umorul lui Arșinel. Cum nu te pot bănui de absența inteligentei cred că pot pune remarca ta vicleană pe seama altor calități ale farmacistei.

        Cu siguranță că dacă ai fi venit cu un „laudațio” la adresa lui Arșinel as fi avut toate motivele să taxez acel derapaj. Ceea ce nu intră in nicio contradicție cu atitudinea față de actualul derapaj in care încerci să-ti menții audiența la blog pe seama morții lui Arșinel.

        Apreciază

  5. Arca lui Goe zice:

    Aștept cu emoție si nerăbdare clipa in care cineva va zice ceva, orice despre Valeria Seciu si/sau Valentin Uritescu. 🙂 Se oferă cineva?

    Apreciază

    • Arca lui Goe zice:

      Cineva, adică… cineva, nu Aldus, care oricum se va furișa la noapte în vorbă precum… mâna unui hoț într-un buzunar strain. Sper că, dacă-si va face datoria cum se cuvine, Aldus va aduce in atenția publicului cea mai memorabila scena a actriței Valeria Seciu:

      Apreciază

    • Arca lui Goe zice:

      Of, cum se orbește omul la bucurie. Intr-o clipă am încurcat videoclipurile. Nu era acela, ci acesta, în care apare o Valerie monumentală:

      Dacă ar cineva altul mai bun să-l propună acuma repede, până nu apare Aldus vorbă lungă si goală.

      Apreciază

    • Văd că ai găsit tu argumente, pentru Valeria Seciu.
      Eu l-aș fi vrut pe Uritescu în rolul Orgon, (Tartuffe) în regia lu iTocilescu.
      Nu există, din păcate, nicio înregistrare. Din fericire, uneori, memoria noastră bate memoria artificială.

      Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        Ai văzut „Rămânerea”? Valentin Uritescu face (si) acolo un rol memorabil. Nu e singurul fiind, in film, printre multi alții de „seama” lui.

        Apreciază

        • Nu, dar mulțumesc pentru link, mă uit de îndată ce am timp. L-am deschis un pic, e și Condurache…

          Condurache și Albulescu în „La capătul liniei”… păi se compară cu 4,3,2,1… parter? În fine, iar sunt rea. Și 4321 a fost bun. Pentru lumea de-acum.

          Apreciat de 1 persoană

          • Arca lui Goe zice:

            Ai grija dacă te uiți că e cam deprimant. Fii pregătită. Distribuția e colosală, nu doar Albulescu si Uritescu… Dintre toți cei care apar Condurache e cel mai slab…

            Apreciat de 1 persoană

          • Am înțeles. Vorbim după.

            Apreciază

          • Nu e deprimant, te omoară de-a dreptul. Un poem scris cu otravă, nu cu cerneală. Ce-o fi fost în sufletul regizorului, ce ghem de durere, să facă așa film?!
            După ce l-am terminat de văzut, mi-am pus asta: De la momentul 2:12 până pe la 4:30. Restul e balast și haos, spectacol.
            Dar fragmentul meu e viață. Medicament. Acum pot să-mi văd de zi, că, după ce te uiți la „Rămânerea”, nu-ți mai vezi decât de moarte. 🙂

            Apreciat de 1 persoană

          • Arca lui Goe zice:

            Rămânerea se mai îmblânzește după ce-l vezi de măcar două-trei ori… la câțiva ani distanță desigur, că mai repede poate fi nociv…

            Cât privește leacul propus, ce să zic? Merge. Multe se pot face cu călușul. Poate schimba viața cuiva (vezi mai jos). A fost si un episod in X Files in care era vorba despre Romania si căluș (serios, doar că era interpretat in cheie aldusiana așa încât drama intenționată in filmul cu „mulder” si „sculi” dădea user în comedie bufă).

            Apreciază

          • Despre Căluș se poate vorbi mult. Nu intrăm acum în sensurile lui „metafizice”, că mă acuzi că l-am lăsat pe Aldus să semneze cu numele meu.
            Am scormonit youtube-ul în lung și-n lat să găsesc o variantă exclusiv instrumentală care să sune cel mai apropiat de Călușul autentic. Misterul energiei acestui dans îl dă – paradoxal – muzica lui, și nu coregrafia (care e groaznic de grea, profesioniștii au caiete întregi cu stenograma pașilor, ea poate fi spectaculoasă sau mediocră, dar muzica e mereu aceeași). Acel ritm de rubato inițial, care creează atmosferă, plus frecvența intervalelor mărite care dau senzualitate liniei melodice, aici e secretul acestei bijuterii folclorice. Chiar dacă la ora asta nu sunt foarte coerentă în explicații, ascultă Călușul cu Toni Iordache și vei înțelege ce zic.
            Textul lui Sorescu e genial și ofertant, și plin de umor, dar Călușul, serios, e despre altceva.

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            Călușul din videoclipul pe care l-ai propus initial este exact acela la care se refera Sorescu si este un căluș cât se poate de serios. Am găsit chiar o variantă mai apropiată de spiritul coregrafic original:

            Despre partea ritualică originală asociată călușului, de care ai adus vorba supralicitând (nu știu de ce) se poate deschide o discuție separată. Poate propui un topic despre săptămâna Rusaliilor, rosturile ritualului călușului înspre vindecarea celor zăltați, luați din căluș, care lozăsc fără sine si noaptea in somn, poate si despre, Ciuleandra, Sânziene, Iele… si alte mituri folclorice.

            Apreciat de 1 persoană

          • Arca lui Goe zice:

            La competiția pentru cel mai alert dans din lume cred că alături de căluș poate intra si un dans de nuntă azer. Acolo ca să te poți duce la nuntă trebuie să te antrenezi la aerobic multe luni înainte:

            Apreciază

          • Goe, dar nu vorbim de viteză, ca virtuozitae, ci de expresivitate. Vor fi fiind azerii antrenați ca niște sportivi să danseze țși să-și miște picioarele amețior, dar, iartă-mă, arată ca niște păsăroi nebuni 🙂 . Nu mă îndoiesc că au și ei simbolistica lor, dar uită-te la dansurile țigănești, spaniole… E vorba de atitudine, de postură, și mă gândesc la postura care exprimă o stare de spirit, nu fix la postura corporală. Uite, ca la spanioli, de pildă:

            Apreciază

          • Vladen zice:

            @Renata Ca tot ziceai de pasaroi nebuni, asta poate iti place mai tare? (al doilea videoclip din post cel cu dansul kalmik)

            Moiseyev reloaded

            Trebuie ca o mai fi si pe youtube intr-o rezolutie mai buna dar n-am internet suficient sa caut.

            Apreciat de 1 persoană

          • Ți-am pus ceva la tine pe blog.

            Apreciat de 1 persoană

          • Vladen zice:

            Acum am vazut, multumesc frumos! 😀

            Apreciază

  6. Sorin zice:

    A întors armele împotriva comunismului , sub acoperire…

    Apreciat de 1 persoană

  7. Aldus zice:

    Din câte rețin, îmi plăcea actorul. Ca prezență scenică, e agreabil. Aduce cu un bunic cuminte și simpatic. Dar nu-mi amintesc să-l fi văzut altfel decât în compania Stelei, cu care forma un cuplu mișto. Ca om, nu știu nimic despre el afară de faza cu transplantul. Organismul lui a mai rezistat 9 ani.

    De restul menționați în articol, cu părere de rău că-l voi dezamăgi pe tovarășul Goe, n-am auzit.

    Iată o cugetare a lui Radu Iliescu pe tema morților:

    Despre morţi, numai de bine – spune unul dintre proverbele noastre metafizice. Moartea este dovada palpabilă a finitudinii planurilor care ne-au însufleţit, şi a finitudinii noastre. În moarte, redevenim solidari, înţelegem frăţia dintre oameni, pe care am uitat-o prinşi de pasiunile vieţii. Orice ură, orice conflict, orice dispută ia sfârşit odată cu moartea. Cel care s-a dus sub ochii noştri, supravieţuitorii lui, a plecat pe aripi de înger la judecată. Nu ne mai poate atinge, şi nu-l mai putem atinge cu săgeţile şi fierea. S-a dus acolo sus. Am rămas aici, deocamdată. Moartea reaşează lucrurile în ordinea esenţială: paradisul, ori poate infernul. Cel plecat dă socoteală pentru cât din chipul lui Dumnezeu în el s-a transformat în asemănare cu Cel Sfânt. Or, asta e misiunea noastră, a tuturor, pe care o uităm şi pentru eşecul căreia vom plăti. Nu-l mai poţi urî pe cel care s-a dus, pentru că pe urmele lui vom păşi curând toţi. Dintr-o decenţă plină de căldură, poţi recapitula ce-a fost bun, sperând că cei de după tine vor avea claritatea şi buna aşezare de a face acelaşi lucru. În faţa morţii, toată construcţia numită “sistem” care caută să ne confişte vieţile se face tabula rasa şi rămâne doar Dumnezeu.

    Parțial în linie cu „morții cu morții și viii cu viii”. Totuși, asta nu-ți interzice să emiți judecăți de valoare cu privire la cine a fost omul respectiv cât a trăit. De exemplu, Ceaușescu a fost un dictator scelerat. Cum a fost Arșinel? Nu l-am cunoscut și nu m-a interesat niciodată să aflu…

    În mod cert, ca actor a fost popular. Iar faptul că alții sunt mai buni (indiferent cât de cunoscuți) nu-i scade cu nimic doza lui de simpatie, la fel cum clipele petrecute la maturitate cu un iubit de nota 10 nu șterge sau urâțește amintirile frumoase din adolescență cu primul iubit, de nota 7. Nu-i o competiție de care pe care.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s