Piaf a noastră

Fiindcă nu demult adusei vorba, într-un comentariu, de Maria Tănase, și fiindcă doar cu două zile în urmă i-am fi putut sărbători ziua de naștere, dacă n-am fi fost atât de ocupați cu postpandemia, postmascarea și postul de curent electric, dar, mai presus de toate, cu acest război interesant care e cauză și efect a tot ce ni se întâmplă, m-am gândit să ne plecăm pentru câteva minute urechea la Maria Tănase, despre care Angela Gheorghiu zicea, cam alăturea cu drumul, că „Nu poţi să spui că Maria Tănase a cântat la New York, dacă ea a cântat printre mese”. Bine, la mesele alea era și Președintele Roosevelt, dar nu-i poți cere unei primadone celebre să știe istorie.

Prin urmare, s-o ascultăm nițel pe „mahalagioaica” Tănase, ca pe un bibelou picat aiurea din vitrină, într-o marți de septembrie. Un bibelou teribil, care nu se sparge nici mort.

Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, apucături proaste la români, concert, cronici, sărbători și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

157 de răspunsuri la Piaf a noastră

  1. Sorin zice:

    Indiferent unde ar fi cântat MT a fericit mai mulți ascultători decât AG. Și nu cred că avea carențele de educație ale celei care a simțit nevoia să le facă publice…

    Apreciat de 1 persoană

    • Ce comentariu beton! Scurt, lucid, fără compromisuri. Politicăli incorect, dar atât de sincer!

      Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        Comentariul este într-adevăr beton. Ca un bolovan de moloz. De-a dreptul prostesc. Iar carentele de educație sunt in primul rând la cei care-si folosesc idiosincraziile pentru a stabili iluzorii ierarhi valorice. Si Sandra Brown a fericit mai multi cititori decât Umberto Eco. Cât de confuz să fii încât să iei cantitatea drept reper si criteriu calitativ? Judecarea Angelei Gheorghiu de către niște terchea-berchea pe motivul că si-ar fi exprimat liber opiniile (altminteri foarte pertinente) este in sine o comedie în nota obișnuită gării., iar felul in care d-na Carageani îi încurajează pe cei care care-i cânta-n strună este de-a dreptul slinos. Pardon de impresie.

        Apreciază

        • Goe, plângea Gara fără tine, zău! Și fără opiniile tale de specialist în nimic.
          Acum, la cafeaua de dimineață, o să-ți explic pe-ndelete unde greșești.
          Angela Gheorghiu este o VOCE în lumea canto-ului clasic. Incontestbil. Nu e chiar Montserrat Caballé, dar e la grupa mare, oricum. Cât ai ascultat-o tu pe Angela Gheorghiu? Cât ai ascultat-o prin comparație cu alte soprane celebre? Ce știi tu despre tehnica vocală a canto-ului, ca să-ți poți forma propria părere de consumator avizat? Știi ZERO BARAT. Ai adoptat o opinie oficială – Angela-marea-soprană-care-a-făcut-o-Toscă-memorabilă și mesteci la ea, cum ai mesteca tutun. Adică mesteci, dar nu înghiți. Sau înghiți?! 🙂
          În fine, nu contează dacă ești din ăia care înghit sau din ăia care scuipă.
          Pun pariu pe ce vrei tu că n-ai ascultat-o mai mult de cinci minute pe Youtube. Știi cine cred că a ascultat-o? Vero. Că e consumatoare de muzică de operă. Dar tu, care ai cu totul alte preferințe muzicale (ți se văd în Arcă, și n-am zărit pe-acolo nici măcar celebrul cor din Nabucco, pe care-l știu toți fraierii, așa cum îl știu și pe Vivaldi, cu Anotimpurile, și pe Mozart, cu fluturașul dezaripat), n-ai căderea să-i apreciezi Angelei cântatul, nici cât un diletant pe care-l ducea mă-sa la Operă, duminica, la matineu, ca să aiVă băiatul Goe cultură muzicală. Prin urmare, te afli în aceeași barcă cu noi, proștii care n-avem voie să emitem judecăți de valoare, că nu ne lasă Goe.
          Să revenim însă la mărul discordiei noastre: cine a discutat valoarea muzicală a Angelei Gheorghiu p-aici? Nimeni. Eu am criticat pe blog, în două rânduri, valoarea ei umană: o parvenită cu o voce excepțională care nu se mulțumește să deschidă pliscul doar pe marile scene ale lumii, unde îi e locul, măcăne și prin interviuri fluviu care se publică sub formă de volum, făcând gafe monumentale după gafe monumentale, fiindcă așa e prostul, parcă nu e prost destul, dacă nu e și fudul. Că ignoranță și lipsă de cultură muzicală crasă se dovedește a fi vorbirea Angelei Gheorghiu imediat ce părăsește cadrul îngust în care e ea strict specializată și supertalentată. Că a fi talentat într-un domeniu nu e egal cu a fi cult în domeniul respectiv. Una e să cânți bine și alta să studiezi muzica sub toate aspectele ei. Că dacă o scoli pe Angela din somn și-o pui să-ți explice forma de sonată clasică, tace ca peștele și belește ochii. Ceea ce e normal, că treaba ei pe lume e să muncească cu vocea, să fericească melomani și melopați, nu să știe despre forme muzicale. Deci, n-a jignit-o nimeni pe Angelică-ta la cum cântă, ci la ce vorbește. Vorbește despre Maria Tănase ce-a auzit și ea prin satul natal, că_cânta aia muzică dă petrecere, nu? Cu vinul ghiurghiliu, cu lelița cârciumăreasă… d-astea. Că n-a avut timp fata să studieze cine și ce a reprezentat Maria Tănase în muzica românească – că a cules folclor, l-a îngrijit (așa se zice, nu te încorda!) și l-a interpretat, că a dat distincție și valoare oricărei piese pe care a pus ea mâna și gura, curățînd fiecare piesă de balastul și kitsch-ul inerent adăugat oral de-a lungul generațiilor – și a dat și ea cu mucii în fasole, exact ca tine, cine e și Maria Tănase, o cântăreașă de bodegă.
          Așa că noi aici asta am criticat, în subsidiar, mahalagismele Angelei Gheorghiu, nu valoarea ei ca soprană dramatică.
          În altă ordine de idei, titlul textului e „Piaf a noastră” (să-ți explic că M.T. e pentru cultura românească ce e Piaf pentru aia franțuzească, sau ai aplicat ipoteza vacii sferice plasate în vid și-ai înțeles singur despre ce e vorba?) și conținutul e un omagiu mărunt adus celei care a fost Maria Tănase. Și da, am mușcat și eu nițel din cașcaval și-am înțepat-o pe coana Angelica, fiindcă m-am enervat rău citind cele câteva sute de pagini în care își dă cu presupusul despre celebrități pe care ea n-o să le ajungă niciodată, pentru simplul motiv că Enescu, Maria Tănase sunt unici în cultura românească măcar, iar ea e doar una dintre cele mai tari soprane dramatice în prezent. Sintagma „una dintre” înseamnă că mai sunt și altele ca ea, comparabile cu ea și ea cu ele, în același timp. Acum aplică tu formularea asta Mariei Tănase și completează propoziția M.T. este una dintre…. , fără să devii ridicol.
          Și-acum cară-te la bărcuță, că ai stat prea mult pe uscat!

          Apreciat de 4 persoane

          • Arca lui Goe zice:

            Alduse, mă tu te-ai apucat cumva să-ti iscălești epopeile „Renata Carageani”?

            @Carageani – Doamnă vedeți ca a început Aldus să vă imite slova, in stilul lui, înșirând pledoarii fără legătură cu mesajul comentat, așa din elan scriboreic si patimi multe.

            Apreciază

          • Vero zice:

            Renata, mă faci să râd! Bărcuţă e ca râia, nu scapi de el cu vorba bună.
            Da’, na, poate-ţi place să te tot mănânce. Scărpinare plăcută!

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            Vero, Vero, Vero – N-ai ochi decât pentru d-l Goe. Unde-i Goe hop si tu. Cam obsedată. Văd că te cam roade invidia pentru interesul pe care i-l arăt d-nei Carageani dar si pentru străduința d-ei de a mai impresiona si ambiționa pentru a mă menține activ pe lista comentatorilor. Te-ai prins si d-voastră. Nu-i așa?

            Vorba bună? Unde vezi d-voastră vorbă bună? Poate vorba lunga si pe lângă. Deh, contaminarea cu aldusită cronică, sărăcia blogului.

            Apreciază

      • klaus zice:

        Sorin are dreptate! Am observat că nu există o legătură directă între profesionalismul unui om și moralitatea lui. În cazul multor celebrități hipermediatizate e tocmai invers proporțional.

        Apreciat de 1 persoană

        • klaus, e posibil ca o mulțime de oameni să aibă o moralitate îndoielnică dar, anonimi fiind, nu-i știe și nu-i judecă nimeni. Când stai în prim-plan cu opera, imediat se observă și dacă ai sau nu jeg sub unghii. 🙂
          Iar moralitatea… cum se definește, nici noi nu știm. Apare câte-o babă la televizor și zice ”nu știu, maică, nu știu cum s-a-ntâmplat, că era băiat bun, liniștit, nu bea, nu făcea scandal, saluta vecinii pe palier…” și mașina IML-ului tocmai ce-o ia pe nevasta băiatului bun în sac negru, cu fermoar.

          Apreciază

          • klaus zice:

            Moralitatea se zbate într-un spațiu delimitat de corzi, un fel de ring. Nu discutăm aici deformările ei plastice sau elastice. Totuși, există un spațiu mai mic decât ringul în care principii morale majoritar acceptate îi determină nucleul dur. Observațiile mele din comentariul de mai sus nu se referă doar la oamenii de anvergura doamnei Gheorghiu. Orice manifestare de superioritate bazată doar pe acumularea de cunoștințe e de sine stătătoare. Moralitatea e altă mâncare de pește. Eu merg și pe varianta în care celebra soprană e mai săracă la capitolul retorică, mi se întâmplă și mie. În fine, celor ce li se dă mult, mult li se va cere, chit că ești atee 🙂.
            La exemplul cu baba la televizor zic pas.

            Apreciat de 1 persoană

          • „Orice manifestare de superioritate bazată doar pe acumularea de cunoștințe e de sine stătătoare.”
            N-am înțeles contextul. Nu știu la ce/cine te referi.
            Principiile moralei laice sau religioase, enunțate pe uscat și strict teoretic sunt imuabile. Să nu ucizi, să nu furi, să nu minți. Dar, de îndată ce le introduci într-un scenariu de viață concret, într-o relație de cauzalitate, apar nuanțele. De-aia pentru omor în legitimă apărare ești declarat nevinovat, pentru omor din culpă iei ceva pârnaie și pentru omor calificat iei foarte multă pârnaie. Deși în toate cele trei situații ai încălcat aceeași poruncă: să nu ucizi.
            Revenind la oaia noastră, Angela Gheorghiu: i-ai citit interviul de câteva sute de pagini? Dacă da, ai văzut că nu e vorba doar de M.T. , Porumbescu, Enescu – aceștia fiind niște „mici” pe care românii, proști, îi consideră „mari”. Mici sunt și colegii de școală, și profesorii din Conservator, și regizori, și dirijori… Femeia e prea mare pentru o lume atât de mică.
            Mie treaba asta îmi amintește de anecdota aia cu un post de radio anunță că pe autostrada X, un nebun circulă pe contrasens cu mare viteză. Și un șofer din trafic exclamă: Care, mă?! Că sunt sute!!!

            Apreciază

  2. Vladen zice:

    Imi place grozav Maria Tanase, doar ca e genul de muzica la care daca vreau intelege o implic pe doamna (cam la toata muzica populara ratez, dar am constatat ca si doamna are limitele ei la cele ardelenesti 😀 )

    Apreciat de 2 persoane

    • Vladen,
      Bihorul, Ardealul, Dobrogea (mai sunt și alte regiuni) au o caracteristică comună în folclorul muzical: ritmul aksak (șchiop), care constă din prelungirea ”ciudată” a unuia dintre timpii măsurii. Ca să înțelegi, gândește-te la ritmul de vals:
      | U-nu, do-uă, tre-ie |
      (am scris cu majusculă timpul accentuat și am transformat trei în treie ca să am fiecare timp divizibil cu 2, două silabe). Acum lungește cu jumătate din durata lui primul timp:
      | U-nu-și, do-uă, tre-ie |
      Am un timp acentuat și mai lung (ternar) și doi timpi binari, egali între ei. Nu mai e ritmul clasic de vals, e un vals șchiop. (3+2+2) Sună așa: Taa – ta – ta, Taa – ta -ta.
      O să-l sesizezi și în cântecul de petrecere din clip, care e ardelenesc-bănățean și are această particularitate ritmică ce îi sporește farmecul. Este o influență a folclorului vecinilor noștri din balcani (greci, bulgari, albanezi, iugoslavi), dar apare și în muzica africanilor, a indienilor…
      Șchiopăiala asta conferă o anumită savoare cântecelor și dansurilor populare din zonele amintite, un fel de leneveală cochetă pe timpul mai lung, o șovăire, un mic suspans care te face să guști mai bine timpii egali.
      Uite și o geampara turcească/dobrogeană unde se simte cel mai bine ritmul compus despre care vorbeam:

      Apreciat de 2 persoane

    • Aldus zice:

      „Hai, iu, iu
      Păi mândruliţa mea muiere
      Hai la crâşmă şi-om bea bere
      Nu merg, nu merg mă barbate
      Că ti-i-mbăta şi mi-i bate
      Că râde lumea de noi
      Cum se bat două nevoi

      Cu muierea băutoare
      Nu-ţi mai vezi pânza la soare
      Că mere la crâşmă-n vale
      Și-o bea până ce-i fuioare
      Că mere la crâşmă-n vale
      Și-o bea până ce-i fuioare

      Apăi lasă lasă, mândră, lasă
      Că mi-oi face şi eu casă
      Unde-o fi pădurea deasă
      Dintr-un par dintr-o nuia
      Și de sare şi din ea
      Ta di da di da di da

      Și-apoi iu şi iu mă cheamă
      Iepurele-i bun de zamă
      Iepuroaica-i de friptură
      Mândra-i de ţucat în gură
      Iepuroaica-i de friptură
      Mândra-i de ţucat în gură”

      E cam 99% corect, că la prima strofă, în loc de „Că râde lumea de noi” cred că e „Ș-a râde lumea de noi”, adică „și a râde lumea de noi” (și o să râdă lumea de noi). Dar pe restul saiturilor consultate versurile erau fără diacritice.

      De-un alt exemplu, versurile de la „Mă dusei să trec la Olt”:

      Mă dusei, şi mă dusei să trec la Olt
      Mă dusei, şi mă dusei să trec la Olt
      Cu a mea, cu a mea, cu a mea mândră cu tot
      Cu a mea, cu a mea, cu a mea mândră cu tot

      Şi podariul, şi podariu-mi cere-un zlot
      Şi podariul, şi podariu-mi cere-un zlot
      Şi pe-a mea, şi pe-a mea, şi pe-a mea mândră de tot
      Şi pe-a mea, şi pe-a mea, şi pe-a mea mândră de tot

      Dar decât, dar decât să-i dau un slot
      Dar decât, dar decât să-i dau un slot
      Mai bine, mai bine, mai bine îl trec inot
      Mai bine, mai bine, mai bine trec Oltu-not

      Că unde-o fi, că unde-o fi Oltul mai mare
      Că unde-o fi, că unde-o fi Oltul mai mare
      M-o trece, m-o trece, m-o trece mândra-n spinare
      M-o trece, m-o trece, m-o trece mândra-n spinare

      Şi unde-o fi, şi unde-o fi mai mititel
      Unde-o fi, şi unde-o fi mai mititel
      Îl trec eu, îl trec eu, îl trec eu că-s voinicel
      Îl trec eu, îl trec eu, îl trec eu că-s voinicel

      Care pe sait au și traducere în engleză.

      http://virtualromania.org/music/maria/

      Îmi place linkul pentru pagina Mariei Tănase: music/maria. Păi există mai multe Marii în muzica românească? 😀

      Apreciat de 2 persoane

  3. Amurg zice:

    Toti is mici numai cucoana Gheorghiu e mare. Nici nu o mai ascult de cand a vorbit ca o toapa. Oricum zbiara de zici ca i-a cazut un bolovan pe picior. 😅
    Glumesc, are voce dar ce bine ar fi sa o auzim doar cantand nu si vorbind.

    Apreciat de 2 persoane

    • Vero zice:

      Păi cine ne pune să ascultăm ce vorbeşte sau să citim ce scrie? 🙂 Partea asta se poate ignora în ceea ce o priveşte.

      Apreciat de 1 persoană

      • Amurg zice:

        Pai Vero, diva grandomana si veninoasa e persoana publica si influenteaza mintile slabute si trebuie combatuta. Din cauza unora ca ea ajung unii sa stie de Guta si de Salam si sa nu aiba habar de Maria Tanase, Porumbescu si Enescu, cel care transforma Bucurestiul in capitala muzicii clasice tot la doi ani prin participarea a mii de artisti din toata lumea.

        Apreciază

        • Vero zice:

          Da, e adevărat că poate avea o influenţă nefastă asupra unora. Dar nu asupra celor cărora le plac Guţă şi Salam. Ăia n-au habar nici de Angela Gheorghiu. Sau, chair dacă au auzit de ea, n-o ascultă nici cântând, nici vorbind şi nici nu-i citesc memoriile.
          Însă eu mă refeream la noi, ceilalţi, care nu ne lăsăm influenţaţi de părerile ei. Putem s-o ascultăm doar cântând şi în rest s-o ignorăm. Că de combătut o combatem degeaba, „minţile slăbuţe” rămân tot cu convingerea că dreptatea e de partea ei.

          Apreciat de 1 persoană

          • Amurg zice:

            Pai si aici e baiul. Mai merita sa fie ascultata cand ea minimalizeaza meritele unor oameni deosebiti si care nu se mai pot apara pentru ca nu mai sunt? Eu cred ca derapajele ce dauneaza imaginii unor oameni trebuie taxate. Daca Gheorghiu ar face astfel de afirmatii josnice despre o colega de pe scena operei internationale, sunt sigura ca ar fi data afara imediat.

            Apreciază

          • Vero zice:

            Eu una o ascult cântând pur şi simplu pentru că-mi place cum cântă. Merită să renunţ la plăcerea de a o asculta cântând fiindcă nu sunt de acord cu ceea ce debitează în interviuri şi în cărţi? M-aş pedepsi pe mine, nu pe ea, refuzându-mi o plăcere.

            Cu toţii avem calităţi şi defecte. Nu negăm/ignorăm calităţile din cauză că există defectele. Talentul nu se împuţinează şi vocea nu-şi pierde frumuseţea fiindcă posesoarea lor minimalizează meritele altora.

            Apreciat de 3 persoane

          • Arca lui Goe zice:

            „dreptatea” ??? – Ah, în gară se dă lupta pentru dreptate. Si lupta, si dă-i…

            „Însă eu mă refeream la noi, ceilalți” ??? Altă castă ??? 🙂

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            „astfel de afirmații josnice” – ??? Alunecarea pe ulei conduce la derapaje uluitoare…

            Apreciază

          • Amurg zice:

            Spune-i asta divei Draculina. Daca nu ma insel, asta-i numele ei de alint. 😅

            Apreciază

          • Amurg zice:

            Vero, sigur ca avem calitati si defecte si noi. Cu toate astea, eu nu as putea niciodata sa-i ponegresc pe altii cum face ea. Sa-i desfiintez cum face ea.
            Eu te inteleg ca nu poti sa renunti la o asculta, e o zeita pe scena, dar ceva dezagreabil dupa ce coboara. Eu nu o mai vreau, o sa-mi caut altele. 🙂

            Apreciază

          • Vero zice:

            Pe mine nu mă interesează ce face şi ce spune când coboară de pe scenă.

            Iar tu zici că nu eşti în stare să-i ponegreşti pe alţii aşa cum face ea? Păi aici o ponegreşti pe ea! 😀
            „E ceva dezagreabil după ce coboară”.
            „… divei Draculina. Dacă nu mă înşel, ăsta e numele ei de alint.”
            Poreclind-o aşa şi respingând-o în totalitate nu reuşeşti decât să dovedeşti că nu eşti cu absolut nimic mai bună decât ea.
            Şi mă tem că, în compensarea defectelor, nici măcar nu ai vreun talent comparabil cu al ei.

            Apreciat de 1 persoană

          • Amurg zice:

            Vero, eu am criticat spusele Angelei Gheorghiu pentru ca sunt nedrepte. Asta nu inseamna ponegrire. Ponegrire e atunci cand te iei aiurea de oameni care nu ti-au facut absolut nimic, asa cum face ea, crezand ca ajunsa unde este, poate sa scuipe in cap pe oricine, lucru ce dovedeste un caracter infect. A duce o viata privilegiata nu-ti da dreptul sa-ti bati joc de altii. Dimpotriva, se cere modestie si bun simt.
            La chestia ca probabil nici nu am talentul ei, nici nu se cade sa raspund.

            Apreciază

          • Vero zice:

            Şi tu eşti nedreaptă când refuzi s-o mai asculţi. Adică te iei aiurea de cineva care nu ţi-a făcut absolut nimic. Tu o scuipi în cap la adăpostul anonimatului, într-un loc unde ea n-o să citească niciodată că ai botezat-o Draculina – în bătaie de joc. Şi asta dovedeşte un caracter infect.
            Ea duce o viaţă privilegiată datoriră eforturilor cu care îşi întreţine talentul. Tu, dacă ai fi celebră, ai ponegri probabil ca şi ea, în interviuri. Dar presupun că nu eşti, aşa că te mulţumeşti cu blogurile, plasată în spatele unui pseudonim care se vrea poetic. Alde Goe măcar a găsit ceva cu haz, cu [b]arca lui. Şi porecleşte pe-aici oameni care, dacă vor, îi pot răspunde.
            Tu eşti genul în stare să pună pe foc cărţile celor cu crezuri care îi sunt străine.

            Apreciat de 1 persoană

          • Arca lui Goe zice:

            Amurg tu parcă ai fi Aldus. Parol! 🙂 După vorbă, după port, după „logică”.

            Faptul că n-ai fi de acord cu părerile Angelei ar fi una, dar faptul că-i contești dreptul de a le avea este cu totul altceva, ceea ce te califică cu brio in categoria „aldus-gară”. (Zic „aldus-gară” pentru că personajul cu pricina nu predică peste tot egal. Aici pledează pentru interzicerea si eliminarea comentariilor care provoacă deranj gazdei, iar in alte parti pledează viceversa, ca Gică-contra de pripas)

            Apreciază

          • Amurg zice:

            Ok, Vero.

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            „Ok, Vero” – Formidabil! Mare păcat că în scris se pierde tonul cu care a fost rostită („gândită”) mica replică. Nu c-ar fi greu de imaginat. 🙂

            Apreciat de 2 persoane

    • Arca lui Goe zice:

      Amurg – Tâmpenia pe care ai debitat-o a încasat două like-uri prompte de la Vero si Renata. Fabulos.

      Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        P.S. Am glumit desigur, căci si tu ai umor… e preferabil sa te auzim tăcând cu „voce” tare prin gară… decât aiurea. 🙂

        Apreciază

        • Samanu’ Q zice:

          Schelalaie pe la alte mese mangafa ordinara !

          Apreciat de 1 persoană

          • Vero zice:

            Nu-i vina lui. Schelălăie acolo unde e primit. Şi pesemne că pe la alte mese nu prea i se întâmplă, de-aia tot vine să-şi lase balele aici.

            Apreciat de 2 persoane

          • Arca lui Goe zice:

            „Schelălăie” – Au! Te-a durut cuvântul, l-ai reținut, l-ai învățat si acum practici utilizarea lui în propoziții. Ti-a ieșit de-o ilustrare. 🙂 Dar deh… ieri ai lătrat schelălăit, azi ai mârâit scâncet… tot de sub masă. Ceva on topic n-ai? Nimic, nimic, niciodată? Sărmanu’ tot sărman.

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            @Vero – Vreți să spuneți că pe blogul d-voastră sunt banat? Nu se poate! Asta e neverosimil, un truc ieftin (practicat cam prea insistent) pentru a mă a/trage pe blogul d-voastră ca să mă traduceți acolo nestingherită din amor. Fără martori. 🙂 Imi pare rău dar nu vă pot ajuta cu comentarii. Blogul d-voastră este pur si simplu moartea pasiunii, mai rău decât al lui Aldus. Aici măcar gazda etalează niște emoții cât de cât (in ton cu anturajul agreat) care dau uneori (ca acuma) un pic de culoare cenușiului tematic. La d-voastră nici atât. Nimic. Demult?

            Apreciază

          • Samanu’ Q zice:

            Onaca bosorog libidinos ce ti mai place sa fii bagat in seama sa dai drumu’ la poliloghia senila..

            Apreciat de 2 persoane

          • Arca lui Goe zice:

            @Sarmau – Ce faci măi? Te-ai apucat să latri în oglindă? Ce-ti mai place să te iei in seamă singur. Ti-ai adus oglindă sub masă si așa rezolvi două lucruri dintr-un foc, te si iei în seamă dar si latri si în interes de serviciu, făcându-ți astfel datoria de maidanez de pripas care apăra gratis tihna gării (în contra comentatorilor neagreați). Măi potaie decrepită dar ia zi, ești la zi cu anti-rabicu’? Nu te întreb pentru c-ai fi fiind periculos cu gingiile tale de cârpă-n cur, ci pentru că te văd cam per/turbat. Te-a mângâiat o doamnă (Vero 🙂 ) între urechi, iar tu, în loc să-i dai frumos din coadă, nici n-o bagi in seamă si continui să latri in oglindă – oglinjoară, la cel mai tare maidanez d/in gargară. Marș javră.

            Apreciază

          • Samanu’ Q zice:

            Eu Samanu’Q luptator virtual din prima casta, chem razboinicii Greblea ,Prajan si Neamtzu Tiganu impotriva ghildei mortifere Arca lui Gogaie al carei maestru decazut Onaca caca maca creeaza haos in gara!!

            Apreciat de 2 persoane

          • Arca lui Goe zice:

            Dar de ce nu si vader?

            Apreciază

          • Samanu’ Q zice:

            E din alta Casta, apare fara sa fie chemat.

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            vader nu e in prima castă ??? Sunt profund dezamăgit să aflu acest detaliu trist. Oricum mi se pare corectă încadrarea in aceeași castă a celor patru cavaleri ai apoca-lipsei plenare: Sărmanu, Greblea, Neamtzu si Prăjan bagă spaima in dușman. Of-of-of, leliță floare. Desi-mi cam pare un pic rău de Neamțu Tiganu care parcă, parcă nu face casă bună cu casta asta. Poate să-l puneți șef, ceva. 🙂

            Apreciază

          • Samanu’ Q zice:

            Sef sa fie!!

            Apreciază

        • Amurg zice:

          Eu te inteleg, mister Goe, diva toxica e muiere frumoasa si talentata si cu zvac, normal ca in conditiile astea ii iei partea. Sa-ti fie de bine. Si eu ii recunosc meritele enumerate inainte, ca e fabuloasa, dar de apucaturile de panarama mi-e sila.

          Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            Diva e toxică in special pentru cei care sunt îmbibați in prejudecăți si preconcepții, captivi tabuurilor inoculate de propaganda epocii de aur. Încolo nimic toxic in declarațiile Angelei, declarații care in orice societate normală ar fi trecut neobservate. Dacă într-adevăr valoarea lui Enescu, Porumbescu si Tanase ar fi fiind așa de mare si de incontestabilă, zicerea unei soprane n-ar fi putut amenința in niciun fel valoarea respectiva. Cei care au îndoieli in legătura cu marea valoare (învățată in epoca de aur) sunt tocmai cei care sar de cur in sus, temându-se ca o simplă zicere le poate per/turba scala valorică. Reacția Renatei si acelor care s-au grăbit sa-i cânte in strună chiar asta denota: nesiguranță. Poate că într-adevăr Enescu nu-i chiar așa de mare cum se spunea pe vremea lui Ceausescu. Bine, bine, dar de ce sa fie divulgat acest secret de stat. Supărare mare, mare supărare. Si uite așa își câștiga Maria Tanase admiratori unde nu s-ar fi așteptat. Mulțumită Angelei Gheorghiu, luată in vizor de farmacista melomană a gării de la Titu, unde se servesc cele mai gustoase gogoși, Pe peron. Calde. Vivat.

            Apreciază

          • Amurg zice:

            Mister Goe, diva toxica ameninta imaginea unor oameni nevinovati pentru ca la noi e posibil, suntem corupti si viciosi si nu ne mai intereseaza diferenta dintre minciuna si adevar. Totul e o apa si-un pamant. Hotii si tiitoarele lor fac legea, ba ne mai si formeaza dupa chipul si asemanarea lor. Cu cat devenim mai hidosi, cu atat se bucura mai mult. Ce sa sa spun? E si vina noastra.
            Cu toate astea mai exista destui care fac diferenta si ei sunt cei care salveaza frumusetile daruite de artisti si oameni unici:
            „Enescu e un exemplu fenomenal al multiculturalismului. La Enescu, fiecare compoziție e scrisă în stil diferit. Nu există două compoziții similare.”

            Nu cred ca despre Gheorghiu se poate spune ceva asemanator nici acum si nici in viitor.

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            @Amurg – „Enescu e un exemplu fenomenal al multiculturalismului„. – Aoleu! A fost țigan?

            La Enescu, fiecare compoziție e scrisă în stil diferit. Nu există două compoziții similare. (??! 😦 😉 ) Nu cred ca despre Gheorghiu se poate spune ceva asemănător nici acum si nici in viitor.” – Normal. Angela Gheorghiu nici măcar nu e compozitor. In ceea ce privește lipsa unității stilistice deh, nu știu ce sa zic. Încep să înțeleg felul in care Angela Gheorghiu te face să-i prețuiești pe maneliști împingându-te in brațele unor Guta si Salam, cântăreți aproape la fel de populari precum Maria Tanase odinioară.

            Apreciază

          • Amurg zice:

            Mister Goe, ok, asa este cum spui tu.

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            Da măi așa este cum spun eu, doar că din păcate faptul că tu ești de acord cu asta scade teribil importanța faptului subliniat în spunere. Acordul tău aproape că transformă chestia respectivă într-un aldusism. Răzbunătoareo. 🙂

            Apreciază

  4. Aldus zice:

    Cântecul de mai sus chiar că e bibelou.

    Mirel Curea:

    „Ca să fie clar cam cum este cu madam Angela, asta. Spun eu, pentru că ăia care au avut de a face cu ea, tac de jenă.
    Este în cap după bani și după băieței tineri, foarte tineri. Despre asta este vorba. Spune că nu este băgată în seamă în România, se vaietă și se tăvălește, că ea ar cânta și moca. Când este băgată (în seamă), cere onorarii exorbitante, de peste suta de mii de euro și condiționează să apară cu fel de fel de băieței, că nah, trebuie să ofere și ea ceva, dar nu de la ea, că nu este frumos.
    La pachet, este supărată pe Enescu, pe Porumbescu, pe Maria Tănase și pe alții care erau penibil de români, plus pe ăia care îi apreciază pe cei trei, și nu pe ea.
    Asta este, nu știm să ne apreciem valorile!”

    Iar în comentarii:

    „Și încă nu am spus chestiile chiar nasoale, dom ministru. Când ne-om vedea. 😃”

    Apreciază

    • Arca lui Goe zice:

      Aldus si Cureaua-ngustă. Cântec de jale. In si bemol minor.

      Perspectiva Angelei Gheorghiu in legătură cu Enescu, Porumbescu si Tănase este una cât se poate de pertinentă si validă. E normal ca o asemenea reacție sinceră, îndrăzneață, anti-tabuuri, să stârnească reacții viscerale la vrăbiile patrioate. Piaf-uri si cip-cirip-uri pe toată linia.

      Apreciază

      • Aldus zice:

        Goe, zici așa:

        > Si Sandra Brown a fericit mai multi cititori decât Umberto Eco. Cât de confuz să fii încât să iei cantitatea drept reper si criteriu calitativ?

        Citez acum din Angela Gheorghiu:

        > Cine a fost Ciprian Porumbescu? Un compozitor care a scris puține lucruri…

        Și iar te citez, de mai sus:

        > Perspectiva Angelei Gheorghiu in legătură cu Enescu, Porumbescu si Tănase este una cât se poate de pertinentă si validă.

        Și acum te citez tot pe tine, tot din gară, dar acum aproape un an:

        > Fără a avea vreo autoritate anume in materie, sunt inclinat să cred lucrurile stau cam cum zice d-ei, si că aprecierea noastră pentru Enescu este mult exagerata ca urmare a efectelor propagandei comunistoide care a acționat asupra noastră din frageda pruncie…

        În decembrie 2021 nu erai expert în materie de muzică și doar înclinai să o crezi mai mult pe soprană. Între timp, înțeleg că ai băgat mare, ți-ai pus căștile non-stop și te-ai cultivat, pentru că acum pari să ai opinii mult mai bine conturate, ba chiar convingeri ferme în domeniu.

        > E posibil ca intuiția ta să fi sesizat corect că ego-ul d-nei a jucat un rol important in enunțarea „revoltătoarelor idei”, dar acest fapt este totalmente irelevant in context. […] as zice ca in mod evident d-na Gheorghiu are si o cultura muzicala si un simt artistic categoric mai articulate decât tine, si deci șanse mai mici de a se înșela.

        Sigur că egoul doamnei Gheorgiu este totalmente irelevant, pe când simțul artistic nu. Nu-i ca și cum egoul ne-ar putea face să colorăm un pic realitatea în favoarea noastră, afirmând diverse neadevăruri. Dar stai puțin: nu cumva tocmai tu ai făcut-o pe doamna soprană, indirect, o confuză (în primul citat de mai sus)? Căci îl definește pe Porumbescu prin prisma cantității de opere scrise. Pe de altă parte, când pui în balanță faptul că Enescu și Porumbescu erau apreciați în vremurile smintelii comuniste… 🙂

        https://garapentrunoi.wordpress.com/2021/12/04/cand-gura-bate-vocea/#comment-29138

        Apreciază

        • Arca lui Goe zice:

          Aldus elanul tau bibliografic este admirabil. Citatele pe care le-ai adus sunt foarte on topic. Comentariile tale însă, inserate printre citate (cele care-ti dau măsura), strica însă tot efectul, vădindu-ți precaritatea logicii in ciuda căreia (nu se stie de ce) te tot chinuiești să construiești argumentații cu iz de raționament. Rareori am văzut vreun Gică-contra mai motivat decât tine in a susține (orice) invers si totodată mai slab dotat in a presta astfel de activități. Uluitoare încrederea ta în faptul c-ai produce demonstrații.

          Fii puțin atent la o… chestie: abundența cantitativă (în producerea creațiilor, eventual artistice) nu-i o garanție a calității (si/sau valorii)… Dar in egală măsură puținătatea cantitativă (adică inversul cum ar venii in mintea ta) nu-i nici aceea o garanție valorică. Umberto Eco nu este mai valoros decât Sandra Brown (care-i mult mai prodigioasă si mai populară) pentru ca scris mai puțin ci pentru ca scris infinit mai bine, mai articulat, mai inteligent, chestii, socoteli. La fel si Ciprian Porumbescu, nu-i un compozitor mediocru (pe scara universalității) pentru ca a compus puține lucrări (in comparație cu alții), ci pentru că din puținele respective n-ai ce alege pentru a include cu curaj într-o galerie universală. Asta a vrut să spună Angela Gheorghiu ne imaginându-si vreo clipa ca zicerea ei va ajunge via Renata la Aldus cel ad litteram-us. Intre ce am zis eu (in contra betonului sorinian) si ce-a zis AG despre CP nu e nicio contradicție. Ti se pare tie, din interes retoric, nimic mai mult.

          Apreciază

          • Aldus zice:

            Desigur, pentru că Sorin când a spus că Maria Tănase a fericit mai mulți ascultători decât Angela Gheorghiu a vrut să zică că prima e mai valoroasă, în timp ce soprana când a zis că Porumbescu a scris puține lucruri a vrut să zică că a scris puține lucruri (și doar eu, prin modul meu de lectură mot-a-mot, am văzut acolo o apreciere a calității prin prisma numărului mic de opere scrise, adică citind ad-literam am văzut acolo mai mult decât era scris). Right.

            Dar să vedem ce a zis cu adevărat Angela Gheorghiu, pentru corecta informare a noastră, a tuturor:

            „Cine a fost Ciprian Porumbescu? Un compozitor care a scris puţine lucruri… Aici este o problemă în România. O problemă cu George Enescu, cu Ciprian Porumbescu… Nimeni nu vrea să afle cine au fost oamenii aceştia. Ciprian Porumbescu a fost un compozitor ce se afla la începutul carierei, a compus o operetă românească. Muzica sa nu este de mare valoare, comparativ cu mulţi alţi compozitori români. Bietul de el, nici n-a avut timp, pentru că a murit tânăr din cauza tuberculozei. După aceea, am început să auzim despre George Enescu. Mai târziu, la sfârşitul Conservatorului, am aflat şi eu de la Sergiu Celibidache, că nu numai istoria de la şcoală, istoria României, politică sau socială, dar şi istoria culturală este alcătuită în România din false legende. Din oameni despre care ni se spune că au făcut, că sunt mari, dar ei nu sunt aşa de mari. Eu în 30 de ani nu am descoperit nici o sală importanta în care George Enescu să fi cântat. Unde a cântat? Vă imaginaţi în perioada în care George Enescu a cântat la vioară ce artişti mari erau atunci pe planetă? Vă puteţi imagina?”,a declarat Angela Gheorghiu.”

            Tipa începe întrebând cine a fost Porumbescu, imediat după care dă tot ea răspunsul: un om care a scris puține lucruri. Deci, așa îl definește ea. Ăsta consideră ea că e cel mai important aspect de menționat despre Porumbescu, la întrebarea cine a fost el. Un om care a scris puțin. Cantitatea primează în fața unei eventuale calități, pentru că cu ea începe. De fapt, nicăieri nu vorbește de calitatea operei lui, decât indirect: n-a cântat nu-știu-pe-unde. Mai departe, ea ne spune că avem o problemă cu Enescu și cu Porumbescu, nimeni nevrând să afle cine au fost oamenii aceștia. Aici, ei sunt definiți prin intermediul lumescului. Ce-ți pasă cine a fost cutare, dacă-i ai în față opera? Nu poți aprecia ce au scris sau compus decât dacă te uiți la biografia lor? Cine au fost oamenii ăștia? Nu ce au scris. Nu dă exemple de piese bune sau rele. Sau mediocre. Ci spune că au scris puțin și că nu vrem să le citim biografia. Iar în final spune că n-a descoperit nicio sală importantă în care Enescu să fi cântat. Adică, n-a fost popular. Pe limba ta, a fost ca Umberto Eco și nu ca Sandra Brown.

            Iată, așadar, cum îi definește pe Enescu și pe Porumbescu: prin biografie (cine au fost), număr de opere (cantitate) și sălile în care au prestat (recunoașterea celorlalți). Nicăieri vreo apreciere subiectivă. Nicăieri vreo afirmație de tipul: mie pur și simplu nu-i place opera lui. Sau obiectivă și argumentată: sunt mediocri pentru că. La ea criteriile mediocrității sunt numărul de opere (cantitatea), numărul și tipul invitațiilor primite (nu-s la fel de populari ca ea) și cine au fost ei (biografia, lumescul). Și tu îi lauzi cultura muzicală și simțul artistic, pe care le le pui la baza afirmațiilor ei?

            Ce zice mai departe despre Maria Tănase?

            „Nu poţi să spui că Maria Tănase a fost şi a cântat la New York. Artiştii de muzică populară nu cântă în săli mari. Cântă doar la comunităţile de români. Şi cântă în restaurante. Sau în mici săli pe care reuşesc ei să le închirieze. Trebuie spuse lucrurilor pe nume. M-aţi înţeles ce vreau să spun?”

            Eu am înțeles-o. Goe (se face că) nu. Cu asta am stabilit că pe lângă multele calități pe care le ai, ești și lipsit de coloană vertebrală și sofist. Că tot veni vorba, cum stai cu matematica și cu mulțimile infinite? Zic să începi cu manualele de clasa a cincea.

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            Aldus – Ca de obicei citatele pe care le aduci (din alții) sunt extrem de elocvente. Din motive obscure ții să le împănezi cu interpretări personale demne de cascadorii râsului. Nu știu ce-as putea sa-ti zic. Bravo. Ai dreptate.

            Că tot veni vorba, cum stai cu matematica și cu mulțimile infinite? Zic să începi cu manualele de clasa a cincea. – ??? Probabil ca la conversațiile pe care se poartă singure la tine in cap o fi venit vorba si despre mulțimile infinite. Te pomenești că ești expert in matematica de-a-V-a! Anunță-mă când ajungi la problemele de-loc geometric/e.

            Apreciază

        • Arca lui Goe zice:

          Si by the way Aldus, tu ce părere ai despre perspectiva Angelei Gheorghiu despre Enescu, Porumbescu, Tanase? Serios. Tu ce crezi? Si pe ce expertiză îți bazezi acea părere? Sau te bazezi exclusiv pe ce zice o Renata si o Curea?

          Apreciază

  5. Amurg zice:

    Vladen, vai de mine, pai cum sa nu-i placa doamnei muzica ardeleneasca? Te rog sa-i prezinti doamnei Junii Sibiului, ca sa nu insistam cu impietati din astea, ca-i pacat. 😅

    Apreciază

    • Vladen zice:

      De placut ii place, de priceput ce zic ardelenii acolo, mai putin 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      • Ah, și eu am crezut că ritmul nu vă place! 🙂
        Da, graiurile românești au multe regionalisme. Am fost în tinerețe în Banat, pentru prima oară la țară acolo, și nu înțelegeam jumătate din ce vorbeau oamenii ăia. Știi cum zic la vite? MARVĂ. „Mă duc să dau la marvă (de mâncare)”. M-am uitat de curiozitate în DEX acum, e menționat cuvântul. Marvă=vite.
        E doar un exemplu, dar sunt sute, însumând toate regiunile țării.

        Apreciat de 1 persoană

      • Amurg zice:

        Vladen, sa-i dai un pupic doamnei, de la mine, pentru ca-i place muzica ardeleneasca. Multumesc.
        Sa stii ca si eu ascult muzica ruseasca si desi nu inteleg o boaba, imi spune totusi, ceva, imi spune multe, de fapt, e frumoasa si frumusetea nu trebuie inteleasa, trebuie simtita. Din motivul asta pot asculta muzica in toate limbile pamantului.

        Uite grupul Iza si pe Grigore Lese

        Apreciază

  6. Alo, domnu Goe, ai profitat de absența mea de pe blog și te-ai dat în bĂrci cât ai putut. Ce e cu tine? Ai intrat iar în faza maniacală?
    Nu-i nimic.
    Într-o lună văd de-ăștia ca tine pe puțin 100. Vin la ghișeu cu privirea aia ranchiunoasă și bănuitoare, puși pe harță preventiv, grăbindu-se să-mi demonstreze că sunt superinteligenți, pe fază, greu de păcălit (fiindcă, în mintea lor bolnavă beculește permanent o luminiță de alertă – fii atent, asta vrea să te fure, să te prostească, nu te lăsa!) Și le dau ce e în prescripție: muuultă olanzapină, muuult haloperidol, muuult rispolept și muuultă quetiapină. Analizează cutiile pe toate fețele, citesc data de expirare, numără pastilele din cutii, să vadă dacă sunt într-adevăr câte 10 pe blister, cinci blistere, 50 de pastile cum scrie pe cutie. Fiindcă și pe producător îl bănuiesc că are ceva cu ei!
    Îi las să-și facă mendrele. Mi-e milă, că sunt niște oameni pierduți, hapurile alea antipsihotice îi țin doar pe linia de plutire (ca o Arcă!), cât să nu se înece cu propriile spume, într-un surogat de viață. Mă gândesc că n-au nicio vină, așa s-au născut, cu o eroare de cod genetic. Măcar sunt docili, își iau medicamentația,

    Dar tu, Goe, nu te numeri printre ei! Nu-ți iei pastilele! Nu accepți că undeva, o genă determină sinteza unei proteine în mod eronat și te crezi sănătos.
    Iar eu nu mă aflu la ghișeul de eliberări medicamente, nu sunt în halatul alb, sunt în timpul meu liber, acasă la mine, pe blogul meu, cu prietenii mei și n-am nicio obligație să te suport și să-mi fie milă de tine.
    Înțelegi ce-ți zic? N-am nicio obligație să-mi fie milă de tine!

    Prin urmare, dacă până mâine dimineață te mai împiedici de șine prin Gara asta, o să-ți pierzi calitatea de comentator. Pricepi?
    Să nu zici că nu te-am avertizat! La prima intrare cu un comentariu jignitor la adresa celorlalți participanți la discuții, te rad fără somație.
    Dacă ai de gând să-mi răspunzi, cel mai înțelept ar fi să-mi răspunzi prin tăcere.
    Altminteri, cum Olanzapina virtuală nu s-a inventat, o să treci, la mine pe blog, în categoria Greblea, Stelly, Doorel.

    Apreciat de 3 persoane

    • Arca lui Goe zice:

      Doamna Carageani sunt profund înspăimântat de amenințările d-voastră. Mă radeți fără somație? Vai, vai, vai! Dar asta ce-i? Nu-i somație? Si amenințările ca amenințările, treacă meargă, dar calomniile sunt si mai greu de îndurat. Comentarii jignitoare la adresa celorlalți participanți? Din partea mea??? Unde ați văzut așa ceva? Ați putea oferi un singur exemplu? Tt… Si ziceți că eu mi-as neglija medicația. Dar cine are năluciri? Sunteți în timpul liber, acasă la d-voastră, cu prietenii d-voastră? Aici e casa d-voastră? Aceștia sunt prietenii d-voastră? Mai aveți si alte halucinații? Sau nu sunt halucinații? Aoleu.

      Înțelegi ce-ți zic? N-am nicio obligație să-mi fie milă de tine!” – Nu doamnă. Nu înțeleg ce vreți să spuneți. Dar cred că nici d-voastră. Prin urmare suntem chit.

      Apreciază

      • Aldus zice:

        > Vai, vai, vai! Dar asta ce-i? Nu-i somație?

        Fără să mai primești o altă somație. Ți-am tradus ca pentru elevii de grădiniță.

        > Comentarii jignitoare la adresa celorlalți participanți? Din partea mea??? Unde ați văzut așa ceva? Ați putea oferi un singur exemplu?

        Îți ofer eu câteva, chiar de pe această pagină:

        > felul in care d-na Carageani îi încurajează pe cei care care-i cânta-n strună este de-a dreptul slinos

        > Vero, Vero, Vero […] Văd că te cam roade invidia pentru interesul pe care […]

        > Măi potaie decrepită dar ia zi, ești la zi cu anti-rabicu’?

        Mai vrei?

        Apreciază

        • Arca lui Goe zice:

          @Aldus – Tu ești tâmpit. Știai, nu? Ar fi o mare jignire la adresa celorlalți dacă aș susține altceva. Tu chiar ai început să crezi că ești Renata Carageani?

          Ce anume te face să crezi că ai fi îndreptățit să acționezi in locul Renatei? Si ce anume crezi tu că te califica pe tine să decizi si să decretezi ritos care sunt comentariile jignitoare ale unora la adresa altora? Pe ce te bazezi? Pe ce contezi? Pe aprobarea Renatei? Pe a sărmanului Q si a altor câțiva de aceeași teapă? Esti o biata țoapă patetică a cărei simplă prezență pe orice blog este în sine o ofensă, un abuz, o poluare. Un zgomot amorf, acceptat si încurajat de unii pe care-i sperie liniștea prea adâncă.

          Si te-ai găsit cu ce exemple să-i cânți în strună d-nei Carageani, in serenade nocturne. Unde ai văzut tu idiotule jigniri in citatele pe care le-ai propus ca „exemple de ofensă” si care de fapt conțin pur si simplu opiniile pe care le-am exprimat liber, în comentarii adresate la obiect altor comentarii? Cum de n-ai ales nimic din ce-ti adresasem tie? N-ai găsit nicio jignire la adresa ta, dar ai găsit la adresa altora. Aldus bunul samaritean. O creatura penibilă de o înfiorătoarea superficialitate, capabilă să pălăvrăgească oricât despre orice in gol. Asta ești Aldus, un gol total. Golul care n-a sunat niciodată mai moale. Si acum golului i s-a năzărit ca e arbitrul elegantei îndreptățit să detecteze si să decreteze ofensele in comentariile liber exprimate… spre eliminarea acestora. Fabulos. Depoziția lui Aldus. Cine urmează? Vrem altceva. Un cântăreț adevărat sa meargă la pian. 🙂

          Apreciază

          • Aldus zice:

            Chiar acest comentariu al tău mă îndreptățește să-ți răspund. Că și pe mine m-ai jignit de nenumărate ori, la fel ca pe ceilalți. Ce te doare de unde-ți dau citatele? Le-am luat la rând. Și mai ușor cu gălăgia.

            > Unde ai văzut tu idiotule jigniri in citatele pe care le-ai propus ca „exemple de ofensă” si care de fapt conțin pur si simplu opiniile pe care le-am exprimat liber, în comentarii adresate la obiect altor comentarii?

            Una este chiar în acest citat (de altfel, comentariul tău de mai sus abundă în jigniri). Dar acest fragment denotă și o mare doză de prostie. Eu îți spun că-s jigniri, tu îmi zici că-s opinii. Ca și eum eu ți-aș zice că un obiect este din plastic iar tu ai obiecta spunând că-i roușu. Ce treabă are primăria cu prefectura? Opinii or fi, dar sunt și jigniri. La pachet cu o mare carență de nesimțire din partea ta. Simplul fapt că-ți exprimi opiniile nu te face imun la pozibilitatea de a fi nesimțit și ofensator. Că jignirile la care te dedai cu atâta înverșunare reflectă sau nu opiniile tale reale, asta este deja mai puțin important. Sunt convins că o mulțime de oameni care jignesc și înjură o fac ca să spunem așa într-un mod sincer. Dar nu lipsa de sinceritate ți s-a imputat mai sus.

            Apreciază

          • Aldus zice:

            erată: la pachet cu o carență de bun simț.

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            @Aldus – Continui sa te manifești ca un idiot. E vina mea? Te-am întrebat simplu si la obiect. Ce te îndreptățește pe tine sa stabilești care enunțuri sunt ofensatoare si care nu? Cu ce ești tu mai îndreptățit decât oricine altcineva să declari cu unele enunțuri ar fi insulte gratuite ori ofense dincolo de limitele tolerabile si ca prin urmare s-ar impune cenzurarea lor? In mod evident pledoaria ta are alte mobiluri si alte mize decât cele invocate. Una dintre replicile pe care ai menționat-o ca fiind jignitoare pentru interlocutor (singura care ar putea trece drept așa ceva, cea cu anti-rabicu’, scoasă din context) era extrasă dintr-un schimb de replici care începea cu un comentariu hodoronc-tronc al unuia agreat in gară, care suna cam așa : Samanu’ Q zice: septembrie 28, 2022 la 8:08 am – Schelalaie pe la alte mese mangafa ordinara !. Replicile au fost ajustate in acord armonic cu interlocutorul si replicile sale. Nu te-am văzut niciodată indignat de abuzurile penale ale lui Radu Prăjan, ori de insultele gratuite încercate de Shaman, Vader sau Vero (de ex). Dubla măsură este regula pe acest blog in care d-na Caragani dă tonul. Prin urmare nu te amăgi că pledoaria ta poate părea cuiva prestație in contra exprimărilor injurioase si in favoarea bunului simt. E o simplă tentativă de hărțuială împotrivă cuiva care iți creează discomfort prin faptul ca-ti critica prestațiile mizerabile. Ti-am spus deja, găsesc că prezenta ta, ca zgomot cu pretenții de vorbitor, in spatiile publice este profund ofensatoare, dar totuși aceasta opinie nu ma îndreptățește să-ti interzic prezenta si manifestările ori sa solicit eliminarea ta, ori a iepurelui, ori a sărmanului, ori a marianului, (chit ca d-lor se ocupa exclusiv cu genul de activități împotrivă cărora ai vrea tu sa se creadă ca prestezi pledoarie). Trebuie să fii idiot daca-ti imaginezi c-ai putea să păcălești pe cineva in privința mobilurilor tale. Probabil nici tu nu crezi așa ceva, mizând exclusiv pe solidaritatea celor care procedează ca si tine.

            Apreciază

          • Aldus zice:

            > Ce te îndreptățește pe tine sa stabilești care enunțuri sunt ofensatoare si care nu?

            Bunul simț?

            > Cu ce ești tu mai îndreptățit decât oricine altcineva să declari…

            Și ceilalți sunt la fel de îndreptățiți ca mine, dar probabil tac de jenă sau pentru că s-au săturat să-ți vorbească în gol. Întreabă-i pe care vrei.

            > In mod evident pledoaria ta are alte mobiluri si alte mize decât cele invocate.

            Ce miză/mobil am invocat? Că nu rețin să fi invocat vreuna/vreunul. Pur și simplu am reacționat la niște aberații care deja erau deplasate chiar și venind din partea ta.

            > Replicile au fost ajustate in acord armonic cu interlocutorul si replicile sale.

            Nu zău? Și replicile interlocutorilor cum crezi că s-au născut? Sărmană victimă nevinovată care ești tu, cum te înjură toată lumea pe tine.

            Ești un caz.

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            Nu Aldus, nu sunt un caz. Dupa cum te agiți tu pare să-ti fiu mai degrabă un necaz. Aldus, papagalul vexat, pierdut in sensul vorbelor.

            Apreciază

      • Samanu’ Q zice:

        Onaca Onaca pan aici ti a fost!

        Apreciază

  7. Fetelor, îmi pun cenușă în cap! Nu trebuia să pomenesc de A.G. într-un text pe care-l voiam un omagiu adus Mariei Tănase. Dar m-a mâncat în cur. Asta e!
    Drept urmare, am ajuns să ne certăm pe Angela Gheorghiu.

    (Vero s-a enervat, de-a scris o erată cât un sonet la un comentariu. 🙂 Am făcut corecturile, Vero, erata nu-și mai are rostul, o șterg. )

    Poate n-am fost foarte clară: Angela Gheorghiu este O VOCE excepțională. Mai ales că soprane dramatice bune apar foarte rar. E renumită, recunoscută, adulată, dorită PE SCENELE lumii. Poate emisia ei vocală e puțin prea acoperită ( școala românească de canto a influențat-o, oricât ar spune ea că nu s-a lăsat „subjugată” de Arta Florescu) eu, subiectiv-auditiv, dacă e s-aleg, o prefer pe Netrebko. Dar Angela Gheorghiu e și ea în topul scurt al sopranelor lumii.
    Treaba asta n-are nicio legătură, dar nicio legătură cu OMUL Angela Gheorghiu. Frivolă în viața personală (amantlâcurile cu tinerei pe care nu le ține la secret) dar fixistă la viziunea scenică ( refuză să joace în montări moderne – „ Montările moderniste nu există pentru mine. Le refuz din start.” – zice soprana), foarte exigentă când își negociază prețul ca să urce pe o scenă (cere sume fabuloase și nu lasă un bănuț mai jos), în veșnic conflict cu regizorii, directorii de operă cu care lucrează (de unde și porecla Draculina), sigură pe judecățile ei de valoare care sunt absolut arbitrare și născute dintr-o inepuizabilă siguranță de sine (sunt cea mai bună, mi se cuvine tot, știu tot), neacceptând sfaturi nici pe partea de tehnică muzicală și arta interpretării, nici pe partea de P.R. (dovadă marele rahat în care s-a băgat singură dând acel interviu-fluviu-carte), ei bine, OMUL Angela Gheorghiu nu e deloc la înălțimea ARTISTULUI Angela Gheorghiu.

    Pentru publicul care ascultă ȘI muzică de operă, fiindcă-i place muzica cultă, o să atârne întotdeauna mai greu în balanța judecății OMUL A.G., și nu VOCEA acesteia. (aici mă aflu eu.)
    Pentru publicul care nu consumă muzică clasică și operă, A.G. nici nu există. Nici oral, nici scris. (aici se află restul planetei, ăia care nu ascultă niciun fel de muzică sau ascultă muzica la modă sau sunt consumatori de nișă (doar manele, doar de petrecere, doar ușoară, doar rapp etc., etc., ăia cu doar în față)
    Pentru publicul fan operă, fan A.G., ea n-a dat niciodată vreun interviu adunat într-un volum, n-are iubiți care i-ar putea fi copii, nu e certăreață și „draculină”, e doar Angela Gheorghiu, marea soprană dramatică. Să ne bucurăm de vocea ei. Ceea ce e corect și cinstit. (aici se află Vero).
    Pentru publicul… Da, mai există un public, ciudat, din categoria celor care ies în piață și încasează gaze lacrimogene fără să știe despre ce e protestul, dar până la coadă ajung să fie băgați în dubele jandarmilor, fiindcă se înflăcărează ad-hoc, devin eroii unei cauze despre care n-au habar, dar sunt gata să moară pentru ea, fiindcă au nevoie, cu orice preț, de validări.
    Amurg, așa mi se pare mie și dacă greșesc o rog să mă ierte, face parte din categoria din urmă.
    Eu, Amurg, nu cred că asculți operă, că erai fan A.G. și acum ai șters-o din playlist, de când a vorbit-o de rău pe Maria Tănase și pe Enescu. Și nu cred că asculți nici Enescu, mai departe de Rapsodiile Române. Fiindcă Enescu e așa, în 70% din creația lui:

    Apreciază

    • Vladen zice:

      Ai uitat o categorie 😀 . Mai exista si aia ca mine care asculta SI muzica de opera (desi prefer fara dubii cea instrumentala), nu la nivel pasional ci la nivelul la care merg de 2-3 ori pe an la opera si am vreo 2 raftulete de CD-uri cu operele care-mi plac (pentru unele am 2-3 interpretari altfel ar fi unul). Astora ca mine li se rupe de parerile primadonei (asteia sau alteia). Nu ma intereseaza persoana ei in afara muzici pe care o presteaza. Platesc un serviciu (spectacol/CD) si asta e tot ce astept si ma intereseaza. Parerile prestatoarei de servicii despre muzica, compozitori, cartofi, muste, morti si actul artistic ma lasa complet indiferent si n-as pierde timp sa i le citesc. Poate sa zica orice, nu ma deranjeaza, fiinda nu-mi pasa de ce crede ea. Cand ai de-a face cu o marlanca cu ifose zic ca strategia care-ti pierde cel mai putin timp e sa nu-i hranesti ego-ul.

      Apreciat de 1 persoană

      • Arca lui Goe zice:

        @Vladen – „marlanca cu ifose” – Ai tupeu nu glumă (validat cu like de către amfitrioană). Ai putea traduce sintagma asta „mârlancă cu ifose” in limba rusă? De curiozitate. Despre Alla Pugaciova ce părere ai? Unii spun c-ar fi o trădătoare nemernică. Dar deh, oricine are voie si poate spune orice despre oricine. Mai puțin d-l Goe despre monumentele naturii protejate de lege in ecosistemul gării. 🙂

        O întrebare pentru ceilalți: Cine e mai mare? Maria Tanase sau Alla Pugaciova?

        Apreciază

        • Arca lui Goe zice:

          După părerea mea Alla Pugaciova este cam, de talia Angelei… Similea (dar mai slabă decât Corina Chiriac), iar cântecul cu care a avut succes e interpretat mult mai bine de alții:

          Apreciază

          • De la Arlechin, n-am mai ascultat-o pe Pugaciova.
            Angela Similea și Corina Chiriac… divulețe pliate pe gusturile conducerii de stat și de partid.
            De ce să nu ne raportăm la Dida Drăgan?
            Uite-o cântând ceva greu, străin stilului ei, și totuși dumnezeiește:

            Apreciat de 1 persoană

          • Arca lui Goe zice:

            Dida Dragan, grupa mare, nota 10.

            @Carageani, văd că evitați să răspundeți de unde ați cules știrea despre Ovidiu Iuliu Moldovan. 😦 Dar asta cu „amantlâcurile cu tinerei ale Angelei Gheorghiu” ce mai e? E simplă invidie pe persoană fizică 🙂 sau e un argument cu greutate in favoarea ideii ca diva nu-i îndreptățita să-i demaște lui George Enescu inadvertentele de la anvergură? Pe principiul „spune minciuni fiindcă e curvă”. Plus ca e si fixistă in materie de viziune scenică, refuzând prostește montările moderniste. Apropo, d-voastră vă plac încercările de punere in scena moderniste în muzica clasica si în operă? Am auzit că majoritatea ar fi niște teribilisme penibile. Bine, nu toate.

            Apreciază

          • Goe, nu-mi amintesc unde, când, am aflat că O.I.Moldovan ar fi homosexual. În adolescență m-a șocat. Acum mi se pare un amănunt lipsit de importanță. Nu știu de ce e atât de important pentru tine să afli, post mortem, dacă actorul a fost sau nu homosexual. Pentru mine rămâne excepțional, homosexual sau nu.

            Excepțional clipul propus!

            Amantlâcurile doamnei Gheorghiu sunt de notorietate, conform presei vremii noastre. În particular, când o vedetă de calibrul ei îl împinge în lumina reflectoarelor pe Ouatu, e limpede că ceva nu e în ordine. Adică vine din dezordinea așternuturilor.
            Dacă diva e curvă … nu știu. Să definim „curvă”, și pe urmă vorbim. Etichetarea îți aparține!
            Da, îmi plac viziunile moderne în operă și în teatru. Dacă sunt reușite, Cele reușite sunt un omagiu adus creatorului lor: povestea ta e valabilă oricând, în orice timp, în orice spațiu.

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            Am si cu/pentru Aldus o versiune:

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            @Renato – Nu fată, nu-i important pentru mine s-a aflu daca actorul Ovidiu Iuliu Moldovan a fost sau n-a fost homosexual. Ideea acestui interes e doar o mică diversiune din partea ta. In context era vorba de ușurință cu care rostogolești in spațiul public bârfe si minciuni la adresa persoanelor publice. Ah, uitasem ca tu nu ești in spațiul public, ci acasă cu niște prieteni la o bârfa mică, in intimitate. Spațiu privat, care va sa zică ma înțelegi, tragi perdeluțele, si poți să dormi până dincolo de Filiași. Depre Moldovan poți sa spui orice fără probleme, nu mai contează fiindcă e post mortem. Nu? In schimb pe Angela Gheorghiu continui să o bălăcărești ante mortem fără probleme. „…Ouatu, e limpede că ceva nu e în ordine. Adică vine din dezordinea așternuturilor …” Mari frustrării trebuie să avem unii dintre noi.

            Eticheta îmi aparține??? Asta e un tertip gen Aldus. Slăbuț. De ce nu zici si de Maria Tanase? Ce, ea nu l-a promovat pe tinerelul Fărâmiță Lambru? Iar cand avea vreo 25 de anișori se culca cu unul de 62 de ani (unul Costache Brancusi, nu-l știi tu) de care s-a despărțit cu poale-n cap. Dar ce zici ca diva înjura ca la ușa cortului pe oricine i se năzărea? Sau ca cocheta cu spionajul, ba in vest ba in est, aliniata regimului comunito-bolșevic fără nazuri. Chestii, socoteli… Despre oricine se pot spune chestii alterând ponderea lor in economia ecuației persoanei.

            Dar de ce zici c-ai fost dezamăgită la aflare vestii ca Ovidiu e gay? Ca daca nu era… Eee! praf il făceai. Al tau era. Asa, prostul nici nu si-a dat seama ce-a pierdut. Păcat de/pentru el. Altminteri mare actor. Apropo ai putea sa dai exemplu de un mare rol făcut de Ovidiu in vreun film. Ceva memorabil. Adu si tu un video clip, ceva.

            P.S Sper sa nu fiu înțeles greșit. Ovidiu Iuliu Moldovan a fost un actor bunicel (categoric mai bun decât mult mai popularul Florin Piersic), o prezenta stenica si agreabila, dar in niciun caz nu era la excepționali, la titani. Si-a jucat întotdeauna destul de bine rolurile si mi-a plăcut chiar si cum recita Eminescu, desi multi găseau ca o face într-o maniera detestabilă, teatrală, ridicolă, cu emfaze exagerate.

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            Am remarcat un fapt despre care nu știu dacă-i mai degrabă simptomatic sau mai degrabă emblematic ( 🙂 ): a apărut in zonă amica Albalbatos. Vivat. Mă mir că n-a apărut mai devreme căci are exact-exact profilul vizitatorilor agreați in gara pentru doi. Aștept nu mare nerăbdare să se manifeste si în scris. Curaj Albalbatros, aici ești ca acasă, si ce zic eu „ca”, ești chiar acasă, înconjurată de prieteni si semeni cu fix același profil (antenist). Bine ai venit! 🙂

            Apreciază

    • Amurg zice:

      Renata, candva, pe la vreo 17 ani, mi se scurgeau ochii dupa o rochie de catifea, de un albastru de noapte, era batuta cu perle albe de la talie in jos si costa o mica avere. Intr-o zi i-am aratat-o unei cunostinte si tipa mi-a spus cu rautate ca ar trebui sa ma uit dupa lucruri pe care mi le permit! In capul ei, nu aveam voie nici macar sa admir ceva frumos daca material nu mi-l permiteam.
      Acelasi lucru il spui si tu, Renata: „daca nu ai studiat muzica clasica, inseamna ca nu ai habar, prin urmare nu ai cum sa asculti asa ceva. Daca nu stii sa pictezi sau nu ai bani de tablouri scumpe, inseamna ca nu pricepi opera artistului, daca nu ai scris o carte, habar nu ai ce citesti.”

      In rest, porcariile cu validari si faptul ca sunt confuza, imi pare rau sa te dezamagesc, dar nu sunt eu cea despre care vorbesti.
      Incetati, mai, oameni buni?, sa mai faceti portretul celor pe care nu-i cunoasteti. E jignitor si spune lucruri despre voi, nu despre cel pe care-l portretizati.
      Am vorbit mereu frumos aici, la tine, Renata si nu am afirmat vreodata ca stiu lucruri pe care nu le stiu. Chiar am zis odata ca nu am cultura muzicala necesara ca sa inteleg muzica clasica dar asta nu inseamna nu pot sa o apreciez. Deci despre ce mama dracului vorbim aici si de ce?
      Daca te deranjez, te enervez, spune-mi in fata: „mars de aici, mai femeie” si eu o sa mars de aici, dar nu umbla cu cioara vopsita ca nu te onoreaza.

      Apreciază

      • Cum ziceam, dacă mă înșel, îți cer iertare.
        Tot nu cred, însă, că asculți Enescu. 🙂
        Nu, nu creed că ești confuză, absolut deloc! Dimpotrivă, ești foarte pe fază. Și diplomată.
        Uite, eu nu m-am gândit niciodată să-i zic lui Vladen „ frumoasa ta soție”, deși cred că i-ar fi făcut plăcere. Știu, din scrierile lui, că pentru el e frumoasă. Dar eu n-am văzut-o niciodată, nu știu dacă e frumoasă, în sensul frumuseții universal valabile. Pentru mine, într-un anume fel, ultra-personal, e mai frumoasă decât Monica Bellucci, fiindcă mi-a citit două romane și i-au plăcut. Dar tot nu-mi vine să-l fitirisesc pe Vladen prin intermediul nevestii. Știi ce zic?
        Tu poți fi cu mult mai atentă și diplomată decât mulți. Și te admir pentru asta!
        Corect, ai vorbit frumos aici, întotdeauna, și te citesc în continuare cu plăcere.
        Dar cum să-i dai delete Angelei Gheorghiu, doar fiindcă e măgăriță când vorbește?!
        Când aveam vreo 13 ani, eram îndrăgostită de Ovidiu Iuliu Moldovan. Făceam game și arpegii cu revista Cinema la picioare, deasupra unui teanc de reviste, chiar lângă pedala de surdină. În felul ăsta îmi puteam arunca o provore pe copertă, unde era poza lui, fără ca cineva măcar să bănuiască unde și de ce mă uitam.
        La un moment dat am aflat că tipul e gay. În anii 70, să afli despre cineva că e homosexual, nu era o lovitură ușoară! Mai grav cu mult decât vorbitul de rău pe Alde Enescu și Maria Tănase. 🙂 Dar nu l-am iubit mai puțin, l-am iubit la fel, pentru că mă îndrăgostisem de el într-un rol sau recitând ceva, nu mai știu, și restul era lipsit de importanță.
        Așa că de-aia mi s-a păut că ai reacționat exagerat/artificial – n-o mai ascult pe Draculina! – fiindcă…

        Cum să te marș de-aici, măi, Amurgule?! Ai înnebunit?! 🙂

        Apreciază

        • Încă ceva: o rochie bleumarin, de catifea, bătută cu perle de la brâu în jos … Țî! Nu. E prea „eleganță căutată cu lumânarea”!
          Dar, mai știi, poate la 17 ani mi-ar fi plăcut și mie. 🙂

          Apreciază

          • Amurg zice:

            Renata Carageani, mi-ai vorbit de data asta ca unui om. Asta si sunt. Asa sa ma vezi, te rog. Reusesti sa ma surprinzi de multe ori. Si frumos. Nu, nu zic asta pentru ca am o parere despre tine. Nu-mi permit desi ti-ai pus sufletul in palma aici, pe blog.
            Sunt aici, la tine, pentru ca-mi oferi niste lucruri pe care nici nu le banuiesti. Si gratis. Te urmaresc pe tine si pe prietenii tai si mai fac praf de.. stelute uneori si de cele mai multe ori doar praf. Ma clovneresc pe aici si stiu ca te mai amuz uneori, alteori te enervez. Unele lucruri pe care le spun, ia-le si tu cu un picut de sare, zi si tu: „asa e ea! dar face si ea zgomot pe aici, imi mai tine de urat cu prostioare.”
            Aproape, aproape ca te… AFURISITO!
            Voi fi mai atenta la ce spun, promit.

            Apreciază

          • Amurg zice:

            AFURISITO! 😅

            Apreciază

        • Arca lui Goe zice:

          Ovidiu Iuliu Moldovan era gay???!!!! Nu mă-nebuni! Ăstuia i-am luat odată un interviu, așa față-n față si n-as fi bănuit nicio clipă chestia asta. Sa nu fie alta calomnie la mijloc.

          Apreciază

        • Arca lui Goe zice:

          Doamna Carageani de unde ați aflat că actorul Ovidiu Iuliu Moldovan ar fi fost homosexual? De curiozitate. Ați verificat din trei surse independente înainte de a face publică aceasta informație (cancan)? Ah, am uitat că de fapt d-voastră nu sunteți in public, ci acasă, in papuci si capot (nu halat) cu un grup de prieteni (toți foarte înalți) cu care trăncăniți in intimitate bârfe nevinovate.

          Apreciază

        • Vladen zice:

          @Renata Sunt din cand in cand si poze cu ea la mine pe blog 😀 (rar, ca nu-i convine, desi pe FB am voie)

          Apreciază

        • Amurg zice:

          Renata, Vladen si doamna circula impreuna prin virtual si eu, prin ce spun, vreau sa arat ca le respect relatia si pe ei doi. Vreau sa-i asigur pe doamna si pe Vladen, ca niciodata nu ma voi adresa lui Vladen lipsit de respect pentru ei doi, ca pereche. Ca tu stii ca o mai iau razna. 🙂

          Acum ma duc sa o ascult pe Angela Gheorghiu. Sper ca esti multumita! 😅

          Apreciat de 1 persoană

          • Aldus zice:

            Și eu m-am contrat cu tine săptămânile trecute, pentru o altă temă. Eu susțiuneam că e bine să înveți chiar și de la cei care te critică, în timp ce tu spuneai că nu poți auzi de la ei decât prostii și că nici nu merită ascultați. Gen.

            Se observă un tipar. Eu zic că un om care te înjură poate și să-ți spună adevărul (uneori chiar în față, pe când un prieten te-ar menaja). Tu zici că nu. Renata și Vero zic că o soprană care vorbește tâmpenii poate și să cânte minunat. Tu zici că nu.

            Eu susțin că poți respinge criticile nefondate ale unui dușman, luându-l totuși în considerare atunci când are dreptate. Vero și Renata susțin că poți critica omul AG, continuânt touși s-o asculți pe latura artistică.

            La tine, dacă un om nu-ți place sau a făcut ceva greșit, devine zero barat din toate punctele de vedere. Ori nu-i așa. Oamenii sunt ființe complexe, cu multe laturi, având uneori defecte și calități. Iar defectele dintr-un anumit compartiment nu le anulează automat calitățile dintr-un altul (și nici invers). Și este perfect posibil să-i apreciezi calitățile și să-i critici defectele, simultan.

            Apreciat de 1 persoană

          • Amurg zice:

            Aldus, eu am spus ca nu cunosc pe nimeni in masura sa-mi dea lectii de viata si nici sa fie indreptatit sa insiste sa le urmez. De cand am spus asta nu s-a schimbat nimic si nici nu o sa se schimbe. Vreodata. Nu are de ce. Oamenii nu-mi traiesc viata, nu-mi spala vasele, nu curata gradina, nu se duc la servici in locul meu, nu sufers in locul meu, nu bolesc in locul meu. De ce si-ar baga nasul in viata mea, atunci?
            Singurul amestec permis in viata noastra este atunci cand facem rau altora sau ne facem noua insine rau.. Stii ca in Occident, bolnavii psihic, daca au cancer si refuza tratamentul, nu-i obliga nimeni sa-l faca? Ai auzit de dreptul la integritate personala?

            Ce spui tu, cu a invata de la altii, e altceva. E vorba de acumulare de cunostinte si sunt de acord, sa invatam de la toti si toate. Cat mai multe, cat ne duce capsorul si sufletelul.
            Inveti din experiente proprii, inveti din experientele altora fara ca ei sa intervina direct in viata ta, inveti istorie, matematica, geografie, bunele maniere etc. Inveti, viata e o continua invatare.
            Ce vrei sa te invat, Aldus? Hai sa incepem cu tine ca sa vedem daca sfaturile pe care le dai altora, le aplici si propriei persoane?
            Tu ce ai invatat de la mine?

            Apreciază

          • Treaba ta, dacă n-ai altceva mai nostim de făcut… 🙂

            Apreciază

          • Amurg zice:

            Dar Aldus e nostim, Renata. Uite cum, simtind miros de sange si inca rumegand la cateva polite neplatite in ce ma priveste, a venit sa mai aplice si el cateva lovituri.
            Toata lumea s-a abtinut, chiar si Mr Goe care „e iute la manie si degraba varsatoriu de sange” dar nu si Aldus. Eu gasesc asta nostim, in momentele mele de liniste..

            Alteori, recunosc ca citind constructiile uluitoare ale lui Aldus, in jurul unei idei draga lui, potrivita lui, care-i aduce lui foloase, dar total gresita pentru altii si, in general, gresita pentru toata lumea, ma face sa-mi iasa ochii din cap de parca ar fi mici arcuri in spatele lor.
            Dar imi trece..😅

            Apreciat de 1 persoană

          • Aldus zice:

            Nu am nicio poliță cu tine, Amurg. Ți-am semnalat o eroare de gândire pe care o manifești. Faptul că tu legi asta de eventuale polițe se înscrie fix în tiparul erorii respective.

            Apreciază

    • Arca lui Goe zice:

      OMUL Angela Gheorghiu nu e deloc la înălțimea ARTISTULUI Angela Gheorghiu.” – Wow ! Uluitoare convingerea farmacistei ca are înălțimea necesară pentru a emite cu aplomb acest enunț plin de majuscule. Aproape la fel de uluitoare cu convingerea doamnei că (prin comparație) Amurg n-ar avea înălțimea necesară.

      Drăguța si idee ca n-ar fi trebuit s-o invoce pe Angela Gheorghiu, un bun prilej de a o mai invoca încă odată pe larg.

      Manifestările din aceasta gară sunt foarte captivante, sub aspect antropologic.

      Apreciază

  8. Aldus zice:

    Ce mă amuză când apare câte un comentator nou (pentru Goe) și Goe se întreabă: cine e ăsta și de unde a apărut? 😀

    Apreciat de 2 persoane

    • Arca lui Goe zice:

      Aldus – Minune mica, te referi cumva la cei „noi” care apar din neant făcându-si intrarea in scena (pe persoană fizică) direct prin salt si tentativă de a-l mușca de cur pe d-l Goe? Cum de nu te indignează replica gratuit ofensatoare a dobitocului sărman care-si semnează comentariul cu pseudonimul „Marian”? E amuzant, nu? Desigur. E amuzant sentimentul gregar al solidarității mutuale intre paparudele virtuale. Culmea este că si pe mine mă amuză, desi de distrat ne distram separat. 🙂

      Apreciază

      • Aldus zice:

        Man, ești atât de pierdut… Da, fix la Marian mă refeream. Care nu-i „nou”, ci nou pentru tine. Iar înaintea lui au fost și alții. Înclinația ta de a-i reduce pe toți la câteva – mereau aceleași – persoane este un simptom foarte revelator despre tine.

        Apreciază

        • Arca lui Goe zice:

          Aldus nu-i cazul sa te prefaci mai prost decât ești ca sa nu se vadă cat ești de prost in realitate. Serios acuma. Ajungi la valori negative dar pentru camuflajul pe care ti-l dorești asta in van. Cine a zis ca „Marian” e nou? Faptul ca imbecilul ti-e familiar pentru că prestează si la tine-n blog ti-a făcut atingere cu alte „ad litterm-uri” si ai interpretat greșit întrebarea despre apartenenta moșului. Euforia care te-a cuprins din propria confuzie este comică, dar are un haz epuizat. Eu te-am întrebat cum de nu te indignezi față cu intervenita ofensatoare gratuită a celui sosit din groapa marianelor direct in curul d-lui Goe, in contextul in care tu prestai pedant pledoarie in contra jignirilor intre interlocutori. Ce tot încerci divagări stupdacice? Vino la subiect moșule. De altfel ai multe subiecte in care te-ai încurcat si întrebări la care ai renunțat sa mai răspunzi. Toate simple. Eu zic ca ar trebui sa revezi materia din urma si sa-ti faci temele, că altminteri iți compromiți faima de epopeic cu zel.

          Apreciază

          • Aldus zice:

            Aha, deci între timp ai văzut că Marian e altcineva decât ziseseși, așa că te-ai repliat.

            Ce intervenție ofensatoare s-ar fi cerut să taxez? Deci pentru tine

            > Sergiu Nicolaescu avea damblaua sa-i pipaie pe ” reporterii ” aia mai maruntzei , asa cum erai dumneata”

            e o ofensă de mama focului, așa încât întrebi de ce n-am sărit să-ți iau apărarea 😀 , în timp ce

            > Măi potaie decrepită dar ia zi, ești la zi cu anti-rabicu’?

            este singura ta afirmație ce „ar putea trece drept jignitoare” de pe pagina asta? Ar putea? 🙂 Serios? Și deci de ce nu i-am taxat pe cei care te înjură? 😀

            Tu în ce univers paralel trăiești?

            Ia de probă, listează pagina asta la imprimată, schimbă numele tuturor comentatorilor, dă-i-o unei prietene sau unui spectator imparțial și roagă-l să-ți sorteze comentatorii după numărul și gravitatea ofenselor și înjurăturilor fiecăruia. Și vezi unde te clasifici în topul rezultat.

            Scorul la înjurături e cam de zece mii ale tale adresate nouă versus vreo 50 ale noastre tuturor celorlalți, în total, adresate ție. Ar trebui ca de-acum înainte să fii numai lapte și miere și toată lumea să șteargă cu tine pe jos în ultimul hal vreo lună minim, așa, timp în care tu să faci pe umilul, și abia pe urmă ai putea spune că cumva s-a egalat balanța.

            Mersi de porția de râs. De ce nu i-am luat apărarea în fața lui Marian.

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            Aldus – un frumos Q.E.D. – Ai darul de a fi extrem de auto-ilustrativ. Dacă zici că te-ai si râs, cu atât mai bine. 🙂 Cam sterpezit râsul si cu zâmbre (pari ușor nervos), dar importat e să ne distrăm.

            Apreciază

    • Păi n-a zis că e bibliotecar? Ăștia fișează cărți.
      Posibil că e deformație profesională extinsă și asupra semenilor.

      Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        Semenilor??? Asta e ofensă! 🙂

        Nu doamnă, nu sunt si nu am fost niciodată bibliotecar. Si nici n-am zis, c-as fi sau c-as fi fost. Deformații profesionale am impresia ca domnia voastră aveți vreo câțiva care va si dau șicul. 🙂

        Apreciază

  9. Pingback: Niţel mai multă muzică | VERONICISME

  10. Aldus zice:

    Mai pun o piesă a Mariei Tănase, de-a dreptul metafizică (chiar dacă voi nu veți fi de acord):

    Apreciat de 2 persoane

    • Vladen zice:

      Asta mie mi-a parut blestem. Avem si noi de astea, suna tot ca o incantatie si sunt tot, evident, cantate de fete :D. Nu-s doar despre dragoste, mai blesteama si altele. Sa zic totusi, ca nu stiu daca am zis: imi place foarte tare Maria Tanase, am ascultat multe dintre cantece, dar nu bag mana in foc ca as surprinde ceva intelesuri ascunse (de fapt bag mana in foc ca nu 😀 ). Ce-i drept nici nu ma preocupa prea tare, mie imi place muzica (nu tin sa inteleg nici ce se canta la opera, de exemplu pe alea italienesti nu le inteleg de loc), povestea nu ma prea intereseaza.

      Apreciază

      • Blestem și e! 🙂
        Vladen, de-aia nu m-am gândit la neînțelegerea textului, ci la neînțelegerea ritmului, când m-am lansat într-o lecție de teorie și solfegiu zilele trecute, fiindcă de puține ori textul contează, dacă muzica și interpretarea instrumentală și vocală sunt bune.

        Apreciază

        • Vladen zice:

          Uneori e ca un joc, mai ales la muzica populara (sau la dialectele norvrgiene) adica ma arde grija ce zic aia/alea. Imi place sa stiu regionalisme. Dar altfel, absolut, muzica bate textul.

          Apreciat de 1 persoană

          • Graiurile din care vin regionalismele se înțeleg fără mari dificultăți. Dar dialectele… Într-o zi, un pacient care vorbea într-o română fluentă, cu accent (m-am gândit că o fi un grec care vorbește bine româna), la un moment dat a răspuns la telefon, în dialect macedo-român. În afară de ghini (bine) și feată (fată), zău dacă am priceput ceva.
            Uite, ca să te amuzi, cum „sună” Tatăl Nostru:

            Tatã a nostru
            cai eshci pi tser,
            s-ayisascã numa a Ta,
            s-yinã Amirãrilja a Ta,
            s-facã vreare-a Ta,
            cum pi tserlu,
            ashi sh-pisti loc.
            Pãne-a nostrã atsea di cathi dzuã dã-nã-u sh-azã
            shi ljartã-nã amãrtiile-a noastre
            ashi cum lji-ljirtãm sh-a amãrtoshlor a noshci.
            Shi nu nã-du la pirazmo,
            ala aveaglji-nã di atsel arãulu.
            Cã a Ta easte Amirãrilja shi puteare
            a Tatãlui shi Hiljlui shi a Ayului Spirit,
            torã, totãna shi tu eta-a etilor.
            Amen.

            Apreciat de 2 persoane

          • Vladen zice:

            Ce strasnic!! Haha, asta mi-o copiez! Tb sa i-o arat si doamnei, zic ca si pe ea o pune pe butuci :). Ce-mi place!

            Apreciază

          • Vladen, dar nu ți-am mărturisit tot adevărul! Tatăl meu era macedonean (aromân), născut în sudul Dunării, din tată aromân și mamă grecoaică. Prin urmare, rudele mele sunt macedoneni și greci. Băi, un cuvințel nu știu în limbile astea!
            Mă rog, știu ce știe și pisicul meu, Mili: kalimera, kalispera și parakalo, iar în aromânească, știu, cum ți-am zis, ghini și feată. 🙂

            Apreciază

          • Vladen zice:

            N-ai vrut sa inveti sau esti ca doamna mea si inveti doar ce limbi straine ai neaparata nevoie? 🙂 Mie imi pare rau ca nu stiu greaca. Pot citi cursiv alfabet (am avut vreo perioada pe la vreo 9 ani in care am vrut sa invat diverse alfabete, la ala cuneiform mi s-a infundat 😀 ), dar nu inteleg nimic din ce citesc. In Grecia anul trecut ne-am descurcar cel mai bine cu romana (chiar mai bine decat cu engleza).
            A si voiam sa zic ca primul lucru la care m-am gandit cand am citit ce-ai scris a fost „mama ce de mancare buna trebuie sa fii mancat si ce marinade trebuie ca stii”. Gogosarii aia ai mei marinati sunt dupa o reteta macedoneana (asa zice doamna care m-a invatat)

            Apreciază

    • Cu ce să nu fim de acord? Cu metafizica sau cu acțiunea de a blestema?

      Apreciază

      • Aldus zice:

        Cu faptul că am băgat-o eu la capitolul metafizică. 🙂

        Apreciază

        • Arca lui Goe zice:

          Aldus a băgat-o (el) pe Maria Tanase la metafizică. Fantastic. Omul e colosal. Mai precis e, după cum si-a prezentat singur declarația de avere, citez: creștin ortodox, adult, nevaccinat și convins de existența lui Dumnezeu. A uitat să menționeze ca este heterosexual nepracticant. 🙂

          Apreciază

          • Aldus zice:

            Piesa, bre. Le nimerești ca nuca-n perete.

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            Piesa, piesa… bre, meritele aldusiene rămân…

            Nuca-n perete? Aldus, miercuri, Ploiesti?

            Se pare că tentativa mea de a aplica metoda „Marian” a eșuat lamentabil, izbindu-se violent de opacitatea lui Aldus. Sau cum s-ar zice-n germană (ca știu câteva cuvinte-n limba d-lui Goethe): volkswagen izbitnzid.

            Apreciază

        • Vladen zice:

          Pai de ce ar fi blestemele metafizice? Ca nevasta-mea nu suna foarte metafizica cand mi le dedica 😀 . Nu ca, fereasca sfantu’, n-as lua-o in serios…

          Apreciază

          • Aldus zice:

            Evident că sunt, pentru că fac apel la un set de reguli ce transcend cauzalitatea obișnuită, normală. Dincolo de asta, eu văd altceva în spatele aparentului blestem proferat în acest cântec. 🙂 Dar divagăm prea mult.

            Apreciază

          • Vladen zice:

            Mie mi se par un fel de sperante desarte si pe alocuri senzuale, ca-s misto fetele cand sunt nervoase :D.
            Dar chiar sunt curios, ce gen de chestii vezi tu in spatele versurilor? Mie mi se pare ca a cam murit orice interpretare la „cine iubeste si lasa dumnezeu sa-i dea pedeapsa” sau cum era versul.

            Apreciază

          • Vladen, în folclorul românesc există și Blestemul. Îmi imaginez că Maria Tănase a cules unul, de prin cine știe ce zonă, l-a prelucrat nițel și l-a făcut cântec.
            Ce să văd în spatele versurilor? Nu văd nimic, altceva decât imprecația, ca atare. Dar eu nu cred în blesteme. 🙂
            Uite o altă variantă:

            Cine iubește și lasă
            Pune-i, Doamne, foc la casă,
            Badea nu poate să iasă;
            El să fie-nchis în ea,
            Să-ți plătească dragostea;
            Badea să ardă cu pară,
            Cum ard eu fără tigneală.

            (Tigneală = tihnă, liniște)

            În blestemul M.T. e așa: cine iubește și lasă (își părăsește iubita), să-l pedepsească Dumnezeu. Cum? Să nu mai umble pe două picioare, ci să se târască precum șarpele ori gândacul, și praful să se aleagă de el.

            Nu știu cum sună blestemele altor popoare, dar la români, fetele astea părăsite de iubit, nu-și asumă răspunderea în mod direct, nu-i doresc răul iubitului direct, ci prin intermediar, se roagă lui Dumnezeu să-i provoace nemernicului toate belele alea, ca ele să rămână cu conștiința curată.

            Una e să-i zici cuiva: Arză-te-ar focul! Și alta să-l bagi pe Domnul la înaintare: să dea Dumnezeu să mori în chinuri!
            🙂

            Apreciat de 1 persoană

          • Vladen zice:

            Grozav cata suparare pe bietele fete :). Si ce trecere rapida intre dragoste si ura. E gelozie aproape masculina (nu-i a mea sa fie al nimanui, sa moara nenorocita). Sunt curios, exista si blesteme cantate de barbati pentru fetele care-i parasesc sau astia treceau direct la actiune?

            Apreciat de 1 persoană

          • 🙂 N-am căutat blesteme cântate de bărbați, Vladen. Dar e puțin probabil să existe.
            Bărbatul e omul faptelor! 🙂 Femeia, în caz că tot om e și ea, e omul vorbelor.
            Acuma, vorbind serios, bărbații părăsiți se repliază mai ușor decât femeile. Trag o băută de se fac muci, dorm lemn o noapte, dimineața iau un pumn de pastile contra mahmurelii și trec la nivelul următor: altă fată.

            Apreciat de 1 persoană

          • Aldus zice:

            Interpretarea mea (dincolo de sensul evident cu blestemul, care și ăla-i metafizic) este că cine renunță la iubire (nu neapărat la Georgeta sau la Lenuța sau la o fată anume) se pedepsește singur, pierzându-și umanitatea. Începe să se târască în loc să zboare, se dezintegrează, rămâne la mila stihiilor. Există și o pildă biblică tangentă oarecum cu asta, dar zic să nu ne întindem aici.

            Apreciat de 1 persoană

          • Are sens ce zici tu, Aldus, numai că eu nu cred că se poate renunța la iubire cum se renunță la sare în mâncare. Nu cred că poți să-ți propui – eu de mâine mă las de iubit.
            Textul cântecului se referă însă la a părăsi pe cineva, Georgetă, Lenuță… probabil pentru o Georgetă, Lenuță nouă.
            Blestemul cântecului e cum zice Vladen, un strigăt de gelozie.
            Știu că analiștii textelor folclorice tind să extrapoleze, să dea semnificații universale, mult mai profunde versurilor populare, dar eu cred că poporul simte, zice și cântă mai visceral.

            Apreciază

          • Amurg zice:

            Totusi omiteti ceva important, in blestemul cantat de Maria, nu se mentioneaza daca blestemul vine de la o femeie sau de la un barbat si, prin urmare, este valabil pentru ambii.
            Este un cantec vechi (chiar as vrea sa stiu cat de vechi, ca astfel poate fi inteles mai bine) si in trecut vremurile erau altfel si oamenii iubeau altfel, printre altele, credeau in pereche.
            Oricum eu cred ca ar fi pacat sa credem ca barbatii nu pot iubi profund si… prelung! 😅
            Sa ne gandim doar la marii scriitori, cu marile lor romane de dragoste, in care barbatii iubesc nebuneste, obsesiv, patimas, razbunator. Doar acum cateva zile o fata tanara a murit din cauza unei astfel de iubiri dar si din cauza indiferentei si cruzimii noastre. Este incredibil cum in anul Domnului, 2022, o femeie tanara este condamnata de familia ei si de societate pentru intimitati pentru care, pe restul lumii, nu ar trebui sa o ..ta grija! Incredibil cum in continuare suntem sclavii credintelor ca o femeie trebuie sa fie intr-un fel anume si un barbat sa fie altfel! Cand mama dracului ne vom intalni de la egal ca egal, femeile cu barbatii, nemaiprivindu-ne unii pe altii ca pe niste aparitii de pe alte planete? Restul lumii europene a depasit chestia asta de zeci de ani si toata lumea e mai fericita.

            Apreciază

          • Vladen zice:

            Bine-nteles ca putem, dar in fata pierderii suntem mai fizici. Adica eu unul sa ma paraseasca pentru altul, l-as omora pe ala (sau macar bate/schilodi foarte rau. Cu ea n-as avea nimic, dar ala n-ar vedea multe rasarituri si apusuri. Si bag mana in foc si ca n-as pati nimic (de unde sunt si convins ca as face-o). Zic strict in caz de parasit, daca doar as prinde-o in pat cu unul l-as bate pe ala si atat. N-as sta sa arunc blesteme ca mi s-ar parea inutil, in plus cum sa blestemi o fata cand poti bate un barbat? 😀
            N-o sa fim niciodata egali, poate doar in „sanse”. Dar atat timp cat hormonii nostri sunt diferiti, reactiile si aptitudinile noastre fi-vor diferite.

            Apreciază

          • Vero zice:

            „Că furnica de-i furnică,
            La trup mare, la cap mică,
            Și la mijloc subțirică
            De umblă pe sub pământ,
            Tot se țâne1 de cuvânt,
            Tot se țâne de cuvânt.

            Hai, dar noi oameni botezați,
            Dar noi oameni botezați,
            De cuvânt suntem lăsați,
            De cuvânt suntem lăsați.”

            Blestemul e pentru cei care nu-şi respectă cuvântul dat.
            Şi, fiind din alte vremuri, cu alte moravuri, e probabil trimis nu din gelozie, ci din disperare, de o fată pe care un bărbat a „iubit-o” promiţându-i c-o ia şi de nevastă, însă doar lăsat-o cu burta la gură, făcând-o de râsul satului şi distrugându-i viaţa.

            Apreciat de 1 persoană

          • Vero, cred că despre asta e vorba în blestemul nostru, cum zici tu. Uitasem că iubirile pot da și altfel de roade, nu doar amintiri.

            Apreciat de 1 persoană

          • Amurg, nu știu la ce tânără moartă te referi.
            Păi cum să fim de pe aceeași planetă, când „Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus”?

            Apreciază

          • Amurg zice:

            Vladen, stiu ca vorbesti serios cand spui ca-l decapitezi pe ala ce ar indrazni sa-ti fure doamna si ca nu ai avea timp pentru blesteme dar uite, totusi, ca Paunescu blestema nimicitor:

            „In vreme bună și în vreme rea,
            Să n-ai noroc de nici-o îndurare,
            Să simți blestemul dragostei pe care
            Ți-o port, aproape fără voia mea.

            Se-apropie un fel de cacealma:
            Când o să par în lume cel mai mare,
            Voi învăța în grabă cum se moare
            Și, cu durere, te voi blestema.

            Să poți trăi blestemul dintre noi,
            Abia atunci când voi muri în pace
            Și nici recurs să nu se poate face,
            Decât, târziu, în lumea de apoi.

            Și să cedezi blestemului iubirii,
            Pornind cu umbra mea un joc de-a mirii!”

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            Întotdeauna m-am întrebat cum (adică că) se ține furnica de cuvânt. E normal că furnica este loială 100% mușuroiului pentru că este asexuată. Si normal ca masculii mușuroiului păstrează fidelitatea pentru regina mușuroiului, pentru că e singura femelă. Mi se pare un exemplu ilustrativ nepotrivit introdus in textul blestemului cam in răspăr cu ideea de bază a acestuia. Sper să nu fiu acuzat de insolență gratuită. Oricum scremerea lui Aldus de a vârî piesa-n metafizică ) 😉 ) a adus semi-discuția în derizoriu… 🙂

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            Ițic are surpriza colosală s-o surprindă pe soția sa Rașela în pat cu cel mai bun prieten al său Ștrul. Devastat omul începe să se lamenteze: „Rașela, Rașela, tu iubirea vieții mele în care am crezut ca-n mine însumi, cum ai putut să faci asta? Cum? Si tu, Ștrul, tocmai tu, prietenul meu cel mai bun… Băi si opriți-vă naiba când vorbesc cu voi.”

            Apreciat de 1 persoană

          • Aldus zice:

            Renata, mulți oameni fug de iubire. Nu că își propun să nu mai iubească de mâine, ci mai degrabă nu dau curs șanselor ce li se oferă în direcția asta sau se închid în ei. Dacă toată lumea ar iubi, lumea ar fi mult mai frumoasă. 🙂

            Goe, piesa chiar este metafizică, fie și în accepțiunea primară a unui blestem. Fapt care, din ce se vede, a însuflețit discuțiile. Dar dacă tu nu poți să vezi în asta decât derizoriu…

            Apreciază

          • Arca lui Goe zice:

            @aldus – Referirile tale metafizicoistoide țin de ridicolul care-ti caracterizează făptura. Faptul că acest ridicol oferă prilej de vorbă într-un spațiu de joacă precum acesta de față este cât se poate de firesc, dar asta este totalmente irelevant în speța în care pledezi plin de nădejdi in favoarea făpturii aldusiene. Băi, termină băi cu tâmpenioarele.

            Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s