Vitrina cu bibelouri (7)

Vă amintiți ghiozdanul colțuros, în care zdrăngăneau creioanele și tocul în penarul de lemn? Dar călimara care atârna într-o punguliță croșetată? Și mijlociul mâinii drepte veșnic pătat cu cerneală? Ba chiar și arătătorul suferea de albăstrită cronică! Bentița și fundele ridicole? Gulerașele albe, atât de apretate – lunea, că-ți făceau răni pe gât? Și cămășuțele pepit, albastru cu alb?

Cu voi vorbesc, mămăilor și tătăilor!
Pentru voi e bibeloul de astă-seară. Făcut de același irepetabil porțelanier – Șerban Foarță

Să nu rupi, copile, cartea,
că pe carte mult o doare;
iar de-o s-o jupoi de partea
cartonată, cartea moare.

N-o mai trage de copertă,
fi’ndcă fără ea o carte
e-un vapor fără covertă
ce n-ajunge prea departe,

fi’ndcă în lăuntru-i plouă,
iar matrozii-o să te certe
că le-ai rupt coverta-n două,
că, la carte, n-ai coperte.

De-i pe gratis ori de-o cumperi,
fă-i învelitori de plastic
cum au paginile scumpe
din dosarul cu elastic,

care cîntă ca o coardă
de chitară, dacă-l tragi…
Nu fă ca barbara hoardă
a colegilor tăi dragi!

Sau îmbrac-o într-o pînză
a vreunei perini vechi;
nu-i fă pete de osînză,
nu-i fă paginii urechi;

nu le pune cozi, nici coarne,
voievozilor din ea,
dacă nu vrei să te toarne
profei tale, careva.

Nu strivi, precum Ion Creangă,
între filele de glorie,
musca, – dacă, de pe bancă,
zboară-n cartea de istorie.

Să nu joci cu dînsa mingea,
sau s-o iei la ochi cu piatra,
pînă nu treci într-a V-a
dintr-a IV-a.

Acest articol a fost publicat în amintiri, literatură, Uncategorized, vitrina cu bibelouri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

40 de răspunsuri la Vitrina cu bibelouri (7)

  1. Amurg zice:

    Asteptand sa apara doamna blogului, cu Bibeloul, m-am gandit ca poate Aldus are ceva de oferit, intre timp, si i-am scris:

    Poate oferi tu, Aldus, un pahar de vin, la o poveste,
    Poate o tigara, o stea pe cer, o veste
    Venita de departe,
    Si uitata intr-o carte,
    Ca o frunza, ca o petala trandafirie,
    O veste ce-asteapta sa fie spusa in seara asta de toamna rece, tarzie..

    Acum ca a venit Bibeloul, Aldus nu mai trebuie sa ofere nimic. A scapat. 😅
    Sa citim Bibeloul. Deci. 😅

    Apreciază

    • Aldus zice:

      M-ai nimerit cu povestea la țigară, pe mine, care nu fumez. 🙂 Când eram mic toți din familie fumau, iar eu am ajuns să detest fumul de țigară, pe care încă de atunci nu-l suport. Acum nu mai fumează nimeni dintre ai mei, dar nici familia mea nu mai e la fel de numeroasă ca atunci. Mulțumiri industriei de tutun.

      Apreciază

  2. Vero zice:

    Da’ bibeloul nu zice nimic despre ghiozdane, penare, creioane, călimări, bentiţe, funde. Doar despre cărţi.
    Eu recunosc că nu-s la curent cu viaţa şcolarilor. Acum nu mai au cărţi? Manualele sunt online şi vin toţi copiii la şcoală cu tablete şi telefoane „smart”?

    Apreciat de 1 persoană

    • Vero, dar tu chiar n-ai prietene, rude, cunoștințe cu copii de școală?! 🙂
      Au manuale, se găsesc cu greu, prin librării online, au și cărți ajutătoare, dar au și smarturi, firește. Ghozdanul e rucsac colorat, cu personaje din filmele lor preferate, Frozen, unicorni, chestii… Iar de scris, scriu direct cu pixul, cred că nici prin stilou nu trec, de fapt nu prea scriu, bifează niște răspunsuri gata tipărite pe cărți, ca la testele grilă.

      Apreciat de 1 persoană

      • Vero zice:

        Am chiar o nepoată care e profesoară. Ştiu c-a făcut chiar ea nişte manuale, sau cărţi ajutătoare. Mi-a şi dat două, ca să-i văd opera – dar am amânat momentul studierii şi am uitat pe unde le-am dosit.
        Dar altminteri manualele şcolare n-au fost niciodată subiect de discuţie cu ea sau cu altcineva.

        Apreciat de 1 persoană

      • Vero zice:

        Dar, dacă bifează răspunsuri cu pixul pe cărţi, se cheamă că au totuşi cărţi, nu? Chiar dacă sunt altfel decât cele din copilăria noastră.
        A, şi tocmai mi-am adus aminte că editura Art, cu care am colaborat ceva vreme, trăieşte (sau trăia în ani nu de mult trecuţi) în primul rând din tipărirea manualelor şcolare. Înainte de începerea şcolii erau ocupaţi numai cu aşa ceva, amânau alte chestii, spre bucuria mea, că tot mereu aveam traduceri întârziate. 🙂
        Iar pe Facebook am în lista de prieteni vreo 2-3 scriitori care s-au lăudat că le-a fost introdusă câte o scriere într-un manual şcolar.
        Şi adineauri am aruncat o privire pe net: văd că încă se tipăresc pe hârtie manuale şcolare, zic unii că se livează în 24 până la 72 de ore: https://www.librariadelfin.ro/categorii-carti/manuale-scolare–i50

        Apreciat de 1 persoană

    • Aldus zice:

      Uite aici, Vero, o listă cu manuale de clasele I-XII pentru anul școlar 2022/2023:

      https://www.edu.ro/manuale-scolare

      Primul link e spre o pagină cu manuale digitale aprobate, pe care le poți descărca în format pdf. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  3. Amurg zice:

    Un vrajitor al cuvintelor. Din natura moarta, cartea devine fiinta vie prin cuvintele lui, devine un Gandacel, ca al Elenei Farago si mai ca ma face sa plang de mila.
    Se vede ca Foarta a iubit cartea si „a avut parte” si ne ofera si noua din preaplinul „partii” lui. Iti da un sentiment de rockabilly poezia lui, are forta, temperament si sentiment si simplitate.
    Multumesc.

    Apreciat de 2 persoane

  4. Amurg zice:

    Nu am prins calimara, dar am prins putin uniforma si bentitele alea nenorocite (asa suntem noi, la tara, mai intarziati), elastice, ce-mi inroseau urechile si imi provocau dureri de cap. Dupa ce invatatoarea mi-a articulat cateva palme ca nu port bentita, a venit mama la scoala, cu o falca-n cer si una in pamant si mi-a dat bentita jos de pe cap, in fata invatatoarei. A iesit un scandal de pomina si invatatoarea ne-a amenintat ca ma da afara din scoala. Mama i-a pus mana in piept si a lipit-o de perete spunand printre dinti: „da-o afara, ca vezi tu pe dracu’ ca acum traim in democratie, turbato!” 😅 Din ziua aia nu m-a mai intrebat nimeni de bentita. Ajunsa acasa, am aruncat-o in soba. Cred ca de-aia nu mi-am dat foc la sutien, mai tarziu, ca rebeliunea mea s-a produs devreme, in copilarie si cumva, m-am multumit cu atat!😅
    Am niste femei turbate in familie. Am si romance si unguroaice. Era sa se lase cu moarte de om intre ele cand unguroaicele au zbierat ca le trebuie scoli in maghiara iar romancele le-au zbierat inapoi ca asta o sa se intample numai peste cadavre. Nu au specificat ale cui cadavre! 😅

    Apreciază

    • Am înțeles tot, n-am înțeles-o p-aia cu dat foc la sutien. Ce ți-a făcut, bietuțul?

      Apreciază

    • Vladen zice:

      Ader la intrebarea Renatei: da’ sutienul ce-a facut. Din nefericire nevasta-mea n-are asa porniri ca le-as aplauda frenetic 😀

      Apreciat de 1 persoană

    • Dr. Vader zice:

      AAAAaaaaaaaa! Dintr-asta-mi ești? Sub 40 de ani? Pe undeva pe la 37 – 38, cu kilometri puțini? Păi de ce n-ai zis așa? Unde pot să vin și eu la tine în orășel, că vreau să îmi fac niște provizii pentru toamnă, ceva mai împănat, mai copt, mai sănătos, mai natural. Un pic de pulpă de căprioară romantică de aș găsi, of, of, ce bine ar fi!

      Apreciat de 1 persoană

      • Amurg zice:

        Dr. Vader, nu stiu cati kilometri am, ca eu nu ii numar, eu ii parcurg, pur si simplu si sper sa fie multi, ca e sanatos. Nu inteleg de ce ai fi dezamagit daca am mai multi decat crezi?! Nu vad ce e rau in a face miscare?! Asa e la noi, la tara, se circula mult, cu diferite treburi. 😅

        Altfel esti taaare binevenit pe la noi. Avem o nevoie de mana de lucru, mai ales acuma, toamna, ceva de speriat! Dar pentru ca tu esti domn de la oras, o sa avem grija de tine, nu o sa te punem la munci grele. Singurul lucru la care m-as gandi, in ce te priveste, e desfacutul stiuletilor de porumb. Din nefericire, pentru mine, mai sunt prin sat (orasel) o gramada de doamne care ar avea nevoie de ajutor cu asa ceva! Va trebui sa ma bat cu ele pentru tine. Stii ce? Mai bine stai unde esti, ca vin eu la tine. La o cafea. 😅
        Sper ca-mi gusti gluma, putin cam indrazneata, dar cumva simt ca nu te superi. La modul serios acum, chiar esti una dintre putinele persoane necunoscute cu care as bea o cafea, candva, undeva, intr-o toamna, intr-o gara cu noi si poate si cu altii. Cine stie.. 🙂

        Apreciază

    • Amurg zice:

      Renata, Vladen, sutienul, bietutul, nu mi-a facut nimic. Amintindu-mi de arderea bentitei, mi-am amintit si de arderea sutienelor de americancele anilor ’60.

      Vladen, cred ca la dotarile fabuloase pe care le are doamna ta (sper ca nu-mi permit prea mult), e mai bine sa nu-si arda sutienele. Vreau sa zic ca e mai bine pentru tine, ca altfel vei fi obligat sa te bati cu toti care ar pofti la asa minuni si nu ar fi putini.
      Apropo de asta, ca sa fii convins ca totusi stiu ce vorbesc, acum o vreme iesisem cu o prietena la cafea si cum ne bucuram noi de raze de soare si de atentia domnilor din jur, au aparut alte doua prietene, una din ele cu un bust spectaculos. Ei, in secunda urmatoare, noi, restul am devenit invizibile. Toate privirile se lipisera de „calitatile” noii venite si asa au ramas pana la plecare. 😅

      Apreciază

      • Vladen zice:

        @Amurg Hehe n-am stiut ca te stii cu doamna 😀 . Dar tin sa precizez ca ma gandeam pur egoist si deloc generos. Arderea aia pe rug urma sa se desfasoare in cadru intim, in nici un caz nu m-am gandit la bucuria maselor! 🙂

        Apreciază

      • Păi, nu ziceai tu, Amurg, că îți place să fii o prezență discretă, că nu dai detalii despre tine? (Pe vremea când cu identitatea lui Goe.)
        Ia, că mai aflarăm ceva: ai țîțe mici! 🙂 🙂 🙂

        Apreciază

        • Amurg zice:

          Haha, Renata, hahaha. Pai ce tate nu par mici, in comparatie cu ale domnisoarei prezentate de Aldus? Ca asa le are si tipa din povestea mea.
          Bineinteles ca ne-am uitat (holbat!) si noi la ea, intrebandu-ne cum ar fi daca am avea si noi asa ceva! Dupa o discutie destul de animata, mentionez ca dialogul nostru nu a semanat cu monologul vulpii la struguri, am concluzionat ca suntem bine cum suntem si ne-am carat spre alte locuri unde stiam ca nu riscam iar sa stam in umbra unui alt mare bust. Adica acasa! 😅

          Apreciază

          • Măi , Amurgulețule, ia să clarificăm noi niște treburi: când vorbești de bust, eu mă gândesc la Beethoven (ședea pe coada pianului de-acasă și se uita urât la mine, că cântam mai mult din Moțatu decât din el).
            Hai să le zicem țâțe (sau academic – sâni), ca să vorbim pe-aceeași limbă.
            Uite că iar te-am prins cu fofârlica! 🙂 🙂 🙂
            Păi de ce, măi, să vă cărați acasă, dacă ați ajuns la concluzia că sunteți bine cum sunteți?! Înseamnă că aia era defectă, că avea țâțele prea mari (Halep și le-a tăiat!) și admiratorii erau și ei defecți, că admirau niște țâțe defect de mari, în loc să admire niște țâțe perfecte, ca ale voastre.
            Întrebarea mea justificată e: de ce ați plecat?
            Altă întrebare justificată ar fi: cât atârnă niște țâțe în imaginea de ansamblu a unei femei?
            Și aș mai avea câteva întrebări, dar s-o luăm pas cu pas.

            Apreciază

          • Vladen zice:

            Aia cu cat atarna tatele e retorica sper :)). E esential! Eu asa am pus ochii pe viitoarea nevasta, mi-a aratat cineva o poza si mi-au luat ochii desi avea doar 15 ani (n.b eu aveam 16 ca sa nu se creada ca eram vreun pervers 😀 ) E fff important cum sunt sanii, daca se califica atunci ajungi sa aflii si altceva despre fata aia, daca nu, n-apuci. Eu am avut noroc si-am apucat. Bine, am avut noroc si ca si eu sunt fix cum ii place ei, ca altfel nici ea nu se uita la mine. Desi pentru mine a fost mai usor ca ce-i place ei e relativ rar in romania deci n-am avut concurenta. Ce-mi place mie e des…

            Apreciat de 1 persoană

          • Amurg zice:

            Renata, Motatu fiind Mozartu? Barbatii astia sunt cocosi si dupa moarte!
            Asta cu sanii, tatele, se explica ca uneori nu pot spune lucrurilor pe nume. Mi-e jena. Poate e greu de crezut, dar asa e. 😅

            Fofarlica cu care cred ca vrei sa ma prinzi e ca desi nu am nutrit sentimente nici de invidie, nici de subapreciere fata de dotata, am ales, totusi, sa ne retragem dezamagite fiind de mutarea atentiei publicului masculin de la noi la duduia cu dotari. Am ghicit? 😅 In ce ma priveste, nu as face niciodata asta. Am stima de sine fara sa fiu vreo inchipuita. Sincer acum, eu cred ca ne-am retras din ceva motive practice, una trebuia sa faca ceva, alta trebuia sa ajunga undeva etc.

            Acum la cat atarna 😅 niste tate in imaginea de ansamblu a unei femei! Cred ca la noi, la romani, atarna foarte mult! Intr-o parte de lume, chestia asta e considerata ridicola.
            dar la noi, la cata frumusete realizata din cutit, silicon, hialuronice vezi, e clar ca atarna greu. Personal, consider ca oamenii, femei si barbati, pot arata cum doresc ei.
            Ca o concluzie, reactia noastra la vederea duduiei cu sanii, a fost ceva destul de inocent. Ceva de genul „am venit, am vazut, am uitat”. Universul nostru nu se impiedica in niste sani mari, dimpotriva. 🙂

            Apreciază

          • Aaa, aproape că m-ai convins că universul nu se împiedică în țâțe!
            Dar uite altă întrebare: înțeleg că erați la o terasă, la o masă, la o cafea, câteva cucoane. Cu țâțe competitive sau nu, nici nu contează. La mesele alăturate erau niște bărbați. Să admitem că erau NUMAI bărbați. Care beau și ei o cafea, o bere, o plăcintă cu mere. De ce îi numești ”public masculin”? Va să zică terasa aia era împărțită în două – scena și sala? Voi, fetele pe scenă și masculii libidinoși în stal? Bă, voi v-ați dus să beți o cafea sau să vă etalați nurii?!

            Apreciază

          • Aldus zice:

            > Haha, Renata, hahaha. Pai ce tate nu par mici, in comparatie cu ale domnisoarei prezentate de Aldus? Ca asa le are si tipa din povestea mea.

            Uite o tânără cu niște sâni și mai mari:

            Eu am ales-o pe cea cu sâni moderați spre mari. 🙂

            Apreciază

          • Aldus zice:

            @Renata

            > Altă întrebare justificată ar fi: cât atârnă niște țâțe în imaginea de ansamblu a unei femei?

            Primo, întrebarea asta s-ar cere adresată mai întâi bărbaților. 🙂 Secundo, subscriu la ce zice Vladen. Cum adică cât atârnă sânii în imaginea de ansamblu? Păi la bărbați imaginea este totul! 🙂 Cred că peste 90% din consumatorii de filme porno sunt bărbați. Altfel, trecând peste partea cu imaginea, care-i la figurat, ar fi bine să nu atârne prea mult. Adică, să nu fie lăsați. 🙂

            PS: Eu cred că sunt unul dintre puținii bărbați cărora le plac și sânii mici. Cei mijlocii sunt perfecți. Dar nu zic nu la un bust ca în prima poză (cei dintr-a doua sunt exagerați). Însă mai toți bărbații sunt atrași, cumva genetic, de sânii mari. Mai ales că geme creanga de femei și de fete cu care natura a fost generoasă. Păi dacă femeile, care nu sunt vizuale (definind bărbatul acceptabil prin „să nu fie chel și să nu fie urât ca noaptea”) mai postează uneori nostalgic despre pătrățelele de pe abdomenul unor masculi, de la bărbați ce să te aștepți? 🙂

            E drept că după ce te îndrăgostești, nu mai contează sânii. Dar până atunci, primul lucru la care te uiți la o femeie este cât de „bună” e. Sau, hai să zicem așa, dacă e „bună”, îți atrage instantaneu și involuntar privirea.

            Apreciază

          • Amurg zice:

            Pai chiar am vrut sa te conving. Si nu, domnii nu erau libidinosi, pur si simplu ne-au dat atentie asa cum se da tuturor femeilor. Nici mai mult, nici mai putin. Si nu, nu ne-am dus sa ne etalam nurii ca nu suntem asa hamesite dar daca s-a intamplat, am zis : sa fie primit! 😅

            Apreciază

          • Hai, fie și-un lup mâncat de oaie! 🙂

            Apreciază

  5. Vladen zice:

    Si mie imi plac grozav primele 2. Nu la nivelul de ascultat in bucla insa :). Am altele pe care le rulez asa.

    Apreciat de 1 persoană

  6. Aldus zice:

    Constat că nu-mi place la Foarță stilul lui de-a rupe un enunț pe mai multe rânduri. Exemple:

    iar de-o s-o jupoi de partea
    cartonată

    care cîntă ca o coardă
    de chitară

    Altfel, e cam slăbuță poezia. Pe nivelul copiilor de I-IV și cam în stilul poeziilor patriotice de pe atunci, doar că în loc de patriotism sau președinte avem cartea. Să îngrijim cartea. Nici măcar s-o iubim sau s-o citim, ci doar s-o îngrijim, s-o înveșmântăm, să-i facem baie. 🙂 Nu se spune nici care carte, deoarece toate cărțile sunt la fel, nu-i așa? Citiți, băieți, orice, numai citiți! 🙂 Nu ni se spune despre universurile mirifice în care ne permite să ne scufundăm. Cartea nu mai e o poartă către necunoscut, o oglindă sau o groapă în care cade Alice, ci un simplu obiect. E drept, bibelou. Și nu cumva să-i rupem coperțile. Fără ea, cartea moare. Căci frumusețea ei stă, desigur, în ambalaj.

    Pe baza acestei poezii, cred că Foarță ar fi avut un mare succes în industria de advertising. 😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s