Spiciuiri (13) O supă sărată

O vreme, am fost prieteni. La cataramă. Domn’ doctor în sus, domn’ doctor în jos. Vorbea pe înțelesul prostimii. Ăsta e un lucru bun. Nu se enerva niciodată. Avea timp, răbdare și un soi de înțelepciune bătrânicioasă. Știa de toate. Din toate câte puțin. Da, pe la chimie l-am prins scârțîind, dar doctorii nu prea se omoară cu chimia. I-am trecut cu vederea explicațiile ciupite din lecturi de popularizare a științei.
L-am chemat s-o trateze pe bunică-mea. M-a contrariat când a recomandat o supă sărată în locul unei perfuzii, în timpul unei gripe cu febră mare care o deshidratase cumplit. Însă nu-i ceri doctorului socoteală, nu te pui cu el, cel mult nu-i respecți recomandările, în mod discret. Faci tu ce te taie capul.
Dar sugestia cu exerciții fizice (atât cât se pot ele numi fizice când ai 96 de ani) a mers de minune. Babiclonț a continuat să execute optimi de genuflexiune sprijinindu-se de calorifer, seturi de douăzeci, până la 100 de ani. Mai făcea și patru lungimi de apartament de două camere de câteva ori pe zi, cu conștiinciozitatea unui înotător care face bazine pregătindu-se de concurs. Câinele o urma disciplinat, bucuros de plimbările suplimentare, chiar dacă iarba era persan-mochetă-persan și retur.
Prietenul meu, doctorul, trecea s-o vadă adesea, cu plăcere. Îl iubeam pentru asta. Babiclonț era sănătoasă tun, la cei 96 de ani ai ei. Fuma două țigări pe zi, una la cafeaua de dimineață, o jumătate din a doua după masa de prânz și ultima jumătate seara, înainte de culcare, la aspenter.
Când venea doctorul, fuma cot la cot cu el, două țigări una după alta, pe uscat. Babiclonț n-a fumat la supărare decât atunci când a murit tata. Altminteri, fuma de răsfăț, de plăcerea conversației.

L-am cooptat pe doctor în Academia Tăcută, un site dispărut, o cafenea simpatică despre care azi nu mai știu decât Lelia Munteanu, klaus și doarF, dintre garagii. Doctorul a venit cu un nickname imprevizibil – ulterior și-a făcut și blog cu pseudonimul ăsta – Lolita Traseista. Spectaculos omul în a disimula nu doar ocupația, dar și genul. Ne-am jucat ani buni, în dialoguri savuroase, pe forumul unui ziar și în Academia Tăcută. Mustăceam când diverși interlocutori, dar mai ales interlocutoare, o atacau pe curva de Lolita cu patimă și convingere.
A doua zi râdeam în hohote la muncă – am uitat să vă spun, eram colegi sub aceeași siglă, același patron ne plătea pe amândoi, pe mine ca spițer, pe el ca doctor. Până într-o zi.

Într-o zi, într-o conjunctură ultralegală și hiperadministrativă, niște organe au cerut actele de studii ale angajaților. Și el n-avea la dosarul de personal decât o adeverință pe-o jumătate de coală de hârtie, cu antetul unei facultăți de medicină reale, cu o ștampilă pe nașpa și cu semnătura unui decan care n-a existat niciodată. Terminase un liceu, făcuse armata, un an de facultate și pe urmă beznă. Ba nu, se însurase cu o doctoriță cu patalama, care l-a lăsat când cu scandalul, dar – culmea! – din cu totul alt motiv.
Ce s-a întâmplat după asta?
Nimic. Absolut nimic. A continuat să semneze rubrica de consiliere fitoterapică în revista firmei, doar cu numele întreg, fără „Dr.”
Oamenii au continuat să-i ceară sfaturi și să le urmeze.
Eu n-am mai vorbit cu el decât „bună – bună”.
Babiclonț plecase demult dintre noi, plecase din motive personale de 102 ani, chiar dacă nu mâncase o supă sărată ca antidot al deshidratării, cândva. Plecase pur și simplu, neștiind că a pierdut o perfuzie salvatoare, fiindcă se salvase singură, pe bază de autosugestie – eu trebuie să trăiesc, viața e scumpă, înmormântările costă mult.

Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, amintiri, apucături proaste la români, Ce știe spițerul, d'ale Prăvăliei, strict autentic, Uncategorized, ştiri de neştiut și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

61 de răspunsuri la Spiciuiri (13) O supă sărată

  1. Amurg zice:

    „eu trebuie să trăiesc, viața e scumpă, înmormântările costă mult.”!!!

    Nu ne baga in boala! Trebuie sa traiesti, trebuie sa traim, daca murim pe caldurile astea ne descompunem in cateva ore, vom fi hoituri nicidecum cadavre frumoase. Tinere nu vreau sa fim, de cadavre zic! 😅
    Tu ai s-o mostenesti pe Babiclont la ani. Auu, ce nume de alint dragut. O sa le spun nepotilor sa-mi zica la fel, cand va fi sa fie.
    Si doctorul Lolita e un impostor simpatic, ca toti impostorii, dealtfel. Se pare ca si-a trait visul aievea, lucru cu care nu toti ne putem lauda. 😅

    Apreciază

  2. Suzana zice:

    Cu multi ani in urma am trait un declic privind zona medicala. Mi s-a spus ca niste dureri de calcaie, dupa o analiza ‘atenta’ vizuala, sunt generate de o cadere de bolta.
    Mi s-au recomandata niste talonete. Le-am luat constiincios, insa le-am purtat mai mult prin casa, ca in pantofi nu prea incapeau. Durerea a cedat, presupun din alte motive, dar a reaparut violent dupa doi ani. Atunci un doctor constiincios, dupa ce m-a trimis la radiografie a descoperit ca aveam ciocuri. Si evident ca m-a intrebat de ce am zacut atata timp fara sa vad ce si cum. Am raspuns cinstit motivul…
    Cred ca pentru mine a fost atunci startul inceputului unui nou hobby. Cum sa inteleg ce si cum cu noi si mai ales de ce ni se intampla lucruri. Este cel mai pasionant subiect cu putinta. Stiu ca stiu doar cateva molecule din subiect, insa certitudinea ca suntem perfect echipati pentru orice o am. Ca si faptul ca noi ne dinamitam singuri pe multe planuri.
    Cred ca impostura este peste tot. Si acum parca este mai vizibila, din pacate.

    Recunosc ca nu stiu ce m-a apucat sa scriu asa ceva…Sper ca nu am plictisit
    prea mult.
    Un final de saptamana pe placul tau!

    Apreciază

    • Cu talonete, durerea a cedat pentru că talonetele schimbau zona de maximă presiune a greutății corpului asupra tălpii și călcâielor. Dacă, prin absurd, ai fi învățat să mergi în poante, ca balerinele, n-ai fi aflat niciodată că ai niște depuneri de calciu nelalocul lor.
      De câteva decenii încoace a apărut moda suplimentelor naturale, îmbrățișată mai ales de femei. Oriunde de sucești, vezi o cucoană de 40 de ani care ia calciu (1g/zi) ca să nu facă osteoporoză la 60 de ani. Calciul ăla e un surplus, un balast pentru organism și el se luptă să-l elimine. Prin rinichi, prin bilă… Ce nu poate elimina, formează calculi renali și biliari, plus calcefieri nelalocul lor pe la vertebre, călcâie, încheieturi… La menopauză osteopenia sau -poroza își văd de treaba lor, fiindcă n-au treabă cu aportul de calciu, ci cu metabolismul hormonal.

      Apreciat de 2 persoane

      • Suzana zice:

        Multumesc pentru raspunsul detaliat! Cred ca sunt putine suplimente compatibile biologic. Daca sunt tot chimicale, presupun ca deranjeaza corpul, care incearca sa scape de ele, cumva.
        Pana la urma tot o alimentatie atenta poate fi o cheie.
        Un final de saptamana odihnitor!

        Apreciază

        • Suplimentele în general sunt obținute din plante, minerale etc. Compatibile cu tubul nostru digestiv. Corpul nostru nu deosebește chimicale de naturale. Toxic de non-toxic. Scopul lui (al ficatului, de fapt) este să descompună molecule mari în fragmente mici pe care să le poată utiliza la nivelul celulelor ca materii prime pentru buna lui funcționare. De pildă descompune proteinele în aminoacizi esențiali pe care-i folosește la propriile sinteze. De scăpat, scapă de balast, produși de degradare (ceea ce nu poate folosi la nimic) și de excese de substanțe, fie ele și utile în alte cantități.
          O alimentație normală, aș zice eu, fără excese, e calea cea mai sigură să fii și hrănit, și sănătos.

          Apreciat de 1 persoană

  3. Vladen zice:

    Grozav tipul! Nu pentru ca a mintit, ci fiindca a mintit asa bine ca doar birocratia la prins. E clar ca era teribil de bun de doctor, doar n-a reusit sa si ajunga acolo. In general ma enerveaza aia ch „fake it ‘til you make it”, dar omul asta avea clar talent daca nu s-a desconspirat si n-a avut pacienti cu furca la usa. Un pic de disciplina si probabil chiar ar fi fost doctor (unul de 100 de ori mai bun, ca mai deschidea o carte, mai citea un articol).

    Apreciază

    • Vladen, n-a mințit așa de bine, a avut o conjunctură favorabilă, neglijența unei funcționare la angajare, o nevastă cu acte de studii în regulă care lucra în același loc (familie de doctori, nu?), faptul că funcționa într-un domeniu în care pregătirea și practica (reale) medicală nu-i prea foloseau. Producătorii de suplimente (pastile cu extracte de plante) au toți o echipă de consiliere a consumatorilor produselor lor formată din medici, farmaciști, uneori biologi, profesii care au tangență cu corpul omenesc și mecanismele lui. Tratamentele alternative celui medicamentos nu prea se adresează oamenilor bolnavi, sunt mai degrabă diete de prevenție pentru oameni sănătoși sau aflați la limita dintre normal și patologic. Pot să-ți detaliez, dacă nu știi despre ce e vorba.
      Între ce învață un doctor ca să devină doctor și frunzăritul unor broșuri de popularizare e cale lungă. Lungă, pe bune!

      Apreciază

      • Vladen zice:

        A, pai stai, ca listate asa, nu mi se mai pare destept individul :). Mi-a dat senzatia cand am citit textul ca e un fel de di Caprio in filmul ala in care pacalit o tara intreaga ca e doctor si pilot, nu stiu daca l-ai vazut :).
        In legatura cu diferenta dintre amatorii entuziasti si profesionistii (aia cu studii formale care activeaza in domeniul pentru care s-au pregatit) suntem absolut perfect de acord. De aia mi s-a parut o realizare ca nu l-a mirosit nimeni dintre medicii adevarati, dar cum ai zis mai sus, omul avea condutii si n-a depasit arealul lui propice.
        Acum insa parerea mea e ca medicina e un mediu tare permisiv pentru aparitia si viata lunga a impostorilor. Nu zic, exista in orice stiinta, dar e mai greu (si mai putin glorios) sa fii impostor in matematici sau fizica decat in medicina sau biologie. Asa ca-s mai putini dubiosi. Medicina, ca fotbalul, crede tot prostul ca o intelege. Daca introducem si scientific missconduct in gama imposturilor, pai atunci astea doua stiinte (medicina si biologia) sunt zeitele neincoronate.
        Nu ca ar pati vreodata vreunul ceva. Pana si o jigodie ca Macchiarini nu e la puscarie desi au murit amaratii aia (bine asta totusi era doctor, dar non-doctorul tau macar n-a ucis pe nimeni cu florile lui de musetel 😀 ).

        Apreciază

        • Păi da, n-a ucis pe nimeni cu mușețel, pe asta s-a și bazat, dar eu l-am solicitat ca medic adevărat, pentru un bolnav în vârstă, unde n-avea ce căuta mușețelul, și n-a făcut pasul înapoi, dintr-o resiprocă prietenie față de mine, să zică, băi, nu pot, e mai delicat, are 96 de ani, vorbește cu un specialist… Bine că nu i-a dat prin gând idiotului să-i modifice și medicația permanentă, banalele antihipertinsive minore pe care le lua de câțiva ani.

          Apreciază

    • Aldus zice:

      Vladen, vezi ce i-am zis și Renatei despre serialul Suits. Mie mi-a plăcut. 🙂

      Apreciază

  4. klaus zice:

    Lolitu a fost un personaj greu de egalat. renule, te-am bănuit la început că ți-ai etalat calitățile actoricești. Am renunțat relativ repede, mă urmărea senzația că nu are deloc rigurozitatea ta. Era un împrăștiat cu vervă! Unul superb, chit că nu mă lămurisem pe deplin asupra genderului domniei sale. Și, dacă mai ții minte, etala cururi, nu canini din praf de stele 🙂.
    A, și doctorașul koiot o cunoștea din buncărele Leliei. Nu cunosc dacă i-a arătat spada vreodată :))

    Apreciază

  5. Aldus zice:

    Lolita Traseista. Până la urmă, virtualul ne deconspiră mai mult decât o face „viața reală”, nu-i așa? 🙂

    A fost o știre în ultimii ani despre un polițist rutier care n-avea permisul. Angajat de ani buni pe post. Tot așa, ceva verificare de rutină l-a adus pe prima pagină a presei.

    Îți înțeleg reacția. Pe de o parte, Babiclonț. Tratată de un diletant. Mai mult, de un farsor. Dacă murea? Pe de alta, dacă le permitem unora să sară peste pași, înseamnă că tot sistemul (la care am pus fiecare umărul) se destramă. Cum să fie medic, când n-a terminat o facultate? Păi atunci, ce sens mai are parcursul nostru de până acum, strădania noastră, munca noastră de oameni care au urmat, cuminți și răbdători, toți pașii necesari? 🙂

    Și totuși, după cum vezi din reacții, unii tind să-i admire pe cei care reușesc și așa.

    Dialog din Matrix Revolutions:

    „Mifune : [dying] They’re coming… they’re coming… the Hammer.
    Kid : What?
    Mifune : You have to open that gate. Cut the counter-weights. You can do it. Hurry, there’s no time.
    Kid : Captain, I… I didn’t finish the training program.
    Mifune : [smiles] Neither did I.
    [dies]”

    Apreciază

    • Nu, reacția mea de retragere n-a fost din cauza unei recomandări tâmpite pentru un bătrân deshidratat. Eu m-am simțit rușinată și umilită de propria mea orbire și prostie (avusesem nenumărate semnale că ceva nu e cușer). E mult mai dureros să investești încredere și simpatie într-un om care se dovedește a fi o jigodie decât să investești bani, de pildă.
      Impostorii își perfecționează un anume sistem de apărare interior, presupun că ajung la performanța de-a crede sincer să se pricep la ceea ce fac.
      Nici nu pot scrie mai mult acum, fiindcă, deși au trecut ani buni de-atunci, mă enervez când îmi aduc aminte și nu merită să-mi încep ziua cu ură. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      • Aldus zice:

        Ai văzut Suits? E despre un tânăr cu memorie foarte bună, care n-a făcut niciodată dreptul, dar ajunge să lucreze ca avocat într-o mare firmă. Plus complicațiile care decurg de aici, pe măsură ce alții află că e un impostor. Mă rog, ăsta-i unul din firele principale. 🙂

        Apreciază

        • Da, am văzut o bună parte din el. Paralela e bună și nu prea. Tipul din film avea mai mult decât o memorie fenomenală. Avea memorie fotografică și nu uita nimic. Poți suplini cu asta o facultate cum e dreptul. Poate și economia. Ărpbabil orice specializare care nu presupune practică (manualitate) și unde lucrurile sunt cam bătute în cuie. De ce crezi că nu există fără frecvență la medicină umană, veterinară, farmacie.. toate facultățile la care mai mult de 1/2 din timp e alocat studiului și stagiilor practice? De-aia. Fiindcă nu pot fi substituite cu teorie.

          Apreciază

      • miniaturile zice:

        Mă ierți că intervin în discuție, am citit și apreciat și postarea și dialogul vostru…. voiam doar să-ți mulțumesc pentru fragmentul acesta: „E mult mai dureros să investești încredere și simpatie într-un om care se dovedește a fi o jigodie decât…” – ai pus punctul pe i … și se aplică atât de bine inclusiv în blogosferă celor care se dau drept ceea ce nu sunt. Iar cititorii sunt(em) într-o ignoranță demnă de compătimire… uneori.
        Salutări și gânduri bune! Mă bucur să te recitesc.

        Apreciază

        • @ miniaturile
          Mă bucur că intervii în discuție, poți veni oricând cu o idee.
          Eu zic că în blogosferă se aplică permanent. În virtual, în general, trebuie să fii cât mai cumpătat în a acorda încredere și simpatie pentru că, nu știi cu cine vorbești. La celălalt capăt al „firului” poate fi oricine: un robot, o maimuță, o maimuță cu brici… 🙂

          Apreciat de 1 persoană

      • Arca lui Goe zice:

        Este cunoscut faptul că vânzătorii de medicamente de la farmacie au boală pe doctorii așa că atunci când câte un medic o dă in bara farmaciștii sunt primii care-si râd in barbă. Boala e cronică si incurabilă. Cu vârsta se accentuează. In cazul de față lucrurile sunt un pic mai delicate. Doamna Carageani, care stie că de fapt farmaciștii nu-s cu nimic mai prejos decât medicii (că doar au si ei facultate) si că n-ar avea de ce să-si cultive complexe pernicioase si-a dovedit acest lucru făcându-si prieten un doctor care o trata cu o mare egalitate. Un confort sporit pentru un farmacist. De fapt doamna era confortabilă in prezenta persoanei nu a doctorului, doar că „fără să-si dea seama”, farmacista din doamnă fiind mai tare decât doamna. Atunci când s-a dovedit că cvasi-egalitatea farmacistei cu medicul nu e in sus, ci in jos, firește că doamna s-a mâhnit peste poate, s-a supărat si s-a retras din combinația care-n loc sa-i fi atenuat complexul i l-a… viceversa. Si de atunci prieten doctor nici că si-a mai făcut.

        P.S. Suprecalifragilistică sugestia d-nei Carageani cum că ca să fii avocat nu-i la fel de musai cu facultate ca-n farmacie. Tț

        Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        În virtual, în general, trebuie să fii cât mai cumpătat în a acorda încredere și simpatie pentru că, nu știi cu cine vorbești. La celălalt capăt al „firului” poate fi oricine: un robot, o maimuță, o maimuță cu brici…” 🙂… iepuri, renate…

        Apreciază

      • Amurg zice:

        Auuu, hai, iarta si tu stapana de blog pe mister Goe ca-ti spun povestea cu controlorul de tren. Odata.

        Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        @Carageani – Vreți d-voastră să spuneți că aceasta ar fi „o masă”? Poate in sensul de mase. In orice caz prestația mea imutabilă nu este muzicală. Dar pentru că se si apropie momentul „bibelourilor duminicale” as propune pe cineva care chiar să cânte la masa asta. Plus că Cătălin are niște versuri cu adevărat potrivite si pătrunzătoare (nu naivității ca ale gracilului), ceea ce ar putea seta niște standarde sub care sa nu se coboare pentru ci care fac propuneri. Prezentul perfect pentru e pentru locuitorii clandestini ai gării, nu pentru calatori sau pentru personal. Întrucât bijuteria de mai jos este si o Matriosa, înăuntrul ei se afla un al doilea bibelou, jonglerie cu mere, special pentru gazda.

        Apreciază

      • Dr. Vader zice:

        Goae, uite, nu vrem să vorbim cu tine, suntem dușmănoși. Te abandonăm, te ignorăm și te uităm. O să te tăvălești pe jos în spume, ce o să faci? O să-ți bei soluția de permanent?

        Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        @Carageani – am bănuit că vă place muzica lui Cheloo. Puteți să v-o puneți si singură.
        @vader – așa să faci. Înțeleaptă decizie. Numai să fii tu in stare de ea. Am însă impresia că ești mai fudul decât ții să arați si-o să calci ped bec destul de repede. Trebuie doar să te odihnești un pic.
        @Carageanii – va gâdilați foarte ușor, doar că râsul vă iese cam sterpezit.

        Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        Carageanii – Văd că aveți o predilecție aparte in a presta „aroganțe” din astea naive, gen Gigi Becali. Faceți alegații despre convingerile Rentatei cu aerul că vorbiți despre lucruri care ar conta. Auto-promovarea auto-golului… in cercul vicios de acoliți al artistei. Habar nu aveți cat de hilară sunteți cu tentativele astea adolescentine. 🙂 Cred că puteți mai mult, dar vă place să vă purtați așa prostește din ură personală pentru d-l Goe. Să vadă publicul cu cine se încurcă d-lui, numai cu nulități.

        Apreciază

  6. Amurg zice:

    Nu vreau sa discut partea cu pacientii Lolitei ca sunt niste dimensiuni teribile in ea. Ma gandesc doar la rolul in sine pe care si l-a luat, rolul mincinos jucat pe plan profesional si personal, lucru ce te-a dezamagit si te-a facut sa iei distanta fata de el.

    Ma gandesc la mai multe variante, una ar fi ca, poate, omul a ajuns sa fie altceva decat ce era ca urmare a unui concurs de imprejurari in viata si in momentul intalnirii voastre nu mai putea da inapoi, ajunsese atat de departe incat tot ce mai putea face era sa continue cu asta. Destainuirile facute chiar si prietenilor la catarama ar fi fost periculoase, i-ar fi dat un sentiment de nesiguranta, ar fi simtit ca este la mana ta. In astfel de situatii castelul din carti de joc se poate prabusi oricand. Chiar daca suntem prieteni, suntem si noi, imprevizibili, uneori si tradatori, alteori.
    A doua varianta e ca unii pur si simplu au o astfel de personalitate, de impostor. Nu sunt multimiti de identitatea reala si atunci isi creeaza una falsa, ei vazand viata ca pe o scena pe care pot aparea ca aceeasi Marie dar cu alta palarie! Totusi pe Lolita nu-l vad ca pe un impostor feroce pentru ca putea sa-si cumpere toate diplomele posibile ca sa fie blindat in caz de control.
    Ar mai exista a treia varianta, societatea romaneasca e atat alienata incat astfel de fenomene nu sunt ceva rar si detestabil! La ce clasa politica mafioata si mizerabila avem, astfel de aparitii pe tot felul de scene nu mai trezesc reactii. Am mai citit despre astfel de.. cazuri la noi si nu putine.

    Pentru mine, Lolita e un personaj interesant si cel mai fain ar fi sa aflam din gura lui de ce a facut ce a facut. Pacat ca nu mai are blog, cred ca cele spuse de el acolo ar fi dezvaluit mai mult despre omul din spatele cortinei.

    Apreciază

    • Amurgule,
      Nu se pot cumpăra diplome la facultăți de stat, oricâți bani și relații ai avea, oricât de corupți ar fi oamenii. Medicina precum și toate facultățile cu învățământ practic nu au facultăți private. Pe-acolo am auzit că se pot face astfel de mișmașuri.

      N-am avut niciodată pretenția să-mi fi mărturisit, ca prieten, impostura. Sunt secrete pe care le duci cu tine în mormânt, nu te spovedești nici celui mai bun prieten, nici popii, nimănui. Aș fi vrut să evite (și existau n scuze plauzibile) să-și exercite impostura asupra cuiva din familia mea.

      Omul continuă și azi să susțină că nu și-a luat doar examenul de licență. Adică a parcurs facultatea, dar n-a terminat-o. Ceea ce nu e adevărat.

      Apreciază

  7. Amurg zice:

    Ah, imi mai pare ca pe Babiclont si pe tine v-a iubit ca pe sarea in bucate. Mi-a venit asta de la supa cu sare! 🙂 Iubirea impostorilor nu are mai putina valoare ca a oamenilor cinstiti. Iubirea e.. iubire. 🙂

    „Focul vânăt e gonit de vânt,
    Zările-au uitat să mă mai doară…
    De iubire-ntâia oară cânt,
    La scandal renunţ întâia oară.

    Am fost crâng părăginit pe loc
    La femei şi votcă dam năvală;
    Nu-mi mai place azi să beau, să joc,
    Să-mi pierd viaţa fără socoteală.

    E de-ajuns să te privesc tăcut,
    Să-ţi văd ochii plini de tot înaltul,
    Că uitând întregul tău trecut,
    Tu să nu mai poţi pleca la altul.”

    Apreciază

    • 🙂 N-am folosit pe niciunde cuvântul iubire. Am zis prieteni la cataramă. Camarazi, adică.

      Apreciază

      • Amurg zice:

        Tu nu ai folosit „iubire” doar eu am facut-o. Imaginatia mea o ia razna, uneori.

        Astept cu nerabdare bibeloul de duminica..
        Am si eu o propunere:

        „Tot ascultându-l, ploaia se oprise
        şi parcă-n ochii lui, aşa de tineri,
        sclipeau minciuni, teribilism si vise…
        Şi-n mine parcă se făcuse vineri.

        ……………………..

        Din când în când, îşi dă puţin cu fard
        şi-n ochii lui, incandescenţi şi chimici,
        se-ntâmplă numai gânduri care ard
        şi-n mine – numai sâmbete-duminici.”

        Ai auzit, Dr. Vader? 😋

        Apreciază

    • Amurg zice:

      ..si Dr. Vader e „mut ca o lebada”. 🙃

      Apreciază

  8. klaus zice:

    renule, de ce s-a răcit relația ta cu Lolita?

    Apreciază

  9. Amurg zice:

    Povestea controlorului de tren

    Dupa o vacanta zbuciumata de cateva zile, la Bucuresti, unde mama ma trimisese ca pe Scufita Rosie, cu daruri pe la tot felul de rude imprastiate prin toata capitala, luasem, impreuna cu alaiul de veri si verisoare, drumul cu trenul spre urbea mea sibiana, cuminte si banala. Abia asteptam sa ajung acasa, sa scap de harmalaia produsa de neamuri stiind ca vor fi gazduite si luate in grija, cu mare incantare, de ai mei si de restul familiei, ba chiar si de
    vecini! Trenul era ca de obicei, incarcat cu o lume pestrita cu mirosuri tot asa. Vandalii de verisori ai mei cutreierau trenul dintr-un capat in altul in cautare de gagici! Intre noi fie zis, nici azi nu s-a schimbat asta la ei.
    Eu stateam in hol ca aerul era irespirabil in vagon si-n timp ce admiram privelisti care incantatoare, care dezolante, se aude o voce, oarecum cunoscuta: „Biletele la control, va rog!” Ma reped in vagon sa scotocesc dupa bilete ca eu aveam grija de ele si ma intorc triumfatoare, cu ele in mana, mai sa ma lovesc de zeul blond din fata mea! Era FLORIN PIERSIC! Incerc sa zic ceva dar limba imi era legata, in jurul meu se hlizeau zgomotos verii bucuresteni. FLORIN PIERSIC intinde mana si-mi ciufuleste parul, spunand printre hohote de ras: „- Da biletele la nenea, pustoaico!” Eu le intind dar FLORIN PIERSIC era deja la celalat capat al vagonului. In urma lui, aproape sa ma calce in picioare, se inghesuiau toti calatorii existenti in tren la ora aia strigand ca apucatii:- „Nea Florineeee…!” Eu mi-am trecut mana prin par, cu evlavie.

    Apreciază

      • Vladen, am râs cu lacrimi la jurnalul tău de pe blog.

        Apreciază

      • Amurg zice:

        Nu cred, de fapt sunt sigura, ca nu e de compatimit. 🙂 Pare ca baile de multime il incanta, il stimuleaza. Piersic este omul-spectacol si cred ca atunci cand ocazia de a se desfasura lipseste, o cauta el.
        Mi-a luat un pic de timp sa-l plac absolut si definitiv. Stii de ce? Pentru ca, ca orice barbat daruit cu una, alta, parea inaccesibil. Intamplarea din adolescenta mi-a spus insa altceva. 🙃

        Apreciază

    • Să înțeleg că-ți place Florin Piersic!… Mie îmi place mai mult juniorul lui. Caută filmul Killing time. Piersic jr. îl regizează și joacă în el. Băi, dar cum joacă!

      Apreciază

      • Amurg zice:

        Imi pare rau dar nu reusesc sa-l plac pe junior. Nu are aura si amplitudinea artistica si personala a seniorului. Este o copie palida a Margelatului. Nu-l vad iesind din umbra seniorului vreodata.
        Am mai si citit un interviu cu el in care spune ca intrarea in actorie a fost un mimetism din partea lui, ca a confundat sensibilitatea cu talentul.

        Apreciază

        • Firește, îți respect opinia. 🙂

          Apreciază

        • Amurgule, eu zic, totuși, să treci peste subiectivism – îmi place/nu-mi place – și să urmărești oricare dintre filmele juniorului, în care joacă sau regizează și joacă. Killing Time, Fix Alert (ăsta e mai greuț), Q.E.D. , Moon Hotel Kabul…, să faci abstracție de simpatia pentru taică-su și vei observa că juniorul e din altă ligă. Una mare.
          p.s. faza cu sensibilitatea și talentul a fost o figură de stil, o autoironie, o falsă modestie. Citește-o în sens figurat.

          Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        @Amurg – Tie oricum nici Zelinsky nu ti-i drag. Asa ca pe lângă asta a-l prezenta pe Florin Piersic ca mare actor pare treaba serioasă si oablă. Chiar mare. Un cabotin siropos de o înfiorătoare artificialitate. Un farsa de actor cu priza la farsele de spectatori. Actor mult mai tare decât Piersic senior e pana si tziganul ala care a jucat in Furia (alături de Dragos Bucur si Andi Vasluianu).

        Apreciază

      • Amurg zice:

        Dl Goe, haios rationament e asta cum ca eu, neplacand-ul pe Zelensky, e normal sa-l plac pe Florin Piersic! Parca ai fi Sherlock Holmes nu alta. De acum imi vei deconspira mereu „naivitatea”. M-ai incadrat intr-un tipar si-mi taxezi fiecare iesire din decor, se pare. 😂
        Nu stiu din ce directie il privesti pe Florin Piersic dar te asigur ca e una gresita.😅

        Apreciază

      • Amurg zice:

        Renata, nu m-am gandit deloc la Zelensky ca actor. Stiu ca mister Goe nu-i de acord ca refuz sa vad maretia lui Zelensky din perspectiva asta, de presedinte cu tara in razboi si in rol de razboinic si aparator al neamului si tarii. Uite ca eu nu-l mai vad asa, la ora asta, trecuta de mult de ceasul al doisprezecelea.
        Bazat pe crezul de mai sus, ma considera, mister Goe, probabil, adica sigur, incapabila de a intelege lucrurile mari si importante, eu fiind capabila sa inteleg si admir doar chestii si oameni marunte/i, cum ar fi de exemplu un monstru sacru ca Florin Piersic. 😅

        Apreciază

      • Amurg zice:

        Asta e, nu am incotro, moarta-coapta ma voi uita la un film cu Piersic jr. Daca e prea „greu” il voi tine in brate, culcat, pe jr. cu sau fara voia lui. Las’ sa stie si barbatii ce-i ala #MeToo! 😂

        Apreciază

      • Aldus zice:

        Amurgule, Piersic jr., pe lângă că joacă, scrie. Uite un text mai vechi, despre un tip care a luat plasă. 😀

        https://florinpiersicjr.wordpress.com/2012/07/30/plasa/

        (Parcă avea cândva și un blog pe domeniul lui, pe care acum nu-l găsesc; i-am citit acolo niște texe foarte mișto.)

        Apreciază

      • Aldus zice:

        Cât despre Zelensky, președintele sau actorul, că-i fix totuna, cei care-l admiră: sunteți niște naivi, bre! 🙂

        Dar, în sfârșit, dacă doriți să admirați:

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s