De când m-am întors în Gară, tot zic să vă povestesc despre bătrânețe. Nu despre aia vorbită la treișcinci de ani, când ziceam că m-am babificat, ci despre aia trăită după șaizeci.
Bă, nu e chiar așa de rău să fii bătrână. Te scoli dimineața cam robocop și, dacă ești capabilă să mergi până-n bucătărie cu ochii închiși, îți vizualizezi sistemul osos mai bine ca la cursul de anatomie, dar, după prima cafea și primele trei țigări sudate, planșa cu scheletul mai persistă doar dacă e nor. Dacă e nor, dacă stă să ningă, dacă zice Busu că e presiunea scăzută sau crescută, dacă te-a tras curentul ieri, dacă… În fine! Mai torni cafea în cană, mai bagi două sudate, oasele se întorc discret în tratatul lui Ranga, te lasă în pace.
De-aici încolo, curg avantajele bătrâneții.
1. Poți să te adresezi aproape oricui la pertu. Nu autorităților, nu celor mai bătrâni decât tine, nu doctoriței de familie, nu șefilor (dacă n-ai fost invitat să-i tutuiești), celorlalți. Restului omenirii. E relaxant. Folosești cuvinte mai scurte (tu/dumneavoastră, ai/aveți, ești/sunteți) și faci economie de timp în discuții. Și parcă mingea e mai mult la tine în teren.
2. Poți să te îngrași câteva kilograme. Nu cu zecile, doar câteva. N-o să te înjure niciodată șoferii pe trecerea de pietoni cu „Mișcă-ți curul mai repede, grasa dracului!”. Cel mult un „Așa-ncet să mergi când te-oi duce la cimitir!”
3. Poți să nu cedezi locul în autobuz, oricât s-ar îndesa în tine vreo babă mai ramolită decât ești tu. Acum e momentul să te răzbuni pentru sutele de dat locul bătrânilor, persoanelor cu copii în brațe și gravidelor, pe care le-ai trăit din copilărie, până hăt, dincolo de menopauză.
4. Poți să ceri mici servicii persoanelor de sex opus (un foc, o mână de ajutor la îndesat cumpărături în sacoșă), fără să fii bănuită că vrei să le agăți.
5. Poți să întrerupi o discuție care devine plictisitoare cu un simplu „nu mă interesează” fără să fii etichetată drept proastă în capul interlocutorului. Cel mult o să creadă că are de-a face cu o babă demodată, comunistă, încuiată.
6. Poți să trăiești după bunul plac, făcând în fiecare zi numai ce și numai cât ai chef.
Ah, și mai era ceva, dar am uitat!…
Nu ești suficient de bătrân dacă ceilalți mai au încă așteptări de la tine. Eu cred că ăsta e marele avantaj al bătrâneții: să nu vrea nimeni nimic de la tine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O, da. Cred că de avantajul ăsta uitasem!
Bătrânețea – o veșnică vacanță, n-ai teme pentru acasă, n-ai concursuri, n-ai examene….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tu? Bătrânică? Niciodată… poate doar o tânără-matură, coaptă 🙂 Să-ți spun un secret… de câte ori trec pe lângă (fotografia cu) câmpul de lavandă, mă gândesc la tine. Adică zilnic. Și caut o lume posibil minunată…
Prilej să-ți trimit gândurile mele bune! ❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„ de câte ori trec pe lângă (fotografia cu) câmpul de lavandă, mă gândesc la tine. ” (?!)
Și unde e câmpul de lavandă pe care-l vezi zilnic?
Întoarcă-se la tine aeleași gânduri bune.
Mă pui pe gânduri… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
N-ai lucrat la Farmacia cu reclama Hofigal, de pe str Colței? Parcă așa știam…
ApreciazăApreciază
Ba da, dar nu îndrăzneam să cred că despre lavanda aceea e vorba. 17 ani pe strada Colței, da… Ce vremuri!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Punctul 6 e valabil doar după ce ieşi la pensie. 😛
ApreciazăApreciază
Am ieșit, dar mai muncesc în paralel. E nesănătos să huzurești deodată! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi eu la fel – încă mai traduc câte ceva. Nu fiindcă e nesănătos să huzureşti deodată, ci fiindcă e sănătos să mai intre în cont şi altceva, pe lângă pensie. 🙂
ApreciazăApreciază
Eu, în locul tău, nu m-aș pensiona niciodată de la tradus. Mai ales că faci o treabă excelentă. și nici nu trebuie să te deplasezi de-acasă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi deodamdată n-am de gând să renunţ. Mai încolo… oi mai vedea. 🙂
ApreciazăApreciază
Așa, așa… Plus avantajul că citești cartea (netradusă) pe gratis! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😆
ApreciazăApreciază
Cică doi pensionari (Popescu si Georgescu) stăteau de vorbă pe o bancă (de lemn) in parc:
– Bă Popescule tu te mai duci bă la femei?
– Bă io nu mai am problema asta. Sunt impotent de 5 ani.
– Doamne ferește. Să bat in lemn. Io numai de 3.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 Eu știam varianta ”Mă mai duc, dar numai când e ocupat la bărbați”.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Il știam si pe ăla dar i-l lăsasem lui Aldus (că era mai copilăros). Acuma că l-ai spus d-voastră si pe ăsta o să-l zică iar pe ăla cu „di vină”. 😦
Doi pensionari pe o bancă in parc:
– Auzi bă, pe tine nu te plouă in gură?
– Ba da, dar numai când trec mașinile. (ăsta e si cu gesturi si figuri pe care va trebui să ti le imaginezi singură ca să te prinzi de poantă, Sau poate il știai deja)
***
Pe o banca in parc, din aia dublă, spate-n spate, două cupluri, unul de adolescenți, altul de pensionari. Adolescenta ii zice iubitului ei: „Ma doare urechiușa”, „Da-mi mie sa pup, ca să treacă”. pup-pup, „Ma doare ochișorul”, „Dă-mi mie să pup ca să treacă”, pup-pup. „Mă doare si buzișoara”. „Dă-mi să pup ca să treacă”. La care doamna venerabilă de pe banca din spate zice: „Auzi tinere, vindeci cumva si de varice?”
***
– Mă tu știi unde este clitorisul?
– Știu, dar nu pot să vi-l indic.
***
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😆
ApreciazăApreciază
😂😂😂😂😂😂😂
ApreciazăApreciază
După ton si după tonus aveam impresia că aveți un pic peste 40. Chiar si după toane. 🙂 Nu m-am așteptat să aveți atât de multe avantaje. Sau poate că povestiți amintiri din viitor. Ca Erich von Daniken. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Domnule Goe, mă dumneavostriți, vă la fel.
Chiar n-ați greșit, am un pic peste 40. Vreo 22.
ApreciazăApreciază
ex-act! 40 si-un pic. Restul povesti. Si talent literar. 🙂 Era un citat (dar nu mai știu din cine e) care zicea că o femeie care își spune vârsta e in stare de orice. 🙂
Eu unul prefer să mă ghidez câteodată după astfel de citate produse de oameni celebri. Foarte bun unul peste care am dat recent: „Nu trebuie să crezi tot ce citești pe internet” (Abraham Lincoln).
ApreciazăApreciază
🙂 🙂 🙂 Al dracului și Lincoln! Un fel de Daniken american.
O femeie care-și spune vârsta, dimpotrivă, nu mai e în stare de nimic. Pe principiul iliescian – sărac dar cinstit.
ApreciazăApreciază
Pai stai ca in afara de 1 si de 4 (mai ales 4) ai descris caracteristici barbatesti :). Cum ziceam 1 si 4 nu bifez, dar legat de restul e interesant ca toata lumea la pensie, indiferent de determinismul genetic, se masculinizeaza :D.
ApreciazăApreciază
Putin gresit, la batranete, o parte din femei se masculinizeaza iar o parte din barbati se feminizeaza. 😅
ApreciazăApreciază
Mda cam asa e, tocmai mi-au venit in minte o serie de tatai care-s categoric mai babe decat distinsele lor consoarte :)).
ApreciazăApreciază
Ok, acum trebuie sa-l asteptam pe Aldus care o sa ne spuna ca amandoi gresim si ca el o sa ne lamureasca si de ce. 😂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, Aldus întârzie, probabil așteaptă să trăiască personal experiența bătrâneții și abia după aia vă explică ce și cum.
ApreciazăApreciază
@Renata Aldus nu vorbeste niciodata despre lucruri despre care ar putea avea experienta de unde iluminarile despre ce e in sufletul mamelor si barbatilor casatoriti sau cum e mai bine sa cresti un plod :D. Asta e farmecul. As fi profund dezamagit sa scrie despre ceva despre care chiar stie ce vorbeste, s-ar duce tot farmecul.
ApreciazăApreciază
@Amurg, nu mi-e frica, am o regula de aur cu Aldus, nu mai continui discutia mai departe de doua replici din parte-mi :). Legea conservarii energiei 🙂 Desi nu s-a prea s-a mai intamplat sa comunicam, mentin disciplinat ideea.
ApreciazăApreciază
Aldus este foarte ventrilocvent dar totuși nu poate vorbi peste Amurg sau concomitent. Fiind amândoi ardeleancă. 🙂
ApreciazăApreciază
Cred ca intarzie din alte motive, adica ii place sa se lase asteptat .. 😂
ApreciazăApreciază
Noi nu vorbim peste sau concomitent fiind amândoi ardeleancă si educati! Vorbitul peste si concomitent ii caracterizeaza pe altii. Neardeleni si ne.. hmmm… Nu zic care si cum sunt ca se stiu ei.. 😂
ApreciazăApreciază
Pe aici suntem noi intre noi, doar ardeleni. N-ai să vezi două comentarii concomitente sau unul peste altul nici dacă le cauți cu lumânarea. Ca tine Amurgo 🙂
ApreciazăApreciază
Daca suntem numai ardeleni pe aici si-i injur pe olteni si pe moldoveni cat si cum vreau eu, inseamna ca mi-o caut, totusi, cu lumanarea? 😂
Se duc oltenii la primarul din Craiova, să capete permisiunea să doarmă şi ei în aşternuturi, ca toată lumea, şi nu pe rogojini.
– Bine, zice primarul, vă dau voie să puneţi aşternut, dar în prealabil să vă spălaţi pe picioare.
Un oltean nedumerit întreabă:
-Domnul primar, dar daca nu avem prealabil, putem să ne spălăm în lighean?
ApreciazăApreciază
Asta e clar banc de nivelul lui Aldus. In tot cazul in genul lui. S-ar putea să-l preia si să-l spună si el. Din când in când, după ce, în prealabil, îl învață pe de rost.
ApreciazăApreciază
@Vladean – Cred că puteți sta liniștit. Aldus nu are cum să vă dezamăgească. Farmecul său este nemuritor.
ApreciazăApreciază
Aici are dreptate Amurgul: la bătrânețe diferențele dintre sexe se estompează: nici bărbaților nu li se mai scoală nimic, și femeilor le cresc mustăți.
ApreciazăApreciază
Amurgul? Corect ar fi fost să faci acordul de gen si să zici „Amurga” sau „Amurgo” (la vocativ). Amurgo, e că am dreptate?
ApreciazăApreciază
Ziceti-mi cum va place dar sa-mi placa si mie… 😅
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce-ar fi să-ți zicem Apus-o? 🙂
ApreciazăApreciază
🙂 Super ofertă
ApreciazăApreciază
Apus-o? O, nu, nu! De ce nu inserare, asfintit, crepuscul?
Căci este sara-n asfinţit
Şi noaptea o să-nceapă;
Răsare luna liniştit
Şi tremurând din apă..🙂
ApreciazăApreciază
@Amurgo – Este foarte frumos când vezi copii cu o educație aleasă, copii care au cei șapte ani de acasă. Dar nici tu nu ești de lepădat. Probabil că ai ceva mai mult de șapte ani. Toti de-acasă.:)
ApreciazăApreciază
Ei, bobocule, apăi cum le ştii dumneata toate, mai rar cineva! (aprinde lampa). replica de final din piesa de teatru! 😂
ApreciazăApreciază
Asfințitul Efimiței – n-ai nimerit-o, ești din altă piesă, dar ca dovada de cultură generală da, se pune.
ApreciazăApreciază
Agatha Christie zice ca spre batranete e bine sa facem rost de un sot arheolog. Cu cat imbatranim, cu atat devine mai interesat de noi. 😅
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu e mai sigur cu un soț gerontofil?
ApreciazăApreciază
– Cum s-a ajuns la necrofilie?
– Simplu. S-a dus unul la pupat de moaște si l-a luat valul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😆
ApreciazăApreciază
Nu e prea intensiv cu un gerontofil? Un arheolog studiaza atent piesa cu piesa si asta ia ceva timp.
ApreciazăApreciază
Arheologul studiază piesă cu piesă, le șterge de praf și le pune la loc. Nu cred că din asta să iasă ceva serotonină! 🙂
ApreciazăApreciază
Amurgo – Cred ca Renata a întrebat mai mult in glumă pentru că in fond si ea il preferă pe Eric von Deniken oricărui gerontofil. Mă rog Deniken se ocupa mai mult cu paleoastronautica, dar a cochetat si cu arheologia. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sincera sa fiu, la 80 de ani nu o sa-mi doresc altceva decat sa fiu stearsa de praf si pusa inapoi. Cu grija, ca sa nu ma sparg. 😂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Te-aș întreba, cu nesimțenie, cât mai ai până la 80? 🙂
ApreciazăApreciază
Cuminte, tanti Aglaia n-a vrut să răspunză…
Ce să fi răspuns? Că numai azi nu e mâine. Si vorba ceea „abia mâine voi fi ceea ce azi nu voi putea fi niciodată” (FP)
ApreciazăApreciază
Mai am vreo 44 si ceva de ani pana la varsta la care doresc sa fiu stearsa de praf si pusa inapoi, adica sa fiu tratata ca un bibelou de portelan. Vorba Minulescului.
Dl Goe, tanti esti tu, sa stii.. 😂
ApreciazăApreciază
De ce? Pentru că cine zice ăla e? Tttt… Si Aglaia?
ApreciazăApreciază
Hei, ai vârsta perfectă la care ar trebui să rămâi foarte mulți ani. Măcar încă 10, dacă nu 15.
ApreciazăApreciază
Pingback: Spiciuiri (10) Lumbagonezia | Gara pentru noi
Ce-mi plac discuțiile voastre, măi copii! Că toți aveți niște ani mai puțin decât mine. @Amurg e de vârsta fiicei mele, care e copilul meu cel mic. Cu punctul 4 nu prea sunt de acord, că te mai trezești cu câte un „babofil” care are jumătate din vârsta ta…
ApreciazăApreciază
La punctul 4 „as elabora nitel”. 😳 Momentul ala cand „asteptai altceva desi ‘stiai’ in ce te bagi ” dar dama coapta joaca dupa regulile ei si iti dai seama ca „nu mai ai scapare”.
ApreciazăApreciază
Pingback: Când eram noi bătrâni – O Poziție