Iadul e atunci când ți-ai dori „bătaia ruptă din rai”

Folosesc textul Rebelei ca pretext pentru cele ce urmează și voi porni de la afirmația ei: mama crede întotdeauna că face ce e mai bine pentru copilul său.

Îi mărturiseam într-un comentariu că n-am luat în toată copilăria și adolescența decât una bătaie cu cureaua la fund și o palmă peste față. Prima la 4 ani, a doua la 18.
S-ar zice că am avut niște părinți „marfă”, care ar fi putut trece drept părinți model în zilele noastre, cu două scăpări, absolut omenești și pardonabile.
Ei bine, în jurnalul meu de amintiri nescrise (unele se limpezesc cu cruzime, pe măsură ce trec anii, deși aș putea să jur că nu umblu după ele prin cap, nu-mi înnod gândurile în mod fraudulos ca să ajungă fix acolo) sunt nenumărate „clipuri” pe care le re-vizionez fără voia mea, mă întristează, mă înfurie și, câteodată îmi zic … mai bine m-ar fi bătut.

Tăcerile ostile, prelungite, acompaniate de trântitul nervos al furculiței în farfurie, de inspirul și expirul zgomotos, de clătinatul din cap descumpănit și dezaprobator pe care le înregistram cu toate simțurile, cu gura uscată și stomacul ghem de rușine în vreme ce eram silită să efectuez mestecatul cinei în mod regulamentar – toate acestea pentru un 8 (opt) la geografie, în gimnaziu.
Mai bine m-ar fi bătut.

Iarna în care am împlinit 14 ani. O stofă drăguță, un bouclé de culoarea untului, cu mici picături de lână netoarsă portocalii, verzi, ruginii, lila, brun pe care am primit-o cadou de ziua mea de la o mătușă. Urmează să devină primul meu pardesiu nou, făcut la croitor, nu de bunica din pardesie vechi de prin șifonierele casei. Am fost la trei probe deja, mama i-a sugerat croitorului un model mai cazon, mai bărbătesc, deși el optase pentru ceva aproape romantic, cu fronseuri – se pretează materialul, doamnă – dar ea știe ce-i mai potrivit pentru mine, ceva sobru, drept, simplu, fără briz-brizuri, fără farafastâcuri, o haină serioasă. Eu habar n-am ce-s alea fronseuri, zic da, da, bine, cum zice mama, pentru că bătrânul croitor îmi tot cere părerea din priviri, adică așa vrei, fetițo, ca o manta militară la două rânduri?! Da. Așa vreau. Vreau un pardesiu nou, la dracu, fă-l odată!
Și vine ziua minunată, aia în care voi pluti spre casă cu pardesiul pe braț, mai trec două-trei săptămâni, vine primăvara, îl îmbrac, îl îmbrac și mă duc cu el la școală! Cât e ceasul? Trei. Când mergem la croitor? La șase. E șase fără douăzeci. Nu mergem la croitor? Ba da, ai răbdare! Mami, nu mergem la croitor, că e șase fără zece. Mergem, mergem… Mami, trebuie să ajungem la croitor, e șapte seara!
Aproape că plâng, vocea mea zboară zănatec în niște acute (da, și fetele trec prin schimbare de voce!), pare că m-am rățoit/răstit/țipat.
Mama mă privește cu calmul de dinaintea furtunii. Ți-am spus să-ți controlezi tonul, Renata!
De la o vreme mereu aud asta: tonul, Renata! TONUL, RENATA!
Mie mi se pare că vorbesc normal. E normal să te enervezi câteodată, nu?
NU.
Croitorul stă la câteva blocuri distanță. Mama plătește. Pardesiul e minunat, e nou, e al meu. Aproape că plutesc pe drumul spre casă, cu el pe braț. E moale, cald, nou, al meu.
Înainte de-a descuia ușa, o aud pe mama zicând: trebuie să înveți cumva să te controlezi! Pentru cum te-ai răstit la mine mai devreme, uite ce vom face: pardesiul ăsta… o să ai voie să-l porți din toamna viitoare.
Sentința a rămas în vigoare, fără drept de apel.
Mai bine m-ar fi bătut.

Acest articol a fost publicat în amintiri, autoturisme și alte chestii personale, copilărie, cronici și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

77 de răspunsuri la Iadul e atunci când ți-ai dori „bătaia ruptă din rai”

  1. Arca lui Goe zice:

    Normal ar fi fost să refuzi să-l mai porți. Atunci poate că te-ar fi si bătut.

    Apreciază

    • Normal așa ar fi fost. Dar eu n-am reacționat niciodată normal, de teamă că aș fi rămas cu totul și cu totul singură pe lume.

      Apreciat de 1 persoană

      • Arca lui Goe zice:

        Precum micul prinț pe steaua sa. presupun…
        … probabil că, intre timp, te-ai mai vindecat de teama asta… nu? Mai ales că după câte se zice de ce ti-e frică nu scapi…

        Apreciază

        • M-am mai vindecat (poate nu de tot) în ani și ani de psihoterapie începută după vârsta de 30 de ani. Treaba a mers greu și nu chiar cu succes pentru că nici eu nu știam exact ce mă supără, nu eram total sinceră, inducând terapeutul în eroare.

          Apreciază

    • Arca lui Goe zice:

      Se zice că teama de un anumit lucru ce s-ar putea întâmpla, produce mai multa suferință decât întâmplarea lucrului in sine. Sindromul drobului de sare. In cazul particular al lucrului despre care este vorba probabil că teama si-ar pierde obiectul dacă omul (si pe cale de consecința si femeia) ar realiza că lucrul acela este întâmplat deja (fiecare fiind oricum eminamente singur, indiferent de felul in care își alege iluziile cu care își populează solitudinea) si că acest fapt banal nu are nimic înspăimântător in sine. Presupun că si terapeutul te-a luat in aceasta expediție… individuală, sau te-a expediat.

      Singura terapie care funcționează este sa găsești oameni cu probleme asemănătoare dar care au cazuri mai grave si suferă mai mult. Simpla lor contemplare va aduce consolare. Brusc o să constatam că o ducem bine văzând ca alții o duc mult mai rău. Chestie de natura umană. 🙂 Vorba ceea, știu că sunt prost, dar când mă uit in jur parcă mai prind curaj.

      Apreciază

      • Știu ce zici, Goe. Eu am trecut de terapie cu rezultate. Din fericire, bătrânețea și blocantele receptorilor de serotonină te ajută să gândești mult mai limpede. Sigur, acum e târziu pentru mari realizări, dar e plăcut să trăiești împăcat cu sine. Și cu lumea din jur.
        Revenind la singurătate, ca principală angoasă la un moment dat, trebuie să precizez că una e să te simți singur ca adult, și alta în copilărie. În copilărie e o dramă tăcută pe care n-ai cu cine s-o discuți. Din singurătatea unui copil derivă și lipsa de încredere în sine. Și teama de-a lua decizii pentru că, automat, fiindcă sunt ale tale, îți vor fi imputate ca pași greșiți.
        Dar să ne oprim aici fiindcă ești prea deștept să nu citești printre rânduri.

        Apreciază

  2. Tortura extremă din categoria „aș fi preferat bătaia” mi se pare când cel față de care ai greșit, deși e foc de supărat, nu-ți zice nimic. Nu tu o înjurătură, nu tu o vorbă răcnită, nu tu un șut în fund.

    Apreciază

  3. Inseamnă că am economisit timp! Nota 10. Mi-o dau singură, că văd că tu nu te pricepi.

    Apreciază

  4. Mi-e și mi-a fost dor de condeiul tău, deși nu trec des pe la blog. „Di vină” sunteți voi, care lipsiți și ați lăsat focul să se stingă.
    Eu nu sunt de acord cu tine. Pentru că nu cred că poți alege. Nu cred că e una sau alta. E posibil ca bătaia să vină la pachet cu răceala agresivă din timpul mesei ori nerăbdarea de a ajunge la croitor. Nu am fost bătută niciodată. Singura palmă primită ever a fost de la un țigan pe stradă. Mă feream să nu alunec și m-am trezit cu o palmă din senin. Îi blocam calea.
    Însă pot să-mi imaginez neputința celui care nu poate să dea înapoi.

    Apreciază

    • Nu vin la pachet. O bătaie durează 3 minute. Durerea trece în 30 de secunde. Chiar și în timpul bătăii copilul simte că adultului îi pasă de el. Indiferența+îmbufnare, chiar și jucată, poate dura zile. Între timp copilul trăiește cu panica întrebării – dacă nu-i mai trece niciodată supărarea, dacă n-o să mă mai iubească niciodată? În timpul ăsta uită motivul, fapta care a generat tensiunea. Nu mai știe de ce e mama supărată pe el.
      În cazul meu supărările erau pricinuite de note mai mici de 10. De momente în care spuneam nu, nu vreau, nu pot, nu-mi place… Fenomenul se numea „iar ți-ai luat nasul la purtare”. Sau mai nemetaforic, „iar ești obraznică”.
      Sunt familii în care copilul nu are dreptul la opinie. Prin definițe un copil bun face numai ce i se spune.

      Apreciat de 1 persoană

      • Aldus zice:

        Departe de mine intenția de a deschide răni adânci, dar, de vreme ce tot ți-ai așternut cathartic sufletul pe tavă: eu nu cred că notele erau adevăratul motiv al răcelii lor. Cred că erau un fel de pretext, poate nici măcar de ei conștientizat ca atare. Dacă-ți iubești copilul, îl iubești până la cer, indiferent câte boacăne face, indiferent ce note ia. Iar dacă nu-l iubești sau nu-l dorești, poate să fie exemplar din toate punctele de vedere și tot vei găsi o chichiță, un cusur, ceva care nu-ți convine la un moment dat și cu care să-i scoți ochii.

        Apreciază

        • Lucrurile sunt mai complicate decât reies din două episoade. N-am nici cea mai mică îndoială că părinții, nu mai zic de bunici, m-au iubit ca pe lumina ochilor. Numai că educația în familie în anii 60 arăta altfel, existau tabu-uri, principii de fier, bașca – eșecuri personale se rezolvau pe spinarea copilului. Mama era un ghem de complexe și frustrări combinate cu un ego supradimensionat. Eu eram calul de bătaie. Dacă m-ar fi iubit mai puțin, aș fi avut o copilărie mai comestibilă.
          Dar… aici e material de un roman. Să ne oprim, zic.

          Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        @Renata – Cred ca povestea pardesiului, redată publicului in proza scurta, cu talent si cu o anumita implicare emoțională (…) ar câștiga sub aspect literar, enorm, dacă in afara de varianta actuală am avea si varianta mamei tale, felul in care va fi văzut ea însăși episodul respectiv. Desi un anumit partizanat, o loialitate firească pentru sine (vorba ceea this above all: to thine own self be true) te poate face avocatul ireductibil al propriei variante, a propriului adevăr, totuși, tu ești cea mai in măsură să se pună in pielea personajului si să întrezărească si varianta mamei. In privința gestului ei de a-ti amân abuziv purtarea pardesiului as îndrăzni să propun o ipoteză care nu cred să fie lipsită de plauzibilitate. Dimpotrivă. Cred că mama ta a considerat că s-ar face o risipă dacă ai începe să porți pardesiul imediat, că hainele cele vechi mai merită purtate (nu înlocuite si abandonate), si că uzarea pardesiul cel nou trebuie amânata cât mai mult. In egală măsură este posibil să fi realizat că i-ar fi greu să-ti ofere tie aceasta explicație, s-o susțină convingător, cedând ispitei de a apela la o variantă mai scurtă (drumul bătătorit), preferând să ia asupra sa oprobriul copilului pentru a realiza o mică economie. La fel de probabil este sa nu fi realizat amploare impactului emotional pe care-l va genera gestul său. Până la urmă părinții nu-s decât niște oameni acolo si ei, ca tine, ca mine, ca Aldus.

        Apreciază

        • Goe, episodul „pardesiul” mi-a rămas conservat în minte aproape 50 de ani. Nu e doar o amintire, acolo, e un film. Expresia facială, gesturile, furia mocnită, mersul, tăcerea mamei care m-au însoțit pe drumul spre croitor precum și senzația apăsătoare că mi se pregătește ceva îmi sunt limpezi și proaspete în minte, ca atunci. Treizeci de ani mai târziu i-am reproșat mamei acea „măsură punitiv-educativă” exagerată. Nu-și amintea nimic din pedeapsă. Pardesiul – da, croitorul – da, până și faptul că a insistat asupra unei croieli „sobre” – da. Am simțit că e convinsă, în sinea ei, că „mi s-a părut”.
          Cât privește economia cu riscul oprobriului copilului – nu e cazul. Mi se tăia macaroana fără menajamente cu „nu ne permitem”, „e prea scump”, „nu merită” când aș fi cerut ceva ce nu era strictul necesar.
          A ține copilul departe de bucurii materiale făcea parte din educație, nu din situația pecuniară a familiei. Așa cum exigența exagerată, sublinierea eșecurilor și trecerea sub tăcere a succeselor erau piloni ai procesului educativ.
          Cunoști principiul – pe copil îl săruți numai cînd doarme? E!… Cam pe-acolo ne aflăm.
          N-am spus și n-am crezut niciodată că mama nu mă iubea. Am fost un copil dorit din tot sufletul, din moment ce m-au obținut cu tratamente, după două încercări neviabile. Dar iubirea părintească n-are nicio legătură cu abilitatea de a fi un părinte bun.

          Încep să regret că am scris textul ăsta.

          Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        @Renata – Începi să regreți că l-ai scris sau că l-ai făcut public? Pentru prima variantă nu știu cum te-as putea consola din vorbe. Pentru a doua as zice că n-ai de ce să regreți. Publicul de pe aici e inocent si insignifiant. La urma urmei orice text publicat induce si efecte secundare nedorite. Ca un vaccin.

        Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        Atunci poți sta liniștită. Este ca si cum nu s-a întâmplat. 🙂

        Apreciază

    • Aldus zice:

      Știi bancul cu „di vină”? 🙂

      Apreciază

    • Arca lui Goe zice:

      @Aldus – Înainte de a ceda elanurilor autiste si de a oferi publicului judecați epistemologice despre cum ar trebui să-si iubească părinții copiii in general, si despre cum nu si-i iubesc unii in particular, poate ar fi nimerit ca mai întâi să ai tu însuti copii. Nu crezi? Niște copii acolo.

      Înduioșător modul in care ai găsit să sugerezi cum anume crezi tu cu mintea ta (de femeie) că ti-ai iubi necondiționat copiii… până la cer… dacă i-ai avea. Aldus, dar cerul e departe, sus, dușmanii-s lângă noi.

      Aldus culmea e că, desi ești un caz trist, reușești să rămâi un personaj comic. Felul in care pleci tu de la premise evidente, de la sine înțelese, banale, accesibile oricui, pe care le enunți cu aerul c-ai fi făcut observați adânci (inaccesibile vulgului), mari descoperiri care-ti probează geniul si te autorizează să teoretizezi ritos si sa tragi concluzii prăpăstioase despre non-iubire si sentiment in general, conține marca umorului involuntar a-la-Adus. Genul măscărici cu sclipici. Si uite așa a aflat Renata că mama ei (de fapt) n-o iubea. De la savantul in izmene.

      Apreciază

      • Samanu Q zice:

        Un saltimbanc aparu n gara, La fel de iute o sa dispara. Vorbind ales arunci cu zoaie, Nu valorezi nici o letcaie. Asa ca te rugam monsieur Goe, Lasa scrisul si urca ntr o canoe.

        Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        @Sărmanu pi Q – Valorosule, în afară de jalea ta amară, mai ai vreun dor? Ceva on topic ai de zis, ca comentator? Sărmanul pi Q, un gunoi pe peron, disperarea hilară, își etalează drama, plin de nădejdi. Tragi-comedie in mai multe acte. Toate ratate.

        Văd că ai recepționat mesajul. Mulțumesc pentru confirmarea primirii. Fix la lingurică. 🙂

        Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        @Sărmanul pi Q – „te rugam” ??? Sunteți in grup? O sectă? Sau oi fi vreun lider care vorbește si in numele altora. Vorbești cumva si in numele lui Greblea? 🙂

        Apreciază

      • Samanu Q zice:

        Te a durut, nu degeaba te ai lansat intr o diatriba cu accente patologice. Specifica unui mocofan ca tine desigur. Astept raspunsul.

        Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        @Sarmane pi Q – Aștepți răspunsul??? Păi ce ai întrebat ceva? Aștepți pomana. Asta aștepți. Esti in cerșetor, un milog, un rebut, un gunoi eșuat pe un peron, care-si închipuie că e îndreptățit sa pută si sa cerșească. Atenție.

        P.S. Jegule corect este „ditiramb”, nu „ditirambă”. Ai auzit tu cuvântul recent si te-ai gândit să-l exersezi. Exersezi degeaba gunoiule. Esti irecuperabil.

        Apreciază

      • Samanul Q zice:

        Hai ca esti si comic. Eu n am scris ditiramb, citeste mai atent. Modul in care te agiti si te exprimi scade nivelul dezbaterilor in gara. A mai fost un personaj asemeni tie, poate sunteti unul si acelasi , cine stie.. ( Iosif)

        Apreciază

      • Aldus zice:

        @Goe

        Uite o altă banalitate evidentă, de la sine înțeleasă, accesibilă oricui (mai puțin ție): cuvinte ca „jeg”, „milog”, „rebut”, „gunoi” și „irecuperabil”, pe care le împarți în dreapta și-n stânga cu o insistență demnă de o obsesie patologică, nu spune atât de multe despre respectivii comparativ cu câte spune despre tine, indiferent ce ar fi făcut sau scris ei.

        Felul în care sunt ceilalți rezultă chiar din propriile lor comentarii. Care, dacă-s atât de grăitoare, n-ar mai avea nevoie de verdictele și analiza ta. Judecând după schimbul de replici de mai sus și instrumentele pe care vi le-ați ales fiecare, Samanu Q e cu câteva clase deasupra ta.

        Tu ești ilustrarea vie a faptului că extremele se generează reciproc. Libertatea totală pe care (crezi că) le-o acorzi celorlalți în secțiunea de comentarii a blogului tău te face să te simți agresat de ei chiar și atunci când îi vezi comentând pe blogurile altora. Halal toleranță, monșer!

        Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        @Aldus – Preferința ta (ca arbitru al elegantei) pentru colegul tau intelectual „Samanu Q” (realmente un gunoi) n-are nevoie de explicitare, este cât se poate de naturală. Denotă autenticitate. Onestitatea ta merită apreciată pentru că lipsa ei in acest caz anume ar fi fost pentru mine o ofensă greu de suportat. 🙂

        Mă bucur să remarc din predica ta (boboc) că impactul cuvintelor, potrivit alese pentru a fi împărțite in stânga (Aldus) si in dreapta (Sârmanu) nu a rămas ne remarcat si neresimțit. Desigur că alegerea acestor cuvinte spune foarte multe despre mine si despre talentul de a alege si folosi cuvintele care descriu cel mai bine diverse realități din potecă. Că prin asta ti se pare tie c-as dovedi intoleranță, sau că as restrânge dreptul de exprimare al vreunei entități, este totalmente irelevant. Este o simplă reactie de troll care este combătut, si care încearcă si el o mică diversiune, un tertip. Dacă dai cu pliciul in muște, muștelor li se va părea ca le persecuți si că re-acționezi exagerat, disproporționat.

        Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        @Aldus – „Felul în care sunt ceilalți rezultă chiar din propriile lor comentarii. Care, dacă-s atât de grăitoare, n-ar mai avea nevoie de verdictele și analiza ta. ” -, zise Aldus ritos, bucuros c-a găsit (inventat) modul de a abate discuția de la prestația penibilă a lui Aldus, la alter egoul său Sărmanu,

        Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        @Samanu pi Q – „… sacade nivelul dezbaterilor…” 🙂 🙂 ? ! – wow I-auzi caricatura își imaginează că ar fi in dezbatere. Si cam ce dezbați tu gunoiule? Dacă nu sunt indiscret.

        Apreciază

      • Samanu Q zice:

        Cam la ce ora tre sa ti iei tratamentul Minunatule, Filozofule, Intelectualule. Vezi ce frumos iti raspund. Ar trebui sa apreciezi. Din mucegai facem flori.

        Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        @Sărmanu pi Q – Este înduioșătoare dorința ta de apreciere. Nu-i nevoie sa te apreciez eu. Te apreciază colegul tău, intelectualul Aldus. Dacă te apreciază si gazda ai acoperire si justificare pentru zgomotul cu care te scremi să te iei in seamă. La fel de nostimă este si speranța ta că-ti fi găsit rostul si importanța fiind agasant si enervant, că (vai) hartuiești si produci deranj si disconfort. Trebuie să ai măcar speranța asta caci altminteri ar deveni evident chiar si pentru un retardat ca tine că ești o simpla si banala nulitate, un rateu al speciei…
        Vai ce tare m-ai agasat! 🙂 Bine ca ai făcut zgomot că altfel nu te vedeam si călcam în tine. Acela da. ar fi fost un disconfort. Chit că ești foarte subțire.

        Apreciază

      • Samanu Q zice:

        Dragi cititori va prezentam un specimen rar : Toxicus Blogosferus. Il puteti alinta Tibi. Omniprezent se introduce in orice discutie facand eforturi de a utiliza cuvinte din sfera academica. Avand un ego demesurat nu suporta sa fie contrazis, cu riscul de à utiliza invective cu accent scatofil ( nu stim de unde aceasta slabiciune ). Va rugam sa l ajutati ( cei ce au o experienta pshiatrica de preferat).

        Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        @Sarnmanu pi Q – Singura ta contribuție pe acest blog este tentativa asta de hârjoană (pentru care ai motivații vechi, suferințe adânci). Nu-i de mirare că faci referire la probleme medicale de natura psihiatrică. Ideea că ti-ai putea ameliora starea prin externalizarea diagnosticelor, este o iluzie ca oricare alta si denotă disperarea care te macină. Se pare însă că exhibiționismul care te-a ajutat alte dăți să treci prin crize nu funcționează de data asta. Suferi teribil când dai peste cuvinte grele (desi tu oricum nu le pricepi nici pe cele simple) si ai face orice ca să-ti dispară din fata ochilor (inclusiv trolling). Ai ajuns in faza petițiilor. Ah, m-ai contrazis si vai n-am suportat. Tttt. Dar cu ce m-ai contrazis limbricule? ca nu se prea înțelege. Ia zi! Parazitule, tu ai băgat cumva de seamă despre ce este vorba pe acest topic? Esti un gunoi, o poluare, un răhățel pe care-l supară starea precară in care se află si care-si imaginează că vinovați de această stare ar fi cei care o enunță. Gunoiul își imaginează ca ar mirosi a Coco Chanel dacă n-ai descrie explicit, pe sleau, starea incurabilă in care se află.

        Apreciază

        • Goe, nu e cam mult perdaf nejustificat? În general nu mă bag în confruntările garagiilor, dar „gunoi”, „retardat”, „limbric”, „răhățel”, în absența unui pamflet piperat (mai făcea Dinescu, uneori) sunt insulte grele și-atât.
          Shamanu e bătrân în Gară și nu-mi amintesc să se fi luat de rever cu careva. Nici să fi facut comentarii off sau on topic deplasate.
          Din ce v-ați luat, că n-am prins filmul de la început.

          Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        @Renata – Eeee, dacă e bătrân atunci da, are voie. Mai ales dacă garantezi tu pentru el. Aproape orice gara are un homeless din ăsta care își manifesta teritorialitatea. Zici că-i una cu gara, Iar el crede că gara e a lui. Se cunoaște cu șeful gării si cu navetiști. Dar de fapt nimeni nu-l cunoaște…. pe jegul ăsta bătrân si smintit care latră la pasageri… Tu il cunoști? Serios? Ce știi despre el? Si de ce-l faci gargaragiu? Nu-i cam mult? Mai ales dacă zici că nici n-ai văzut filmul de la început. Mă pui in grea încurcătură. Nu-mi dau seama dacă intervenția ta e pamflet sau nu. Cred că nici tu. 🙂

        Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        Renato, cum se orbește omul la mânie. Care va să zică că gagiul e garagiu, nu gargaragiu. Normal, fiind in gară, titular la Titu, mănâncă gogoși la madam Mari. Gratis. Se vede că asta e gara pentru noi. Ai si garagii si noiane. Oricum trenul 163 e ăl mai bun pentru noi. Cușeu separat, care va sa zică, ma înțelegi, tragi perdeluțele si poți să dormi pana dincolo de Filiași.

        Nu-i musai să-l gara-ntezi tu pe Sărmanul pi Q. Te garantează el pe tine. Ca emblema a unui peron vechi de gara.

        Apreciază

      • Samanul Q zice:

        Tolba cu mascarii si giumbuslucuri a unui saltimbanc decrepit n are fund.Ai grija la clopotei, sa nu te dea de gol !

        Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        Văd sărmane pi Q că nu mai prididești cu emoționarea… si nici cu reiterarea (ca să zic așa mai academic) a acelorași vechilor umori si nădejdi de care dai pe dinafară. Tu acuma, ca cititor (cacofonie), bagă de seamă că veninul si clopoțeii iți devin de la suflețel, nu de la șarpe sau de la lectura măscărilor si giumbușlucurilor. Asa ești tu, amarnic si faci sânge in balegă. Dar dacă nu-ti priește ceva, nu mai înghiți. Că de vomitat, vomiți degeaba. Pe tastatură.

        Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        P.S. Si grijă să nu te dai de gol, așa homeless, cu capul gol si fără acte, aci pe peron, si sa afle si șeful gării cine ești, ca te dă iar afară de ajungi ca Anna Karenina. Auzi la el „Shamanu Q”.

        Apreciază

      • Samanu Q zice:

        Goe parol ça esti mucalit. Si loaza pe deasupra. Astept cu interes o discutie Goe Nostrastella.

        Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        @Sărmanul pi Q, ce să faci si tu! Aștepți si vibrezi (ah, de dorul-spaima Nostrastlelei?) si așa ti se încinge ganglionul nervos si produce (vai) o mică diversiune digresivă, pe care sărmanul limbri-q o speră a fi (vai) subversivă. Vezi pe cine invoci si ce-ti dorești, că dacă dă Nostrastella cu ochii de tine nu te văd bine nimicule gureș.

        Apreciază

      • Samanu Q zice:

        Goe hai ca cedez eu primul. Poti sa faci o pauza binemeritata.

        Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        @Sărmane pi Q – Cedezi? Ce cedezi? Ti-a cedat ganglionul nervos de efort si acuma te ceri afara. Pauză de re-creație. Hidratează-te, odihnește-te, că pe urmă plictiseala si nixisul existențial al anelidului o să te scoată iarăși la înaintare cu câte un spasm din ăsta necontrolat si-o să te trezești iarăși vorbind sunete neîntrebat.

        Apreciază

      • Aldus zice:

        @Goe

        Da’ tu îl știi pe Samanu Q? Sau doar plusezi (ca la poker), mizând pe faptul că gazda va da un pas înapoi și asta-ți va permite să-l insulți în continuare chiar pe blogul și sub privirile ei?

        Este că ai crezut că-i o rudă apropiată sau o versiune a lui Iosif?

        Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        @Aldus – te bagi ca musca-n lapte, încercând să te dai apărătorul celor insultați si năpăstuiți (tot me nedrept ca si tine 😉 ) Mai întâi si întâi că nu l-a insultat nimeni pe trolul asta nesimțit a cărui singura contribuție pe fir a fost inițierea si întreținerea hârjoanei cu personajul țintă, cu „dușmanul său de clasa”. Ori nu observi atâta lucru (ești prost?) ori te faci ca nu observi (ești jigodie?). In al doilea rând că insul chiar e o versiune a lui Iosif in mod evident. Nu știu ce încerci să ascunzi sau pe cine vrei să protejezi jucându-te de-a baba-oarba la vedere. Tu-l cunoști pe idiot? Stii cine e? Sau cine nu e? Zău? Dar de unde știi? Cine joacă la cacialma? Cine-i perspicacele de o istețime ieșită din comun care-si imaginează că-i intrigant si provocator? Vai ! Aldus? Fugi mai guguștiucule de te pitula-n pătul si lasă vrăjeala că oricum s-a prins toata lumea ce-i cu tine.

        Apreciază

        • Goe, de ce nu exemplifici cu citate din sărmanul Shamanu pledoaria ta? De ce să nu deschidem un proces cinstit, să alegem un apărător pentru el – fie și unul din oficiu, un acuzator și un judecător?
          În virtual, cel puțin așa simt eu, când numești pe cineva „troll nenorocit”, înseamnă că e ca-n real, când ai impresiunile digitale pe arma crimei și-i pui cătușele. Când îi pui cătușele criminalului din real, se cheamă că-l ai la mână, corect?
          Hai să punem dovezile pe masă și să lăsam cei câțiva garagii frecvenți s-o facă pe jurații. Vrei?

          Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        @Renato – In privința anchetei sociale pe care o propui tu pe blogul tau nu contează ce vreau sau ce nu vreau eu. N-am drept de veto. Ai libertatea să organizezi un tribunal al poporului cum dorești. Poate fi de bine pentru trafic si audiență (daca te pricepi). Esti amfitrion. Dincolo de asta te rog fă-mă să înțeleg de ce te bagi in discuția amicală pe care am avut-o cu amicul Sărmanu pi Q? Văd ca si tu si Aldus simțiți ca are nevoie de protecție. Are? Si crezi tu sincer că un tribunal al poporului cu comisari ai poporului i-ar asigura protecție? Tocmai când omul optase liber pentru o retragere din hârjoană! Am impresia că ești sadică. 🙂

        P.S. Renato poti te rog să-mi spui care este după opinia ta contribuția lui „Sărmanu pi Q” pe acest fir? Are măcar o singură parte in care face altceva decât face un troll? Poti preciza care? Că chiar m-ai făcut curios. 😉

        Apreciază

        • Goe, poți exemplifica cu DOAR UN CITAT cum și-a câștigat omul calitatea de troll? (știu ce semnifică majuscule în virtual, mi le asum)
          După care pot înființa sau nu un tribunal al poporului sau al altei mulțimi.
          Deși par venită cu ibricul pe conductă și am toane de fătucă de patuj de ani, miros oarece manipulare lexicală – anchetă socială, tribunal al poporului, comisari ai poprului, discuție amicală, gen.
          Nu eu trebuie să dovedesc că Shamanu nu e troll, tu trebuie să-l dovedești ca troll, conform art. 23, punctul 8 din Constituția României. Mă obligi să fiu stupidă.
          În privința înțepăturii cu trafic și audiență, dacă mă pricep, uite care e situația: dacă voiam un blog cu trafic și audiență, ca să pișcotăresc și eu ceva de la firmele de așternuturi și paste făinoase, aveam o grămadă de mentori care să mă fi propulsat la vârf.
          Până una-alta, zic că ar fi păcat să ne certăm din cauza la terți. Hai să fim adulți, să ne ducem raționamentele până la capăt și să le și argumentăm.

          Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        Renato – Să ne certam? Exclus. N-avem cum. Nu pentru ca n-am avea potențial, ci pentru că nu suntem in postura asta. Iti place tie să te alinți. La fel ca-n chestia aia cu grămada de mentori care să te fi propulsat la vârf. 🙂

        Nu e niciun raționament de dus până la capăt. Probabil ca neînțelegerea rezida in confuzii terminologice. Dacă vrei o replica in care omul tău se comportă ca un trol, ia una la întâmplare dintre cele pe care le-a produs pe firul asta. Pe care vrei tu. La alegere. După aceea alege tu una in care omul e on topic si postează-le una lângă alta, ca să fie totul un pic mai clar. Încep să am impresia că de fapt n-ai urmărit „dialogul”, in afara unor priviri fugare care ti-am a rămas agățate de cuvintele mai abrazive. E cam puțin. Ma rog înțeleg ca nu-i confortabil să stai acuma să acorzi retrospectiv atenție analitica unei hârjoane intre garagii, dar pe de altă parte simți atracția irezistibila pentru posibilul pestilential pe care-l conține si vrei să mă convingi pe mine să-ti fac un scurt rezumat. Fii pe pace, nu-i niciun pestilential la mijloc. Aldus a făcut un comentariu stupid pe text (dar on topic) in care pretindea ca a dedus logic că mama autoarei nu-si iubea copila. Am comentat respectivul comentariu, făcându-i critica literară pe text (într-un context un pic mai amplu decât cel local, că, de, ne cunoaștem de la unspce februarie, bis, nu ne-am întâlnităra in gară, stie d-lui) . Si de aici, continuându-si aceleași apucături începute in topicul precedent (as se revedea materia din urmă) „Sărmanul pi Q” a sărit de trei coti in sus să mă muște de cur pe persoană fizică, dar totalmente off topic, chipurile in apărarea lui Aldus. I-am dat javrei peste bot. A început să schelălăie. Aldus s-a simțit dator să apare potaia, dintr-un impuls de solidaritate reciprocă, de înțeles. La urma s-a mai băgat si o cucoană miloasa să-l apere pe Bubico. Cam asta e rezumatul. Că Bubico e un trol fără anvergura (in fapt o mizerie de troll) este irelevant. Felul in care s-a purtat maidanezul e tipic de troll, iar dacă tu ai nevoie de probe si procese cu comisari si etc asta nu poate fi scuzabil decât in măsura in care vrei să amplifici un pic circul de pe peron ca să vie lumea-n gara. Alt motiv nu văd, alt motiv nu este, vorba stim noi cui (cui?). Sau te pomenești ca vrei sa ne reproducem literar împreună in stilul epistolar, taman pe firul ăsta.

        Apreciază

      • Samanu Q zice:

        Bah Goe, dupa ce arca ta s-a scufundat intr-un océan de cuvinte fara cap si fara coada, uite cum ai ajuns esuat si zgribulit in gara. Vazand ça Vatmanul te a bagat in seama, dintr un nemernic matelot te vezi capitan de vas insirand mesaje kilometrice demne de o logoree patologica. A fi sau a nu fi troll? Aceasta i intrebarea.

        Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        Sarmanu pi Q – Nicio surpriză. După cum anticipasem te-ai odihnit un pic la ganglionul nervos (care-ti cedase) si te-ai întors să-ti reiei supliciul in încercarea de a mă musca de cur. Ridica-te pe vârfuri ca să ai spor. Desi cu clișeele alea infantile n-o sa reușești decât sa-ti evidențiezi neputința. Asta e tot ce poți? Asta e toata contribuția de gar-garagiu bătrân pe peron? O poluare. Un zgomot. Un gunoi… un rebut. Numai bun pentru re-ciclare. Văd ca oricât as încerca să te ambiționez e-n zadar. Mai mult nu se poate scoate din tine.

        Apreciază

      • Samanu Q zice:

        Bah Goae de acum incolo te numesc VIDANJORU’ datorita apetentei tale pentru anumiti termeni. Intr adevar ai devenit un mascarici al garii fara sa te straduiesti mult. Hai clocesteti raspunsul pestilential : rebut, gunoi, nimic, reciclare. Cunoastem tiparul.

        Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        @Sărmane pi Q – Văd că te-ai odihnit si s-au sculat iarăși mușchii retoricii pe tine. Bucuros nevoie mare că ești băgat in seamă dai din coada si schelălăi „comentarii” repetând ca papagalul cuvintele citite in comentariile anterioare. Bai caricatură tu nici la hârjoane din astea gratuite nu reușești sa-ti depășești condiția de handicapat mintal. Nici măcar sensurile cuvintelor simple nu-ti sunt la îndemâna. Mai de vreme l-ai pomenit pe „Vatmanul” (Vatmanul gării???). Tu nu vezi băi amărâtele că ești aiurea-n tramvai? Retardo, tu știi mă ce lozești pe acia? Sărmanul pi Q, Limbricus Ludens. Desigur faptul că mă ocup de tine si de alte gunoaie nu poate să denote altceva decât muncă de vidanjor. Cum de te-ai prins?

        Apreciază

  5. Amurg zice:

    Eu cred ca iubirea exista pur si simplu dar mai cred ca iubirea se si invata! Daca intelegem ca parintii nostri au apartinut unei generatii in care nu era prea mult timp si loc pentru iubire, pentru invatarea iubirii, pentru aratat iubire si alte sentimente, poate ne putem vindeca de ce credem noi ca e neiubire din partea lor. Chiar daca ei apartin generatiei care a invatat sa spuna: „Te iubesc”, viata lor, totusi, nu a invitat la povestile de dragoste la care noi azi visam, cu ochii deschisi, viata lor a obligat la o trecere prin multa munca si multe renuntari. Sa-i intelegem acum cand stim toate astea, cand stim ca au avut iubire dar nu au stiut sa o arate. Sa-i intelegem pentru ca le datoram asta si sa ne privim in oglinda ca sa vedem iubirea de care noi, insine, suntem sau nu suntem in stare sa o dam, sa o aratam. Mereu trebuie sa ne intoarcem spre noi ca sa vedem daca putem oferi ceea ce noi asteptam de la altii.

    P.S. Ma numar printre fericitii ce au avut parte de tot ce inseamna dragoste parinteasca dar ii inteleg pe cei care nu au avut parte de asta.

    Apreciază

    • Amurg, poate e vina autorului (adică a mea) că am sădit unor cititori convingerea că am fost un copil nedorit, neiubit.

      Apreciază

      • Părinții își iubeau copiii și atunci și acum. S-a schimbat puțin modul în care ne-o arătau. Mi-o și imaginez pe maică-mea întrebându-mă dacă vreau în tabără, cum fac eu cu fiică-mea. E inimaginabil: atunci trebuia să-mi doresc, să cer și să dovedesc că merit și nici așa nu convingeam întotdeauna. Dincolo de acest model începea „răsfățul fără noimă”, ceva ce părinții mei nu ar fi acceptat, considerând răsfățul intolerabil și greșit. Modelul acesta de educație se va întoarce, sunt convinsă.

        Apreciat de 1 persoană

      • Amurg zice:

        Oh, nu, postscriptumul nu e pentru d-voastra. L-am scris mai mult pentru mine.. 🙂

        Apreciază

      • Amurg zice:

        Eu cred ca parintii de azi sunt prezenti in viata copiilor altfel decat generatiile trecute. De-aia nu sunt prea sigura ca trendul parintilor severi se va intoarce. 🙂

        Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        @Adore – In sfârșit a venit momentul să fie menționată distincția intre erele care separa (abrupt) generațiile. Generațiile de părinți, de copii in contextul social atât de diferit de la o generație la alta, in marșul triumfal al speciei prin lume. 🙂 Avem tendința de a judeca afara din context. Exagerat.

        P.S. Adorabilă nostalgia ta pentru vechile „metode” (si la fel de adorabile si speranțele pentru restaurare… lasciate ogni speranza)

        Apreciat de 1 persoană

  6. Vladen zice:

    Si eu cred ca tortura psihologica e de cele mai multe ori mai nasoala ca aia fizica. Am preferat si inca prefer orice forma de conflict sau pedeapsa fizica in locul indiferentei. Chestia cu tacerile imbufnate ma enerveaza grozav (ca am incasat-o si eu si, interesant, daca stau sa ma gandesc, am incasat-o doar de la femei mature).

    Apreciază

    • Vladen, ia fii mai explicit: cum adică de la femei mature? 🙂

      Apreciază

      • Vladen zice:

        Pai nu mi s-a intamplat, nici macar cand eram pusti sa am parte de taceri cu semnificatii de la fete/domnisoare. Alea tipa, trantesc, plang 😀 . E foarte foarte dinamic! Tacerile, observ eu (din cauza postului tau ca pana acum nu m-am gandit, hehe), implica o doza de cinism care vine cu maturizarea (si doamna mea a inceput sa mi le aplice abia dupa vreo 30 de ani, dar numai cand e foarte foarte ofticata ca stie ca ma scoate din minti) si necesita doi de X :D. Adica chiar nu stiu nici un prieten de al meu sau alt barbat in general care sa aplice genul asta de tratament (ca la domnisoare si la noi e mai dinamic cu trantit, ragete sau pumni). Maxim daca e vreun tataie te lovesc niste ironii din alea de mos pe care le crede distinsul ca fiind intelepte. Marlanii de tataie, dar nu taceri :).

        Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        Ei si tu Renato, cum adică mature! Milfs. Si mai vrei si explicit! 🙂

        Apreciază

  7. Smaranda zice:

    Iubirea este întotdeauna doar că egoul o acoperă ca norii soarele. Cu cât sunt mai deși și mai intunecați norii cu atât mai greu răzbate soarele.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s