Spiciuiri (7) Căldură mare

Când ies din magazin, căldura mă izbește în față ca o lopată. Evit peticul de asfalt proaspăt turnat. O iau prin spatele ghenei albastre unde miroase a borhot și merg numai pe umbra copacilor. Când se termină umbra lor, traversez pe trotuarul celălalt, să pășesc pe altă umbră, mai zgârcită, pipernicita casă de copii dintre blocuri, pe urmă iar trec vizavi – umbră serioasă de zece etaje, și tot așa o țin, șerpuitor ca un bețiv, în speranța că ajung acasă vie, cât de cât.

O fată își ceartă câinele care vrea în altă direcție: „Băăăi, termină cu chestiile-astea!” Câinele e cât un clutch, poșeta aia mică și delicată de seară pe care o porți atârnată de încheietura mâinii cu un lănțișor sau o ții strâns lipită de tine, sub cot. Încerc să-mi amintesc cum se numește rasa. Îmi vine Sushi. Nu e. E Shih Tzu. Un șii-țu care se uită înmărmurit în ochii stăpânei. Nu poți să-i zici „Băăi!…” Nici nu-i vine a crede că e vorba despre el și trage mai departe de lesă.

La colțul străzii e penurie totală de umbră. Ca să vezi: biserica de lemn nu face umbră. Cel puțin douăzeci de metri cu soarele-n cap. În loc să mă fofilez cât mai repede, încetinesc să văd spectacolul.
O mamă durdulie împinge un cărucior sport cu parasolar. Copilul din cărucior are cam doi ani. Încă nu poartă ghete cu talpă de talpă. Încă nu merge în picioare. Mai are un băiețel, de vreo opt ani, tot pufos ca ea. Femeia se răstește la cel mic și-i atinge fruntea cu degetul, repetat, ca și cum i-ar zice „ești prost?!” S-au oprit în fața bisericii, în plin soare, și fac ceva concertat.
– Aici, aici, la frunte!… În numele Tatălui, da? Zi! În numele Tatălui.
Fratele mai mare o ajută, aplecat peste cărucior:
– Nu așa! Cu trei degete, așa. (Îi arată ăluia mic cum se țin trei degete împreunate.) În numele Tatălui , repetă și el, lovindu-se cu sfânta treime digitală în mijlocul frunții.
Mama e mai țâfnoasă, fratele mai concesiv.
Ceva-ceva a înțeles mezinul! Vrea să imite gestul, ține degetele ca lumea, trei, unite, ridică brațul…
– Nuu, nuuu, nuu! – strigă mă-sa exasperată și-l zguduie de umăr. Nu cu stânga!… Cu dreapta! Niciodată cu stânga!… Hai, cu dreapta!… Fă și tu!

Plec în mijlocul lecției de religie creștin-ortodoxă fiindcă simt că mă topesc de căldură și niște sfinți și dumnezei îmi stau pe limbă.

Da, știu, n-am dreptate! Fiecare își educă urmașii cum consideră de cuviință.

Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, apucături proaste la români, copilărie, epoca de piatră, strict autentic și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

50 de răspunsuri la Spiciuiri (7) Căldură mare

  1. Smaranda zice:

    „Da, știu, n-am dreptate! Fiecare își educă urmașii cum consideră de cuviință.”
    Da, așa este. Dăm prostia mai departe ca nu cumva să se termine. 🙂
    În Baden-Wurttenberg se vorbea la nivel de politică, ca să se dea o lege prin care posesorii de câini sau cei care vor să devină să fie obligați să facă un curs cu test la urmă și să primească autorizație. Inițial am spus că sunt nebuni dar când vezi ce habarniști umblă cu câini pe stradă ți se face părul măciucă.

    Apreciază

    • fata cu câinele era mai degrabă haioasă. Mama, mama nu mi s-a părut un „stăpân” potrivit pentru copiii ei.

      Apreciat de 1 persoană

      • Smaranda zice:

        Mă refer la faptul că un câine nu are ce căuta pe stradă, mai ales pe ciment care aduce temperatură peste 50 de grade. Își ard câinii labutele și inspiră aer mult mai fierbinte acolo jos, decât stăpânii lor.

        Apreciat de 2 persoane

        • A-ha! Ai dreptate. Acu mi-a picat fisa. Știi că mai zilele trecute am preparat o cremă de arsuri pentru un cățel? Am văzut rețeta parafată de un veterinar și formula pentru arsuri umane. M-am gândit – ce-or fi vărsat pe el? Ulei încins, apă clocotită? Și l-am întrebat pe stăpân. Exact asta pățise: umblase în lăbuțele goale pe asfaltul încins.

          Apreciază

    • Arca lui Goe zice:

      @Smaranda – Remarcabila ușurătatea cu care inversati sensul gradientului in proza propusă, mutând atenția si orientarea in direcția lucrurilor importante, de luat in seamă, in fragmentul de realitate surprins de către autor. Urmând direcția propusă de d-voastră as aduce in discuție o sintagmă folosită in text: sfânta treime (despre care zice-se ar fi si unime). Inca din clasa a treia am impresia că mai nimerit ar fi fost să se numească sfânta triadă sau sfânta tripletă… Nu cred că sensul e de treime. Câtime… 🙂

      Oricum profesorii care predau cursuri posesorilor de câini sau cei care vor să devină să fie obligați să facă un curs cu test la urmă și să primească autorizație pentru asta… Si de ce doar pentru câini? De ce nu si pentru pisici, pești, albine, vaci, porci, capre… așa ar fi mai drept. 🙂

      Apreciază

  2. Arca lui Goe zice:

    @Renata – Cel mai mult in prozele tale îmi place că personajele negative au mai multe defecte (inclusiv colaterale), in cazul de față proasta e si grasă. Fără compensații. 🙂

    Apreciază

  3. Dr. Vader zice:

    În sfârșit, un scris ca lumea, dă pă timpuri! Mai are mamae.. mai scoate de la garniță, reportaje… Pulpă! În altă ordine de idei: m-am culcat de prânz și am visat un tigru. Și în loc de purici, era plin de licurici, din aia mari.

    Apreciază

  4. Aldus zice:

    Un orologiu sună 40 de grade.
    Pe trotoarul străzii oare ce se arde?
    O tânără fată de rasă șii-țu,
    Ținută în lesă de un mic cuțu.

    Și de la căldură fata-și uită drumul,
    Mama durdulie strigă ca nebunul,
    Tânărul ei bebe mâna inversează
    Iar a noastre versuri poeți aberează.

    Apreciază

    • Apreciez intenția, Aldus, dar rezultatul e la insuficient. 🙂
      Vrei să te fac praf, ca poet? Bine.
      „Un orologiu sună 40 de grade” ar fi putut fi, mai simplu și mai logic, „Termometru-arată 40 de grade.”
      Trotuarul străzii e ca babă bătrână. Pleonasm. Putea fi „Pe trotuar, copacii-aruncă umbre fade. ”
      Nu mergem mai departe, că e jale, pârjoale, otrăviți fântânile. 🙂
      Autoironia din ultimul vers nu salvează situația.

      Apreciază

      • Aldus zice:

        > „Un orologiu sună 40 de grade” ar fi putut fi, mai simplu și mai logic, „Termometru-arată 40 de grade.”

        Păi căldură mare, nu? 🙂 Toate-s inversate, amestecate, date peste cap și încurcate între ele. Orologiul bate grade, fata e ținută în lesă de câine, versurile aberează poeți…

        Mă rog, nu e tentativă literară, e tentativă și atât. 🙂 A se rescrie la toamnă.

        Apreciază

      • Aldus zice:

        Oricum, cea pe care mi-a copiat-o Goe ai zis că ți-a plăcut. 😛

        Apreciază

        • Dacă aia e scrisă de tine și nu de Goe, jos pălăria. Nu înțeleg cine e autorul. Nu mai înțeleg…

          Apreciază

          • Aldus zice:

            Păi ce-i așa greu de înțeles? Doar am pus link spre sursa poeziei (iar Goe a recunoscut că „m-a plagiat”). Nu știu de ce le-a postat la tine nesemnate, probabil să vadă ce părere ai? Poate să mă facă de cacao? 😀 Sunt niște versuri pe care le-am scris într-un comentariu la Adore, inspirat de articolul ei. Vezi linkul. Goe le-a preluat de acolo (aproape integral, sărind doar ultima linie) și le-a pus la tine în comentarii. După care când ai zis că-s faine, a precizat că-s ale mele și nu ale lui. Se joacă și el, cred. 🙂

            Apreciază

          • Aldus zice:

            Aici a luat naștere respectivul multi-vers (apropo de comentariul Rebellei la care am dat reply):

            https://adolescentrebel.com/2022/07/23/nu-e-kusturica/#comment-8888

            Iar de aici, Goe le-a postat la tine într-un comentariu.

            Apreciază

      • Samanu Q zice:

        Goe, Goe, vezi cum esti mangafa bibicule…

        Apreciat de 1 persoană

      • Arca lui Goe zice:

        Aldus ceea ce nu poți înțelege tu, nici in ruptul capului (asta-i altă imposibilitate. Ce să rupi?) este că felul in care este apreciată o poezie depinde enorm de felul in care este re-citată, de intonație, de prezenta scenică, de talentul actoricesc, de abilitatea de a alege contextul care se potrivește cu dispoziția spectatorului, chestii, socoteli. Nu știi tu. Tu ești printre cele mai hodoronc-tronc creaturi din HUVACA, si printre cei mai prost echipați in a-si realiza ridicolul de sfârlează cu fofează. Ca sa înțelegi ceva din asta caută pe net o înregistrare in care, la poarta raiului, Ion Caramitru zice: „Sfinte Petre, eu am fost actor…” recitând ceva din Marin Sorescu. Drept urmare Ion Caramitru a fost primit in rai. Despre Sorescu nu știu ce sa spun. Poate site Renata. (sau Samana pi Q). Dacă însă ti se pare o șaradă prea grea, atunci, ca să nu rămâi de căruță, caută soluția uneia mai simple: Cine a fost soția lui Cain, dacă Adam și Eva aveau doar doi fii si erau primii oamenii de pe Terra? Cei zici? Te bagi?

        Apreciază

      • Aldus zice:

        Monșer Goe, nu prea le ai cu reading comprehension-ul, este? Tocmai că asta mă întrebam în subtext mai sus: dacă nu cumva tonul, mimica și intonația dumitale a făcut-o pe Renata să aprecieze precedenta poezie (a mea, dar postată de tine), în timp ce tonul, mimica și intonația mea au făcut-o să n-o aprecieze pe asta nouă (tot a mea, dar postată de mine). Adică fix ce ziseși tu că n-aș fi observat. Și Renata a zis că nu, ci că prima e mai reușită și a doua mai puțin, indiferent de cine le-a recitat. Iar eu, naiv cum sunt, aleg să o cred pe cuvânt, mai ales că de-a lungul timpului atunci când i-a plăcut câte un text scris de mine n-a avut rețineri în a-mi spune că-i place și atunci când n-a fost de acord cu ceva scris de mine mi-a spus verde în față că nu-i așa. Cât despre Cain și Abel, ei sunt contemporani cu noi, și, pentru că astăzi nu ne mai omorâm ca sălbaticii (cel puțin în spațiul carpato-danubiano-pontic, care, dacă nu-i chiar Edenul, măcar trece drept Grădina Maicii Domnului; despre spațiul vecinilor noștri mai de la nord-est sau mai de peste ocean nu ne pronunțăm), unul vorbește frumos iar celălalt înjură. 🙂

        Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        @Renata – „Aici, Goe, nu sunt de acord cu tine” – Aici? N-am nimic împotrivă să purtam discuția in altă parte. La o cafenea (!?) virtuoasă. 🙂

        Uneori ai primul contact cu o poezie prin intermediul unei recitări oferită de un actor (așa cum s-a întâmplat – de ex. – cu „poemul” lui Aldus pe care ti l-am recitat într-un moment de inspirațiune)…. Adesea se întâmpla (tot) așa (…) chiar si dacă primul recitator a fost vocea din capul tau. Actorul e un actor, si poate vinde pielea ursului din pădure aproape oricui, chiar si ursului. Ce vreau să spun este că-ti poate plăcea recitarea fără sa-ti placă musai poezia. Asta e părerea mea, dar dacă nu-ti place nu-i nicio problemă, mai am si altele 🙂

        Apreciază

        • aici, în cafeneavirtuoasă, da.
          UNEORI ai primul contact cu poezia prin intermediul unei recitări.
          Cel mai ADESEORI contactul e cu pagina tipărită.
          Eu sunt cititor de poezie, nu ascultător.
          Cele două poeme care au tulburat apele mi-au fost recitate de vocea din propriul meu cap. Nu de Goe, nu de Aldus, nu de Moș Crăciun.

          Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        @Renta – Eu ti-am recitat-o in șoaptă, la ureche, ca Neghiniță. Poate de aceea este cumva firesc să ti se pară, retroactiv, c-a fost recitată de vocea din capul tău. Sincer să fiu sunt măgulit de aceasta confuzie 🙂 pe care noi nu vom lămuri-o poate niciodată… 😉

        Apreciază

    • Arca lui Goe zice:

      Aldus vrei să zici că-n rumegușul verbal pe care-l produci tu sub formă de texte ar fi ceva de înțeles? Ai ambiții mari. 🙂

      Dar n-ai reușit să elucidezi misterul nevestei lui Cain, fofilându-te, ca de obicei, în gargarele tale re/curente. Să nu știi atâta lucru, tu expertul in mistico-religiozitătzi este într-adevăr a mare rușine (pentru tine) si o mică surpriză (pentru mine). Desigur că in interpretarea aldusiana această banală constatare echivalează cu o înjurătură. Ceea ce denotă din partea ta un supliment de fudulie. 🙂

      Apreciază

      • Aldus zice:

        Mai este și posibilitatea ca tu să nu fi înțeles răspunsul meu cu privire la Mister Cain și Mister Abel, unul însurat cu vorba bună și celălalt cu înjurătura. Motiv din care îmi spui că am evitat răspunsul. În principiu, neînțelegerea asta s-ar putea rezolva prin recitiri repetate și reflecție, dar în practică, venind de la unul care spune că scriu rumeguș, am dubii.

        Apreciază

        • Aldus, hai să clarificăm lucrurile:
          Prima poezie îmi place, indiferent cine a scris-o, putea să fie și Ana Pauker. O face bună versul ăla (să-i zicem intertext) unic, alb, dintre strofe, care e lămuritor – fără el nu realizezi pe cine sărută bagabontul; o face bună „cumințenia” autorului, în ce privește rigoarea tehnicii de versificare. Rima e rimă, ritmul e ritm. O poezie cu rimă, că e o capodoperă, gen Luceafărul sau un joc de copii, gen podul de piatră s-a dărâmat, a venit apa și l-a luat, trebuie să respecte aceste reguli elementare.
          La a doua poezie, lăsând deoparte pleonasmele și incapacitatea de-a fi făcut cititorul să priceapă ce-ai zis tu – că de căldură totul e cu susul în jos, ornicul măsoară grade, câinele duce stăpâna de lesă, ai belit rimele, toate în prima strofă, iar în a doua avem greșeli gramaticale nasoale care depășesc ideea de licență poetică (”mama ca nebunul” și ”a noastre versuri”).
          O să-ți spun și de ce cred eu că a doua a ieșit în halul ăla: fiindcă te-a îmbătat reușita primeia și te-ai culcat pe urechea „uite că-mi iese, hai, că merge!” care s-a transformat, în procesul creației, în „las-că merge și-așa!”
          De regulă, cel mai greu lucru e să obții după primul lucru bun un al doilea cel puțin la fel de bun. A doua încercare e întotdeauna mult mai grea decât prima. Și la ea trebuie să muncești triplu și să fii mai pretențios, mai scrupulos, mai speriat decât ai fost la prima.
          Cred că ai înțeles ce ți-am spus, si că e fără pic de răutate.

          Apreciază

          • Aldus zice:

            Păi mi-ai zis asta deja. Mă rog, mai pe scurt. Și am zis deja că te cred; nu-i nevoie de explicații suplimentare (dar m-a tot tras de limbă Goe ăsta, așa că i-am răspuns). Și apoi, nu sunt încercări de poezie (pe bune), sunt o joacă. Făcute rapid, în câteva minute, să iasă ceva rimă. Ambele. Sunt o copilărie, hai să facem niște rime la repezeală, sub impulsul momentului. Eu nici măcar n-am postat-o aici pe prima, a adus-o Goe. Când o să am tentative mai serioase, atunci discutăm. 🙂

            Pe de altă parte, cred că astfel de exerciții ludice (ignorând complet nereușitele) sunt cât se poate de bine-venite, mai ales pentru cineva ca mine.

            Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        Aldus tu mereu ai impresia asta că ca să aibă textul tău sens sau rost e suficient să declari tu c-ar avea, dublată de regulă de „ideea” că dacă ceva nu-i chiar sută la sută imposibil atunci musai să fie aievea exact așa, acesta fiind argumentul care-i probează valabilitatea. Încerci să-ti ascunzi goliciunea sugerând nu că n-ai avea răspunsuri, ci ca ai berechet, dar refuzi să le oferi in semn de protest pentru ca ești ofensat, jignit, insultat, bully-at, de către interlocutori fără manieră. Aplicând „logica” ta putem zice că există posibilitatea ca tu să fii idiot si deci că chiar ești. Culmea e ca in cazul ăsta logica funcționează impecabil. Felicitări. Nu e cazul sa ti-o iei in cap. E o simplă coincidenta. 🙂 E posibil ca mâine să plouă. Sau să nu plouă. Si?

        Apreciază

      • Aldus zice:

        @Goe

        Tu, pe de altă parte, mereu te lansezi în dizertații cu privire la mine, în care scrii numai aberații. De unde le scoți, numai tu știi. Ai un mod cu totul ieșit din comun de a nu înțelege mai nimic din ce scriu, fiind prin asta unic în blogosferă. 🙂 Desigur, dacă ție îți scapă în totalitate sensul spuselor mele, poți trage concluzia că acest sens nici măcar nu există și că fie aberez, fie mă fofilez, fie ambele. Dar, realitatea e că ori de câte ori am încercat să dezvolt, explic sau detaliez o idee pe care tu o catalogai drept non-idee, în loc să răspunzi cu argumente la ce spuneam, am primit la schimb numai atacuri la persoană în cel mai inelegant mod posibil. Care, desigur, tu fiind Goe, îți face cinste. Căci când zic că mă înjuri, nu la tachinările pașnice de pe pagina asta mă refer. 😉

        Așa că mai slăbește-o.

        Apreciază

      • Aldus zice:

        @Goe

        Concret: când am scris că Cain și Abel sunt contemporani cu noi am vrut să sugerez, printre altele, că Adam și Eva n-au fost primii oameni de pe Terra (așa cum ai putea crede la o citire superficială și ad-litteram a textului biblic din Geneză). Lucru pe care ai fi putut să-l intuiești dacă reciteai cu atenție, dar care cu siguranță că ți-a scăpat. Desigur, eu puteam să-ți ignor întrebarea, mai ales având în vedere modul zeflemitor în care ai pus-o. Nu-i ca și cum aș avea ceva obligație să-ți răspund la ce mă întrebi. Totuși, ți-am răspuns. Mai departe, că tu înțelegi sau nu înțelegi – sau ce înțelegi din răspunsul meu, e strict problema ta. Valabil și pentru multe alte răspunsuri, pe care le citești într-un mod fugitiv și superficial.

        Apreciază

      • Dr. Vader zice:

        Cum e viața… ca o babă din aia care pune grăsimea numai pe fund, în rest, la minte rămâne veșnic neatinsă. Intru aici după 3 ani, că, vorba aceea, după o viață de muncă, ce poți face cu o pensie specială? Citești de toți banii. Dom’le, dar nu se poate așa ceva! Aceleași zvârcoliri existențiale în registru minor ale lui Aldus, care pare că a fost surprins de o avalanșă, congelat și acum readus la viață intact, tot la vârsta de 15 – 16 ani, tot deștept-foc, nimic de zis. Băi, dar nu te gândești și la femeia asta, că e și ea cu nervii zdruncinați de la căzături? Cum e, băi, posibil să scrii, doar tu, mai mult decât gazda, de fiecare dată? Te-ai congelat urât, măi, Aldus..

        Apreciat de 1 persoană

      • Samanu Q zice:

        Curat mangafa monșer ( ou mon cher) !!!!!

        Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        @Aldus – „Așa că mai slăbește-o.” ??? Pe cine? Pe d-soara Aldus? E grasă?

        Ai un mod cu totul ieșit din comun de a nu înțelege mai nimic din ce scriu, fiind prin asta unic în blogosferă. 🙂 Desigur, dacă ție îți scapă în totalitate sensul spuselor mele,..„… – Aldus te alinți teribil încercând cu disperare să acreditezi ideea că dacă cineva nu apreciază textele tale revărsânde atunci musai asta se întâmplă pentru că nu le-ar înțelege, că nu le-ar pricepe sensurile subtile (caz unic in blogosferă). Aldus sub aspect semantic textele tale (fără excepție) sunt niște platitudini la nivel de clasa a-IV-a (B), o înșirare de banalități presărate caraghios cu pretenții analitice. Nu înțelegerea sensul lor este problema, ci a meta-sensului existatei lor abundente, iar problema asta n-o am eu, ci tu.

        P.S. Ti-a luat o zi întreagă sa te documentezi in privința lui nevestei lui Cain. Mult. La cât de metafizicus pe pretinzi a fi mă așteptam să știi din minte. Așadar Adam si Eva n-au fost primii oameni din lume !!!! Tttt! N-am știut.

        Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        @Dr. Vader – 15-16 ani ??? Sunteți generos.

        Vă intrigă abundenta aldusiana aici? N-ați văzut nimic. Omul prestează simultan revărsări din astea, si chiar mai ample, in mai multe locuri. Are o anver-gură cât o șura. Si e isteț si fidel ce nu s-a pomenit.

        Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        @Samanu Q – Sunteți cumva rudă cu Mucenica lui Sperling sau cu… 😦 Doamne ferește?

        Apreciază

      • Samanu Q zice:

        Ți as fi spus cu cine s ruda filozofule de tastatura dar comentariul ar fi fost moderat.

        Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        @Samanu pi Q – Ei as! Te-ai fofilat. N-ai zis pentru că nu ești rudă, ci paparudă. Si mai ai si scabie pe limbă. Numai bună de împăiat. Ai fi punct de interes la Antipa, doar n-ai mai fi in stare sa-ti etalezi obida si-ar fi păcat.

        Apreciază

      • Samanu Q zice:

        -Apoi de! n-a învăţat toată lumea carte ca d-ta! zice mam’mare, şi iar sărută pe nepoţel şi iar îi potriveşte pălăria de mariner.

        Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        @Samanu pi Q – Nu știu ce speri tu să obții cu noua semnătură. Ca creatura ești captiv aceluiași nimic care te-a consacrat. Să însemne oare asta că te-ai rușinat de fostul „tu”? Vai ! Te pomenești că încerci sa te re-inventezi? Tttt… In cazul de față asta s-ar chema simplu: re-ciclare.

        Apreciază

      • Aldus zice:

        @Goe

        Din păcate, nu mi-a luat o zi. Mi-a luat ani buni să mă prind că Adam și Eva n-au fost primii oameni. După care am găsit precizarea asta inclusiv în Biblie. După care, peste încă niște câțiva ani buni, m-ai întrebat tu, bucuros că mi-i fi prins la strânsoare. Și ți-am zis că sunt contemporani cu noi.

        Desigur, dacă ai fi fost atent la răspunsul meu, ai fi avut șansa să-l înțelegi. Desigur, dacă nu ai fi complet „orb” intelectual, l-ai înțelege măcar acum, în loc să-l cataloghezi drept o platitudine puerilă. Desigur, dacă n-ai avea memorie scurtă, ți-ai aminti că într-o altă ocazie ți-am redat un pasaj din Roza lui Paracelsus, în care Borges spunea că lumea în care trăim nu-i altceva decât Paradisul ocultat sau ignorat de către noi. Desigur, nimic din toate acestea.

        Continuă, ești pe drumul cel bun.

        Apreciază

      • Arca lui Goe zice:

        @Aldus – Văd că meditezi din ce in ce mai îndelungat înainte de a-ti posta ditirambii auto-laudativi. Din păcate nu se poate remarca nicio ameliorare a tiradelor cu care-ti impui singur capul. Nu pari a fi capabil de niciun fel de progres. Dimpotrivă. Ramai realmente neverosimil. Cum e oare posibil sa nu sezisezi ridicolul felului in care te raportezi la producția ta de gargare postate abundent in timpul tău liber (la fel de abundent) prin șezătorile virtuale, sugerând (Dumnezeule) că doar o „orbire” intelectuală (intelectuala ??? 🙂 ) ar împiedica vreun cititor să-ti realizeze erudiția (talentul?, măreția?, subtilitatea?). Prietene, te-ai lovit la cap? Esti pe etnobotanice? De la ce ti se trage deriva? Nu, serios acuma. Ce-i cu delirul ăsta? Suferi de ceva? Ai avut o copilărie dificilă? Esti nefericit in dragoste? Care-i enigma?

        Băi Aldus tu te consideri intelectual? Pe bune? Dar pe ce te bazezi bă intelectualule? Colegii tăi de academie, „intelectualii”, ce zic? Ei cum apreciază prestația ta intelectuală (curat intelectuală) revărsată pe net? Verdict capodoperă. Băi Pleșu in mizerie, revino-ti in simțiri. Termină cu aberațiile.

        Apreciază

  5. Sorin zice:

    Fain drumul de la slujbā spre casā populat cu figuri pitorešti ši arsiţā. Am transpirat citind 🙂
    Povestea femeii cu copii m-a dus cu gândul la tablou ,tocmai vāzut, despre hotārârea cu care o mamā îši protejeazā odorul. Nu štiu de ce nu pot posta imaginea picturii lui Honore Daumier – „povara”

    Apreciat de 1 persoană

  6. Sorin zice:

    L-am trimis pe whatsapp deši ” miniaturile” a rezolvat tema. Mā tratez privind tablouri pe net. Textul tãu m-a dus cu gândul la Elie Faure cel care ,comentând-ul în istoria artei m-a sedus

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s