Distopia fantastică

În medicină, distopia caracterizează o anomalie. Inima în dreapta. Ficatul în stânga. Așa te-ai născut.
În general, numim distopie o ficțiune referitoare la societate, o societate totalitară, articulată pe o legislație abuzivă și ilogică, pe care o respecți de frică. De frica morții, eventual.

Până acum nu ne-am întâlnit cu societăți distopice decât în romanele și filmele SF. O minoritate, pământeană sau nu, conduce prin opresiune cumplită lumea, de fapt, n-o conduce, o calcă-n picioare, pentru niște interese private care scapă înțelegerii mulțimii calice. Nu mai există democrație, clase de mijloc. E un sclavagism tehnico-stiințific în care sclavii nu mai sunt biciuiți, ci direct injectați, electrocutați, spălați pe creier, pulverizați de arme sofisticate.
Autorii își plasează poveștile lor distopice în viitor. Peste o mie de ani, peste trei sute, peste cincizeci…
Distopiile care nu sar prea departe în viitor păstrează scheletul clasic al lumii deja existente. Oamenii încă se definesc ca bărbați și femei, încă se hrănesc mestecând, chiar dacă nu știu ce mănâncă, încă dorm o treime sau un sfert din zi, chiar dacă patul seamănă cu un sicriu țâșnind din perete la o apăsare de buton; conducătorii sunt hiperpotenți, fie prin puteri extraterestre, fie prin inginerie genetică, fie prin arme secrete la care muritorii de rând nu au și nu vor avea acces.
Pe scurt, filonul din care se naște povestea e cel al posibilului, după cum definește Ray Bradbury SF-ul.

Cum toate acestea țin de imaginar deocamdată, putem ronțăi mulțumiți popcorn sau mere verzi, cu ochi în filele cărții, ori pe ecran.

Din nefericire, observ că realitatea începe să bată sf-ul distopic: lumea e condusă de virusuri, de transgenderi și de Greta, o adolescentă cu discret retard mintal care ne ceartă că umblăm îmbrăcați, spălați, dați jos din copac.

Presupun că civilizația umană a apucat-o pe căi lăturalnice și se îndreaptă cu pași mici dar siguri înspre fantasy, domeniul imposibilului, cum îl numește același Bradbury.


Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

19 răspunsuri la Distopia fantastică

  1. Aldus zice:

    Mișto scris.

    Legat de haine, teza de fond este validă, în sensul că da, trăim într-o societate de consum, într-un consum inconștient, într-un „consumerism”, dacă-i putem spune așa. Ca de obicei, minciuna este amestecată cu unele bucăți de adevăr, pentru o mai mare priză la public.

    Sigur, Greta e nevinovată, de vină sunt cei din spatele ei, care o promovează (și legat de asta începi să te întrebi: de ce preia mass-media declarațiile unei prostuțe naive care oricum nu contează pentru nimeni?).

    Presupun că în spatele ei se află niște giganți ai industriei verzi, eco, nepoluante, care nu prididesc să ne amintească la fiecare minut de încălzirea globală. Și că au ales o fată ca ea tocmai pentru un impact mai mare asupra maselor, pentru a ne sensibiliza.

    Iat-o când nu mai are prompterul în față:

  2. Consumerism, așa-i zice. Dar ce s-ar întâmpla dacă am renunța la consumerism? (Eu personal n-am dat în patima asta, nu fac shopping ca terapie, n-aș face nici dacă m-ar da banii afară din casă.)
    Dacă ar dispărea nevoia/plăcerea consumului, ar dispărea industrii întregi, ar apărea miliarde de șomeri etc….
    Io zic să ne uităm mai sus, mai în stratosferă, după vinovații de încălzirea globală. Planeta noastră percepe civilizația umană ca pe un strănut, raportat la existența ei. Restul e politică. Și teoria conspirației.

    • Aldus zice:

      Una e să consumi de nevoie, alta e să consumi de plăcere – iar plăcerea necontrolată te poate duce la sapă de lemn.
      Scopul societății de consum nu este să te facă pe tine (omul obișnuit) mai înstărit, ci să mute banii din buzunarul tău în buzunarul minorității care conduce lumea.
      Concret, e necesar să îți cumperi un minimum de haine pentru activitățile zilnice, e plăcut să-ți iei pe deasupra articole vestimentare mișto, adică de ce nu, evident că nu discutăm despre asta, dar e nebunie să-ți schimbi hainele în fiecare sezon pe motiv că cele vechi, deși impecabile, „s-au demodat”. O verișoară mi-a spus odată că ea nu caută pantofi de calitate, care s-o țină, deoarece oricum îi schimbă destul de repede, odată cu trendul. Problema nu este consumul, ci consumul exagerat pe care suntem educați să-l idolatrizăm prin intermediul mass-mediei care ne stimulează dorința și ne induce subtil ideea că trebuie să ne definim prin obiectele cu care ne înconjurăm. Nu ești afacerist de succes dacă nu pui pe masă ultimul model de telefon nu-știu-de-care și dacă n-ai la mână un Rolex de aur.
      Tot consum e și faptul că azi nu se mai fabrică pixuri și paste separate, ci pixuri de unică folosință, care sigur că sunt mai scumpe decât pasta. Sau că unele telefoane vin cu bateria sudată, așa încât trebuie să le schimbi cu totul. Sau că lamele de ras vin cu tot cu mâner. Evident, lucruri aparent minore, dar sistemul este aplicat oriunde se poate. Și ban cu ban se adună. Vezi Cartelul Phoebus sau conspirația becurilor, e documentată inclusiv pe Wikipedia. O serie de producători de becuri au format un cartel care a impus reducerea duratei de viață a becurilor la 1000 de ore. Becurile vechi țineau mult mai mult. Se numește uzură planificată și are drept scop determinarea cumpărătorului să-și cumpere cât mai repede un nou produs similar.
      Știi care e diferența dintre un consumator echilibrat (cum ai fi tu, de exemplu) și unul care face „terapie de shopping” (sintagmă paradoxală)? Ca diferența dintre un tip care își cumpără o sticlă din băutura lui preferată și apoi vine acasă și o savurează pe îndelete, comparativ cu un altul care-și toarnă în 50 de pahare conținutul a 50 de sticle diferite și n-are timp să se bucure de niciunul, pentru că le bea pe toate rapid și superficial, dornic să treacă mereu la altul și la altul și la altul. Ăsta, ultimul, e membrul ideal al societății de consum.

      Noi nu contăm pentru planetă, e adevărat. Suntem niște mușuroaie de furnici care ne împărțim între noi pentru munții, râurile și văile care existau cu mult înainte ca noi să ne fi născut. Ne batem pentru ele, ducem războaie pentru ele și declarăm că sunt ale noastre. Punem pe ele steaguri și etichete cu numele nostru. Și facem legi care atestă posesiunea (ownership). Peste câteva sute, mii sau milioane de ani noi (ca indivizi) și noi (ca omenire) n-o să mai existăm; munții, râurile și văile vor fi bine-mersi tot acolo, râzând de etichetele noastre. Planeta nu dă doi bani pe „proprietarii” ei. Dar asta nu înseamnă că nu ne putem faulta singuri. Par example, chiar și dac-o punem de-un război nuclear planeta tot nu se va sinchisi. Va ridica o sprânceană, se va uita puțin strâmb la noi și va merge mai departe, netulburată, în dansul ei cosmic în jurul discului solar. Dans care reglează temperatura, umiditatea, atmosfera și toate cele. Dar noi ne putem auto-distruge ca civilizație în procesul acestui joc nuclear. La fel și cu unele resurse de care abuzăm în mod nesăbuit. Cum ar fi pădurile. Unele țări au rămas fără păduri, la noi încă mai sunt dar se taie lemne grupa mare. Și pentru ce? Pentru ca unii oameni să se îmbogățească (că cetățeanul de rând tot la fel de sărac va rămâne). Deci, unele lucruri ar trebui puțin controlate.

      Acum, și eu cred că marota încălzirii globale este fix asta, o marotă. Dar, cum ziceam, susținătorii ei pleacă de la niște sâmburi de adevăr, adică combină adevărul cu propaganda și minciuna, pentru a-și face jocurile politice. Trebuie un anumit discernământ aici.

  3. nostrastella zice:

    Zâna a luat cuvântul.
    Lotus a catadicsit să răspundă: mișto scris. Dăcât. Pfffoai!!!

    Un/o licențiat -recte farmacistă- să spună și să pună cu de la sine înțelepciune și putere, un diagnostic atât de răvășitor unui copil… e ceva ce pe mine mă depășește.
    ”O adolescentă cu discret retard mintal!” Hm.

    Am crezut că după anul sabatic ți-ai mai revenit oleacă. Se vede treaba căNU!
    N-om fi toți perfecți, indeed. Da’ nici chiar așa. Îmbătrânești urât, zâno!

    So, io mă car de p’aci. Numai bine.

    • Stello, uită-te la ochii ei. La forma ochilor și la privire. La dificultatea de-a fixa ceva/pe cineva. E vorba de trisomia 21. Nu o formă severă, e drept. De-aia am zis „discret” Citește pe Google despre această maladie heterozomală, foarte frecventă, din păcate, acum 40 de ani, cel puțin.
      Mă, ce-aveți toți de-ați devenit așa de politicăli-corecți? Un șchiop e un șchiop. Un gras e un gras. Un autist e un autist. Dacă ai nasul mare, așa o să fii identificat în discuție: ăla cu nasul mare. N-o să zică nimeni ăla cu nasul în așa fel construit, încât toți ceilalți par cârni… Ce dracu?!…
      Dacă te cari că zic lucrurilor pe nume, în regulă. Drum bun!

      P.S. N-am avut niciun an sabatic. Am muncit de mi-au sărit capacele.

      • Aldus zice:

        Ba, uite, io am curajul să spun că nostrastella e nostrastella (nici măcar nu pot s-o încadrez la o categorie anume, că nu există numitor comun între ea și alții, afecțiunea de care suferă și tiparul ce-o caracterizează sunt unice și poartă numele de nostratella) fără să-mi fie frică de ea. Că de înjurat m-a înjurat deja inclusiv la mine acasă, deci ce-ar putea să-mi mai facă? 🙂 I-am spus pe nume.

      • optimvs zice:

        Ce este o nostrastella? :))) Mereu m-au amuzat astia care se cara dramatic de undeva, in loc sa-si spuna naibii punctul de vedere, eventual in mod articulat daca sunt in stare…

      • O nostrastella e un fel de ”comeată” vorba domnului Mariu Chicoș Rostogan. 🙂

    • Aldus zice:

      Și io cred că are un ușor retard sau o ușoară răcire mintală. Se vede cumva pe fața ei că-i mai ciudățică. O zic cu compasiune, nu cu răutate. Altfel, io la vârsta aia eram preocupat de valurile tinereții și nu de încălzirea globală, așa că dacă n-are retard atunci îi și mai grav. Adică, îi înțeleg pe tinereii ăștia care luptă și militează și #rezistă, cum cred că ești și tu, Steluță între stele, loviți la direcție de către educația progresistă modernă, dar să te naști cu dezorientarea asta ar fi de-a dreptul tragic. De altfel, îmi pare abia un copil și înțeleg că are 18 ani.

      Pe bune, are deja 18 ani?!?

      • Io n-o zic cu compasiune, ci cu obiectivitate. N-am răbdare să-ți descriu sindromul Down sau trisomia 21, dar poți citi pe Wiki și te lămurești. https://ro.wikipedia.org/wiki/Sindromul_Down
        Aspectul de copil i se trage tocmai de la boala asta genetică.

      • Aldus zice:

        Mie mi-e ușor milă de ea. Practic, ea efectiv e folosită în toată povestea asta. Și dacă în alte cazuri dai peste politicieni avari, care și ei se lasă folosiți – dar în mod conștient, pentru a obține bani sau putere, și acolo-i clar că nu-i poți ierta, aici ea e nevinovată, pentru că nu ai ce să-i ceri. E pur și simplu un pion complet neștiutor și neputincios, de care trag unii și alții în toate părțile, pentru diverse interese stupide. E o ființă cu probleme, pe care, în loc s-o ajute, o împing în față, în jocurile lor murdare.

  4. sorin zice:

    ai vazut/citit ‘ the handmaid’s tale’ /margaret atwood-povestea slujitoarei sau ceva dimpotriva ‘brave new world’ ?

  5. krantz zice:

    Mi-e greu să cred că lumea chiar e condusă de Grete și-alte trans-sexete. Sunt doar fumigene media. Că dacă ar fi altfel și chiar ar crede ce declară capii lumii, că planeta, că speciile că-caturi de-astea, n-ar mai apărea știri de genul: Armata SUA testează un portavion provocând o explozie cu puterea unui cutremur de magnitudine 3,9. https://www.digi24.ro/stiri/externe/sua/galerie-foto-video-armata-sua-testeaza-un-portavion-provocand-o-explozie-cu-puterea-unui-cutremur-de-magnitudine-39-1570009

    • Aldus zice:

      Nu e condusă de Grete. Dar e condusă de unii care se află în spatele Gretelor și se folosesc de ele pentru a introduce o serie de pretexte cu care să-și justifice acțiunile. Pentru că măsurile pe care doresc unii și alții să le implementeze trebuie acceptate într-un anumit grad de mase. Sigur că teoria pe care o susțin Gretele e apă de ploaie. Dar tot apă de ploaie e și teza conform căreia din cauza unei gripe cu mortalitate de 1% toată omenirea se va închide în case, va purta măști, va fi obligată să se vaccineze, va avea restricții de circulație șamd. Tot apă de ploaie au fost și armele chimice ale irakienilor. Dar teza a fost lansată în spațiul public american, repetată obsesiv și, când opinia publică a înghițit-o, SUA a invadat Irakul. Ce mai contează că ulterior n-au găsit nicio armă chimică? Primo că faptul se consumase deja și secundo, oamenii au memorie scurtă. Sigur că corectitudinea politică e o tâmpenie. Dar ia încearcă să zici ceva de negri sau de femei într-o țară „civilizată”, să vezi cât de mult contează libertatea ta de gândire și de exprimare în momentul respectiv.

      • krantz zice:

        @Aldus, nu-i așa că parcă era mai bine pe vremea lu nea Nicu? Nu știam toate rahaturile astea care se tot întâmplă prin lume și nici nu ne mai făceam atâta sânge rău de la cât ne afectează nouă viața în mod direct. Eram liniștiți, întinși și feriți de grija că nu putem controla noi lumea după cum vrem.

      • Aldus zice:

        Păi eu nu-mi fac sânge rău. Constat doar o realitate. Și nu, nu era mai bine, deoarece adevărul este preferabil minciunii și somnolenței. Chiar și atunci când se constituie într-un duș rece. Să nu-mi zici că-l regreți pe Ceaușescu (mai degrabă cred că mi-ai pus o întrebare-test).

  6. Samanu zice:

    „Sper că talibanii vor lua măsuri și împotriva încălzirii globale prin interzicerea mașinilor și reluarea circulației eco și bio, prin intermediul măgarilor și cămilelor” – Greta Thunberg

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s