Pastile de trăit toată viața

Cam asta e, după mine, definiția corectă și cuprinzătoare a suplimentelor alimentare.
Firește, e bună și definiția oficială – orice produs sub formă de tablete, capsule sau soluție ce conține vitamine, minerale, plante, aminoacizi sau orice altă substanță alimentară care suplimentează dieta normală – doar că nimeni nu se apucă să-și completeze meniul zilnic cu strugurii ursului, cu semințe de mac ori cu scoarță de salcie, decât dacă are un disconfort fiziologic pe care vrea să-l diminueze.
Observați că m-am ferit să pronunț cuvinte ca simptom, suferință, boală, tratament, ca să nu încalc prevederile instituțiilor abilitate să gestioneze existența acestor produse și să elimine posibila confuzie între supliment alimentar și medicament. Ei bine, instituțiile în cauză, începând cu FDA, EMEA și terminând cu orice institut național de resurse alimentare sau de igienă și sănătate publică, nu reușesc deloc să controleze piața suplimentelor, pentru că există publicitate, producători și vânzători disperați pecuniar și mai există și un segment al populației, fan eco-, bio-, natur-, care e influențat de reclame, de vecini, de Monica Tatoiu și, nu în ultimul rând, de puținătatea discernământului său în a recepta informație.
Cel din urmă, segmentul de populație care se tratează eco-, bio- și naturist de absolut orice, e exact ăla care numește medicamentul „chimicală” și înghite pe nemestecate miturile despre binele absolut al vitaminelor naturale, al mineralelor naturale, al plantelor naturale, al uleiului natural de bursuc și-al diverselor alte ciudățenii absolut naturale care-ți garantează sănătate și longevitate „fără număr”.

Cum miturile sunt greu de demolat, nu din lipsă de argumente, ci din cauza crâncenei surzenii voite a celor care le mestecă dimpreună cu puzderia de suplimente, zic să clarificăm măcar ce scrie pe cutie, ca să nu mai îngroșăm rândurile celor ușor de păcălit. Cu alte cuvinte, dacă tot cheltuim niște bani, măcar să fie cu oarecare folos.

Să luăm, de pildă, unul dintre cele mai cunoscute hepatoprotectoare, silimarina.
Avem de ales între suplimentul cu silimarină (zeci) și medicamentul cu silimarină din piața farmaceutică, evident nu-i dau numele pentru că reclama la medicamente este interzisă, spre deosebire de cea la suplimente.

Consumatorul român se dă în vânt după triada de aur – mult, bun și ieftin.
Cred că cel mai satisfăcător din acest punct de vedere este cel al producătorului polonez Zdrovit, care vinde Silimarină Forte 9000 mg, cu 30 de comprimate. E limpede că nu se referă la concentrația per comprimat. Ar putea să fie vorba despre conținutul întregii cutii? Posibil.
Să vedem ce notează pe verso, la ingrediente: 1 comprimat de 560 mg conține: **257,75 mg extract din fructe de Armurariu, standardizat la 80% silimarină; vitamina B6 1,4 mg (100%*), vitamina E 6 mg (50%*), acid folic 200 µg (100%*), vitamina B12 2,5µg (100%*).
Și acum să descifrăm informația furnizată.
Silimarina este un complex flavonoidic format, în principal, din silibină și silicristină, care se găsește în semințele de armurariu. Extractul uscat de semințe conține 60 – 80% silimarină. Prin urmare, extractul uscat din fruct nu poate conține tot 80% principiu activ. Pentru că una e suta de grame de fructe uscate și alta suta de grame de semințe. Totuși, presupunând că ar fi adevărat ce declară fabricantul, 80% din 257, 75 mg înseamnă doar 206,2 mg.
Cum ajunge el să scrie pe cutie silimarină 9000 mg, rămâne un mister. Singura explicație probabilă ar fi că a rotunjit cu generozitate cele 257,75 mg la 300 mg, și atunci, da, întreg ambalajul cu 30 comprimate ar putea ajunge la 9 grame de principiu activ.

La mod de administrare se indică 1 comprimat pe zi, adică aproximativ 200 mg de silimarină, deși doza zilnică recomandată este de 300 mg, în absența unei prescripții medicale.
Cum nu-i pot bănui pe specialiștii de la Zdrovit că nu știu ce e aia doză terapeutică, supradozare și subdozare, presupun, mai degrabă, că o recomandare zilnică sub doza terapeutică 1) susține dezideratele mult și ieftin (de bun, nu mai încape îndoială!), cutia fiind comercializată cu puțin peste 20 de lei și 2) îi scapă de grija inserării în prospect a contraindicațiilor și precauțiilor la administrarea de silimarină. Pentru că da, chiar și binecuvântata silimarină, care protejează ficatul, ajută la menținerea unor niveluri bune de colesterol și zahăr în sânge, apără celula nervoasă de îmbătrânire, întărește oasele și face alte câte și mai câte servicii organismului, are două păcate majore: la administrarea în doze mari, pe termen lung, intervine în metabolismul hormonilor tiroidieni și sexuali, cu urmările de rigoare.

Aici intrăm însă în altă discuție – de ce cred oamenii că suplimentele alimentare au numai beneficii și nu pot face și rău. Ar însemna să distrugem corola de mituri a lumii acestor adjuvanți dietetici.

Acest articol a fost publicat în Ce știe spițerul, Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Pastile de trăit toată viața

  1. DoarF zice:

    Legat de acest subiect, am si eu niste nedumeriri: de ce unii doctori recomanda aceste suplimente si nu medicamentele? Este doar comisionul sau unele suplimente sunt de preferat in locul medicamentelor(in unele cazuri)?
    Eu nu privesc cu ochi buni aceste suplimente. Intelegerea mea este ca sunt niste medicamente care triseaza prin pozitionarea lor sub forma de suplimente(pentru a scapa de tot ceea ce presupune autorizarea unui medicament + reclama). Gresesc?

    • Nu greșești aproape deloc.
      Suplimentele sunt tratate cu indulgență în ceea ce privește controlul calitativ-cantitativ, puritatea materiei prime, justificarea formulării (atunci când sunt asociate mai multe plante/substanțe), arareori au studii clinice (atunci când producătorul e prea scrupulos), cu foarte rare excepții sunt inovative, majoritatea sunt variațiuni pe aceeași temă.
      Pe de altă parte niciun organism de avizare al medicamentelor nu acceptă un produs ale cărui substanțe active nu pot fi dozate cu precizie matematică (extractele de plante, oricât ar fi de purificate, conțin un amestec de structuri chimice, substanța principală e complexată cu urme, resturi de alte molecule) și dacă producătorul nu aduce documentație pentru o metodă de dozare specifică și reproductibilă, nu i se primește produsul la avizat ca medicament. Nu-i vorbă că nici fabricanții nu se omoară să facă medicamente din suplimente, n-ar mai avea drept la publicitate, unele ar necesita prescripție medicală…
      Da, ai ghicit, suplimentele sunt mai „las-că merge și-așa”.
      Cu excepția cazurilor când medicul a fost cointeresat să recomande suplimente (se întâmplă din ce în ce mai rar, e foarte greu să-i cuantifici respectivului cât a prescris din suplimentul tău), medicii prescriu suplimente când asocierea de substanțe/plante/minerale e foarte potrivită în cazul unui pacient și când simptomele sunt minore. De pildă, unuia care se plânge că nu prea doarme bine, din pricina acelui „prea” n-o să-i dai zolpidem (hipnotic), o să-i dai ceva ușor, cu hamei, valeriană, mac… Pentru că există suplimente inteligent concepute și suplimente care se bazează doar pe publicitate, preț acceptabil și credulitatea consumatorului. Gen astea de la Zdrovit. Firme care au început afacerea într-o bucătărie de bloc.

      • DoarF zice:

        Sar’na pentru raspunsul generos. E bine de stiut ca nu toti sunt sarlatani si ca exista si produse calitative in pleiada asta de suplimente.

  2. Pingback: Natural, naturist, eco – O Poziție

  3. Pingback: Produse calitative sau produse de calitate? – O Poziție

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s