Artă militantă sau doar mi se pare?

Îmi zice, recent, un cunoscut – Ai observat cum, de la o vreme, bagă ăștia gay în toate filmele, ca la balamuc?!
Am stat să mă gândesc dacă are dreptate sau e doar homofob.
Păi, cam are!
Să luăm trei seriale care mi-au plăcut, văzute în ultimii doi ani:

1. How to get away with murder

Eroina principală e bisexuală și nu prea poți să-ți dai seama de care gen e atrasă mai puternic, fiind pasională atât în relațiile cu femei, cât și cu bărbați. Personajul, excepțional interpretat de Viola Davis, are profunzimi și stridențe, e „cărnos” în cel mai bun sens al cuvântului. Duplicitatea sexuală i se potrivește. E și mai veridică așa.
În film există însă un cuplu gay care evoluează cu suișuri și coborâșuri spre o căsătorie. Era nevoie, de dragul intrigii, ca cei doi să fie gay? Mă tem că nu. Scenele erotice foarte explicite și repetate puteau, cu siguranță, să lipsească.

2. Dix pour cent

Povestea unei firme de impresariat actori. Printre personaje avem o lesbiană declarată care rămâne însărcinată cu noul ei șef, în urma unui act sexual consimțit și – cel puțin așa ni se sugerează – chiar plăcut. Copilul va fi crescut de toți trei, într-o relație cu tensiuni mari inițial, în care atât partenera lesbi cât și bărbatul vor să se impună ca „tați”. Presupun că ăsta e termenul corect, din moment ce, obligatoriu, cea care a născut trebuie să fie „mama”. Pe parcursul filmului, scenariul nu prea mai are nevoie de cuplul lesbian și aia care nu e „mama” dispare de-acasă pentru o vreme, apoi revine, dar într-o discreție vecină cu inexistența.
Cel de-al doilea homosexual al filmului trebuia să fie gay pentru că gay e și actorul, și detaliul e mult prea vizibil. Altminteri, de-a lungul celor 4 sezoane tipul e singur, cu excepția unei scurte și accidentale relații, din care iese repede și bătut pe deasupra!

3. Zone blanche

Intriga gravitează mai puțin în jurul crimelor anchetate de trei polițiști locali și un procuror ciudat venit de la oraș, și mai mult în jurul misterioasei păduri, cu puteri supranaturale, la marginea căreia este plasată acțiunea. Fantasticul subjugă detectivistica. Suspansul vine din paranormal și insolit. Totul e atât de bizar și fermecător, încât afacerea ilegală cu depozitul de substanțe toxice pare mai degrabă un hatâr făcut unui sponsor ecologist decât miza acțiunii.
Ei, bine, chiar și aici găsim un cuplu gay, un polițist și un pompier care-și consumă relația în secret, tânărul pompier fiind un familist serios cu nevastă și copil. Imaginați-vă, pe deoparte avem o pădure vie stăpânită de un personaj mitologic – omul-cerb și pe de altă parte doi bărbați care fac amor pe un pat mai degrabă cazon, în semiobscuritatea unei camere cenușii.

Acestea fiind zise, o întrebare începe să mă sâcâie:
Nu cumva a început și comunitatea LGBTQ+… să contribuie financiar la producțiile cinematografice din ultimii zece ani? Că prea răsare câte-un minoritar sexual în narațiune când te aștepți mai puțin!
Fenomenul îmi amintește, oricât ar părea de forțat, de acei secretari-de-partid-oameni-de-omenie-și-nițel-cu-frica-lui-Dumnezeu care bântuiau prin filmele românești comuniste.

N.B.: Nu sunt LGBTQ+ fobă și nici n-am temeri în legătură cu orientarea sexuală a generațiilor viitoare, fiindcă a) e determinată genic și b) n-am să apuc să văd cum evoluează problema.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

21 de răspunsuri la Artă militantă sau doar mi se pare?

  1. sorin zice:

    nu observai; dar nu ma uit decat la oscaruri si la seriale cu rate de audienta peste 8

  2. Vero zice:

    Nu ţi se pare. De la o vreme, totul e greţos de militant.

    • Aldus zice:

      Vero, tu di ce nu mai bloguiești? Doar câte-un miau pe ici pe colo, prin comentarii.

      • Vero zice:

        Bloguiesc – adică pun mai ales poze. Pe anaveronica.wordpress – mai des decât prin alte părţi, către care sunt linkuri acolo.

    • Știi ce-o să mi se întâmple mie, Vero? Presimt că voi deveni exclusiv heterofilă și unde văd LGBT+ pe ecran, trec la altceva. Am înțeles cu homosexualitatea, dar să ajung să tremur de grija unui indecis, care nu știe nici ce sex are, nici ce sex ar vrea să aibă, nici dacă e 2,3,4 în 1 sau asexuat sau ființă vegetală… Mi s-a acrit de atâta diversitate.

  3. Pingback: Educația sexuală este un non-subiect – O Poziție

  4. Vero zice:

    Din partea mea, n-au decât să fie cât de diverşi vor, dar fără tam-tam. Să-şi vadă de ţicnelile lor fără să ni le pună tuturor sub nas.
    Oricum nu mă mai uit la filme – doar la câte-un serial de comedie pe HBO, ca mirodenie la masa de prânz. De când cu pandemia, văd gratis spectacole de operă online, de la Metropolitan.

  5. nostrastella zice:

    Mda
    Nici nu știu cu ce să’ncep.
    Le-oi lua în ordinea’n care’mi vin, zic.

    Ai aprins din nou lumina-n gară, și mi-am zis (cu pizmă, recunosc 😆 ) bogdaproste, e vie(scuze!)! Apoi când am văst cadența articolelor…Gizăs, am pus-o! No amu. Că și eram gata_gata să tentreb: de ce nu scrii o carte, dacă tot te mănâncă?! Degetele. Un roman care să mă placă și pe mine, ce dracu? Pe cei ca mine, if you know what i mean. Verbu’ te caută, oleacă de bătaie literară cunoști, ș’atunci, why not? Mă rog. Vreme trece, vreme vine, vorba… Vezi tu.
    P’ormă, evrika. Fiece articol, îmi pare o minge ridicată(că tot suntem în plin Euro 2020, ș-un Wimbledon mai sărac-de vedete- ca niciodată) ridicolului lotusian! Hm.Inubliabil, orișicât!
    ….
    Și ca să fiu și on topic, mișto serialele alese. Și Nu! nu cred. Nu-i nici o artă militantă. C-atunci și promovarea țiganilor pe posturile românești din ultimii ani tot aia e. Nu? Cât despre educația sexuală… ho ho! nici nu știi cum mă scarpin ca să tac! Poate alt’dată.

    Și n-am înțeles a)ul de la urmă. Nu știu de unde ai scos-o dar.. pe cale de consecință (fără a te jigni) ce mamă ar alege un copil lgbtq+ ?! Cu b)ul sunt de acord 😆 .

    (fug la lotus, să mă mai râd!)

    • Stello, o iau cu sfârșitul: la punctul a e vorba despre temerea unora cum că o pereche de homo care ar înfia un copil, l-ar influența să aleagă să devină homo și el. Io cu asta nu mă împac, fiindcă hormonii pe care-i secretăm ne determină sexul și atracția față de sexul opus sau neopus, e un dat natural, nu se obține prin catehizare. S-o luăm invers, de ce într-o familie hetero, dacă se naște un copil cu înclinații gay, ăsta nu poate fi „adus pe calea cea dreaptă” nici cu vorba bună, nici cu bătaia, nici cu dezmoștenirea? Deci nu e nicio primejdie să înfieze homosexualii copii, ăia o să fie cum i-a lăsat natura, nu influențează mersul umanității, Heterosexualii vor fi întotdeauna majoritari, oricât s-ar da legebiștii cu curul de pământ. Că ei sunt devianțe de la normă, cu gradul lor de normalitate construit pe dezechilibrul biochimic pe care-l au.
      Păi, cred că nici tu n-apuci o restructurare biologico-psiho-socială, că dacă e să vină, vorbim de măcar 100 de ani. Cred!

      Dacă nu e pe bază de sponsorizare curentul ăsta cu muuulți, cât mai mulți homosexuali în scenarii, atunci e mai nașpa! Înseamnă că vin niște indicații de sus. Adică scrie un Terentensohn un scenariu și ăla care i-l aprobă zice bine, dar bagă și 2-3 gay sau măcar un trans, ca să iasă pe piață filmul. Știi ce zic, nu?

      Aia cu mingi la fileu n-am prea înțeles-o, poate detaliezi.

      O carte oi mai scrie io, la pensie. Tu, da, ești un personaj ultraofertant, fiindcă nu reacționezi conform așteptărilor (ca orice nebun, de altfel 🙂 ), dar nu te cunosc suficient, nu pot fi în papucii tăi.

      • Ruxandra zice:

        E un pic mai simpla situatia. Pe retelele sociale de limba engleza (is cel mai familiara cu Tumblr si Twitter, dar cel mai probabil sa fie si pe FB la fel), comunitatea LGBT e foarte activa pe partea de palavrageala despre filme si seriale pt cat de mica e. Daca ne pui un personaj ca noi in film, serial etc, cresc sansele sa ne uitam la el – si daca filmul, serialul etc chiar e bun, o sa si vorbim despre asta. Prin urmare, pusul unui personaj LGBT intr-un serial e o metoda foarte buna de a crea reclama „de jos in sus”. Ba chiar foloseste un pic sa fie un personaj un pic nerealist, pt ca daca ai juma’ de comunitate certandu-se cu cealalta juma’ de comunitate despre donshoara din How To Get Away With Murder de exemplu, dar toata lumea e relativ de acord ca serialul e bun, mult-mai-multele persoane cis si hetero care vad discutia vor tine minte doar partea cu serialul e bun

      • Extrem de interesant ce spui, Ruxandra, dar de ce ar dori un scenarist care știe că a scris o poveste care va fi de succes să-și asigure atenția unei minorități discrete, totuși, ca număr?
        E posibil ca discuțiile minoritarilor sexuali să le stârnească interesul pt. film majorității hetero, dar ce te faci cu acea grămadă de hetero intoleranți (să nu-mi spui că nu e adevărat!) care doar ce aud că în film apar homosexuali și renunță să se mai uite la el fiindcă sunt plini de idei preconcepute?

      • Ruxandra zice:

        Nu imi mai iese reply-ul fix la mesajul tau, Renata, deci dau la primul din arbore la care pot raspunde 🙂

        Raspunsul e ca gramada aia de hetero intoleranti e mult mai mica in occidentul vorbitor nativ de limba engleza pe care sunt targetuite serialele respective decat e la noi (cam 40% din populatie la americani, fata de ~85% la noi) si, deja, nu se prea uita la seriale ‘mainstream’. In general, sunt US-ul rural, fara foarte multi bani de frecat pe netflix si bilete de cinema, pe care Los Angeles e ok sa-i piarda, la schimb cu marile orase europene. Si, oricum, oamenii astia nu stau pe Tumblr sa se uite la ce discute comunitatea LGBT despre serialu nushcare. Aia care o fac, is deja super friendly catre comunitatea LGBT, si cand or sa discute pe facebook despre serialu nushcare n-or sa mai zica mai nimic despre personaju LGBT (ca acolo parerile erau controversate, si majoritatea oamenilor or sa-si axeze parerea pe acordul total pe care il vad (serialul e bun – o chestie care conteaza pt ei) si nu pe dezacordul irelevant pt ei dar care starneste discutii (personajul X e realist sau nu – o chestie perfect irelevanta pt 99% din persoanele straight)). Or sa vorbeasca pur si simplu de li se pare bun sau nu – si asa se spala banii :P. Si da, sunt 50 de seriale la fel de bune in momentul actual, dar timpul e limitat, si hype-ul functioneaza.

        Problema e ca scenaristul respectiv nu stie ca a scris o poveste care va fi de succes. Stie, doar, ca a scris o poveste buna. Dar au fost jdemii de povesti bune ignorate total, pentru ca se scriu foarte multe povesti in zilele noastre, si destule dintre ele is chiar bune. Deci, daca ai o chestie un pic mecanica de inserat in situatie care sa iti asigure ca povestea ta, buna, rea, cum o fi, macar nu o sa fie ignorata de 5% din populatie (si vorbim aici de 5% foarte zgomotos) …pai cat timp nu iti strica de tot povestea, e in interesul tau sa o faci. Bine, compromis artistic, dar oamenii astia nu is Lynch Bergman sau Tarkovski. Oamenii astia doar incearca sa-si faca meseria, intr-o piata extrem de competitiva si nu foarte aliniata Artei.

        O veste buna, apropo, e ca chestia asta o sa dispara in cativa ani. Deja aproape-influencerii s-au prins de metoda, si nu prea mai pun botul – cauta deja niste personaje LGBT mai putin caricaturale, oameni pe care si publicul cis si hetero nu foarte entuziast l-ar considera interesant. Cam in vreo 2 ani as zice ca o sa se prinda si persoanele care finantzeaza scenariile ca metoda nu mai merge. Intr-un fel, e oarecum trist pentru mine si alde ai mei. Aveam 15 ani cand m-am indragostit prima oara de o fata, ma simteam singura in toata emisfera estica, si a fost mare lucru cand am vazut un gay pride parade la televizor la Bucuresti. Se aruncase cu pietre si cocktailuri Molotov in noi in anul ala, si ProTV facea un pic de misto de pana la urma ne-o meritam, si copchilu ala de 15 ani si 40 de kg cat aveam pe vremea aia isi putea imagina cum sa se descurce cu Molotoavele dar nu ce sa faca cu invizibilitatea aia totala in care crescuse. Invizibilitatea asta nu mai exista pentru aia cu 10 ani mai tineri ca mine, din cate vad. Vin oamenii astia de la Cucuietzii din Deal, din cele mai reprimante medii posibile pt cineva ca mine, si, cu toate astea, nu cresc cu ideea ca cei ca ei is o imposibilitate logica, cum am crescut eu. In cel mai rau caz, exista 500 de exemple de oameni aproape ca ei chit ca nu prea in serialele alea facute intr-un Vest in care ajungi cu o rata Wizz Air de 3 ore si 50 euro. Trist cat o fi, rahaturile astea comerciale au scutit o gramada de copchii de o gramada de durere, si ma sperie putin o schimbare de status quo, chit ca eu cred in Lynch Bergman si Tarkovski si nu ma uitam la serialele astea. Nu stiu daca or sa se duca intr-un spatiu in care nu or sa mai aiba nevoie de astfel de carje, sau in spatiul in care am crescut eu, si imi e un pic frica pentru ei (frica aia a oamenilor trecuti de 20 de ani, pentru oamenii sub 20 de ani). Si pot sa traiesc cu kitschul oribil de seriale de Holywood, dar stiu ca de abia am trait cu izolarea aia, si daca ar fi vorba de o cocalareala oribila, mie ca om introvertit mi-e greu sa dau cu piatra. Alora megaextrovertiti le e usor sa zica da sau ba odata ce incepe sa le pese de o chestie, intr-adevar, dar as crede ca le e greu sa ignore problema din aceleasi motive pt care imi e greu mie sa ignor problema – intro vs extroversia conteaza doar in cate resurse investesti ca sa iti comunici parerea despre problema, pana la urma. Sper sa fie bine si sa nu fie rau, dar deja astea is problemele generatiei urmatoare, cu mine mama closca pe marginea bataliei de acum.

      • Da, cred că asta mă deranjează și pe mine în filmele americane, schematismul personajelor gay, nu prezența lor. De parcă unui astfel de om nu îi e niciodată foame, somn, frică, frig, rău etc., ci există doar pentru și prin orientarea lui sexuală.
        Îndrăznesc o întrebare indiscretă la care nu mă supăr da că nu răspunzi: ai plecat din Ro. „la mai bine” sau pentru că aveai nevoie de un loc unde minoritățile sexuale sunt acceptate?

    • Sa(r)manu’ zice:

      S a aprins lumina n garā,
      Stella o ia pe ulicioarā.

  6. Dr. Vader zice:

    For those about to rock, we salute you!!

  7. krantz zice:

    ”Militantă”? Cred că ți-a venit cuvântul ăsta în timp ce mângâiai pisicu… 😉
    Mie mi se pare o încercare mai degrabă reparatorie, dar servită cu forța, ca nu cumva să treacă momentul și să nu apuce serialul să bifeze chestii. Nu mai zic de partea coloristică a distribuției din multe filme și seriale care au început să devină evantaie de fifty shades of black, în unele frizând chiar penibilul dpv istoric.
    Știu că e celebră chestia aia blamabilă cu: ”Nu sunt împotrivă, dar…”, o zicere scoasă, cred, tot de un semizeu al corectitudinii politice, dar compensarea asta, servită la kil în producțiile de hollywood, devine la fel de deranjantă pentru ”ceilalți”, fix la fel cum poate a fost pentru ceilalți ”ceilalți”. Și nu prea înțeleg de ce trebuie să experimenteze acum toată lumea aceeași senzație.
    Nu mai zic de aberațiile alea cu condițiile de cursă la Oscar…
    Oricum, privind la direcția în care o cotește societatea, pe undeva mă bucur că nu voi avea de servit prea mult bullshit politic-corect, frumos ambalat în sclipiciul artei. O fi el regenerabil, dar cât ficat să ai să te țină la atâta greață?

    • Măi, io m-am gândit la militantă în sensul educativ, să ne învețe și filmele ceva. Așa cum în filmele americane nici la poker, nici la bordel, nici în colțul străzii nu mai vezi pe nimeni fumând (dar bând din sticla în pungă de hârtie da, că la americani băutul nu e chiar așa de toxic ca fumatul), tot așa și aglomerarea de elgibitiști și negri pe mp de film îmi pare un fel de dresaj al ochiului și al minții spectatorilor, ca, până într-un deceniu chestii insolite să le pară banale.

      Vorbim de vârstă, în ultimul paragraf? Eu sunt și mai scutită ca tine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s