Sfârșitul nu poate fi o pasăre

După cum nu poate fi nici o pandemie. Nicio pandemie!

***

Dintre toate disparițiile provocate de covid, cel mai mult m-a afectat moartea vecinei mele de la parter, cu care am schimbat câteva zeci de cuvinte în cei 20 de ani de Berceni. Impresii despre apa caldă – dacă se mai poate numi caldă – uneori, despre insuportabilele reprize de găurit pereți – de la ce etaj vine zgomotul, (de la șase?!), io credeam că e deasupra mea, la Negrescu, nooo, Negrescu e la fii-su, în Italia – alteori și, o singură dată, cred, despre medicamente – de ce nu se mai găsește Euthyrox, dar atunci nu i-am răspuns, m-am mulțumit cu o ridicare din umeri și-un clătinat de cap, fiindcă mă grăbeam și, oricum, explicația era complicată și multiplă, exporturi paralele și o modificare de excipienți care nu primise încă avizul ANM-ului, în fine… cam atât am vorbit cu ea.
S-ar zice că n-o cunoșteam aproape deloc, vedeam doar că e grasă și știam că o cheamă Elena, însă n-aveam habar câți ani are, dacă e casnică sau pensionată, dacă se înțelege bine cu bărba-su, taximetristul, dacă e mulțumită de băiatul lor, un puști fără prieteni, apoi un adolescent ochelarist, pe care nu l-am văzut niciodată zâmbind și care, deși avea toate datele unui tocilar, cu siguranță n-a fost, e doar un tânăr mediocru, supraponderal ca mă-sa, care conduce și el un taxi, deci…
Ce știam sigur, fiindcă am un simț al mirosului foarte dezvoltat, era că Elena gătește mult și bine. Imposibil să nu fi fost o bucătăreasă desăvârșită, judecând după aromele care năvăleau pe sub ușa ei în casa scărilor.
Și prin mai, hodoronc-tronc, îmi bate în ușă o băgătoare de seamă din bloc, una care se ocupă cu treburi administrativ-gospodărești, să mă întrebe dacă sunt de acord cu nu știu ce și dacă da, să semnez pe listă. Până să-mi iau ochelarii și-un pix, o aud că zice:
– Știi că a murit doamna Elena?
Am înțepenit. În primul rând, bănuiam că e mai tânără decât mine. În al doilea rând, în ciuda corpolenței, părea sănătoasă tun și neschimbată în ăștia douăzeci de ani de când locuiesc deasupra ei. Părea întruchiparea veșniciei.
Întreb:
– Cum?
– De covid. I-a îmbolnăvit băiatu’, au stat toți trei în spital și ea, săraca, n-a scăpat. Păi, avea diabet, hipertensiune, era bolnavă de inimă, de rinichi, mai era și…
Face un gest larg, cu brațele, care înseamnă obeză, dar nu pronunță cuvântul, că despre morți numai de bine.
Cum tăceam, în continuare, începe să-mi povestească diverse.
Așa am aflat că doamna Elena ajuta pe oricine, că-i ducea de mâncare lui Benga în lungile lui perioade ”fără ocupație”, că ea și bărba-su se divinizau, că avea 60 de ani (doamne, n-aș fi crezut), că nu se plângea niciodată de suferințele ei, că…
Treptat, n-am mai ascultat ce-mi spune femeia cu lista. Mă gândeam numai la faptul că eu nu puteam s-o sufăr pe doamna Elena. Poate exageram, dar sigur nu-mi era simpatică. Emblema plicticoșeniei omenești – grasa de la parter. Aia care nu se gândește la nimic altceva decât la pește prăjit dat prin mălai, sarmale, cârnăciori, coaste la cuptor, pui la ceaun, plăcintă de dovleac, fasole iahnie, cozonaci…
Îmi venea să cobor până la ușa ei și să-i strig, măi, doamna Elena, iartă-mă, nu știam că și tu poți muri așa, dintr-un foc, mi se părea că n-ai vârstă, că ești o îmbuibată și-o împăiată care o să frământe cozonaci la infinit…
A ce-o să mai miroasă la noi, pe scară, de Crăciun, dacă tu nu mai ești?

***

Aproape că s-a făcut anul de când n-am mai intrat în Gară. Nu ca să scriu ceva, doar să dau click pe blog, nici atât n-am făcut. De ce? Fiindcă oboseală, plictiseală, greu la muncă, veșnicele mele bricolaje care mă relaxează, oameni noi în viața reală, netflix, Mili (am ajuns să dau vina pe pisic?!), o mână ruptă, exact stânga, aia pe care mă bizuiam, două gripe nenorocite care n-au fost covid, dar nici floare la ureche n-au fost, diverse chestii, socoteli, scorneli, vremea ciudată, vremurile ciudate… plus o târșeală pe care o am în legătură cu o gafă impardonabilă – nu e bine să amesteci online-ul cu offline-ul – am zis ceva cuiva, în apărarea unui terț și terțul s-a supărat, cică am comis o indiscreție și da, așa e, și n-am vrut să recunosc, mai întâi nu mi-am amintit că o făcusem, apoi, când mi-am amintit era târziu, mi s-a părut o tâmpenie să revin asupra incidentului, să-mi fac mea culpa, să…|
Mai bine, știi ce? Ia dă-l în pizda mă-sii de blog, că nu m-a făcut el pe mine, io l-am făcut pe el și puțin a fost să nu-l șterg.

Până la urmă am revenit, fiindcă timpul șterge de toate, chiar și sentimentul ăsta de vină, și dacă nu șterge, măcar diluează.
Și, cum ziceam la început, sfârșitul nu poate fi o pasăre.


Acest articol a fost publicat în blog, cronici, jurnal, Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Sfârșitul nu poate fi o pasăre

  1. ultimulunicorn zice:

    bine ca ai revenit. si asa e – sfarsitul nu-i aici, mai dureaza…

  2. Aldus zice:

    O pasăre, adică un porumbel scăpat pe gură? 🙂 Bine-ai revenit! (Nu că eu aș fi fost mult mai activ, dar na!)

  3. sorin zice:

    ma tare bucur sa te vad p’aci. eu tot umblu teleleu prin gara pustie, tragand cu ochiul pe la vizuina leliei (ajung mai usor decat pe alte trasee la editorialele ei, pe care nu le mai prea citesc pt ca par destinate exclusiv politicii din Israel)

  4. Cristina zice:

    Bine ai revenit! Mi-a fost dor sa te citesc, mereu intram sa vad daca ai mai scris ceva.
    Indraznesc sa iti cer o parere legata de un medicament cu nume sideral (Stelara) pentru boala Crohn, am putea sa comunicam prin email?
    Multumesc.

  5. Ce dor mi-a fost de tine!

    • Cum de intrași la moderare?!
      Și mie mi-a fost dor. De fapt, abia acum, când am răsfoit câteva bloguri, văd cât am de citit din urmă. Ție, felicitări pentru noile cărți. Știu că n-ai stat degeaba cât am hibernat io!

  6. klaus zice:

    Băi, io mă bucur că ești bine! Chiar dacă mai sus te-ai vaccinat 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s