Ganduri la vreme de molimă (10)

 

 

Japonezul își făcuse un obicei din a ne vizita măcar o dată pe săptămână. Cumpăra tot felul de combinații – minerale, vitamine, extracte vegetale, fitohormoni, antioxidanți – bine gândite, produse de firme serioase, niciodată știfturile cărora li se face obsesiv reclamă la televizor.
Venea însoțit de o fată înaltă, slăbuță care vorbea în locul lui.  O fată cu bluze impecabile, sobre, atât de albe și bine călcate, încât păreau abia scoase din țiplă. Degetele subțiri, fără inele, cu unghii scurte, lăcuite incolor numărau  bancnote noi-nouțe, parcă atunci scăpate de la Imprimeria Băncii Naționale.
Dacă era translatorul, asistenta, iubita Japonezului sau doar un fel de bonă-bodyguard, asta n-am știut niciodată.

În orice caz, omul avea nevoie de toate astea la un loc, presupun, fiindcă era suferind. Bănuiam că are nasul ori gura mutilate de vreo rezecție chirurgicală sau de vreo monstruoasă malformație congenitală.
Fiindcă purta mască.
Nu i-am văzut niciodată, nici măcar o secundă, partea de jos a feței. Așa că nu știam cât e de hidos, dacă-și mai poate folosi buzele la zâmbit, la mâncat, la sărutat. De vorbit, vorbea, în japoneza lui lătrată din care eu nu pricepeam o iotă, dar era limpede că însoțitoarea lui n-avea nicio problemă, îl înțelegea perfect și-l aproba cu mișcări ritmice ale capului, plină de condescendență.

Vizitele misterioase și regulate ale Japonezului însoțit au durat cam trei luni. Apoi a dispărut.
Am presupus fie că murise, răpus de boala aceea teribilă, desfigurantă, fie că, pur și simplu se întorsese în țara lui, ca să moară acasă.

Atât de proastă eram acum zece ani și cam asta era tot ce știam eu despre purtatul unei măști chirurgicale în afara unei săli de operație.

Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, jurnal, Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Ganduri la vreme de molimă (10)

  1. Aldus zice:

    Ce mișto scris! Eu nu sunt fanul modului în care este privită oficial această pandemie și nici al purtării măștilor, dar ce mișto scris!

  2. Marian zice:

    ” Atât de proastă eram acum zece ani și cam asta era tot ce știam eu despre purtatul unei măști chirurgicale în afara unei săli de operație. ” Tot atat de prosti am fost cu totii deoarece , chiar credeam ca mastile chirurgicale s e folosesc in afara unor sali d e operatii doar in UK. , China , Japonia sau South Koreea pe motiv de poluare excesiva insa acum suntem invatati ca : TREBUIE SA NE OBISNUIM CU-ASA CEVA PENTRU VIITOR . Mie unul , chestia asta a-mi aminteste de acele arme nucleare pe care CIA banuia ca le-ar ascunde Sadamm Housein si pe chestia asta s -au pus cu bombardamentele pe irakieni . Un bombardament mediatic induram si noi de cateva luni si parca-mi pare mai rau decat bombele cu fragmentatie lansate asupra Irak-ului , caci bombardamentul media ne toaca mintile pur si simplu .

  3. Marian zice:

    Inainte s a uit : mi-a parut de-a dreptul exceptionala povestirea dumitale deci : FELICITARI RENATA CARAGEANI !!!

  4. Cristina zice:

    Frumoasa povestire!
    Parca o sa vedem cum va curge la TV cu reclame la colectia de masti primavara-vara, toamna-iarna 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s