Gânduri la vreme de molimă (5)

Când ipocrizia și lăcomia își dau mâna cu pandemia

se naște paragraful de mai jos. Care nu e decât al unsprezecelea punct din lunga listă de măsuri pe care și le-au propus popii cu ocazia stării de urgență.
Pasajul e o capodoperă în ceea ce privește eludarea regulilor sau cum să prostim autoritățile și să mai facem și noi un ban grămadă. 

„Spovedania şi împărtăşirea credincioşilor bolnavi aflaţi la domiciliu se vor face de către preot, după următoarea procedură: preotul îşi va întocmi Declaraţia personală de deplasare după modelul aprobat de autorităţile de stat, bifând ca motiv deplasare pentru asigurarea asistenţei pentru persoane în vârstă, vulnerabile sau pentru însoţirea copiilor. La intrarea în locuinţa credincioşilor, preotul va utiliza încălţăminte de unică folosinţă şi mască sanitară, se va spăla pe mâini cu apă şi săpun şi cu dezinfectant, va folosi doar o carte de cult şi epitrahil, trusa liturgică (?!) pentru împărtăşirea celor bolnavi, obiecte care vor fi atât anterior, cât și ulterior dezinfectate.

Ia să ne imaginăm cum se pune în practică scenariul ăsta. Vasăzică ești credincios bolnav (sau sănătos, că nu trebuie să prezinți certificat medical) și-l suni pe popă să-ți facă o vizită la domiciliu. Popa o să vină încărcat mai ceva ca Moș Crăciun. O desagă plină cu protecții pentru încălțăminte (acei botoșei de hârtie de care cam duc lipsă spitalele acum), un flacon cu dezinfectant, o carte, o trusă liturgică (probabil o servietă gen diplomat conținând o sticluță cu vin, un potir, o linguriță și încă două-trei flecuștețe sfințite pe care să le pupe împărtășitul). Patrafirul (denumit științific epitrahil) n-o să fie în sacoșă, o să-l poarte pe el, ca de obicei.
Bun. Ii deschizi popii, nu-i pupi mâna, că nu se poate de la distanța socială de 2 metri, îl poftești la baie, popa trepăduie prin toată casa până la baie, se spală pe mâini cu apa și săpunul tău, se șterge pe prosopul tău, că n-a scris în regulament să vină cu prosopul bisericii, se dezinfectează cu soluția lui, dezinfectează și lingurița, ca să fie anterior utilizării, asta dacă nu consideră dezinfectarea ulterioară de la anteriorul împărtășit drept anterioară actualei împărtășiri. După care începe împărtășirea bolnavului sau sănătosului drept-credincios.  Nu-mi vine a crede că la sfârșitul acestor operațiuni popa spală și dezinfectează tot ce-a atins împărtășitul. Nici că nu i-a dat la pupat ceva icoană, cruce, obiect de cult. Nici că a sărit episodul pusului de patrafir în capul omului, pentru sfânta spovedanie, fără de care împărtășirea n-are niciun rost.
Îmi vine a crede, însă, că pleacă din casa aia cu cel puțin 100 de lei, dacă nu mai bine, pentru că cine cheamă popa la domiciliu în vremurile astea e fie disperat de prost, fie prost de-a binelea.

Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, cronici, jurnal, mai prost decât ai fost proiectat și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Gânduri la vreme de molimă (5)

  1. Issabela zice:

    😁😁 am rîs, dar, Doamne, cît de trist e totul 😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s