Muntele de lanolină

Până la urmă, Spitzerul  n-a murit.

Bila albă cu care termin anul ăsta extrem de zbuciumat, șovăitor, crispat, depresiv… nasol, într-un cuvânt e asta, că am urcat iar muntele de lanolină și am pus la treabă micul mojar din porțelan de Rosenthal.
Nu, nu e adevărat că au dispărut medicii prescriptori. Nici bolnavii care cred în formule concepute anume pentru ei.
Trebuie doar să existe un laborator și-un spițer care-și acceptă condiția de mestecător monoton la mojar.
Eu mi-am redescoperit-o cu plăcere.
Spitzerul poate fi mulțumit.

Acest articol a fost publicat în blog, d'ale Prăvăliei, Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Muntele de lanolină

  1. Aldus zice:

    De fapt, spitzerul nu e un om, spitzerul e un rol. Nici nu știai că-l vei prelua, urmărindu-l pe vechiul spitzer. 🙂

  2. klaus zice:

    Motivul muntelui de lanolină. Motivele astea sunt triste, așa am fost educați la orele de română. N-am înțeles niciodată de ce se ascund oamenii după motive. Să te înțeleagă o castă redusă e un boost injectat în orgoliul suferinței. E cam nașpa, zic. Asta dacă te-ai întâlni cu mine la colțul străzii. Io jegos și tu suferind.

Lasă un răspuns la Aldus Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s