După ce ochiul stăpânului s-a închis, vita a început să slăbească. De fapt, se cam betegise ea mai demult. Încă de-acum trei ani respira greu și mergea tehuie, fără țintă. Și nu mai dădea lapte. De miere nu mai putea fi vorba!
Prin martie, când toată suflarea zumzăie, s-a lăsat într-o rână și n-a mai vrut să-și îndrepte ciolanele, nici bătută.
Cum, probabil, ați înțeles deja, vita asta purta un nume. Îi zicea Prăvălie.
Așa că mi-am dat demisia. Cel mai bun prilej să afli cât de tare ai fost și ce salariu ar fi trebuit să ai. Firește, nu înainte de-a-mi găsi alt stăpân și altă vită, care zbârnâie, aproape cum zbârnâia ailaltă, acum șaptesprezece ani.
Șaptesprezece ani! Ăsta a fost motivul pentru care am lălăit-o cu plecarea. Cum să renunț, după atâta amar de vreme? De ce să nu mai aștept, poate lucrurile își revin la normal? Dacă nu reușesc să mă acomodez, că-s prea bătrână pentru schimbări? Căpitanul părăsește ultimul corabia, doar șobolanii… etc.
Până la urmă a învins instinctul de autoconservare și micul meu tratat de numerologie personală.
Să vă zic cum stă treaba. La mine e 8. Totul e legat de cifra asta. Începuturi. Sfârșituri. Cotituri. M-am născut la 8 luni. M-am dus la școală la 8 ani. M-am apucat de altă meserie după 17 ani – 14 de muzică și 3 de căutări. Unu plus șapte fac opt. Căsătoria a durat opt ani. Următoarea relație tot atât. La Stat am muncit în total opt ani. Primul job în privat – opt ani. Următorul șaptesprezece…
… Și m-am întors pe blog după 8 luni. 🙂
+(3).jpg "NONO")
Hei, bine ai revenit ! Ma bucur ca esti sanatoasa. Mi-ai lipsit
Care ești, mă? 🙂
Si inca nu e totul. In numerologia rozacruciana, daca deschidem Cartea Ferecata ni se arata ca:
M I L I = 4 + 1 + 2 + 1 = 8
(M se formeaza din 4 betisoare, I, bineinteles dintr-un singur betisor iar L, normal, din 2 betisoare).
Calculul ăsta mi se pare formidabil! Nu știu cum de mi-a scăpat!
Genial ca-ntotdeauna, Doctore!
Vorba cântecului, ce e rău nu piere! 😀
Glumesc. Bine-ai revenit! 🙂
Încă mă mai prind când glumește cineva cu mine. 🙂 Dacă-mi garantezi tu că ce e rău nu piere, mă mai înrăiesc o țîră, că am o vârstă și de!…
La drept vorbind, nu cred că trebuie să schimbi nimic, îmi place cum scrii și când ești rea, și când nu.
Ți-am căutat într-o zi blogul de poezii, dar nu l-am găsit.
Nu e chiar blog. E o pagină în Gara veche.
http://renata-versuri.blogspot.com/
Nu ti-e, fata, rusine? Te cauta rumanii pe toate crucile de pa marginea drumului Bercenilor si ti-ai gasit sa intri pe blog exact de mana cu Maica Domnului in biserica? Nu va mai inghesuiti, ba, cu comentariile, ca nu e Renata, e decat Mili care si-a pus casca de inteligenta virtuala si o mai suceste pe ma-sa de pe o parte pe alta ca sa para vie, sa-i mearga ajutoru’ de somaj, mai ales ca, vorba aia, azi e dezlegare la peste.
Ia! sa nu mai scrieti niciunul nimic!
🙂 🙂 🙂
bun venit !
Adică ai reînviat?