Mă întreba optimvs acum câteva zile – și, în esență, cam asta voiau să afle și Șamanu, și klaus – ce mai fac.
E plăcut să-ți poarte lumea de grijă, mai ales că vine o vreme când tăcerea poate fi consecința ultimei chestii pe care o faci în viață. Gen Cârco . Sau, absolut inexplicabil, Camelia, femeia care ura punctul și de aceea, oricât de lung ar fi fost textul, nu punea decât unul, o singură dată, la sfârșit.
Deși nu e obligatoriu să fi murit ca să taci definitiv în pielea unui anume personaj. Gen Olivia, despre care am aflat de la Aldus că nu s-a sinucis într-atât încât să nu fie capabilă să-și șteargă blogul de pe WP.
Prin urmare, eu fac ce fac de la un timp, păpușăresc și bricolez mici obiecte de mobilier pe care coabitantul vrea să le arunce fiindcă s-au giorsăit de vechime sau de proastă calitate. Le salvez cumva, le mai dau o șansă, nu fiindcă aș fi miloasă cu obiectele (nu sunt), dar cui nu-i trebuie niște măsuțe foarte joase pe care mănânci uitându-te la The Blaklist din orice poziție?! Și cui îi prisosește un scrin vechi, Bonanza, cu multe sertare?
Am descoperit că e mult mai spornic să pictezi mobilă decât să lipești șervețele pe ea. Cu culori acrilice, desigur, fiindcă se usucă rapid, nu ca tempera, și sunt mult mai rezistente la gheare.
ex-măsuță Ikea
detaliu scrin Bonanza, în lucru
+(3).jpg "NONO")
Gara pentru noi 
Uraaaaaaaaaaa !!!
Toata saptamana am cautat un ciorap negru, de portjartier, sa mi-l trag pe cap si sa dau navala in Pravalie. Caut de am capiat Haloperidol naturist la un litru si nu gasesc. Acum, daca ai aparut, te intreb acum, nu mai vin. Aveti, fa, Haloperidol naturist la litru sau macar la jumate?
Alta intrebare. Nu ne faci si pe noi papusele ca dupa aia sa vin eu cu niste andrele sfintite sa vi le vand, sa vi le infigeti in inima fiecare la fiecare, dupa cum va vine pe chelie?
Avem, Maestre, și haloperidol dîn bălării, pentru matale. Vino! 🙂
Masa e superbă. Scrinul e promițător, dar aștept o vedere de ansamblu. Eu în locul tău m-aș gândi serios la varianta obținerii unor bani din așa ceva. Dar nu uita, rogu-te, de blog. Nu de alta, dar n-am cu cine mă certa. De exemplu, țin minte un anumit comentariu de-al tău la recenzia mea la Blacklist, pentru ca acum să aflu, surpriză, că te uiți la serial și că deci probabil îți place! 🙂 Ce ți-e și cu preferințele ăstea, dom’le…
🙂 Aldus, cine știe în ce toane am văzut eu atunci un episod! Sau eram pornită contra ta și am vrut să te hărțuiesc?!
Bă, îmi place serialul la nebunie! De fapt, îmi place personajul și jocul lui James Spader. Chiar dacă Megan Boone e o catastrofă actoricească, iar ceilalți fbi-ști sunt schematici, aproape naivi.
Am urmarit primul sezon din Carlo & Malik, tot polițist, dar italienesc. Mai elaborat în construcția personajelor și a atmosferei. Dar nu e imposibil să fiu subiectivă din pricina unui mulatru mișto Miguel Gobbo Diaz (Malik).
Zici să-i mai dau o șansă? O să încerc. Nici mie nu-mi place actrița din rolul principal, ca femeie vorbesc – nu-i genul meu, că la cum joacă n-am avut timp să mă uit cu atenție. 🙂
Breaking Bad l-ai văzut? Am observat că mi-ai dat like acolo. De asemenea, după ce termini cu pleiada de seriale pe care ți s-a pus pata acum, uită-te la The Wire. Cel mai bun serial din toate timpurile, literatură și autenticitate în imagini. De asemenea, materie/subiect de studiu la unele universități americane.
Nebuno, nu știi cât mă bucur că ai reacționat. Cireșul lui ElZap stă să dea în floare.
Nu va mai lobotomati cu seriale, astia zici ca au facut netflix ca sa-i rada si pe cei care cumva scapau cu creierii neprajiti de facebook&co.
optimvus, mă gândisem și eu la asta. Am ajuns, cred că profilactic, să mă sperie orice fenomen cu impact major și relativ imediat. Abuzivă stare! 😆
E perfect normal sa-ti pui niste intrebari de bun simt (gen „cui si la ce foloseste?”) cand vezi ca o chestie beneficiaza de o promovare deliranta.
Sincer sa fiu… chiar nu m-am gandit la rele ! Am crezut ca , satula de mizeria si ticalosia astora ce conduc aceasta tara de KKT , eventual pensionandu-te deoarece , esti satula sa le mai platesti astora impozite … pe munca , ai plecat fie in afara fie , ti-ai luat o casa la tara . Am crezut ca , ti-ai cumparat o casa in afara Bucurestiului asta spurcat de-atata politica si politicieni , si-ai ales sa-ti traiesti ultimii ani de viata { fireste cati… stie al de sus 😕 } , tavalindu-te prin ” dulceatza traiului patriarahal „. Am crezut ca , ti-ai cumparat vreo proprietate pe la…Campina iar acolo , departe d e tot ce-nsemneaza comunicare moderna , departe de tot ce-nsemneaza stress si odata ajunsa acolo citesti , canti la vioara { pe bune acum : cati ani sunt de cand n-ai mai mangaiat regina instrumentelor ? } sau joci bridge cu … coabitantul . De altfel , parca prin inceputul lui Martie a fost si ultima oara cand , intalnindu-te pe la BIG , mi-am permis sa te salut . M-am inselat… chiar nu-i rau : este bine ca-i si-asa . Este bine ca ai cu ce-ti omora vremea , fara sa-ti mai faci griji sau sange rau ca te-njura unul sau altul . In situatia asta stimata Renata Catageani permite-mi sa te felicit , caci ai ales corect si-ti urez in afara de multa sanatate : sa te tina cat mai mult aceasta noua pasiune ! P.S. Nu uita : muzica este , chiar inaintea literaturii , cel mai bun medicament pentru combaterea oricarui fel de stress ! Acelasi respect doamna Carageani !
nu-i chiar inexplicabil, renata, nu-i chiar… camelia anunțase pe fb că este în spital la începutul anului. când s-a și dus la stele… să fi fost de bobotează?! cam așa…
și da, mă mai întreb și eu ce mai faci, uneori… dar cum nici pe blogul meu nu prea (mai) dau, îmi gândesc că bricolezi. fain de tot.
să îți fie bine!
evident, enter și n-am zis ce voiam de fapt: băiatul cameliei a rămas în grija bunicii octogenare și se descucă… foarte greu. am înțeles că prietenii ei de Fb se organizau (ori intenționau aceasta) să-l ajute pe prunc.
E cam greu cu ajutatul unei persoane despre care nu știi nimic și care-i la distanță de tine. Trebuie să ai grijă mare la cine se ocupă și cum gestionează banii. În sfârșit, pentru cei interesați, aici e punctul de plecare al discuției (nu știu dacă și cum a evoluat ea în altă parte):
exact, aldus! este o postare de-a cameliei la care cineva pe nume ”doar dana” a lăsat niște explicații și un apel de ajutorare. apoi nu am mai văzut nimic. și am rămas așa, într-o așteptare….
@klaus și eu aș vrea să ajut, dar nu am mai multe date decât ce ziceam. dacă găsesc ceva mai multe informații, strig. bine așa?
Psi, vreau să contribui și eu. Cum facem?
Țineți-vă banii pentru zile negre sau drame personale. Viața e destul de darnică din punctul ăsta de vedere. 🙂 Altfel, dacă tot vreți să ajutați, faceți efortul să mergeți până în orașul Cameliei și să-i dați banii mamei în mână, să vă asigurați că nu ajung cine știe pe unde. Iar dacă nu puteți/vreți să vă interesați unde locuiește și să mergeți până acolo, atunci revin la ce ziceam inițial: țineți-vă banii pentru voi și prietenii din offline, rude, familie etc.
Ok, psi. Da’ strigă tare :).
Să știi că și Cudi mi-a zis să te întreb ce mai faci, că nu te văzuse de mult, dar am liniștit-o eu că desigur ești ok.
renule, ai votat?
Bine-bine, dar totusi ar fi nevoie acum de niste opinii ale unor oameni neimplicati politic. Treaba e groasa, cum s-ar spune…
Ce mai faci? Cum o mai duci tu, colocatarul si mai ales superbul Milli? Sper ca sunteti bine cu totii.
Îmi aduc aminte de momentele în care renul desființa, folosind cuvintele limbii române, utilizatori ai social media, posesori de pisici ce uitau degetul apăsat pe comanda „postați” pe fișiere întregi de subtilități feline. Studentul din bancurile de agronomie din mine mai are subiecte ce nu i-ar face cinste. Lui. De aceea aleg uneori tăcerea. Pentru că „Cum o mai duci tu, colocatarul si mai ales superbul Milli? ” Pentru că tu și colocataru’ sunteți într-o eclipsă felină de viață. Cu doi de l!
Superbă masa! Acum îmi pare rău că am aruncat-o pe a mea.
Nu s-au terminat acuarelele și materialele de fabricat păpuși? 🙂
Căci a noastre vieţi cu toate sunt ca undele ce curg,
Vecinic este numai râul: râul este Demiurg.”
Ultima postare pe 31 martie. În timpul scurs se putea termina al 3-lea război mondial și reseta viitorul omenirii. Are cineva vreo veste despre Renata?
Motto: „Dumnezeu ne-a dat aripi,
insa femeile ni le-au transformat în evantaie.
Si invers.”
Parintele Chervase de la Sfantul Munte Athos
Am intreprins unele cercetari si pana la aceasta ora am aflat ca s-ar fi petrecut urmatoarele fapte:
– Intr-o noapte fara de luna, Renata a pierdut la chemin de fer mai mult de jumatate din Pravalie si s-a facut nevazuta;
– Culmea, dupa ce a invatat de la motan sa toarca ca la carte, acum s-a preschimbat vie pe dinauntru si moarta pe dinafara, spre deosebire de inainte, asa ca asteptati degeaba semne.
Secret: Renata si-a schimbat numele in Scarlett iar pe Mili il cheama acum Melaniu, ca pe motanul lui Alexandru cel Mare.
Cum răspunsul Dr. Vader nu lămurește, ci mai mult adâncește misterul, mai întreb odată. – Știe cineva, ceva despre Renata? Printre cei care citesc și comentează aici sunt și oameni care au contact telefonic ce ea. Sunt totuși peste 6 luni de tăcere și suspans.
O firavă întrerupere a tăcerii:
https://opozitie.eu/2019/ray-donovan-2013/#comment-13409
Când o să vrea o să revină, poate, iar pe blog. În viață apar uneori momente care impun schimbări sau perioade de tăcere. Important e că este bine. Nu am înțeles tăcerea multora dintre cei care sau perindat multă vreme prin gară și s-au cunoscut bine cu șefa gării.
Cand cineva decide sa se retraga din virtual eu zic ca e bine sa-i respectam decizia.
Cand cineva decide sa se retraga din virtual eu zic ca e bine sa-i respectam decizia.
De acord, doar că în afară de Virtualia mai există și Realia iar aici oamenii au, poate, nevoie de ajutor. În acest sens am întrebat. Că va reveni sau nu pe blog e decizia ei, pentru mine era important să știu că e bine și acum știu.
Nu stiu exact ce asteptari aveai. Eu am perceput mesajul tau in sensul:” hai repede cu un telefon catre ea si postati repede rezultatul”.
Bine ca a fost Vero pe faza si ne-a scos din dilema.
Nu acel sens au avut mesajele mele. Când un om pe care îl cunoști, și real și virtual, nu mai dă nici un semn, vreme de peste 6 luni îți pui întrebarea dacă nu are o problemă și, dacă are, cum poți să-l ajuți.