Ajunul Crăciunului

Am continuat rânitul, cu artileria ușoară de curățenie (lavete, mop, sprayuri…)  și pe la douășpe am scos tunul (aspirator). Coabitantul mare a șters-o de-acasă – el știe unde. Coabitantul mic s-a ascuns – el știe unde.
La trei, Coabitantul mare a sunat să întrebe dacă se poate întoarce acasă. Mi s-a făcut milă de el și-am  depus armamentul la rastel. Oricum, victoria Ordinii și-a Curățeniei asupra Dezastrului General nu durează mai mult de două zile. Ăla mic s-a ținut bățos, ascuns, până a venit ta-su acasă.
Un ceas mai târziu eram în Târgul de Crăciun. Ploua infect. Ne-am dus cu mâinile în buzunare, ca derbedeii, nu glugă, nu căciulă, nu umbrelă. N-am văzut mai nimic, fiindcă-mi șiroia apa pe ochelari, dar am gustat niște pastramă cu mămăligă, niște fasole și niște folclor muzical de-ăla adevărat, cum nu se mai poartă la radio de niște ani.
La pachet ne-am luat salam de biscuiți făcut de niște bucovinence. E greu ca plumbul și scump ca aurul, dar n-are nicio legătură cu ăla din cofetării: e bun! Am mai cumpărat niște fursecuri în formă de nuci și caise – mortale și alea.

Cea mai tare achiziție a fost o oală de lut cu capac, plină cu sarmale. O sută cincizeci de lei.
Tot drumul la întoarcere, Coabitantul m-a bârâit la cap că n-are cum să fie altceva decât o țeapă (deși el a insistat s-o cumpărăm!), probabil că sarmalele sunt proaste, nu ca aia pe care ne-au dat-o producătorii de mostră. Și nici n-au cum să fie atât de multe cum zicea moldoveanca…
Ei bine, totul era fix așa cum ni se promisese. Am bifat, la transvazare (oala aia n-ar fi  încăput în frigider decât dacă izgoneam berile, vinul, apa, sucul, brânza și friptura), 52 de sarmăi, un ciolan afumat cât un pomelo ți-o plăpumioară de varză tocată de două degete.
Cum oala aia de lut costă juma’ de sută în magazin, socotesc că a fost ce-a mai bună afacere cu sarmale pe care am încheiat-o vreodată.

A, ce voiam, de fapt: să vă urez un Crăciun plăcut, plin de leneveală și bunătăți.

Șoricelul din brațele păpușii, care seamănă cu un pește cu bot de cățel e, de fapt, un arici.

 

 

 

 

 

 

 

 

Reclame
Acest articol a fost publicat în cu ce ne mândrim, jurnal, părerea mea, strict autentic, sărbători, Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Ajunul Crăciunului

  1. Vladen zice:

    Craciun fericit si mancaruri grozave si voua si motanului!

  2. Samanu zice:

    Craciun fericit!

  3. Aldus zice:

    Boierie să poți cumpăra mâncare din piață! 🙂 Caz în care de ce să te mai ostenești să bați magazinele după ingrediente, să dai bani pe ele, să pierzi timp cu gătitul iar la sfârșit poate să nu-ți iasă la fel de bune?

  4. ifim zice:

    Bagi ți-ar miauna să-ți spună dacă nu ești dusă. Bine, zice tata lui Baghi, ești doar plecată.

  5. Vero zice:

    Crăciun fericit pentru tine şi Coabitantul Mare şi tihnit pentru Coabitantul mic! 🙂

  6. Cristina zice:

    Craciun fericit!

  7. bunicul zice:

    Crăciun binecuvântat !

  8. Craciun fericit !
    mii de tihne lenevite cu cei dragi tie .xox,j

  9. Sarbatori cu bine si digestie usoara! Ce noroc pe voi, bucurestenii, sa puteti lua bunatate de sarmale cu oala cu tot! La noi nu gasesti decat la caserola de unica folosinta.

  10. Ioana Maria zice:

    Am intrat tarziu in gara, dupa ce a venit noul an. La multi ani! Sa ai si sa aveti, tu si Coabitantii (mare si mic), un an cat mai bun din toate punctele de vedere.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s