Două zile până la Crăciun

E șase dimineața și plouă nonconformist, ca la început de noiembrie. Ferestrele blocului de vizavi sunt îngropate în beznă, afară de două: una – în colțul din stânga, sus, la ultimul etaj – gălbejită de lumina unei veioze și cealaltă, față-n față cu a mea, clipocind enervant – roșu, albastru, roșu, albastru, ca o mașină de poliție. Bine că nu face și nino-nino…
Prin urmare, nimic nu prevestește apropierea sărbătorilor. Încă.

Pe la opt, când s-o lumina de ziuă, vecina de la parter o să pună sarmalele la foc continuu și atunci, da, miroznele inconfundabile de afumătură, varză murată și foi de dafin vor umple aerul de spiritul Crăciunului.
Ieri a făcut cârnații, cu mult usturoi. Cred că a pus 90% usturoi și 10% carne tocată.  Pe seară, i-a și testat. Mirosea a cârnați prăjiți peste tot, la mine ajunsese până în dormitor și, la un moment dat, a lăsat ușa apartamentului întredeschisă ca să asculte niște colindători; sfârâiala din tigaie aproape că acoperea dom-dom, să-nălțăm-ul și ăia micii au început să cânte și mai fals, ori poate se auzea cum le chiorăie mațele de poftă.
După aromele din scara blocului, tipa e o bucătăreasă desăvârșită.
Odată, când am făcut eu o salată de boeuf și l-am întrebat pe Coabitant cum a ieșit, el a rotit mâna prin aer, în sensul de „Mmmm… o bunătate!”, dar din gură a zis altceva, a zis: „Cre’ că vecina de la parter și-ar tăia venele, dacă ar gusta-o.”
A fost cel mai tare compliment pe care l-am primit în viața mea de diletant în ale culinăriei.

Dar, să revenim la zilele noastre. Am rămas înzăpezită pe Strada Păpușilor și n-am mai ajuns prin Gară. În total, am făcut douășpe. Primele unșpe s-au măritat deja – șapte la Prăvălie, două la Chimicale, două la Cafenea – asta din urmă pleacă tot la o pacientă, dar e încă desculță, mai am de lucru la ea.
Mili o păzește cu strășnicie când sunt de față, când nu, o tăvălește cum știe el mai bine. Cred că e gelos. De-aia le fac numai pe comandă, nu-mi permit să le țin pe stoc, că praful s-ar alege de ele.

Uitați-vă ce moacă are ipocritul:

Reclame
Acest articol a fost publicat în aminriri, cu ce ne mândrim, jurnal, pisici și alte lucrușoare, strict autentic, sărbători, Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Două zile până la Crăciun

  1. Aldus zice:

    Musai să-i faci ceva și lui. Una mai simplă, cadou de Crăciun. 🙂

  2. Cristina zice:

    Dar ala din mainile papusii e un soricel? Poate ii faci unul si lui Mili ca sa nu mai fie gelos.:)
    La cat mai multe papusi iti doresc!

  3. Vero zice:

    Cristina are dreptate, poate că Mili vrea un şoricel, sau chiar mai mulţi. 🙂 Merită, fie şi numai fiindcă e în stare să facă moaca asta! 😀

  4. DoarF zice:

    Comanda zici? Sa pregatesc mailu?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s