Cu Dumnezeu la taclale

Uneori primesc cărți de la pacienți, cu recomandarea expresă de-a le citi, urmând ca data viitoare să schimbăm păreri.
E o formă de prețuire, ce pot să zic, îmi merge buhul că sunt omul cu care se poate sta de vorbă. Ei nu știu că am asta în fișa postului.
Așa că iau cartea și măcar o răsfoiesc, dacă n-o citesc pe diagonală, ca să știu cu ce se mănâncă.
Nu mă invidiați! N-am primit niciodată cărți, în adevăratul sens al cuvântului. Doar maculatură motivațională, despre flacăra violet, despre puterea cristalelor asupra sănătății, despre cum să-i spui apei din pahar te iubesc înainte de-a o da peste cap, despre cum să-ți ceri iertare mușchiulețului de porc, strugurilor, cartofilor, pâinii, preșului pe care-ți ștergi tălpile… De-astea.

Cea mai recentă se numește Conversații cu Dumnezeu.
Ei, bine, am deschis-o cu destulă curiozitate, fiindcă titlul e oarecum ambiguu, nu poți să-ți dai seama dacă autorul e un credincios care i se adresează Domnului sau un psihotic căruia Dumnezeu îi vorbește.
S-a dovedit că autorul nu e nici una, nici alta: e doar un șarlatan ca toți maculatoriștii motivaționali, cititori în pietre, în vise, în unghii și-n ridurile de la colțul ochiului. În plus, ăsta, pe numele lui –  Neale Donald Walsch, are o doză de tupeu nemaiîntâlnită și-un umor involuntar care izvorăște strict din tâmpenie.
Pe scurt, omul născocește un dialog care se întinde pe 305 pagini (și ăsta e doar unul din cele trei volume!) în care el pune întrebări (cu italice boldite) în calitate  de muritor și tot el răspunde (cu font drept, neîngroșat) în rolul Atotputernicului.
Partea amuzantă e că Dumnezeul inventat de Walsch se pricepe nițel la fizică, la politică e as, dar dintre toate statele lumii iubește America (altfel nu i-ar înălța ode pe vreo patru pagini consecutive), e foarte relaxat în privința sexului ( de la masturbare la sex în grup  toate activitățile erotice nu sunt decât dovezi ale adorației divine), îi ceartă molcom pe părinți că nu umblă în pielea goală în fața copiilor, inoculându-le astfel nenorocitul sentiment de pudoare. În fine, bogăția, privilegiile, orgoliul, ambiția, toate astea sunt daruri venite de sus, Raiul există sigur, Iadul mai puțin, dar Viața de Apoi, stând de-a dreapta Lui e o certitudine.
Nu există Bine și Rău. Răul e și el Bine.

Odată ajunse aici cu pălăvrăgeala, jumătatea umană a lui Walsch s-a cam încordat. Adică cum? Și Răul cel mai rău, tot la Bine îl clasificăm? Da, zice jumătatea divină. Și criminalii? Și. Și Hitler?!… Să nu-mi zici că Hitler a ajuns și el în Rai! Ba bine că nu, răspunde Domnul și se așterne pe explicat: Hitler a fost o oportunitate nesperată, altminteri n-am fi înțeles noi ce înseamnă exterminarea în masă; Hitler n-a făcut totul de capul lui, l-a ajutat și poporul german, așa că, dacă vorbim de vină, ea trebuie împărțită; cel mai fericit moment al vieții e moartea, „continuarea ei magnifică” în pace și bucurie, deci Hitler „nu i-a făcut rău nimănui”, el „nu a indus suferință, ci i-a pus capăt”.

Cam asta e partea amuzantă, dacă ultimul paragraf, unde l-am citat cu ghilimele pe însuși autorul, se poate numi amuzantă.

Partea tragică e scurtă și precisă, încape în câteva rânduri pe coperta volumului:
„ În fața valului uriaș de reacții la scrierile sale traduse în 37 de limbi, el (autorul) a creat mai multe asociații (…) pentru a ajuta lumea să treacă de la violență la pace, de la confuzie la claritate, de la mânie la iubire.”

Am citit-o, întâmplător, la finalul lecturii. Și abia după ce am citit-o am simțit nevoia să mă închin.

Reclame
Acest articol a fost publicat în cronici, mai prost decât ai fost proiectat, mizeria umană, părerea mea, strict autentic, Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la Cu Dumnezeu la taclale

  1. Iosif Strasbourg zice:

    La cine/ce/cum, te-ai închinat ?…

  2. Griska zice:

    Cred c-am ajuns prin spam.

  3. Ara zice:

    stii cum ii spune incapacitatii de a deosebi raul de bine?
    ce povestesti tu aici e clar fix asta, incapacitatea de a deosebi raul de bine.

      • Ara zice:

        „nebunie”- incapacitatea de a discerne intre bine si rau.
        „amoral” nu este opus lui imoral, ci un taram dubios, pur si simplu, cred, unul caruia nu i-au fost aduse la cunostinta sub nicio forma normele morale. mai cred ca „imoral” este unul care le cunoaste, dar nu le respecta, care se opune lor :). diferenta intre amoral si nebunie e desigur invizibila. ne-ar trebui un intreg tratat pe seama acestei invizibile diferente. 🙂
        cam cum e intre teism si ateism, si blasfemie 🙂
        copii sunt amorali, dar nu sunt nebuni neaparat haha

  4. Ara zice:

    nu era „gidean” sinonimul lui „amoral”? 🙂
    ca o completare la ce am zis mai sus, cred ca individul „tau” e mai degraba imoral decat amoral.

  5. Ara zice:

    Atheism is, in the broadest sense, the absence of belief, not its antithesis.
    Gata 🙂

  6. Ara zice:

    PS1608: sau o fi prost omul, maan, si atat, in cautarea lui stupida dupa sens da cu mucii logicii in fasolea omenirii? 😀

    • Da, așa cred și eu, că amoral e un imoral care pozează în fără discernământ. Nebunia, în sensul medical (deși cuvânul lipsește cu desăvârșire în terminologia psihiatrică) e cu sinceritate lipsită de discernământ.
      Omul nostru nu e nici pe departe un naiv în căutare de sensuri. Și-a construit cu bună-știință o filosofie care să adune cât mai multe categorii de eventuali adepți. Face un ghiveci în care oricine, cu cele mai năstrușnice credințe/opinii poate găsi ceva pe placul lui. Îl citesc și bigoții, și naturiștii, și sataniștii, și scientologii etc. și fiecare găsește în textele lui un ceva cu care e de acord și care îl reprezintă.
      Escrocul a scos 20-30 de „cărți” pe aceeași temă.

      • Ara zice:

        un cretin fioosofic, un soi de pico della mirandola varianta penibila. oricum ce incearca el e suprauman. m-am gandit la un mom. dat sa scriu o carte a carei actiune se desfasoara in 3000 de ani, nu o sa divulg inca ideea, poate spre sf. vietii o sa o scriu :). mi-am dat seama ca numai in cadrul unui seminar as putea scrie asa ceva. mecanismul e foarte-foarte complex.
        deocamdata, nah, ma multumesc cu austeritatea unui blog si scriu pe servetele, chestii scurte si mai degraba terapeutice. imi vad lungul nasului gen 😛

      • Ara, n-am mai auzit expresia cu „lungul nasului” de ani buni. Uită-te drept înainte, spre cartea despre 3000 de ani, nu te mai uita cruciș spre vârful nasului, că nu e genul tău de activitate și te mai ia și durerea de cap, aiurea.
        Cred că așa au rămas nescrise cărțile bune, din pricina acestor inși care-și văd lungul nasului.

      • Ara zice:

        ma simt stanjenit 🙂

  7. Ray zice:

    Renata… D-na Renata. Carageani. Saru’ mana! Sau, buna! Bine te-am… regasit. As fi putut sa jur ca nu mai exista „gara” asta! Sau in cel mai bun caz, sa fie abandonata… Prafuita, adica. Ma bucur sincer ca mai esti aici. Au trecut ani buni. Si mai putin buni 🙂 Da, ne-am cunoscut, dar „nu ne-am mai vazut de mult”. Poate nickname-ul meu sa mai „schimbe echilibrul luminii”? 🙂 Poate da, poate nu… Promit sa mai trec, daca o sa ma mai primesti 🙂

    • O, Ray! 🙂 Ce bucurie! Firește că nick-ul tău schimbă, încă, echilibrul luminii. Pescăruși, valuri, clopoței de vânt, taverna pierdută pe malul mării, clienții ei, mari băutori de cafea – academicienii tăcuți…
      Te îmbrățișez, Ray! Bine te-ai întors în gară!

  8. Aldus zice:

    Din cum ai descris-o, pare interesantă. Pe mine prea puțin mă interesează ce face omul și cu ce se ocupă (habar n-am cine e). Dar abordarea asta (a unui dialog ipotetic cu Dumnezeu) ți-ar permite să-ți explic filosofia ta despre lume, într-un mod care să fie totodată interesant pentru cititor.

    PS: De ce nu s-ar pricepe Dumnezeu la fizică? În fond, dacă există, înseamnă că el a inventat toate legile pe baza cărora funcționează universul ăsta și pe care fizicienii le descoperă treptat.

  9. Pingback: Dumnezeu și creația – O Poziție

  10. amnezici zice:

    Dincolo de cuvinte…:

    🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s