Filme bune

Aldus a mai lansat o ghicitoare de-a lui, cinefilică.
Din click în click, pornind de la Piersic jr., am ajuns la filmul Eminescu vs. Eminem. O micro-capodoperă alb-negru, din care curge umorul, inteligența și talentul școlii tinere de actorie și regie românească.

Puteți urmări filmul aici.

Să nu ziceți că, după atâta tăcere, vin cu mâna goală. Urmăriți-l, și-apoi stăm de vorbă.

Reclame
Acest articol a fost publicat în aminriri, cronici, cu ce ne mândrim, filme, publicitate, părerea mea, Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Filme bune

  1. Ana G. zice:

    Mulţumesc, Renata. Adăugăm la „de văzut”.

  2. Aldus zice:

    Nu prea mă uit la filme online, dar o să-l caut în altă variantă. Film regizat și scris de Piersic jr.

    PS: Ai dreptate cu ghicitoarea, că-n spatele titlului pompos de test de cultură se ascunde un joc. Iar secvențele încerc să le aleg pe criteriul ineditului (fie al secvenței, fie al filmului din care provine ea).

  3. Marian zice:

    Daca vrei sa vezi un film cu adevarat bun atunci , vizioneaza Sieranevada al lui Cristi Puiu . Este despre viatza reala , chiar daca nu pare .

    • O să-l văd, Marian, mersi!

    • Of! L-am văzut, pentru că m-am încăpățînat să-l văd până la sfârșit, fără să dau pe repede înainte (slujba aia de parastas a fost filmată în timp real!).
      Părerea mea, Marian, e că cel puțin la filmul ăsta Cristi Puiu s-a dovedit un impostor bășcălios – adică s-a prefăcut că ne servește un film de mare profunzime, de mare artă, de mare introspecție psihologică, dar nu i-a ieșit decât o plicticoșenie fără poveste, fără miză, fără personaje măcar schițate caracterial. Dialogurile – o tragedie! Actorii ori vorbesc unii peste alții de nu se înțelege nimic, ori țin tirade lungi, fără respirație, într-o limbă perfect literară și absolut nefirească.

      Îmi pare rău că de data asta nu ne-am potrivit la gusturi, dar, zău, Porumboiu, cu „Polițist, adjectiv” (tot așa, film lent, dar cu ce poveste și ce tensiune!) îl ascultă cu urechea pe Cristi Puiu.

      • Marian zice:

        Pai asta s-a vrut : O BASCALIE !!!! Ma mir cum de nu te-ai prins de figura dar in rest…chiar nu te poti plange .

      • Nu, Marian, filmul nu s-a vrut și nu a fost o bășcălie. Într-o oarecare măsură e autobiografic – amintirea cu fratele mai mic prins fumând, parastasul tatălui său care a deviat într-un scandal de familie…
        Dar când vrei să spui o poveste personală care să devină interesantă pentru ceilalți, trebuie să găsești o anume cheie comună, valențele de universal valabil, ceva care să-i facă pe ceilalți să creadă și să intre în poveste. Motivația „dar chiar așa s-a întâmplat!” e pentru începătorii în ale scrisului sau pentru netalentați.
        Dacă regizorul ar fi avut simțul măsurii ar fi știut că lucrurile trebuie doar sugerate și spectatorul care nu-i tâmpit înțelege sugestia.
        Dacă vrei să spui că într-un apartament de bloc comunist s-au închesuit toate neamurile la un parastas, nu e nevoie să filmezi tot timpul prim-planuri de uși închise, unghiuri imposibile și să aduci în povestea de pe ecran exact câte neamuri ai tu în realitate, fiindcă riști (cum s-a întâmplat) să le pierzi pe unele pe drum, să uiți că erau acolo (unchiul profesor de matematică) sau să le ții de figurație (nevasta unuia dintre frați, nepoata adolescentă etc…)
        Să-ți dau și niște exemple de nefiresc, de cusut cu ață albă, pus ca să fie: nicio tânără femeie de 30-35 de ani (care în 89 avea 10-14 ani) nu are o discuție în contradictoriu cu o babă fostă comunistă înverșunată plângând în hohote tot filmul, de dragul regalității. Niciun popă venit acasă să țină slujba de parastas nu se oprește în ușă, la plecare, să relateze unor necunoscuți dialogul lui cu un taximetrist pe tema întoarcerii Mântuitorului cu concluzii psiho-filosofice.
        Nicio băbătie trecută de 60 de ani, care bocește și ea tot filmul, fiindcă o înșeală bărba-su, n-o să zbiere în fața tuturor mesenilor care-i sunt rude foarte apropiate „Recunoaște că aia ți-a supt pula!” Astea sunt teribilisme și non-conformisme care duc povestea în derizoriu și penibil și efectul e jalnic, Ca să nu mai zic că 3/4 din film s-au pus și s-au strâns farfurii de pe masă, deși nimeni n-a apucat să vadă mâncare în farfurie, până la sarmalele din final.
        Un film plin de neglijențe, făcut cu dispreț față de actori și față de spectatori pe care l-au aplaudat în general snobii și cei care, ca și tine, au crezut că e un fel de comedie neagră.

  4. optimvs zice:

    https://www.imdb.com/title/tt4686844/

    Sigur, are niste tuse exagerate dar per total este excelent. Buscemi este magistral in rolul lui Hrusciov, chiar daca nu seamana fizic deloc si nici nu incearca sa-l imite in mimica/gesturi.

  5. Cudi zice:

    Renata, uite și aici un film bun, cu final apoteotic:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s