Poștașul are CAIETE de poezii, scrise de mână, acasă!
Mi le aduce luni. Nu știe să dactilografieze, așa că vă imaginați ce mă așteaptă!
Cred că voi fi editorul și dactilografa lui pe tastatură. Pro Bono.
Va fi o plăcere pentru mine!
Vero, sper că editura aia încă se mai entuziasmează de poeți români!
Doamne, sunt atât de emoționată!…
UPDATE cu cireașă: în timp ce-i explicam care sunt obligațiile lui, CAIETELE, un C.V., o poză, îmi recită o poezie de când era licean, care a luat nuș ce premiu la un cenaclu – poezie de-aia bună-rău, care-ți pune părul de pe ceafă în erecție și-ți vine să oprești aerul condiționat.
Întrebare imbecilă: s-o las chiar și pe-asta?!
Răspunsul meu: Adu CAIETELE fără să le răsfoiești! Jură-te că nu le răsfoiești!
Reacția Poștașului: nici n-aș avea curajul să răsfoiesc atâtea nimicuri.
Doamne! Apără-ne și păzește-ne, chiar dacă pentru mine ești la „și alții”. Ai o șansă, Divinule, să faci un bine cuiva care nici nu visa la el.
Fă din Poștașul Nostru POETUL LOR!
Promit să nu mai ascund căței de usturoi în friptură și pe urmă să-i retrag, ca și cum n-ar fi fost. 🙂
+(3).jpg "NONO")
Renata, întreb chiar acum.
Le arăt poeziile postate de tine aici.
:)))
Vero, să facem din poștaș poet! Să-l repunem în drepturi!
Revoluție! 🙂
Trăiască poetul cu tolbă! 🙂
S-a făcut, Renata, Reacţia editorului a fost:
„Wow!!!
Superbe!
Public.
Mulţumesc.”
Îţi trimit mail cu numărul lui de telefon.
Dacă le puteți scana și trimite, mă ofer să transcriu o parte din ele în format electronic. Mi se pare admirabilă inițiativa. Acest om chiar are ceva de spus și ar fi păcat să se piardă aceste versuri minunate.
Bunicule, pentru început o să le dactilografiez eu. Dacă mă simt năpădită, îți cer ajutorul.
Lasă-mi o adresă de mail la renata.carageani@gmail.com
Sa ma treci si pe mine pe lista de asteptare
DoarF și Bunicule, treaba e complicată, omul aruncă rânduri amestecate pe bucățele de hârtie, nu e doar dactilografie!
Dar ținem legătura.
renata, te iubim!
De asta am nevoie, carmen! Mă duc la psihoterapie fiindcă pe mine nu mă iubește nimeni! 🙂
Păi, te iubește coabitantul care îți suportă toanele de pește de câțiva ani. Nu îți scrie poezii? Nasol. Dar îți suportă termenul jignitor de ” coabitant „. Este iubire. Fără versuri.
Bag mâna-n foc că te iubeşte Mili. 🙂
Te iubesc, fără îndoială, şi cel puţin vreo 3 muze.
Şi toţi garagii care nu te-njură. Sau poate şi ceilalţi, cine ştie? 🙂
Şi coabitantul dă de bănuit că te-ar iubi, că altminteri şi-ar schimba habitatul! 🙂
Cum nu te iubeşte nimeni?! Da’ noi ce suntem aici?!
carmen, ești ca o fiolă de algocalmin pe o cumplită durere de măsea!
🙂 sma, coabitantul mă iubește fiindcă s-a afundat prea mult în poveste, \mă iubește din comoditatea de-a face o schimbare.
Vero, nu-mi pune atâți iubitori în cârcă! Nu pot să-i duc.
Mili mă iubește puțin și interesat, Mă iubește când îi dau de mâncare, când îl perii, când îl las să facă bosolică în fularul meu, fără să știe tac-su. 🙂
Băi dragă tot universu te iubește da tu nu și nu. Pește mazochist. 😆
Sma, ai dreptate: pește masochist. Dar lucid!
Lucid îi ăla în fața morții. Tu ești probabil, realistă. Da nu îi sigur.
😙 Un semn de iubire si de la mine.
Știu! Mulțumesc, Cristina!
Ce-i lipsește acum, când o să aibă o carte publicată, este blogul. 🙂
Aldus, să nu zicem hop, până nu sărim. Dacă și numai dacă i se va publica volumul, o să te rugăm frumos să-i faci tu blog, că eu nu mă pricep.
Dă un semnal când o să fie.
În altă ordine de idei, respect pentru ceea ce faci cu poeziile poştaşului.
ce bune vești! 🙂
„ce bune vești!”
tu sigur ești
aceeași dulce felioară
de portocală sau gutuie,
de lună nouă sau lămâie
ce-a fost întâi și-ntâi fecioară
povestitoare de povești.
🙂
Sa vedem ce editura se risca sa scoata un tiraj semnificativ, sa faca un pic de marketing etc.
Editurile nu fac marketing decât pentru „aleși”.
O pauză cam prea mare, s-a întâmplat ceva ?
Nu, bunicule, mulțumesc pentru grijă. Ne întâlnim în gară în weekend, sper.
Uneori simt nevoia să fug și din real, și din virtual. Atât.