Cărți care adună praf

Garagiilor, cred că sunteți familiarizați cu imaginea asta. Oricare dintre voi a avut sau are, încă, cel puțin zece volume din colecția Biblioteca de Artă, publicată de Editura Meridiane.
În anii ’70 – ’80, să cumperi un volum din colecția sus-numită, poate chiar ultima apariție,  era aproape la fel de normal ca și cumpăratul ziarului România Liberă, așteptând tramvaiul.

Am văzut „viețile lui” Van Gogh, Cézanne, Rousseau, Lautrec, Manet în biblioteci de intelectuali, dar și-n biblioteci de muncitori, depanatori radio-tv, croitorese, șoferi de autobuz.

Poate că nu toți le citeau. Sunt sigură că și atunci existau snobi care cumpărau cartea pentru cotor, că dădea bine în raft.
Unii făceau provizii pentru la pensie, când vor fi avut mai mult timp liber și se vor fi așternut, în fine, pe citit. Alții cumpărau cărțile pentru copii, pentru nepoți.
Lada de zestre nu mai conținea, în anii aceia, doar așternuturi, fețe de masă și cămăși de noapte. Acum era altfel: ceva cristal roșu, dar și alb, ceva bibelouri chinezești, cecul de 5000, poate o Dacie, dar și cărți – de ce nu? – să aibă fata biblioteca ei. Să știe prostul că nu s-a însurat cu vreo proastă.

Cum am ajuns să vorbesc despre această celebră și reușită colecție: put anticariatele de ea, pe saiturile de vânzări on-line o găsești cu 5 lei bucata, dar și cu 2 lei, dacă scormonești bine.
Nu  o cumpără nimeni. Deși hârtia e bună, groscioară, nu se îngălbenește, tipăritura nu se ”stinge”, scrisul e lizibil, tehnoredactarea e bună, traducerea – la fel, volumul, când îl iei în mână, se simte ca o carte, nu ca un ambalaj de cafea, gol, așa cum sunt cărțile scoase pe hârtie de ziar, vândute la pachet cu „Libertatea”, cu „Jurnalul Național”…

L-am întrebat pe băiatul care vinde cu 10 lei  cărți neatinse, într-un anticariat, pe Doamnei:
– Mă, cum de nu cumpără nimeni cărțile astea? Unele sunt ca noi!
– Lăsați-mă, că m-am încărcat cu Doamne-Ajută! Toți pictorii ăștia sunt pe net!
– Aaa!.. am zis, pe tonul uneia care nici n-a auzit de net.
Am pescuit, cu 10 lei, un roman minunat, editat la Humanitas în 2004: Amicii crimei perfecte, scris de un spaniol – Andres Trapiello. Nu, nu e un roman polițist, e cu mult mai mult, e o spovedanie de scriitor transformată în ficțiune și ancorată, pe cât posibil de neplicticos, în istora recentă a Spaniei.
M-am uitat pe cantul cărții, înainte s-o plătesc: nu fusese deschisă niciodată.

Acasă, m-am uitat, de curiozitate, pe net, ce zice de Lautrec.  Coana Wiki nu zice nimic important. Subliniază, cu răutate, că era nițel handi. Un mic aristocrat pervers, disabilitat loco-motor. Obsedat sexual. Cu bucurii la prostituate. Cu nopți petrecute prin taverne. Alcoolic. Familia disperată. Expoziții – câte. Litografii – câte.
Moare în brațele mamei sale…
Băăă, să mori tu, coană Vichi, asta e important în viața lui Lautrec?!

A desenat pe șervețele de masă. A iubit femei descompuse în frame-to-frame. A desenat mișcarea cu disperarea paraliticului, cu cărbune, cu tuș, cu sânge, cu scuipat, cu lacrimi, cu alcool, cu nebunie.
Lautrec a descoperit mirajul gestului, al mișcării, din colivia lui de handicapat motor.
De-aia piciorul care stă, la dansatoarea asta de can-can e atât de neglijat și cel care se mișcă, atât de elaborat-omagiat.

Dar amănuntele astea n-o să le găsiți pe net.

O să le aflați citind „Viața lui Toulouse Lautrec, de Henri Perruchot. Colecția aia pe care n-o cumpără nimeni – Biblioteca de artă.

Seară bună, Garagii!

Acest articol a fost publicat în apucături proaste la români, citesc şi-mi place, cronici, cu ce ne mândrim, literatură, publicitate, părerea mea, Uncategorized, ştiri de neştiut și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

31 de răspunsuri la Cărți care adună praf

  1. Ehh, cine e curios ,citeste,afla si-si umple sufletul.
    Si atunci si acum…(nu vorbesc de cartile de uitat in bus)
    Altii „- ce parere ai de Toulouse Lautrec ??
    Ooo, bate Toulouse ,precis „.
    Salut gara !j.

  2. Cristina zice:

    Eu am citit „Moulin Rouge” de Pierre la Mure, si tot despre Toulouse-Lautrec era. Cred ca eram prin generala, nici nu mai stiu cum a ajuns cartea aia in mana mea, dar sigur nu era pe lista de lecturi obligatorii :).
    http://anticariatulnou.ro/carti/roman-de-dragoste/moulin-rouge-roman-inspirat-din-viata-lui-henri-de-toulouse-lautrec.html

  3. psi zice:

    și cu antologiile de poezii e la fel. publicau pe la bpt și cred că și universul își făcuse obiceiul ăsta, niște antologii de poezie absolut superbe (fie-mi iertat superlativul).
    acuma… george r. martin e de musai și de bonton. (deși pe fantsy știu eu vreo două nume – primite de la tușa vero, cum altfel- cu condei muult mai bun, părerea mea).

    • DoarF zice:

      Se poate sa lasi acele nume si in gara? Mersi

      • psi zice:

        peter v brett de pildă și seria demoni a lui e super bine scrisă, sanderson și cele două serii ale lui : născuții în ceață și arhivele de furtună, ar fi două nume așa, pe fugă și cu drag.

    • A-ha! Și eu am primit de la tușa Vero niște fantasy care mi-au schimbat impresia despre genul ăsta literar. 🙂

    • Vero zice:

      Încercaţi-o şi pe Robin Hobb. Mie-mi place. Şi tocmai mă străduiesc să le dau lecţii de română personajelor dintr-o altă trilogie de-a ei, „The Liveship Traders”. E plasată în acelaşi univers cu primele două (primele două apărute la Nemira), dar, până una-alta, îmi place mai mult decât ele.

    • Vladen zice:

      Pai psi, Martin e de fel autor de nuvele. E un tip grozav de plin de idei, dar n-are insa rabdare sa le elaboreze si nici geniu la scris (desi de scris, scrie bine). Punctul lui tare e ca e foarte-foarte creativ, ar iesi capodopere daca ar avea pe cineva cu geniul, rabdarea si talentul lui Tolkien sa i le scrie :).
      Apropo de ce zicea Vero, mie Hobb nu-mi place, dar o fi fost si o chestie de perioada cand am incercat sa o citesc. Acum ca Vero zice ca ei i-a placut, ii mau dau o sansa.

      • Vero zice:

        Vladen, şi la mine ar putea fi o chestie cu Hobb, în sensul că o carte pe care-o traduc ajunge să-mi placă mai mult decât dacă doar aş citi-o (poate că de-aia îmi şi place mai mult seria cu Liveship, a cărei traducere o încep eu. 🙂 ) Chiar aş vrea să aflu cum o să ţi se pară Hobb dacă o s-o mai citeşti acum.
        Mie Martin îmi place foarte mult. La „Cântec de gheaţă şi foc” îmi place că nu-şi protejează personajele pozitive, le omoară şi pe ele într-o veselie, fapt care-i dă poveştii o tentă foarte realistă. Însă serialul (Urzeala Tronurilor) a luat-o de la un punct în colo pe arătură faţă de povestea scrisă, ţi are scene de sex în exces, iar scenele de violenţă sunt amplificate.
        Oricum, ceilalţi autori menţionaţi aici (Sanderson, Brett, Hobb) sunt departe (în urmă) de Martin ca număr de personaje şi planuri pe care se desfăşoară acţiunea.
        Iar acum m-ai făcut să mă întreb cum ar fi fost seria „Cântec de gheaţă şi foc” dacă ar fi scris-o Tolkien – care (zic eu) trebuie musai trecut pe lista autorilor de fantasy recomandaţi.

      • psi zice:

        da, tolkien e deja altă lume, alt scris, alt standard… 🙂

  4. Marian zice:

    ” Acasă, m-am uitat, de curiozitate, pe net, ce zice de Lautrec. Coana Wiki nu zice nimic important. Subliniază, cu răutate, că era nițel handi. Un mic aristocrat pervers, disabilitat loco-motor. Obsedat sexual. Cu bucurii la prostituate. Cu nopți petrecute prin taverne. Alcoolic. Familia disperată. Expoziții – câte. Litografii – câte.
    Moare în brațele mamei sale…” Fara suparare insa , are dreptate coana Wiki caci , deja dand acele date , ” Un mic aristocrat pervers, disabilitat loco-motor. ” incalca acea lege universal valabila { fireste valabilitatea se pastreaza doar in tarile lumii civilizate caci , in Africa … } , care interzice oricui sa faca aprecieri negative asupra infatisarii unei fiinte omenesti . Nu multa lume stie , cred ca nici macar coana Wiki nu stie sau nu vrea sa spuna ca , nasterea lui Toulouse -Lautrec este rezultatul casatoriei dintre copii a …doua surori 😉 . De asemena nu foarte multa lume stie ca , Toulouse-Lautrec este { fara sa stie } , inventatorul reclamei prin afise . Daca-i dadea prin cap sa inregistreze ideea la Oficiul pentru Patente…neam d e neamul lui n-ar mai fi avut probleme financiare desii…chiar n-au asa ceva . Intrebare : da’ cei cu atitudinea asta de Don Quishote la dumneata ??? Dracu a mai auzit azi in Romania , sa cumpere careva carti… fireste in afara alora de joc , fara sa mai adaug ca , la 10 lei puteai cumpara doua pachete ??? Si inca o intrebare : ce draci de anticariat este pe Doamnei caci m-ai facut curios stiind ca…pe-acolo nu-s decat … carciumi ?!

  5. Marian zice:

    Apropo , sa nu te-ntrebi de unde stiu acele amanunte despre Lautrec , amanunte pe care nu le da coana Wiki { si bine face } caci , asa cum Cristina a citit cartea lui Pierre la Mure , eu am vazut filmul cu acelasi nume 😉 . Respect Renata Carageani si , sper c-ai trecut peste necazul de mai zilele trecute !

  6. Aldus zice:

    Păi nici n-ai cum să te aștepți la observații fine sau literatură pe wikipedia: biblioteca digitală e organizată pe modelul unei enciclopedii. O culegere de informații verificate din mai multe surse, despre lucruri de interes (notorietatea e un criteriu de bază), obiectivă și rece, ca-ntr-un manual. Dar e un bun punct de plecare când vrei să studiezi un anumit subiect.

    Cărți electronice citești? Adică, de exemplu, în format pdf, care se pot afișa și pe calculator.

    • Vero zice:

      Mie îmi plac cărţile electronice. Pe calculator citesc mai uşor.
      Şi-mi place grozav că le pot citi şi pe telefon – în tren, în sala de aşteptare la dentist, noaptea în pat, fără să aprind lumina…, în fine, oriunde. Se cheamă că am mereu în geantă un sac de cărţi uşor de transportat.

  7. Cudi zice:

    Renata, o fi colecția Biblioteca de Artă mai cu moț, dar nici cele scoase de Adevărul, Cotidianul și alții nu sunt de lepădat, părerea mea. Noi am cărat cu valiza în Canada aproape toată colecția 100 de Opere Esențiale scoasă de Biblioteca Adevărul, tot de la ei am adus 11 volume din Biblioteca de Artă, Colecția Pictori de Geniu, toate volumele adunate din O mie Și Una de Nopți, ErcPress, plus șapte volume din Rețete de Colecție – Radu Anton Roman – Poveștile Bucătăriei Românești, luate pe rând cu Jurnalul Național. Sunt mândră de ele și, da, n-am apucat să le citesc pe toate. Ce pot să spun e că se citesc bine, sunt lizibile, nu li s-a stins tipăritura, unele sunt chiar cu file lucioase, groase, ca de revistă scumpă. Dar nu asta contează, nu?

  8. Pingback: Poşta electronică – 49 – Coincidenţă | Cioburi de chihlimbar

  9. ecoarta zice:

    Da, adevarat in tot ce ai scris! Am toata sau aproape toata colectia de carti despre arta de la Meridiane. Zace in biblioteca mea. Am citit, dar as mai avea muuult de citit..nu am timp! Si, colac peste pupaza, ne desparte o lume! Ale vietii drumuri!
    Toulouse-Lautrec este parintele „afisului” , si da, a fost, dincolo de toate, un om urgisit de soarta, dar un mare talent!

    • Cornel zice:

      Daca aveti intrega Biblioteca de arta imi puteti spune ce titlu are numarul 609 din colectie?
      Eu am discutat chiar pe site-ul indicat de Renata (linkul de mai sus) si nu am fost convins de raspuns. Poate ma ajuta cineva care a vazut sau are cartea respectiva.

      • ecoarta zice:

        Draga Cornel, iti promit ca atunci cand ajung in tara, ma uit si-ti spun🤔! Colectia era a sotului meu, eu nu stiu cartile nici macar dupa titlu, darmite dupa numar! Am citit dintre ele, dar acum nu pot sa-ti spun care! Sunt plecata de ceva vreme si…
        Imi pare rau, dar nu te pot ajuta!

  10. Prieteni, nu mi-o luați în nume de rău, dar am obosit pe răspuns la comentarii. Ceea ce nu înseamnă că nu vă citesc și nu vă iubesc.

  11. Vero zice:

    Credeam că n-am cel puţin 10 volume din colecţia asta. Dar azi m-am hotărât să le număr şi am văzut că sunt 11! 😀

  12. Cornel zice:

    Multumesc frumos.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s