Ce mai fac

O măsuță din zestrea lui Babiclontz, bunică-mea. Am vopsit-o  de nu știu câte ori, ca să n-o arunc. Acum lucrez la ea, din nou (stă pe un carton, să nu pătez parchetul).
Motivul e „ferestre”.
Când o fi gata, îi mai fac o poză…

Reclame
Acest articol a fost publicat în aminriri, pictura, strict autentic, Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

33 de răspunsuri la Ce mai fac

  1. Aldus zice:

    Ferestre pe pereți, ferestre pe masă. În caz că vrei să evadezi când vezi ciorba aia reîncălzită, și n-ai unde. 🙂 Glumesc. Arată mișto.

    • Vladen zice:

      Mie imi place ciorba reincalzita! 😛 Dauneaza reincalzitul ciorbei? Ca nevasta-mea zice mereu ca ar fi de bine! :))

      • Aldus zice:

        Sensul era, și probabil nu mi-a ieșit prea bine, de mâncare cu care deja te-ai obișnuit și de care te-ai cam săturat. 🙂 Dar oricum, era o glumă legată de asocierea dintre mese și ferestre. Dintre cei prezenți, cred că eu sunt cel mai nepriceput la bucătărit.

        Deocamdată! 🙂

      • Aldus, nici eu n-am înțeles ce-i cu ciorba reîncălzită din prima.
        Dacă mă plictiseam de ea, o aruncam. (Tocmai am primit un mesaj d-ăla… gen steluța: mă întreabă una dintre „admiratoarele” mele în ce cocioabă trăiesc, dacă țin jegul ăsta în casă, în mileniul trei. Nu i-am aprobat comentariul, fiindcă sunt sătulă de steluțe.)
        Nu cred că ești cel mai prost bucătar din gară. Dacă știi să faci omletă, ochiuri, grătar. te-ai calificat la chefi!

      • Ciorba și sarmalele, cu cât suferă mai multe reîncălziri, cu atât sunt mai bune.

      • Aldus zice:

        Masa e foarte mișto. Pe de altă parte, nu sunt de acord că mâncarea reîncălzită își păstrează gustul. Dar firește că și eu mănânc, ca toată lumea. 🙂

      • Aldus, orice frigi ori prăjești (ouă, cartofi, mici, cârnați, friptură) nu se poate mânca reîncălzit. Fierturile, da. Cu excepția pastelor, orezului, cartofilor.
        Secretul e să nu pui la reîncălzit o oală de 5 litri de 20 de ori, ci să prelevezi din ea cantitatea necesară unei mese. Adică o reîncălzire, maximum trei.

  2. Ana G. zice:

    Chiar e foarte faină! Ai talent.

  3. Vero zice:

    Eu aştept s-o văd când va fi gata, eventual într-o poză mai bună (sau poate între timp îmi schimb ochelarii 😀 ). Deocamdată nu pot spune (sincer) nici că-mi place, nici că nu-mi place. 🙂

    • Da, Vero, îi fac o poză ca lumea și o adaug în postare. Nu mi-am dat seama că bate lumina din spate la prima imagine.

      • Vero zice:

        Hai că am văzut-o mai bine – buba era şi la mine, trebuia să măresc luminozitatea ecranului (de obicei îl ţin pe minim). Ferestrele tale sunt mişto – presupun că e mişto şi ce se-ascunde sub pata de lumină. Dar verdele picioarelor nu-mi place; şi nici suportul verde, gen împletitură, de dedesubt.

  4. Vladen zice:

    Cat de rezistenta e dupa ce e gata? Adica sunt curios daca poate fi pusa o cana fierbinte pe ea? Sau poate fi stearsa o pata de vin de pe ea? E rezistenta daca curge apa pe ea?

    • Vladen, tăblia pictată a suferit următoarele operațiuni: șmirghel, pe fosta vopsea. Adeziv pentru lemn și hârtie. Pagini de carte tipărită în 1965, friabile (se lipesc ca marca de scrisoare!). Pe urmă culori de apă. Două straturi de lac mat, solubil în apă. Acum e foarte rezistentă la curățat cu cârpă umedă. Cu cât îmbătrânește, e tot mai rezistentă la apă.

      • Vladen zice:

        Aaa, pai e sigur rezistenta! Am mai vazut tehnica asta pe bloguri de doamne si mereu m-am intrebat cat de fragil e obiectul rezultat.

      • Vladen, nici eu nu mi-am imaginat că lacurile și culorile pe bază de apă sunt atât de rezistente. Deși, în pizda mă-sii, am învățat polimerizarea juma de facultate. Dar nu credeam că e adevărat. 🙂

  5. Cudi zice:

    Eu aș dezmembra măsuța, aș scăpa de suportul metalic și aș agăța suprafața lucrată pe perete, pe post de tablou.

  6. Marian zice:

    De ce nu i-ai dat ” admiratoarei ” , adresa ” cocioabei ” , macar asa …de’a dracului ? Eventual , s-o si inviti la o cafea pe care , sa i-o servesti fix de pe ” jegul ” respectiv . Asta-i Renata pe care-o stiu eu !

    • Dacă te-ai întors acasă – bun venit, Marian!
      S-o invit la cafea? Altă idee mai trăsnită nu ți-a trecut prin cap?

      • Marian zice:

        Sarut mainile , merci de urare . M-am dus si m-am intors de mai multe ori caci , de cate ori am fost plecat , fireste doar cateva zile : o saptamana aici…una in Malta , au ajuns sa ma cunoasca stewardesele si vamesii mai ceva ca pe un cal breaz ! Prima oara s-au cam strambat vamesii romani cand au gasit in traista mea o gramada de cutii cu Erlotinib { sau Tarceve cum ai spuneti voi farmacistii } dar acum…nu mai prezint interes pentru ei caci , si-au dat seama ca pot fi orice numai traficant de medicamente nu . Saracu’ doctorasul ala despre care-ti povesteam , stiind ce grije au autoritatile sanitare ale Romaniei de astia ca mine…imi da aproape pe moca medicamente cu care sper sa lungesc pelteaua . Initial nu prea mi-a mers bine in urma tratamentului dar acum , vad ca s-a obisnuit organismul si-l accepta . Oricum , in septembrie ma duc la Londra la un fost profesor de-al aluia sa-l aud si p’ala ce va zice . Da , invit-o páia la cafea { ce , pe Oana Pantazi n-ai invitat-o la…cafea ? 😀 } caci si cafeaua se spune ca-i anticancerigena…vorba sa fie ! 😎

      • Păi, bine, mă, Mariane, se compară Oana cu otreapa asta?!
        Oana Pantazi e genul de om cu care îți încarci bateriile. Are umor, un fel de ingenuitate medievală, niște ochi de o frumusețe paralizantă și o inteligență valabilă în orice mileniu, pe orice meridian. Pe bune, cum poți să faci asemenea comparații?!

      • Marian zice:

        Nu exista nivel de comparatie !!!!!!!!!!!

  7. papagigli zice:

    Mincatul pe fereastra nu l-am incercat inca. Bine totusi ca nu se deschid. 😉

  8. Marian zice:

    SPAGA {2} 4 MARTIE 2017 aici se vorbeste d espre…borcan 😉 ! Respectuoase sarutari de maini !

    • Marian, am recitit textul. 1. N-am găsit cuvântul borcan. 2. Acolo spun exact pe dos: că nu primim șpagă. Că e enervant și jignitor gestul unora de-a lăsa mărunțișul în farfurie, închipuindu-și că sunt „atenți” cu farmacistul. Ți-am explicat și în răspunsul la comentarii dar… în fine! Dacă și tu faci parte din categoria celor care-și închipuie că farmaciștii își rotunjesc veniturile din ce rămâne în farfurioara de rest, e problema ta.

  9. Marian zice:

    In primul rand FELICITARI CU OCAZIA ZILEI DE 14 IULIE . Stiind ca te enerveaza la culme chestiile astea doresc sa fiu primul care-ti pune nervii pe bigudiuri . 😀 😀 😀 In al doilea rand , stimata Renata Carageani , era o gluma { daca-ti pare nesarata…umile scuze } caci cine-si poate inchipui , cat de tampit sa fie cineva incat sa-si inchipuie ca , un farmacist ” asi rotunjeste veniturile din ce ramane in farfurioara d e rest „. Iar in al treilea rand…asta este o dovada daca chiar era necesara a faptului ca , chiar daca nu cobor niciodata , trec aproape zilnic prin gara dumitale . Acu’ pe bune , indica dumneata unu’ , unul singur , un singur ” calator ” care sa fie in stare sa-ti faca trimetere la o postare de-a dumitale si aceea facuta in urma , nu cu o zi ci cu un an !!! Acelasi respect RENATA CARAGEANI . P.S. Anul trecut pe vremea asta , ma rugai sa nu-ti mai pocesc numele de familie…. 😎

  10. zazania zice:

    Zi-i si din partea mea „persoanei”!

  11. zazania zice:

    Am gresit rau! Scuza-ma. Ziua Leliei a fost pe 9 si am uitat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s