V-am zis, în articolul ăsta, că am studiat, pe net, tehnica șervețelului. După ce am studiat-o, am decis că voi încerca tehnica asta pe o pietricică de râu. Când obiectul de decorat e suficient de mic, n-ai cum să greșești, ca începător, corect?
N-am găsit prin casă nicio pietricică de râu.
La magazinele de profil n-am găsit decât șervețele tematice, cu Paște și Crăciun. Am vizitat vreo patru. Toate dețin aceiași iepurași, aceleași globulețe, aceiași brăduți. Am găsit un pachețel ponosit cu imprimeu aproape neutru, ancore pe scândură de barcă. Am luat patru. 4 lei. Adezivul, lacul și pensula specială n-au costat decât vreo 45 de lei.
În absența pietricelei de râu, am lucrat pe măsuța de la Ikea, aia care împușcase grav, fiindcă am strănutat pe ea.
Să subliniez că recondiționarea mizeriei de măsuțe Ikea costă cu 5 lei mai mult decât o măsuță nouă?!
N-am urmat mersul demo-ului, de la A la Z, fiindcă mă plictisesc repede. Am aplicat șervețel, dar și ciozvârte de pagini din colecția Art & Décoration, pagini care nu sunt tipărite pe hârtie de orez, deci sunt strict interzise.
Când m-a lovit plictiseala rău, am aplicat, cu un creion negru, moale, niște insule de desen, cam ca zdrențele de vis de care te ștergi la ochi dimineața. Peste, niște pastă fluidă
Și la sfârșit, lac, lac de-ăla scump, de 9 lei, 30 de ml.
Azi am descoperit că lacul mat de la Hornbach, cu aceleași proprietăți, e mult mai ieftin. Uite ce-a ieșit:
O să revin, când va fi mai clar.
Deocamdată, Coabitantul a zis – Să-mi bag pula, nu se potrivește la noi în casă !
Sperind ca de data asta „mortul” nu se va mai intoarce de la groapa de gunoi, comentez si eu.
Nu stiu ce ai incercat si nici ce-a iesit. Dar in mod sigur colegul de camera are dreptatea lui.
ApreciazăApreciază
Gigli, poate că și tu ai dreptatea ta, dar să știi că măsuța se potrivește ceva mai bine restul decât șosetele aruncate sub ea! 🙂
ApreciazăApreciază
Daca le-as vedea, le-as comenta, dar cum nu le vad, ma vad nevoit sa te cred pe cuvint 😆
ApreciazăApreciază
Aha, și deci ai scris strategic, să-i arăți comentariile de la articol. Caz în care: mie-mi place! 😀
PS: Vezi că ai uitat să pui „decât” între ghilimele (sau cu italice).
ApreciazăApreciază
N-am niciun decât în construcție afirmativă.
Aldus, mulțumesc că te aliezi cu mine împotriva Coab. și a lui Gigli. Dar și dacă toți ați fi fost împotriva măsuței, tot o păstram. Nu e decât un experiment, ca să văd cum se procedează.
ApreciazăApreciază
Ai dreptate, am citit eu greșit: „m-au costat decât” în loc de „n-au costat decât”. 🙂
Împotriva lui Gigli mă aliez la orice oră. Iar rezultatul experimentului tău creativ e mișto. Cine nu se lasă impresionat n-are gusturi. 🙂
ApreciazăApreciază
De ce să te aliezi împotriva cuiva, la orice oră? Doar pentru că omul e ateu? Unde ți-e toleranța?
ApreciazăApreciază
A, păi cu Gigli sunt intolerant! 🙂 Și veșnic pe picior de opoziție. În afară de penultimul lui articol, unde i-am dat dreptate în totalitate (pe ultimul încă nu i l-am citit).
Apropo, Gigli, de unde știi tu cum arată interiorul locuinței Renatei, ca să te poți pronunța cu privire la cât de bine se potrivește sau nu decorațiunea la ea în casă? Mmm? 🙂
Lăsând gluma la o parte, ce-ai făcut tu e mișto. Era bună și o poză mai mare, nu doar cu porțiunea aia.
ApreciazăApreciază
Lămurește Coabitantul că până și în fashion e trendy să porți ceva neasortat, cică e super stilish!
ApreciazăApreciază
Vai, balaure, pe Coabitant îl doare fix în blacheuri ce se potrivește și ce nu. Doar că-i place să aibă spirit critic. Poate chiar critic artistic. Deși e tufă, îți garantez!
ApreciazăApreciază
Eu m-am inecat cu berea citind despre sensibilitatile mesei de la Ikea :)). Nu de alta, dar am avut si eu una identica ce si-a luat-o mortal din pricina unei canute fierbinte de ceai, chiar in prima zi dupa adoptie (m-a sutuit nevasta-mea fix un minut, pana si-a asezat si ea, nervos, canuta ei la fel de fierbinte). Altfel, mie mi se pare ca, tehnic vorbind, a iesit admirabil (din poze nu pare sa fie sifonata sau cu pliuri). Aspectul final insa nu-mi place nici de frica (ma refer la imprimeu). Mi se pare prea incarcat modelul, gen pozele alea din revistele cu arcade cu trandafiri, bancute de gradina albe incomode si doamne in rochii inflorate citind si band ceai din canuta englezeasca. Iar la stilul asta cred ca putini masculi rezoneaza. Adica il inteleg pe domn. Eu as fi inceput sa sugerez diverse exiluri pe la casa de vacanta, balconul mamei soacre, etc :).
ApreciazăApreciază
Pingback: Ce mai faci, Renata? | Gara pentru noi