Regii Gunoaielor (1)

Două gagici cam istericoase, chiar gâfâinde, îmi aruncă pe tejghea noul contract cu vechea firmă de salubrizare. Cică să semnăm repede, că nu-și văd capul de treabă.
Aia mai tânără îmi și înfige un pix între degete, ca la handicapați, și-mi plasează vârful minei exact pe puncte-punctele unde ar trebui să semnez.
Dau să-l răsfoiesc, zice  – hadeți mai repede, că ne grăbim! S-a și făcut cinci. Bine, zic, dacă sunteți în criză de timp, lăsați-l aici și-l luați mâine, că nu l-am citit.
Ce să-l mai citiți, că e la fel, tot un metru cub de gunoi pe săptămână…
Și tariful? – întreb.
S-a scumpit nițel! Și iar mă mână către ultima pagină, la semnătură.
Treaba cu nițel mă face curioasă și caut, cu tot dinadinsul, articolul despre costuri.
‘Aideți, doamnă, că dacă  ne coim atâta, ne-apucă noaptea. Acum vorbise aia mai bătrână, cu zulufii negri prinși într-un coc neglijent, cu bot așa de rujat că o face să arate ca un semn de circulație cu „interzis”.

Peste o secundă, am zărit nițelul: e dublu și ceva, față de vechiul contract. Adică nu mai e aproape optzeci, e o sută șaizeci și cinci. Adică vine în fiecare marți un măgădău să ia un sac negru, de plastic, de patru ori mai ușor decât ghiozdanul unui școlar de clase primare, și firma lui mă scapă, lunar, de 165 de lei.
Semnați sau vă lăsăm ÎNȘTIINȚAREA? Tot baba cu botul vopsit vorbește.

A, era și-o ÎNȘTIINȚARE la mijloc, dar fetele au dorit să ardă etapele.
Citesc înștiințarea. Scurtă și clară. Ori semnez cu ei, ori mă dau pe mâna poliției.
Cine citește ÎNȘTIINȚAREA, nu mai are dreptul să semneze contractul în aceeași zi.  Nooo! Trebuie să SE PREZINTE la firma gunoierilor,  care-și are sediul la țară, pe lângă București, și să facă acolo niscai coadă, spre a se ruga frumos să i se facă un favor – semnarea noului contract, prin care se angajează, e de acord, ba chiar fericit, să plătească DUBLU scăparea de gunoi menajer.

Mâine vă povestesc cum s-a terminat povestea.
(Ce e, musai, de știut: în sectorul 3 funcționează, acreditată de Primărie, o singură firmă de salubrizare. Asta, ROSAL, a lu’ Prigoană. Orice control, de la Casa de Sănătate, de la Ministerul Sănătății, de la Garda de Mediu sau de la Sfântu Petru, în caz că lumea ailaltă face controale pe lumea noastră, cere două dovezi: aia de spațiu și aia de contrat cu gunoierii. Restul e negociabil.)