Cum ne asumăm ce scriem?

Am ajuns pe un site absolut din întâmplare. Am citit câteva articole, scrise cam cu picioarele, dar ideea de bază era clară și m-am simțit, imediat, solidară cu conținutul. Acolo se militează împotriva șarlataniei, imposturii,  acupuncturii, privitului în gol și îndoitului agrafelor de birou – ca terapii alternative la medicina clasică. (Nici nu știu de ce-i zic clasică, fiindcă nu există o medicină preclasică, barocă, impresionistă… Medicina e științe nu e arte.) E drept, tot acolo găsești și afirmații exagerate, gen – terapia cu plante nu produce nimic, dar nițel mai la vale afli că abuzul de nu-știu-care bălărie afectează…  Păi, dacă abuzul afectează, înseamnă că are o activitate planta respectivă, deci trebuie să existe o doză de uz, nu de abuz, care face ceva, nu? Logic.

Dar să revin de unde am plecat.
M-am simțit confortabil, subliniez, citind articole care o puneau la colț pe nevasta lui Andi Moisescu, precum și pe toți ceilalți experți în vindecări miraculoase, suc de sfeclă și viața sănătoasă de apoi.

Plină de entuziasm , am dat pe pagina de căpătâi – Despre noi. Foarte scurtă. Expeditivă, chiar: „Un grup de medici…”.
Așa se prezintă. Un grup de medici. Fără nume, fără specialități. În fine, mi-am zis că poate nu-i interesează publicitatea personală, poate sunt prea tineri ca numele lor reale să conteze… Totuși, băieții și fetele astea, cu stetoscopul atârnat de gât și cu parafa în buzunar (dacă e să-i cred pe cuvânt) ar trebui să-și asume responsabilitatea articolelor.
Altminteri, nu sunt cu nimic mai presus decât mult-citatul grup de cercetători britanici anonimi care efectuează studii peste studii, de la efectul clipitului des asupra îndesirii genelor și până la relația dintre autism și încălzirea globală.

Voi ce ziceți?

Reclame
Acest articol a fost publicat în bloguri care merită citite, citesc şi-mi place, publicitate, părerea mea, strict autentic, Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Cum ne asumăm ce scriem?

  1. papagigli zice:

    Eu zic asa, ca daca nu joci, nu cistigi, dar nici nu pierzi. Si conform celor spuse, nu bintui blogosfera , renuntind la un cistig probabil pentru evitarea sigura a vreunei pierderi. 😉
    In privinta subiectului ,pot spune ca atunci cind sunt bolnav, sunt si panicat, asa ca bag in mine si pastile si ceaiuri si tuica fiarta si orice, numai sa-mi treaca. Ca astea au fix efectul Dianei la piciorul de artar, e alta discutie. Dar daca bagi de seama, asa cum am bagat eu, vei observa ca oamenii doresc sa-si vindece, in primul rind, panica, nu boala in sine.Iar eu nu fac exceptie. 😆

  2. Liana zice:

    Bazandu-se pe principiul ca pe net ajungi, din 3 clickuri, de la o simpla durere de cap la moarte cerebrala, oamenii cu pricina – doctori sau nu – si-au spus ca nu mai conteaza prea mult cine sunt ei si ce specializari ii recomanda, cata vreme te-ai apucat sa cauti pe internet leacuri minune.

    Ca off – topic – am ajuns prima data pe-aici pe la tine prin gara…e tare frumos 🙂

  3. Vero zice:

    În general nu ne asumăm ce scriem pe net. De exemplu, pe bloguri. Tu te numeri printre puţini care scriu şi comentează semnând cu numele adevărat – şi întreg.

    Oricum, chiar dacă autorii articolului în cauză ar fi spus că se numesc, de exemplu, Gheorghe Ionescu, Ion Vasilescu şi Maria Popescu, am fi avut vreo garanţie că-i cheamă într-adevăr aşa? Şi că sunt într-adevăr medici?
    Sunt şi unii care semnează, recomandând diverse produse cu pretenţii de medicament fără egal, comercializate pe net. Trec un nume, un prenume, pun şi o poză în halat alb şi cu stetoscopul atârnat de gât. Dar, dacă te-apuci să cauţi poza aia cu Google, vezi că numele nu se potriveşte, e, de exemplu, al unui medic rus, luată dintr-un articol care se referă la cu totul altceva.

    • Da. Am pretenții absurde.
      Eu îmi asum ce scriu pe net. Așa cum tu îți asumi traducerile. Așa cum eu mi-am asumat cele două cărți.
      Ceilalți de ce nu și-ar asuma?!

      • Vero zice:

        Presupun că, dacă s-ar putea face o listă cu răspunsuri sincere, s-ar aduna numeroase motive, mai mult sau mai puţin acceptabile, mai mult sau mai puţin absurde… 🙂

  4. Cudi zice:

    Nu cred că sunt medici, că dacă ar fi, n-ar avea timp de blog și de urmărit facebook-ul, de adunat poze, print screen-uri etc… Poate, cel mult, studenți la medicină. Poate doar unul dintre cei (probabil) doi?! care se ocupă de blog, pentru că dacă ar fi mai mulți, pagina „întrebări frecvente” n-ar fi lipsită de conținut, colecția de șarlatani ar fi ceva mai bogată etc. Altfel, e ok site-ul, cu mențiunea, revin, că nu cred că-i semnat de doctori.

  5. bunicul zice:

    Treaba asta cu asumatul a ce scriem, zicem sau facem e destul de spinoasă. Când Becali face declarații nu are ce-și asuma că el nu prea pricepe ce înseamnă asta. Anii când securitatea lucra, mai ales, pe baza anonimelor, a produs mutații definitive în mintea celor mai mulți români, care se comportă și azi la fel.
    Un om normal, cu o educație medie, nu ar trebuie să aibă comentarii diferite, la aceeași problemă, funcție de postura din care comentează, sub nume propriu sau nickname.

  6. castanman zice:

    Există boli pe care medicii nu le merită, spunea pe undeva un neamț destul de serios (Mann, Thomas Mann). Probabil că pe saiturile alea asemenea boli se tratează. 🙂 Deşi neamțul spusese chestia cu o gingăşie improprie teutonilor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s