Acu’ două zile am aflat că pe Uranus e frig ca dracu și miroase a bășină. Asta m-a întristat teribil.
În fiecare seară adormi cu bucuria că bine că și mâine e o zi! Mai amâni niște treburi pe mâine, cu speranța secretă că și mâinele viitor va avea un mâine. Între timp mai butonezi telecomanda, mai afli chestii – că șosetele se asortează cu pantalonul, că roșiile au efect pro-inflamator, că pe Uranus e minus două sute de grade Celsius la soare, dar pute mai rău ca în dormitorul unei cazărmi, după ce soldații au „servit”, la cină, iahnie de fasole.
Știrea despre Uranus m-a cutremurat. Hai, că cu gerul te mai descurci, mai tragi un pulover peste costumul de astronaut, dar ce te faci cu putoarea?! Care se apropie vertiginos de Pământ, sub formă de Regulament, GDPR .
Începând din 25 mai a.c., nu doar că trebuie respectat la sânge, dar trebuie să-ți și angajezi un reponsabil cu instructajul și respectajul. Adică să mai plătești un salar’, cum ar zice Boc.
Responsabil de-ăsta e obligatoriu în toate firmele care lucrează cu date personale. Sunt atât de multe, că mi-e mai ușor să le ghicesc pe cele care n-au nevoie: buticul din colț, magazinul de pantofi (deși acolo te întreabă ce număr purtați?) și chioșcurile de ziare.
Nu mică mi-ar fi mirarea ca, la sfârșitul anului, guvernul să raporteze că a mai creat un bulion de locuri de muncă. Bine, nu vor spune că le-au creat cu forța, ci prin forțe proprii.
Dacă citiți Regulamentul (nu e complicat, n-are decât 88 de pagini), veți trage măcar două bășini concluzii:
1. Că, în sfârșit, Ochiul lui Big Brother capătă consistență legislativă (organele de control asupra respectării Regulamentului au dreptul, de-acum, să-și vâre nasul în orice document fără somație și să-l copieze, dacă i se pare interesant).
2. De fapt, pe Uranus miroase a tuberoze, băieți, față de cum miroase regulamentul acesta european.
Altfel? Ce mai faceți? Ce mai ziceți? Ce vă mai face Compania? Ce vă mai fac animalele de companie? Soacra? Genunchiul – tot umflat?…
+(3).jpg "NONO")
Gara pentru noi 
Și uite așa ne mai europenizăm și noi. Văz că regulamentul ala de 88 de pagini care miroase uranian e al UE și dacă nu sunt cevașilea greșale de traducere înseamnă că așa vrea UE Brother.
De aici până la prezervativul cu cip wireless care să-ți impoziteze prestațiile în afara familiei nu mai e mare lucru. In rest: – Mulțumesc o ducem bine, și-atât !
Asta cu genunchiul s-a brodit perfect. Rămâne sa-mi pun un plasture pe camera de la calculator.
ApreciazăApreciază
🙂 Genial. Cum sunt, întotdeauna, bunicii.
ApreciazăApreciază
responsabilul ala cu instructajul si respectajul presupun ca nu poate fi un fistecine…doar cu doctorate emise la fabrica de diplome a lui gabriel oprea probabil se poate sluji interesul multinational….
ApreciazăApreciază
Ba da, poate fi un oricare șmecheraș cu facultate care a făcut cursul de responsabil. Costă peste 2000 de lei. Orice consilier pe problemă te va sfătui să externalizezi serviciul, nu să-ți antrenezi un salariat propriu (deși regulamentul permite), ca responsabil.
E noaptea minții, prietene!
La un eventual control, eu nu voi putea dovedi niciodată că pacientul și-a dat cnp-ul de bună voie, deși era deja înscris în evidența medicului de familie.
ApreciazăApreciază
@sorin
Dar, cel puțin, nu voi mai răspunde la sondaje telefonice cu nume, cnp, vârstă, venit lunar.
ApreciazăApreciază
Ha ha, foarte haios sau dureros, depinde de unde te uiti.
I love your blog! Salutari de departe (Canada).
ApreciazăApreciază
Kiki, mă bucur că-ți place Gara!
De când ne dăm pe net, nimic nu mai e departe. Poate doar împuțitul de Uranus.
ApreciazăApreciază
N-am citit cele 88 de pagini. Deci, nu prea știu ce să comentez. De ce nu le-am citit? Pentru că astăzi, dacă îi zic maică-mii la telefon că am văzut la cineva un televizor gigantic, Google începe să îmi arate reclame la televizoare gigantice. Și pentru că tot astăzi serviciile organizează marșuri de protest și mitinguri, pe Facebook. Dar e adevărat că am semnat termenii și condițiile Google și Facebook, după cum și americanii au acceptat Actul Patriotic, pentru a fi mai protejați împotriva teroriștilor. Ca și cum ar exista teroriști.
Teoretic, ideea nu cred că-i rea. Problema-i ca nu cumva în practică să fie o frecție pe un picior de lemn. Și bun, să zicem că angajezi un responsabil d’ăsta. Ce face el mai exact? E un fel de post de țap ispășitor? Asta pentru cei care au citit paginile în cauză. Așa, din afară, demersul nu poate fi eficient în cazul instituțiilor mari (care-și vor externaliza posturile direct către SRI) și n-are sens în cazul firmelor mici, cum este magazinul online X, unde-ți faci cont ca să cumperi ceva.
Altfel, eu unul sunt bine. Restul nu știu, treaba lor. Din partea mea să fie sănătoși, că începând cu 25 mai nu mă mai interesează ce fac și cum o duc.
ApreciazăApreciază
Aldus, tot de-aia nu-l voi citi nici eu, fiindcă după ce am căutat O DATĂ pe net fântâniță de adăpat pisic (psi mi-a zis), săptămâni în șir numai chestii pentru pisici mi-au apărut pe ecran.
Teoretic, ideea nu-i rea, dar eu semnez anual un angajament de păstrare a confidențialității datelor pacienților, pe care-l depun la Colegiul farmaciștilor. Și, când am temrminat facultatea, chiar să nu fi învățat nimic în ăia cinci ani, ceva tot mi-a rămas, că n-am voie să dau detalii despre bolile și tratamentele pacienților, nici chiar celor apropiați lor, dacă nu e cu acordul bolnavului în cauză.
Așa că pentru doctori, farmaciști, avocați, psihologi, popi, regulamentul acesta e frecție.
ApreciazăApreciază
Ce Uranus, ce Pluto? La Toronto tocmai a nins. Cind m-am trezit, totul era alb si fiind ametit dupa somn, am exclamat disperat: : nuuuu! de ce m-or fi internat? Si-am deschis, larg, fereastra. Moment in care alarma, care inca era pe „on”, a urlat contrariata. Asta a avut darul sa ma trezeasca de-a binelea si-am ris dindu-mi seama de confuzie. Dar in secunda urmatoare zimbetul mi-a intepenit pe fata, ca urmare a intersectarii cu gerul care patrundea nemilos in casa.
In rest, eu de alea 88 de pagini n-am auzit. Auzisem in schimb de 99 de virgine promise de Allah. O fi vreo similitudine? 😉
ApreciazăApreciază
Gigli, cred că alea 88 de pagini sunt tot atât de adevărate ca alea 99 de virgine.
Că a nins la Toronto, acesta e un semn că planeta se încălzește vertiginos.
ApreciazăApreciază
A nins de dimineata. La prinz erau 19C. Sahara nordului 😉 Iar astazi vor sa bage un 25C. Se pare ca ne globalizam prin incalzire 😆
ApreciazăApreciază
Nu, Gigli, cred că ne tâmpim!
Cum vrem să ne gândim, pe-ndelete la ceva, dau ăștia cu zăpadă, cu viscol, cu caniculă, cu inflație, cu gripă, cu terorism, cu colesterol mare…
ApreciazăApreciază
Sa-nrait lumea, Renato! 😆
ApreciazăApreciază
Responsabilul cu GDPR va trebui sa fie in stare sa ateste niste treburi:
– ca baza de date nu contine informatii de care nu are nevoie:
ex: ca la magazinul de pantofi te intreaba numarul si culoarea preferata, nu si salariul sau adresa
– ca datele se pot face pachet in 90 de zile si livrate apartinatorului
– ca toata informatia despre individ se va sterge, la cerere
– ca acordul de marketing este finit si structurat (aici nu stiu termenul exact, dar in tot cazul, nu te mai spameaza elefant cu oferte de umbrele de plaja, daca tu esti interesat doar de carti)
In aparenta, in UK toata lumea se precipita, au echipe dedicate care fac tot posibilul sa intre in cele 88 de pagini.
In secret, toata lumea spera ca prima amenda nu va ateriza la ei in ograda, iar dupa prima amenda, va fi clar ce sa faci sa nu iei amenda.
Frumos!
ApreciazăApreciază
Ana, o să mă limitez la modul în care folosesc eu date personale, spunând că nu le pot șterge, la cerere (presupunând că vorbim despre proprietarul datelor).
La fiecare rețetă compensată/gratuită, în program se deschide o fereastră. Cititorul electronic a inserat deja datele fixe, înscrise în rețetă, inclusiv diagnosticul. Eu trebuie să completez manual cnp-ul celui care ridică prescripția și actul de identitate. (Poate fi însuși pacientul sau un aparținător).) Acestea rămân pe vecie în memoria serverului casei de asigurări și la mine în prăvălie, pe suport electronic și de hârtie. Ce să dau înapoi? Cum? Opțiunea de ștergere nici nu există și, dacă ar exista, ar anula întreg serviciul acordat bolnavului.
Eu zic că totul e o mizerie, moțul rahatului unei ipocrizii absolute, cel mai bun pretext ca să se dea niște amenzi și să se facă un copy după date la care, altfel, organele de control n-au acces (bolnavul nu e inculpat, denunțător, spion etc…)
Nu, după prima amendă, nu va fi deloc clar ce să faci.
Am avut aparținător care a refuzat să-și dea cnp-ul. I-am dat rețeta înapoi, neonorată. Exista posibilitatea (tehnică) să mă trec pe mine drept aparținător, cu datele mele, dar de ce aș face asta? La un eventual control al casei (dacă, prin absurd, toți aparținătorii ar refuza să-și dea cnp-ul și seria-numărul C.I.-ului, aș figura drept persoana care ridică medicamente pentru 100 de pacienți. Și, crede-mă, asta deschide o nouă suspiciune, mult mai serioasă: beneficiar de prescripții fictive.
ApreciazăApreciază
In acest caz, Casa de Asigurari inregistreaza datele, nu dvs pe serverul propriu. Regula spune ca o persoana care nu vrea ca datele sa ii fie stocate la farmacie, va trebui sa mearga la Casa si sa ceara acest lucru.
Acum, GDPR asta nu e chiar asa o aiureala. Stersul nu se aplica daca institutia respectiva are nevoie de info stocata.
De exemplu, dumneavoastra aveti nevoie de CNP. Conform GDPR omul poate sa nu dea CNP, dar apoi nici nu isi primeste reteta. Casa are apoi dreptul sa stocheze informatia, pana la moartea individului, pentru ca ii foloseste la ceva. (sau asa banuiesc, nu stiu regulile lor).
In cazul meu (financial tech), trebuie sa am grija sa stochez date pana la finalul unui imprumut. Apoi trebuie sa am un mecanism de stergere, si toti tertii cu care lucrez (diverse alte aplicatii) trebuie sa aiba la fel.
Cam toata lumea din domeniu s-a apucat de munca din august anul trecut. Baietii destepti s-au trezit si ei din timp, si vand mecanisme la cheie.
Problema e ca niciun soft nu va stege documentele printate, logurile, cozi de procesare, excelul de pe laptop, etc. Aici sunt eu curioasa cum vor proceda regulatorii.
Per total, mi se pare o treaba buna. Abia astept sa nu mai fiu inundata de oferte la carti de credit, dupa o schimbare de adresa unde imi cer salariul, locul de munca si numarul de la pantofi.
ApreciazăApreciază
Mulțumesc de întrebare, soacra e bine, acasă la ea de vreo două zile, cu tensiunea în parametri normali. Simon e și el bine, dar m-a supărat ieri noapte. Dormeam și eu ca tot omul învelită în plapumă, dar m-am trezit țipând ca din gură de șarpe, cu o durere ascuțită undeva pe laba piciorului. Nemernicul mă apucase cu gheruțele de picior și și-a înfipt colții în talpa mea ieșită de sub plapumă. Credeam că am depășit momentul manifestărilor de genul, a trecut aproape un an de când nu mai vânează cei zece șoricei – degete, dar m-am înșelat.
ApreciazăApreciază
De unde știi, Cudi, că n-ai dat din degețele în somn?! Orice mișcă poate fi vânat.
ApreciazăApreciază
Eu n-am noutăţi despre soacră, dar despre pisica din dotare pot să-ţi spun că s-a crezut azi cal de curse. Cursa a fost cu obstacole. Iar obstacolul, unul singur, dar mobil, blănos şi cu gheare, şi-a adus în final aminte că e motan şi s-a lansat în urmărirea zgâtiei tupeiste, care a alternat apoi fuga în stilul „scapă cine poate” cu salturile în capul urmăritorului, silit pe moment să facă stânga împrejur.
După ce bătrâneţile personale l-au îndemnat pe el să ia o pauză de somn, ea a trecut la programul de sărituri. (Am vrea să ne descotorosim de televizorul vechi, cu tub, oricum foarte rar utilizat în scopul pentru care a fost conceput, dar nu ne îndurăm, fiindcă e trambulina de pe care se avântă ea pe pendula moştenită din bătrâni.)
ApreciazăApreciază
Vero, noi nu mai scăpăm de cutii de carton. Facem slalom printre ele. Credeam c-o să-i treacă damblaua cu culcușitul și gherăitul în cartoane, dar nu.
Spre deosebire de voi, noi n-avem zgâtie. Nu-l avem decât pe fularul bosolit care nu-i exclus să rămână gravid la câtă atenție i se dă. 🙂 Înțelegi ce vreau să zic.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi Grişka încă adoră cutiile de carton, Deşi luna asta împlineşte 12 ani. Chiar acum doarme în ultima cutie de carton ajunsă în casă. E culcuşul lui preferat de o lună încoace.
La noi o să rămână gravidă perna.
Aia mică nu se omoară după cutii de carton. Mai nou, doarme pe pervaz, cu geamul între ea şi cuibul de lăstuni.
ApreciazăApreciază
Vero,dacă ai nevoie de ceva pui de eșarfă, să-mi spui! Eu, așișderea, dacă simt nevoia de pui de pernă, te atenționez.
🙂
De când am pus plasă (cam ca a ta, nițel mai subțire) la un geam, Mili stă acolo ca iubita locotenentului francez. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La capitolele timp liber și televizoare cu tub catodic sau cristale lichide, Renato, am urmărit un serial care-i place și lui Stephen King:
https://opozitie.eu/2018/peaky-blinders-2013/
ApreciazăApreciază
Aldus, am văzut primul episod aproape în întregime. Recunosc, o producție de calitate, dar nu-mi dă ghes inima să-l urmăresc. E un pic lent, pentru mine, în momentul acesta. Poate cu altă ocazie, când voi fi mai liniștită pe dinăuntru.
Mulțumesc că mi l-ai semnalat! Mă bucur că i-a plăcut domnului King, pe care îl iubesc. 🙂
Despre traducerea titlului, având în vedere că e vorba despre șepci cu lame cusute în cozoroc poate că „șepci tăioase”. Nu știu povestea, dar dacă se lasă cu violențe în episoadele următoare, merge și „Șepci ucigașe”. Nui știu, zic și eu, întreab-o pe Vero. Ea e antrenată în traduceri tributare contextului.
ApreciazăApreciază
Ei, traducerea nu-i așa importantă. Era mai mult un artificiu cu care să deschid și să închid prezentarea serialului. 🙂
Nu mai rețin bine primul episod, dar serialul nu mi-a lăsat impresia c-ar fi lent. Iar dacă te-ai fi uitat până la sfârșit, ai fi văzut că fata care s-a angajat la bar lucra pentru polițistul ăla nou-venit. Altfel, what happened, de ce ești agitată?
ApreciazăApreciază