Chestionar

Vero a răspuns la un chestionar care e o leapșă, de fapt.
Țin să-i amintesc, pe această cale (ferată) că, ori de câte ori răspunzi la chestionare, pe net, cineva, un sociopat de 190 de kile, care poartă șosete desperecheate dar e capabil să intre pe mail-ul lui Trump, de nervi, doar fiindcă a rămas fără bomboane agricole, îți face profilul de culise și devii o carte deschisă pentru el și pentru agenturili care-ți vor împăna monitorul cu modelul tău preferat de pantofi, ca să votezi pesedeul. Sau peneleul. Sau ca să înfiezi un elefant rătăcit printre pinguini. Sau…

În fine! Întrebările sunt nițel imbecile. Vero s-a descurcat, fiindcă acesta e apanajul oamenilor inteligenți: reușesc să răspundă, la un interviu, celor mai imbecile întrebări.
Să-mi încerc și eu norocul!

1. Care sunt rolul meu si contributia mea in viata (oricare viata, profesionala, casnic-profesionala, sociala de timp liber, fie chiar si solitara, nu numai in cuplu sau grup, etc)?!

Depinde!… Dacă sunt într-un grup pe care îl detest, fac pe mortul în păpușoi sau îmi aduc aminte că aveam o treabă urgentă și mă car. Dacă sunt într-un mediu mișto, fac pe clovnul. De obicei îmi iese.  (Nu e greu să faci pe clovnul: trebuie doar să relatezi, cu sinceritate, o situație prin care toți ceilalți au trecut, cu aceleași reacții intime dar, din politețe și din alte considerente sociale, se prefac că, da, a fost ochei).
În particular, rolul meu e să produc panică. Mie însămi, pe mine, mă. Iau o pastilă în cazul ăsta și nimeni nu bagă de seamă că sunt un mic producător autohton de panică care nu contribuie cu nimic la progresul economic național.

2. Care este scopul sau ţelul meu ? (Daca am vreunul, deoarece nu e obligatoriu sa fim chiar toti interesati de teleologie)

Să cad în picioare, indiferent de înălțime, de situație, de gravitatea ei. 

3. Unde sunt ? (Fie concret, fie abstract, desigur, e voie chiar si poetic, nu neaparat filosofic sau fizic)

Habar n-am! Urmare a unei traume psihice din copilărie, mi-am pierdut complet simțul orientării. Dacă mă uit la Călăuza lui Tarkovski, mi se pare că sunt în Zonă. Când îl întreb pe Coabitant – unde suntem aici? – îmi răspunde: în mașină. În chiar clipa asta sunt în camera cealaltă.

4. Care e memoria numelui meu ? Ma rog, care sa fie memoria preferata a numelui meu, (sau avatar) ? (Poate fi conceput si ca epitaf, in stil popular Sãpanţa !)

Memoria numelui meu e ca memoria apei. Cristalizează mereu altfel, în funcție de cei care îl pomenesc.

5. Care e perspectiva mea ? (De la fereastra, filosofica, politica, culturala, profesionala, spirituala, etc, la alegere, desigur…eu personal voi adresa mai multe aspecte, dat fiind ca ma aflu in centrul unui univers cu mai multe dimensiuni, inca nu am terminat nici sa le numar pe toate, insa asta nu e obligatoriu pt toti)

O pensie decentă, indiferent de culoarea guvernelor și rata inflației. A!… Și s-o apuc, firește!…

Lui Vero, cu toate gândurile mele bune și vouă, garagiilor, mai mult sau mai puțin simandicoși!

 

Reclame
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, glume bune, părerea mea, strict autentic, Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Chestionar

  1. Vladen zice:

    Imbecilul e un islandez, probabil gay, fiindca au intrebarile au fost preluate si raspandite de Rudolph, zeul lepselor 😀 (sau fostul zeu al lepselor ca nu cred ca mai activeaza pe blog, doar pe FB). Cred ca suna asa tampitel intrebarile si fiindca nu s-a priceput el la o traducere mai buna. Eu m-am molipsit la prima runda, da’ nu m-am putut abtine sa nu o contaminez si pe Vero ca aveam o banuiala ca la un moment dat o sa cedeze si o sa o faca, hehehe.

  2. Vero zice:

    Sper doar că n-o să înfiez vreun elefant care miaună, precum Chiţurina, până se-ndură cineva să-i arunce bile de poleială; fiindcă altminteri s-ar putea s-ajung patroană de faună rătăcitoare, expulzată de pe domeniul comun chiar de tipul care-a deprins respectiva faună s-aducă în bot bilele fugărite, pentru a fi aruncate iaraşi. Şi iarăşi. Şi iarăşi…

    • Vero, eu am înfiat, odată, un urs. Sau un brad?I Nu mai știu. Virtual. Singurii fii valabili sunt cei cărora le pui tu, cu mâna ta, un castron de mâncare în față și-i mângâi, înainte de-a adormi, până adorm ei primii. Restul e manipulare.

  3. Cudi zice:

    Apropo de memoria apei, aici e întreg documentarul, cu subtitrare în română (mi-a plăcut):

  4. Marian zice:

    ” O pensie decentă, indiferent de culoarea guvernelor și rata inflației. A!… Și s-o apuc, firește!…” RESTUL SANT DOAR VORBE DE VORBIT !!! Din partea mea , cele mai sincere urari de sanatate maxima , si-ti doresc din toata inima , stimata Renata Carageani : 😉 S-O APUCI !!! 😀 😀 😀

  5. psi zice:

    măăăi, oi fi pisică și tu, ren? 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s