De ce o iubesc pe Olivia

Nu, n-o iubesc, să ne-nțelegem! 
A fost doar o parafrază la un titlu celebru, pus de un scriitor celebru pe care nu-l iubesc, așișderea, dar mă gândesc uneori la el cu mare admirație – e uluitor cum, și dacă n-ai poveste, măcar îți fabrici un stil și te ții în siajul lui, până te observă un critic literar important și te declară bun, de teamă să nu pară el prost.

Dar să revenim. N-o iubesc pe Olivia, dar îmi place.

Pentru că are umor și găsește titluri bune.
Pentru că vrea să se sinucidă și, până să transforme visul în faptă, e mai vie decât ăia care speră să trăiască o sută de ani, plictisind lumea virtuală cu prețiozități sferto-poetice, cu bune intenții, cu panseuri poptămășiste, cu tablouri de la „Geamuri și oglinzi”, cu texte motivaționale, cu melancolii blegoase și alți muci suflați în batiste de organza roz.
Pentru că nu-și caută pe Dr. Google o tehnică plăcută de încheiat socotelile, ci ne tot întreabă pe noi, cititorii ei, cum să facă să moară mai bine.
Pentru că, în plină criză personală existențială, mi-a dat un motiv să aștept foarte curioasă sfârșitul verii 2018, când ea, Olivia, va părăsi viața, cumva. Adică, altfel zis, mă simt ca și cum, sătulă de filmele în reluare pe care le dă proteveul, m-aș repezi la cinematograf, să văd o premieră.
Pentru că ea crede că noi credem că și-a făcut blog doar ca să afle un mod de lucru, altul decât acela cu pistolul la tâmplă, că n-are armă în dotare.
Pentru că, deși e limpede că are mașină (face poze prin oraș prin parbriz), nu știe că, la o sută și ceva de kilometri pe oră, dacă intri oblu într-un zid… aia e!

Sper să se instaureze cât mai repede căldura verii, să se dilate Timpul, să dureze cât mai mult live-ul ăsta!…

Mulțumesc, Olivia! Simt că trăiesc!

Reclame
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, aminriri, autoturisme și alte chestii personale, bloguri care merită citite, citesc şi-mi place, filme, glume bune, strict autentic, Uncategorized și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

50 de răspunsuri la De ce o iubesc pe Olivia

  1. La 100 nu e garantat. Dar nu viteza e problema. Zidul perpendicular… toate au deflectoare. Nici nu iti trebuie masina pentru asta, poti inchiria. Zidul asta
    ..comporta niste riscuri dar.o sa fie una din variantele la care apelez in cazul in care nu gasesc ceva mai safe. Dar se inlocuieste zidul (pe.care nu l-am gasit) cu un tir parcat. Si verificat inainte daca tir-ul e plin, cu cat mai mare masa cu atat mai bine.

    • Remi zice:

      Ce maşină, ce zid, ce tir… Ia-ţi zboru’ de la etajul 10, gen. Aterizezi garantat direct pe lumea ailaltă.
      Cât despre „c-o moarte toţi suntem datori, dar cui dracu’?”, chiar nu ştii cui?
      Lanţului trofic, colonele. În cazul tău, viermilor din Ghencea Militar, Aleea Fanfarei. Pesemne că-s deja şi ei cu AMR-ul.

      • Garantat nu este, statisticile vorbesc de 80 %. Apropo, daca rup lantul trofic si o pe crematoriu ? Si asa nu prea ingroapa astia sinucigasi din ce am auzit.
        Mai e ceva cu zborul, nu sunt convinsa ca pot face pasul. O sa ti se para ciudat probabil si dar sunt pretentii si in alegerea mortii.

      • Remi zice:

        Credeam că ţi-ai cumpărat deja locul de veci, lângă puştiul pişăcios.
        Dacă o pe crematoriu, bieţii viermi vor fi cu siguranţă dezamăgiţi. Dar, ştii, foc, degajare de energie, chestii, nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă. Hrăneşti energia prin mistuirea materiei.
        Apropo de foc, dacă faci un duş cu benzină, ceva, şi scaperi pe urmă chibritu’, cred că şansele sunt de 100%, mai ales dac-o faci fără martori.
        Oricum, cine vrea să moară nu face mofturi, nu numără lunile, nu bate câmpii cu graţie în public, nu face tam-tam.
        Cică boală lungă=moarte sigură. La tine e viceversa. Cred c-o s-o lungeşti până o să mori de bătrâneţe sau din alte cauze independente de voinţa ta. Ceea ce ar fi de dorit, că nu scrii rău. O s-avem cu blog în plus de citit.

      • Se pare ca toata lumea e experta. Oamenii par ca intalnesc sinucigasi zilnic si le-au invatat obiceiurile. Cred ca e un trend general, ca sa te faci ca nu vezi adesea spui nu cred. Nu insist, mai am unul pe cealalta linie cu pareri asemanatoare. Ca si lui, si tie iti dau dreptate. E aproape ieftin sa aprobi. Gaseste totusi de citit

      • Remi zice:

        Am citit:
        „Fiind foarte meticulosi, englezii au statistici pe baza carora pot prezice cati oameni vor muri anul viitor.
        Pe de alta parte, insa, sicilienii pot sa precizeze si cateva nume…”
        Concluzia: Du-te în Sicilia şi pune-te rău cu Cosa Nostra. Şi, între timp, pune pe blog poze de la faţa locului.
        Dacă n-ai bani, vinde reşedinţa din Ghencea.
        Nici eu nu mai insist, că deja mi-am băgat prea mult nasul în viaţa/moartea ta, fapt pentru care îmi prezint cuvenitele scuze, colonele.

      • Eu stiu cum se vede din afara tu nu ai nici cea mai vaga idee despre cum e din interior. Altfel sunt convinsa ca ai dreptate

      • Oricum, vad o urma de progres. Ca sunt idei de clasa 2 e alta discutie, pare insa dca incepe sa se miste incotro vreau eu. Sau nu

  2. Este posibil ca tu sa ai dealeri de moarte printre followersi. Ss stie despre mine ca platesc bine. In plus, daca au vreodata probleme, eu ii pot pune de acum in legatura cu un psiholog extrem de capabil care este si aproape ieftin. Traiasca moartea !

  3. zazania zice:

    Ti-ai tras blog de sinucigasi, printeso?

  4. zazania zice:

    Nu-I ilegal ci imoral. S-ar putea sa te citeasca niste adolescenti debusolati.

  5. Samanu zice:

    De ce data limită e fixată pe 15 august?

  6. papagigli zice:

    Batu-te-ar norocu de mucalita! Pina sa vad comentariul egiptencei, am crezut ca te referi la Olivia Newton-John, ca si aia dorea sa si-o puna ca, pare-mi-se, n-o iubea John. Travolta, bre, ala cu moaca de tractorist comunal si cu pilozitatile muiate-n grease.
    Acum ca m-am dumirit despre care Olivia e vorba, te-as intreba, de ce trebuie sa stiu eu ca n-o iubesti desi o placi? Ii facem dosar de cadre? 😆

  7. Cudi zice:

    Poză de profil luată de pe net după o căutare de genul „suicide woman”, o descriere epatantă, un widget mare în dreapta cu lunile de trăit , mai mult de trei, patru articole într-o zi, multe poze, poze cu natură, poze pline de culori, rânduri, rânduri despre cum pleacă, când pleacă și de pleacă, rânduri puternice, înapoi și înainte, dispoziția de a comenta cu necunoscuți, replică după replică, titluri cu adrenalină, când ăia care pleacă pe bune, pur și simplu pleacă.
    Nu, ăsta nu e blog de sinucigaș, dar ar putea deveni, dacă-l tratați ca atare. Deocamdată e blog de om bolnav.

    • De ce, Cudi? De ce ar fi Olivia mai bolnavă decât noi, ceilalți? De ce ar fi fashonistele care scriu, zilnic, despre creme de față sau veganistele care proslăvesc, zilnic, rețete cu urzici și semințe de in, mai sănătoase decât Olivia, care vorbește, aproape zilnic, de sinucidere? E tot ujn blog tematic, nu? Dar cel puțin femeia are umor. Negru, dar umor. 🙂

      • Aldus zice:

        Da’ cine-a zis că „blogărițele de beauty” sunt normale? 😀 Citește cineva de pe aici fashioniste?

        Să ne înțelegem, există o mulțime de categorii de oameni cu pitici la mansardă. N-o zis nimeni că sinucigașii sunt singurii. 🙂 Acuma, depinde și în ce număr se prezintă piticii ăia. Mai mulți mai puțini, mai melancolici, mai puși pe șotii… 🙂

      • Cudi zice:

        Poate pentru că un doctor oncolog i-a pus un diagnostic nasol, spre exemplu. Nu am spus că blogul Oliviei ar fi unul de om bolnav în sensul sugerat de tine, Renata. Deși mi-a trecut prin minte că, la sfârșitul deadline-ului, Olivia va încheia socotelile cu… nickul acesta de wp și nu cu viața. Da, mă îndoiesc că o va face. Însă dacă e pe bune ce zice…
        Sinuciderea e un act intim, nu e show.
        Olivia cochetează cu ideea de a se sinucide, mai mult sau mai puțin serios, și o face vizibil, în blogosferă. Tu i-ai dedicat un articol, spunând câteva vorbe despre ea, cu accent pe intenția de a-și pune capăt zilelor. Din punctul meu de vedere, ai greșit. Acum toți o știm de Olivia sinucigașa și ceea ce putea fi o joacă labilă în spațiul virtual se poate transforma într-o întărire a opțiunii ei, un „ce-ar fi să…” putând deveni un „am să…”. Consecințe au apărut deja – schimbarea deadline-ului de la „mai am trei luni” la „mai am 19 zile”. Poate că ar fi trebuit să ne-o prezinți pe Olivia fără a aduce în discuție aspectul sinuciderii, cu tot dramatismul lui. Sau poate ar fi trebuit să blochezi comentariile la articolul dedicat ei, tocmai pentru a preveni astfel de consecințe nedorite. În ciuda spontaneității, deschiderii și umorului ei, e trist, e dureros, e teribil ce și cum face, situația în care se află, bat-o norocul să-i fie mai bine. 😦
        Nu, nu e ok că aștepți cu curiozitate sfârșitul verii 2018, nu, nu e ok că, sătulă de filme clișeu, aștepți o astfel de premieră. Disperarea e pretutindeni, poți să o găsești și în oglindă.
        Și, oricum, n-ar fi o premieră. Milioane de oameni reușesc a părăsi lumea asta din proprie inițiativă, an de an.
        Da, putem respecta o astfel de decizie, dar nu e ok să o aplaudăm, să mulțumim pentru așa ceva.
        Cum spuneam, mă îndoiesc că Olivia se va sinucide la capătul deadline-ului. Olivia e un personaj de blog, cu poză luată de pe net, mult prea atentă la ce spun niște necunoscuți despre personajul ei, pe net, mult prea preocupată de a pune poze, link-uri, de a împărți like-uri unor articole pe bloguri, cu și fără rost. Nefiresc de deschisă și preocupată de aceste tâmpenii, când timpul și-l conștientizează finit și spre sfârșite, spre deosebire de noi.

  8. Aldus zice:

    Scrie foarte bine (când nu pune poze sau videoclipuri). Dar, imho, e ciudată.

    Eu am renunțat s-o citesc după ce am observat că dă like-uri pe bandă rulantă la postările de pe blogurile cititorilor, fără să comenteze la ele (tu ești o excepție). De exemplu, mie mi-a dat like la un articol în care îi criticam pe ateii ce critică sărbătorile religioase (ea fiind o astfel de atee). Când am întrebat-o dacă mi-a citit articolul, a zis că da și că mi-a dat like pentru că a râs. Și imediat s-a dezabonat de la blogul meu.

    Nu știu cu finele lui 2018. Undeva într-un comentariu scria că mai are 2-3 ani maxim.

    • Vero zicea că mai dă like să știe omul că a citit articolul dar n-a avut timp sau ce să comenteze.

      • Aldus zice:

        Fair enough. Dar dacă să zicem eu sunt fan declarat Osho iar tu publici un articol în care scrii că Osho este un mare șarlatan și eu îți dau like, ce concluzie tragi? 🙂 Recitește-mi cu atenție comentariul.

      • Amândoi știm că eu îl consider pe Osho un șarlatan și că ție îți place. Tu știai că Olivia nu e vreo bisericoasă. Deci like-urile pot însemna orice, cu excepția „sunt de aceeași părere cu tine”.

      • Aldus zice:

        Știi lema lui Occam? 🙂 Da, pot înseamna orice, iar cel mai probabil înseamnă chiar ceea ce am explicat mai sus. Tu ocolești concluzia mea, care-i cea mai simplă și directă. Dacă mi-ar fi dat like că am făcut-o să râdă, cum a zis ea, de ce s-ar fi dezabonat imediat după ce am întrebat-o? S-a dezabonat pentru că și-a dat seama că public articole care nu-s pe gustul ei. Dar și-a dat seama când i-am spus eu, că ea nu citise. Ea dăduse doar like.

      • Vero zice:

        Renata, eu dau like ca să ştie omul că mi-a plăcut articolul. Dacă-l citesc şi nu-mi place, nu las urme. Sau comentez, dacă vreau să ştie că părerea mea e alta. Şi eu sunt eu, iar Olivia e Olivia. Nu cred că avem metehne comune.
        La articolul ăsta am dat like fiindcă e scris mişto (aşa cum scrii de obicei) şi fiindcă modul în care vezi blogul Tutankamonesei e destul de bizar (în viziunea mea) ca să mi se pară interesant.

  9. Remi zice:

    Sinucidere asistată de blogosferă. Noul trend în materie de cântece de lebădă.
    Să aplaudăm.

  10. papagigli zice:

    Nu se va sti niciodata daca sinuciderea e un act de curaj sau de lasitate. E foarte adevarat ca religiile il considera eroism, martirism, pacat sau motii ma-sii. Dar excluzind din start religiile, ca fiind aberante si rupte de realitate, ramin evidentele. Viata e asa cum si-o face fiecare si cind nu mai e de trait, e de murit si nimeni nu cred ca are dreptul sa judece o astfel de decizie, chiar si cei care intr-o situatie similara ar alege o alta cale.

    • asteptand un tren zice:

      Eu cred ca sinuciderea nu este nici act de lasitate, nici de curaj, este un act de ..durere! Nu este eroism asa cum cred musulmanii si unele secte dar este un pacat pentru ca e o crima impotriva propriei fiinte, impotriva vietii si viata e sfanta.
      Sunt de acord ca nu avem dreptul sa-i judecam pe cei care se sinucid dar avem obligatia sa-i ajutam sa nu o faca. Nu putem renunta la ei chiar daca ei pot renunta la noi. Adica vreau sa spun ca se poate si dragoste cu sila! :)))

      • aut, deși ai perfectă dreptate, știi foarte bine că dragoste cu sila nu merge.

      • asteptand un tren zice:

        Se poate Renata, sigur ca se poate, avem chiar o traditie in asta! „Daca voi nu ma vreti, eu va vreau, raspunse Lapusneanul, a caruia ochi scintiera ca un fulger, si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi si voi!” :)))

      • papagigli zice:

        aut, desi ai perfecta dreptate, n-ai deloc. 😆
        Toti simtim sau trecem prin dureri, mai mari sau mai mici. Dar nu toti ne sinucidem. 😉 Asa ca ce am afirmat, ramine-n picioare. 😛
        Si de ce ma rog n-ar avea dreptate musulmanii? Ce te face sa crezi ca tu esti cea care imparte dreptatea pe Pamint? Poate ca totusi exista-n rai niste virgine-n asteptare de martiri. Despre virgini nu poate fi vorba pentru ca la musulmani nu exista si eroine, doar eroi. 😆
        Din punctul meu de vedere, n-aveti dreptate nici unii, nici altii. Atita timp cit e vorba de viata mea, consider ca eu sunt cel ce are drepturi depline asupra ei. Asta nu ma face nici erou si nici pacatos. E doar o chestiune de intimitate, prevazuta in drepturile omului.
        Spui ca „nu putem renunta la ei”. Perfect. Atunci cine nu poate renunta sa-si asume raspunderea de a le rezolva promlemele vitale care-i determina la o astfel de decizie. Ca doar cu „e pacat” si alte vrajeli de genul asteia, nu esti convingatoare. Daca are o boala terminala, vindeca-i-o! Daca are o depresie, vindeca-i-o! Daca are 2 milioane datorie, plateste-i-le! Daca a parasit-o barbatul, inlocuieste-l! Si tot asa, ca de vorbe toti suntem satuli, pina si sinucigasii. Faptele … vorbeste 😉

      • Aldus zice:

        Imho, te poți sinucide din multe motive. Poate ești depresiv. În cazul ăla nu e o problemă de curaj sau de lașitate, ci de niște lucruri sărite de la locul lor. Oamenii sunt asamblați de așa natură încât doresc să trăiască cât mai mult. Dorul ăsta nemărginit ce ne atrage în viață, vorba lui Eminescu, e atât de profund și de universal (i-am și dat un nume: instinct de conservare), încât trebuie să ai niște lucruri mutate de la locul lor ca să îl poți surmonta sau anula. Sau ca să nu funcționeze la tine.

        Te poți sinucide ritualic. Din onoare, cum făceau samuraii. Acolo e un gest de curaj. Sinuciderea lui Decebal, de asemenea. Sau te poți sinucide din fanatism. Sigur că fanatismul seamănă puțin cu curajul, dar e fanatism. Mă gândesc acum la teroriștii care luptă pentru Allah.

        Atunci când nu ești depresiv și nici fanatic și nici mistic și nici nu urmezi un cod al onoarei, ci pur și simplu erai un om ca oricare alții, dar ai ajuns într-o situație disperată, obiectiv disperată, cum ar fi bolnav în stadiu terminal, atunci când la orizont nu se mai întrevede nicio soluție de scăpare, atunci când aparent nu mai ai nicio speranță, sinuciderea este un act de lașitate. Pentru că a continua să trăiești în aceste condiții este un act de curaj.

        My 2 cents.

    • asteptand un tren zice:

      Toti suntem curajosi si toti suntem lasi dar nu inseamna ca ne si sinucidem din cauza asta. Prin urmare afirmatia ta nu mai sta, cade ca popicele! :)) Musulmanii nu pot avea dreptate, sacrificiul lor e crima si pedeapsa! Ah, cat il iubesc pe Dostojewski! Nimeni si nimic nu poate motiva crima! Si eu nu impart dreptatea, eu o apar!
      Sigur ca ai drepturi depline asupra vietii tale si ca eu nu am voie sa intru cu bocancii in ea dar daca-mi esti ruda sau prieten sunt situatii in care pot intra pentru ca mi-o cere datoria de om. De vindecat boli si alte asemeni, ii las pe specialisti sa o faca si nici nu ma gandesc sa-i inlocuiesc barbatul! In cazuri din astea o ajut prin a-i prezenta altul! :)))

      • Aldus zice:

        Nu toți suntem lași. Te rog frumos, mă jignești! Există și bărbați pe aici! 😀

        Auzi, da’ dacă l-a părăsit soția, îl mai ajuți? 🙂

      • papagigli zice:

        aut. Ce faci, soro, tu despre ce vorbesti? Ce am spus e ca nu se va sti niciodata daca sinuciderea e un act de mare curaj sau de mare lasitate. Tu spui ca „nu”, e un act de mare durere. Poti simti dureri atroce, dar daca ai curajul de-a le infrunta nu te vei sinucide niciodata. Daca insa te vei considera invins si nu vei dori sa lupti, poti sfirsi prin a te sinucide. Tu unde bati, ca nu m-am prins.
        Sacrificiul lor e „crima si pedeapsa”? Asta in acceptiunea ta. Te-ai gindit ca poate sacrificiul lor are totusi o logica? E drept ca nici eu n-o vad, dar nici nu pot s-o exclud ca asa vrea logica mea vest euro-americana. Nu prea inteleg ce are Rodion cu cazul de fata. Ce mustrari de constiinta au musulmanii? Dar „egipteanca”, ca de ea vorbim?
        Datoria de om? Adica datoria de-a viola intimitatea cuiva? Ce draci vorbim?
        Daca-i lasi pe specialisti, atunci de ce te bagi? Doar ca da bine la public?

      • asteptand un tren zice:

        @ Aldus
        Da, ceva ni se ia sau ceva se strica la noi, in noi si daca nu se poate repara, apelam la gesturi disperate.
        Sinuciderea din onoare, sa nu uitam sa le amintim si pe fecioarele ce se sinucideau ca sa nu fie profanate, era un comportament stimat si idealizat si poate fi inteles in contextul acelor vremuri dar azi nu mai poate fi aprobat.
        Totusi ideea cu lasitate si curaj in sinucidere mie nu-mi suna bine. Adica cred ca este o interpretare prea simplista vizavi de profunzimea si dimensiunile acestui act.

  11. Pingback: Sfat | NOTE FALSE

  12. asteptand un tren zice:

    @ Aldus

    Serios? Barbatii nu stiu ce-i aia lasitate? :)) Dar de zicerea asta stii: La razboi inapoi, la placinte inainte! :))) Ce zice asta de curajul barbatului? :))))))

  13. papagigli zice:

    Am un mesaj si pentru nevasta lu’ Tutankamon.
    Egipteanco, daca tot ai de gind sa ti-o pui, fa-o in asa fel incit sa se creada ca ti-a tras-o Dragnea, vedea-l-as dama de companie in pirnaie.

    • asteptand un tren zice:

      Papagigli, eu stiu ca tu stii de gluma! Aia cu popicele a fost o gluma!
      Trebuie, totusi sa-ti dau dreptate ca actul asta, la musulmani, are o logica, este un act teroristt ce face parte din Razboiul Sfant dus impotriva crestinilor si impotriva stilului de viata occidental. Prin urmare ei nu se sinucid pe motiv de criza existentiala ci pe motiv de ura.

      Rodion nu are ce cauta in povestea mea ca eu m-am folosit de crima si pedeapsa ca metafora.
      De Olivia eu nu-mi permit sa vorbesc! Ce am spus pina acum, am spus-o la modul general.

      • papagigli zice:

        Gluma, negluma, popicele cad numai atunci cind sunt lovite. Cind bila trece pe linga, ramin in picioare 😉
        Razboiul sfint nu e impotriva crestinatatii ci a oricarui individ care nu le impartaseste fanatismul, incluzindu-i pe musulmanii moderati. Dar, ceea ce numesc eu fanatism si tu terorism, ei numesc datorie sfinta. Si de aceea spuneam ca religiile sunt absolute si ca urmare, intolerante. Chestie pe care tocmai ai demonstrat-o tu. 😉
        Ca si eu la rindul meu sunt intolerant, in cazul fundamentalistilor, recunosc, dar eu nici n-am pretins a fi vreodata. 😉

  14. asteptand un tren zice:

    @ Aldus
    Aaa, am uitat sa zic ca nu-l ajut daca-l paraseste sotia :)))

  15. asteptand un tren zice:

    @ Aldus

    Recunosc ca sunt situatii in care nu sunt o buna samariteanca! :)))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s