Haihui-uri pisicești (1)

Biban sălbatic,
Pui fericit și tânăr:
e sărbătoare.

Nu am înnebunit de tot, dar asta mi-a ieșit, citind ce scrie pe plicul de mâncare pisicească, aia care-i place lui Mili cel mai mult.
Lipăie cu smerenie de habotnic, parcă ar pupa Moaștele Sfârșitului de Lume și ar pipăi, cu mustățile, Lumea cea Nouă.
E un moment care se lăbărțează minute, ca un ochi scăpat din Iglița Timpului care croșetează contra cronometru pentru noi, ceilalți.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în cronici, glume bune, jurnal, pisici și alte lucrușoare, prieteni, publicitate, strict autentic, Uncategorized, ştiri de neştiut și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Haihui-uri pisicești (1)

  1. papagigli zice:

    Renato, dragostea mea, zicerile tale-mi aduc aminte de Lesnea, desi nu-mi doresc sa mi-l aduc aminte. Of, cit de duios o ardea el si daca te-ar fi citit acum, sunt convins ca ti-ar fi dedicat citeva versuri, adaptate, la personajul Rica (Venturiano 😉 ca e mai acceptabil decit tiganul cu acelasi nume )
    Pisica ti-e-n toate,
    In cele ce sunt.
    Și-n cele ce mâine vor râde la soare
    E-n pruncul din leagăn.
    Și-n omul cărunt,
    E-n viața ce veșnic nu moare.
    Si mai, ca bine ti s-ar mai potrivi! 😆

    • Gigli, cu toată dragostea mea, de la Lesnea la Mili e tot atâta asemănare ca-ntre numele lor, bifând pe vocale și consoane.
      Măcar să-mi fi dat de exemplu un poet competent, ca Geo Dumitrescu!
      Are el o strofă, politrucă, absolut perfectă:
      „ Dar priviţi-mă-n ochi, răspicat. Cântăriţi
      cât mi-e umbra de-naltă şi lumina de grea,
      măsuraţi-mă drept, şi-o să ştiţi
      că garoafele-s roşii şi din pricina mea…”

      • papagigli zice:

        Si ce are garoafa cu Rica, indiferent a cui e pricina?
        Nu era vorba de Lesnea, ci de poezia lui care ti se potriveste, manusa, ca la tine nu-i partidul la putere, ci Rica 😉
        Am citit pe undeva ca Lesnea se referea la Barosan, dar a dat-o pe partid ca sa treaca cenzura. Mare pisicher!

  2. psi zice:

    stai să vină vremea cînd o să se uite la plic cu dispreț. stai numa! 😀 să vezi atunci secunde lăbărțate.

    • Bine că mi-ai zis, să pun un cuțit bun deoparte, să am cu să-mi tai venele!
      Psi, veterinarii zic că poți să-i dai pisicului aceeași mâncare, o viață. Dar al meu face diferența. Un castronaș cu origen, un castronaș cu „pentru pisici mofturoase”, unul cu schesir – hrană umedă. Le cercetează, ezită, alege.
      Cum e, de fapt? Au gust? N-au gust?

      • psi zice:

        eu cred că au gust. maya se plictisește teribil. bașca să nu vadă nimic cu pește în castronul ei (spre deosebire de naomi care nu servea vită). și când se plictisește maya e tot o jale la ea și-o disperare la mine pe tema asta. schimbăm, aruncăm…

  3. castanman zice:

    Renule, postarea ta e clar din specia celor „Patru madrigaluri”, poezia lui Ivănescu, aia în care-şi boteza motanul ba Theobald, ba Menelaos, în funcție de activitatea specifică :). Doar, doar n-o mai fi supărată gagică-sa…

  4. castanman zice:

    In ultima frază nu e folosit prea mult „care”?

    • Castane, ba da! E doi de care. Prefer doi de care în loc de un gerunziu. Se vede că n-ai pisic! Numeri relativele și nu-ți imaginezi filmul. Dacă urmărești un pisic mâncând ce-i place, te simți ca și cum ai urmări „Călăuza” și Tarkovski însuși s-ar afla pe scaunul din stânga ta. 🙂

  5. Cudi zice:

    Zi-ne și nouă despre ce plic de mâncare pisicească e vorba, să fie sărbătoare și-n farfuria lui Simon!

  6. Ioana Maria zice:

    Milli al tau este un rasfatat. Foarte bine, merita.

    • Angoasa mea permanentă: nu-s capabilă să-i ghicesc gândurile, toate. 🙂

      • Ioana Maria zice:

        Nu te mai framanta, doar ele stiu la ce se gandesc atunci cand binevoiesc sa ne acorde atentia lor. Pisica mea este mai vorbareata si vine sa imi dea de stire ca vrea sa fie mangaiata, in schimb pe motan trebuie sa il rog sa ma lase sa il dragalesc.

  7. Vladen zice:

    Noi suntem in faza de amor blegos cu supele de la plic. Orice altceva paleste, se ofileste si moare. Problema este ca necesita un talent deosebit genul asta de hrana, prin urmare doar partea feminina a familiei e populara.
    Sa nu uit: de la psi ni se trage. Ea a bagat supele in viata noastra.

    • Vladen, nu știu ce mărci de supe la plic aveți voi, că la noi sunt de nemâncat.

      • Vladen zice:

        Cred ca sunt Gourmet, dar nu-s 100% sigur. Stiu ca nu le place/prieste cea de peste, dar celelalte varietati starnesc pasiuni. E si posibil sa fie si diferenta de calitate/compozitie in functie de tara unde sunt distribuite, am mai vazut asta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s