Vecinul Bălan&Canada = LOVE

Canada.
Când zic „canada”, mă gândesc  la fostul meu vecin, domnul Bălan, cândva electrician la Electrecord, pe care eu l-am prins pensionar sadea, locuind în apartamentul din stânga mea, cum ieși pe ușă,  la patru camere, parter, în cartierul Ghencea-Compozitorilor, împreună cu soția și atât.
Cei patru fii plecaseră în Canada, imediat după decembrie ’89. Băieți cu liceul terminat. Unul lucra în construcții, punea gresie și faianță, altul lucra tot acolo, dar la negru, schimba robinete și țevi, al treilea nu lucra, ședea la unul dintre ăia doi, se însurase, aștepta un copil, era fericit că. Al patrulea lucra ca traducător la un birou notarial (sau echivalent) pentru ceilalți români care știau să vopsească, să schimbe siguranțe, chiuvete, să monteze mașini de spălat și doreau un contract de muncă la alb.
Domnul Bălan s-a dus în vizită în Canada anilor 90.
Mă iubea, asta e cert, m-ar fi văzut nevasta perfectă pentru oricare dintre băieții lui, după ce am divorțat. Dar mai ales pentru „notar”. Ăla șaten cu ochi verzi care rămăsese, după liceu, cu toate literele la el și era  „serios”.
Domnul Bălan îmi plimba câinele când eu aveam câine și un iubit funcționar la Banca Națională. Deci continua să mă iubească  și mult după ce băieții lui erau oarecum aranjați în Canada.

A venit vara și domnul Bălan a plecat în vizită la băieți.
O vară de coșmar!
Am parcat câinele la maică-mea.
Prin august, poștașul mi-a adus o scrisoare recomandată.
O pagină jumătate, A4, de la domnul Bălan. Era fericit! Câștigase, la futu-i mă-sa, vreo 800 de dolari canadeji într-o săptămână, din schimbat robinete, vopsit gard, tuns iarbă, plimbat câine…
Îmi ura de bine. Și că abia așteaptă să vină acasă. Ce face cățelușul?
Pe urmă era un post scriptum: ”Domnișoară, n-aveți ce căuta aiciea! E doar pentru ăia care repară orice. ”

Așa că  opinia guvernului canadian, cu reintroducere vizelor pentru români, îmi pare corectă.

 

Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, aminriri, apucături proaste la români, epoca de piatră, literatură, o ţară frumoasă, părerea mea, strict autentic și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la Vecinul Bălan&Canada = LOVE

  1. asteptand un tren zice:

    Daca te-ai fi dus dupa saten, stiu sigur ca ne-ai fi scris si de acolo, dintr-un alt capat de lume! Ai fi scris despre Niagara, despre lacuri cristaline in care se oglindesc artari cu frunze de foc, despre elani speriosi si sconcsi indrazneti, despre dragalasii ursuleti spalatori, despre muzee fantastice si zgarie-nori in stil francez…Dar ne-ar fi lipsit tare mult povestile din Bucurestiul tau de ieri, de azi si de maine..

    • Așteptânduntren, n-aș fi avut cum să mă duc după șaten, întotdeauna mi-au plăcut golanii, cu sau fără studii superioare. Golanii au un atu – te duc la munte marți noaptea, pe negândite, și te depun la birou miercuri dimineața, în perfectă stare. Serioșii planifică excursia timp de două săptămâni, atît de temeinic, încât simți că deja ai fost. Dar o anulează, în ultimul moment, fiindcă prognoza meteo e defavorabilă.
      🙂

      • asteptand un tren zice:

        Haha! Atunci multumim golanilor ca au avut grija sa nu-ti vina dor de duca! Eu nu prea stiu cum e sa ai de-a face cu ei ca nu-s curajoasa ca tine! Adica mi s-a intamplat totusi, a fost cum spui, calatorie in orase romantice, seri romantice, nici o zi nu semana cu cealalta pina cand am aflat ca domul golan era …casatorit. Era sa iau si bataie de la doamna sotie, noroc ca m-a crezut pe mine, nu pe el, ca habar n-aveam ca el statea cu fundu’n doua barci. Era sa ma aleg nu numai cu inima franta ci si cu ceva coaste rupte. Dupa istoria asta „nostima”, ceream cv-ul interesatilor! Brrr…

      • așteptând un tren, să n-o luăm stricto sensu, când zic golan, mă gândesc la boem, non-conformist, spontan… nu chiar la un tip care nu-ți spune că e însurat.
        În altă ordine de idei, să fim cinstiți, dacă îți cade unul cu tronc, dacă apare chimia, vorba lui Sava, că are și ea o poveste de-asta pe blog, e destul de greu să te împotrivești chimiei. Dacă o faci, e un mare tur de forță, e eroism și, oarecum, ipocrizie. Nu-ți ridică nimeni statuie. Cândva, la bătrânețe, amintirile tale vor fi mai sărace cu una. Lucrurile sunt foarte complicate când apare triunghiul și, crede-mă, sunt prea bătrână să nu știu că e imposibil să fii sigur în cine merită să dai cu pietre: în amantă, în infidel sau în soție? Of, să mă opresc, că deschidem o variantă a cutiei Pandorei, care s-ar putea numi cutia lui Venus. 🙂

    • Aldus zice:

      @asteptand un tren

      Dacă pui problema la modul că era să te alegi și cu ceva coaste rupte pe lângă inima frântă, înseamnă că probabil inima aia n-ar fi durut așa de tare.

  2. asteptand un tren zice:

    @Aldus

    Pai ar fi meritat domnul golan sa sufar de inima franta din cauza lui sau de coaste frante? Eu nu cred. Stii, chiar daca eram foarte tanara pe atunci, eram totusi prudenta si nu-mi puneam usor inima pe tava. Promit ca nici altceva nu puneam usor pe tava :))). Ideea e insa ca in povestea asta, cea mai mare spaima a mea era…mama! Cand mi-a facut educatie ca la carte, nu a uitat sa adauge: ” si sa nu te prind cu barbati luati (adica casatoriti, in relatii) ca nu mai esti fata mea. Ca sa nu mai fiu fata mamei ar fi fost o tragedie pentru mine. Mama nu avea pereche ca om si femeie! Nici tata! Asa am invatat sa nu ma uit la barbati luati. Barbatii prietenelor si cunostintelor mele nu sunt barbati in ochii mei, sunt soti, tatici, ma uit la ei ca la niste prieteni dar niciodata nu-i vad ca barbati. Din motivul asta, prietenele mele au incredere in mine si ma bucura asta. Nu as strica niciodata o prietenie cu o femeie de dragul unui barbat. Sunt un om loial, in general si tin foarte mult la tot ce ne face oameni dar daca mi se raspunde urat pot sa platesc cu aceeasi moneda. Adica ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Nu suna frumos si crestin dar am si eu limitele mele.

    • așteptând…, mă bag ca musca-n lapte!… Adevăratul tău noroc e că n-ai fost îndrăgostită de însuratul mincinos. O fi fost un flirt, ceva… Când ești îndrăgostită, poa să fie ăla însurat cu un harem, nu cu o femeie, nu-ți pasă. Și uiți de mama și de tata. Îți spune una care a fugit la 19 ani de-acasă, cu colegul de bancă și s-a chiar măritat cu el. Și a durat 8 ani. Cred că 8 ani perfecți. Ba, chiar am avut tupeul să le strig părinților – voi v-ați trăit traiul, v-ați mâncat mălaiul. E rândul meu!

      • asteptand un tren zice:

        Chiar ma bucur ca te bagi ca o faci cu talent. Fuga ta cu colegul imi pare nevinovata. iubirile din liceu sunt cele mai adevarate si mai frumoase. Nu pot decat sa spun ca s-a meritat sa te bati cu ai tai si cu lumea pentru 8 ani de fericire. Nu sunt absurda, inteleg ca nu toata lumea construieste 9 ziduri cu creste inalte, ferecate cu 9 lacate fermecate, in jurul inimii, ca mine. Sa-ti fie de bine si la mai multe iubiri din astea curajoase!

      • Hei, să ne uităm în buletin și să ne temperăm umpic! 🙂 Numai Israela se credea căprioară la 80 de ani!

      • asteptand un tren zice:

        …si raspuns pentru mai sus! Am citit in fuga povestea lui Sava, nu am retinut detaliile dar eu vad si simt..altfel! Mai ales daca in poveste exista copii (stiu ca in povestea lui Sava nu exista copii dar vreau sa vorbesc de aspectul asta, cel mai important intr-o relatie). Sunt in stare sa-mi scot ochii, sa-mi tai mainile si picioarele decat sa privesc, sa pasesc si sa-mi intind mainile spre un sot si tata si sa-l fac sa-si paraseasca copiii si familia pentru mine. Am simtit de aproape ce se intampla in sufletul acelor copii, am vazut si auzit durerea lor si am fost martora viitorului lor distrus de un parinte iresponsabil ce a plecat de acasa pentru o …(mai bine nu mai spun ce!) Si crede-ma ca situatiile astea nu-s putine. De-aia nu pot fi de acord cu astfel de idile mai ales cand stiu ca multe sunt superficiale si multe se termina urat. Se consuma pe repede inainte si in urma lor ramane cenusa ce se risipeste in cele patru vanturi ale lumii.

      • Subiectul e greu și nu se pretează tranșării. Îți respect convingerile, măcar la nivel declarativ, dar viața arată altfel. Risc o argumentație nerușinat de simplă: nicio erecție nu e condiționată de numărul copiilor de-acasă.
        N.B.: N-am spus că nu putem controla atracții, senzații, sentimente, astfel încât să nu devenim sclavii hazardului. Am spus că că ele se nasc într-o zonă a creierului stăpânită de mediatori chimici care n-au auzit niciodată de morală. Le poți ucide din fașă, cu codul familiei în mână, dar nu le poți împiedica să apară.
        Puritanismul și sacrificiul suprem pe bază de rațiune țin de un anume manierism literar, la modă acum câteva secole.
        E mult mai important să știi să-ți asumi și să controlezi o relație extraconjugală, conștient fiind că ea nu va avea happy end. Când ai călcat pe bec, măcar să nu faci victime.

      • Draga mea, uneori copiii se simt mai bine cu un tată de duminică, decât cu un tată fantomă, care n-o mai iubește pe mama. Copiii și animalele simt imediat lipsa de afecțiune din familie. O simt ca pe o invaliditate, ca pe o rană, ca pe un izvor veșnic de nesiguranță și tristețe.

      • asteptand un tren zice:

        Hai sa nu imbatranim niciodata. Crezi ca e imposibil? Ma gandesc la basmul Tinerete fara batranete si viata fara de moarte si cred ca Fat Frumos a imbatranit si a murit numai pentru ca a recunoscut ca e ..batran!

      • asteptand un tren zice:

        Viata ar putea arata si asa cum zic eu. De ce trebuie sa fie asa de greu sa ne controlam impulsurile de moment? De ce trebuie sa fie asa de greu sa ne asumam obligatiile fata de cei care au nevoie de noi? Stiu, omul este de un egosim feroce. Totusi, totusi nu putem sa ignoram legile moralei si restul legilor ce tin de echilibrul existentei noastre. Sa sa stii ca eu, de fel, nu-s deloc o fiinta rationala, sunt chiar invers, adica foarte disponibila emotional dar cu toate astea nu ma las controlata de emotii mai ales cand e vorba de alegerile dintre bine si rau.

      • asteptand un tren zice:

        Si eu, draga mea Renata Carageani, as vrea sa pot sa-ti dau dreptate! Stiu ca ai dreptate in multe daaaaaar eu nu pot sa te aprob ca eu am ideile mele! Unele fixe si altele irealizabile, imi spun multi! Totusi, eu tin la ele mai ales cand e vorba de cei vulnerabili. Mai vulnerabili decat copiii, batranii si animalele nu-s altii. De ce sa nu incercam atunci sa-i protejam prin a pune nevoile noastre pe ultimul loc si pe ale lor, pe primul? Cred ca dupa milioane de ani de evolutie, omul ar trebui sa fie capabil de astfel de gesturi generoase! Cum sa-l aprob pe nenea Costica ce-si lasa patru copii si o nevasta bolnava pentru vecina Georgeta, si ea cu trei copilasi si un barbat invalid? Ce se alege de copiii aia? Ajung la orfelinat. Costica si Georgeta au dreptul sa traiasca fericiti? NU! Of! O seara buna

    • Aldus zice:

      @asteptand un tren

      Ce ziceam eu mai sus e că tu nu l-ai iubit cu adevărat pe individul respectiv. Pentru că dacă l-ai fi iubit, ai fi fost efectiv devastată atunci când ai aflat că e însurat. Adică „inima” te-ar fi durut atât de tare, încât faptul că ai fi fost bătută sau nu, cu câteva coaste rupte sau nu, n-ar mai fi contact. Nici n-ai mai fi făcut referire la ele, deoarece eventuala durere fizică ar fi fost complet eclipsată de durerea sufletească.

      De aia am zis că tu nu l-ai iubit cu adevărat, profund. Chiar dacă tu poate crezi că l-ai iubit. Dacă ești convinsă că l-ai iubit, poate încă nu știi ce-i iubirea.

      • asteptand un tren zice:

        @Aldus

        Asa e, cred ca ai dreptate, cred ca nu l-am iubit pe domnul din poveste. Cred ca nici el nu m-a iubit. Tot ce s-a intamplat, s-a intamplat intr-un timp foarte scurt. Recunosc ca timpul ala scurt a fost frumos si a fost si o experienta de viata de neuitat ce m-a ferit mai tarziu, peste ani, sa mai fac aceeasi greseala. Stiu ca esti dezamagit ca nu l-am iubit dar pentru mine a fost mai bine asa. Eram prea tanara pentru astfel de suferinte. Au venit pe urma, suferintele si vin in continuare dar azi vad altfel lucrurile si trec mai usor peste necazuri de tot felul. Si am si solutii la necazuri.
        Am sa-ti mai spun ca dupa cativa ani l-am reintalnit si era casatorit cu aceeasi femeie. Am vorbit putin si a spus ca-i place sa fie casatorit cu ea dar ca uneori se simte prins in capcana si devine un fel de Houdini ce se zbate sa scape. Mi-a spus ca atunci cand m-a intalnit, era intr-o astfel de perioada in care se credea Houdini. Am ras, a ras si el. In ziua de azi e casatorit cu aceeasi femeie si ma bucura.

      • Aldus zice:

        @asteptand un tren

        Ca să fiu dezamăgit, ar trebui să fi avut niște așteptări de la tine, pe care tu să mi le fi înșelat. Ca să fi avut niște așteptări de la tine, ar fi trebuit ca tu să mă interesezi la un nivel personal, ori eu nici măcar nu te cunosc. Iar ca să-mi fi înșelat așteptările, ar fi trebuit ca ele să fie nerealiste, ori eu m-am prins de la început că nu l-ai iubit pe respectivul, lucru pe care ți l-am și spus.

        Prin urmare, te înșeli atunci când spui că sunt dezamăgit: nu te cunosc, ca să mă intereseze, și nici nu-mi fac ușor iluzii cu privire la fetele de care ajung să fiu interesat. 🙂

      • asteptand un tren zice:

        @Aldus

        Mi-a parut ca pe undeva ti-am lasat un gust amar cu povestea mea. Am inteles ca m-am inselat. Scuze! Spui ca nu-ti faci iluzii despre fete! In legatura cu asta, vreau sa te rog sa nu te lasi influentat de povestile de viata ale altora, experientele lor nu trebuie sa fie experientele tale. Trebuie sa-ti traiesti propriile povesti de viata la maxim. Sa nu ai retineri. Ca altii. Ca mine! Sper ca mai putem dialoga ca doi ilustri necunoscuti pe diferite teme propuse de Renata.

      • Aldus zice:

        Din păcate, acum nu mai putem dialoga ca doi iluștri necunoscuți, deoarece acum deja te cunosc totuși cât de cât, atât cât mi-ai permis prin aceste comentarii. După cum și tu, prin prisma comentariilor mele de mai sus. Așa că de acum vom discuta ca doi comentatori care se cunosc vag sau au interacționat cel puțin o dată pe un blog. 🙂

      • asteptand un tren zice:

        Bine, atunci nu mai suntem nici ilustri si nici necunoscuti, suntem cum spui tu, doi oameni ce mai schimba o vorba, o parere. O seara buna!

  3. eugen zice:

    Frumoasa povestea .

    Cind te trezesti , mai da un semn .

    Penibil .

  4. papagigli zice:

    Ah, femeie fara inima! Mi-ai infipt un turture direct intre coastele flotante. Car-va sa zica ai locuit in Compozitorilor! Cum de mi-oi fi scapat, nu-mi explic. 😉 Mai ales ca acolo am locuit in perioada mea de glorie. In „Fute-ma bade s-adorm” exact la zona si perioada respectiva ma refeream. De fapt perioada de glorie s-a intins pe mai multe domicilii ca ai mei se mutau ca tiganu cu cortu. 😆 Ba vis-a-vis de COS, ba la Favorit, ba in Brezoianu, ba Hasdeu, ba in Compozitorilor, ba pe Schitu Magureanu. Superb! Cred ca doar eu i-am egalat cu nmarul de licee frecventate (mai mult sau mai putin) 😉
    In legatura cu calul Balan, nu stiu ce-as putea comenta intrucit se pare ca facem parte din lumi diferite, asa ca-l las in lumea lui.
    De Aldus iar nu prea am ce spune, ca asta e cu ochii pe prospaturi cum eram eu pe spuma de ras, in vremuri irememorabile.
    Iar cu asteptind un tren e taiata din start, fiind casatorit 😆

    • Gigli, bine te-ai întors! Nu-ți fă sânge rău! Când ședeam în Compozitorilor eram ori prea mică, ori prea ocupată cu școala, ori prea măritată.
      Domnul Bălan era un „repară-tot”. În lumea aia s-a învârtit în cele șase luni de Canadă. N-a perceput-o ca pe un loc bun pentru mine. Oricum, nu sunt genul curajos, care pleacă, ia totul de la zero… Ar fi multe de spus. Poate că doar m-a simțit că n-am stofă de plecare și a vrut să fie pe aceeași lungime de undă cu mine. (Când am divorțat, singurul lucru pentru care am respirat ușurată a fost că nu mai trebuia să-mi urmez soțul în Arlington, Virginia, unde erau părinții lui fugiți, încă din primul meu an de facultate.)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s